Bonsoir à tous, Buna seara tuturor! 21 ianuarie/janvier 2017
Spuneam, ieri seara cred, ca va voi spune ce rugaciuni am spus pentru doamna Balas si fiul ei.
Ei bine, stiu ce rugaciuni am spus, dar am impresia ca in afara de ele, am uitat ( cred ca e socul ) in ce Acatiste m-am rugat ( si ) pentru doamna Balas in aceste ultime zile !
Pe de alta parte, mi-am spus ca iata, este foarte bine asa cum procedeaza Guillaume Anjou la Un Jour Une Prière, pentru ca in fiecare zi scrie exact pentru cine, sau pentru ce se roaga si ne rugam.
De acum are si Arhive in care poti vedea toate rugaciunile si intentiile pe zile, din urma.
Pentru ca, sa fiu sincera, in cate Acatiste catre diferiti Sfinti m-am rugat, si cand ma rog, formulez intentii anume, exprese, pentru o persoana sau alta, sau pentru mai multe persoane, incat mi-ar fi imposibil sa le tin minte pe toate.
Am incercat anul trecut, anii trecuti sa tin un Program de rugaciune, sau macar sa notez in ce data - ce Acatist sau ce rugaciuni am spus.
Dar am renuntat destul de repede sa pastrez o Evidenta.
In tot cazul, vestea trista a doamnei Balas m-a socat, nu stiti cum este sa iti sune la usa o persoana careia i-a murit copilul !
In seara in care a venit la noi cu un pachet de la inmormantarea si parastasul lui + Dragos, a sunat la usa si m-am dus sa vad cine este, si era ea, si asa mi-a venit sa plang, am spus numai "Imediat !" si m-am dus in dormitor sa o trezesc oarecum pe mama care motaia obosita, si i-am spus : "Mama ! E doamna Balas ! A venit doamna Balas !"
Pentru ca e un soc, era daramata.
As fi vrut chiar eu - dar nici nu mai indraznesc sa vorbesc cu mama si nici nu stiu cum, vazand ca si mama, ca si Silviu uita, cam uita sau uita de tot ce s-a intamplat in trecut, vazand memoria lor slaba mi-e si frica acum si nu stiu cum anume sa le mai vorbesc.
As fi vrut chiar eu ca mama sa stea cu doamna Balas, sa nu o lase singura, ea, doamna Balas ar fi vrut biata sa stea de vorba despre durerea ei, dar mama, intr-un fel, a pus capat sau nu a incurajat discutia, e adevarat ca era obosita, si mai e adevarat ca acasa in familie e si mai rau, ne inchide gura, mai ales ( mai intai, in ordine cronologica ) lui tata, si mie, vad ca mai degraba vorbeste, in general, cu Silviu.
Cand ai o durere si o plangi - si durerea trebuie plansa - nu poti sa contezi pe mama deloc si nici pe Silviu, ei doi nu suporta.
Mama, in ultimii ani, pe care si i-a dedicat, mai mult sau mai putin unor vecine ( dna Calugaru de la etajul 8, Eliza Gheorghiu din blocul A 5, si a stat si cu dna Balas de vorba in ultimii ani ), a inceput asa, oarecum, zic oarecum, parca, sa fie mai ingaduitoare cu durerea umana, mai ales daca o intelege ea.
Insa cand te doare ceva sufleteste, ani intregi de pilda : mama nu suporta sa plang, iar fratele meu cand simtea ca ( ma vedea in casa ) ca imi scade moralul, sau ceva nu merge, ma privea scrutator, cu atentie marita, sa imi caute pe chip orice urma de lacrimi, sau de intentie de a plange !
E cumplit, e ca un temnicer si un temnicer AL LACRIMILOR.
iata, am gasit, fratele meu era ca UN TEMNICER AL LACRIMILOR DURERII.
Dupa ce, intreaga mea adolescenta si mai ales tinerete, mama nu a suportat cand plangeam, oarecum de curand, in urma cu cateva luni am auzit-o spunand in casa :
"Acum poate sa planga !", in sensul de "are voie".
O durere, un doliu trebuie plans, scrie si in Psihologie acest lucru.
O durere trebuie plansa, pana cand simti ca nu mai ai lacrimi, de trecut, nu trece, trauma ramane, adevarul e ca ramane, insa trebuie sa iti plangi durerea pana la "capat".
Moartea biologica e cumplita - asa gandesc eu si ii spun si lui Dumnezeu, o despartire de oameni dragi, si stii ca nu vor mai veni in viata ta ( iar despre Rai : nu stim daca noi insine ajungem in Rai, si nu stim daca bunicii nostri, rudele noastre, oameni indragiti noua, ajung sau au ajuns si ei in Rai ! Nu stim daca ne vom regasi candva, Dincolo ).
Moartea lasa o rana deschisa care nu se tamaduieste.
Totul e sa 'tii" totusi lovitura si cat de cat sa-ti revii, sa nu cazi sub aceasta lovitura.
Mie mult aini mi-au lipsit bunicii si mai ales bunicul Paraschiv Mardale, pot spune ca si acum imi lipseste, insa e o alta discutie acum aici, si nu o voi face.
Deci m-am rugat Litaniile - am vazut ca sunt foarte puternice - care se afla la sfarsitul cartii ACTUL DE IUBIRE dictat de Isus Cristos, Justinei Klotz, acolo printre paginile din urma ale cartii sunt Litanii catre Maica Domnului si catre Sfantul Duh, extrem de sensibile si puternice !
M-am rugat si in Acatiste, si am cam uitat, m-am rugat insa, din ziua in care, pe 19 ianuarie 2017 am aflat vestea mortii lui + Dragos Ciocarlan.
E probabil ca in toate rugaciunile spuse de atunci, m-am rugat pentru doamna Balas si +Dragos.
Pentru sufletul lui + Dragos.
Astazi de dimineata, doamna Balas, care venise la noi ii spunea mamei ca : "Au facut si ei coliva mare ... !!!"
"Si se face la 3 zile si la 6 zile si vom face la 9 zile, trebuie sa respectam datina !" - a spus doamna Balas.
Insa ma voi ruga Paraclisul Maicii Domnului pentru doamna Balas si + Dragos, sunt 2 Paraclise si se spun la intamplari triste, la necaz, si dureri, adica in situatii speciale cand ai nevoie sa fii intarit de Dumnezeu si Maicuta Domnului.
Si acum sa va spun doua "lucruri" ciudate sau mi se pare mie ciudate, din ultimele zile :
Cu cateva, una, doua, maxim 3 zile, inainte de 19 ianuarie 2017 cand am aflat ca a murit +Dragos Ciocarlan :
Mi - am dat seama abia ieri....
Intr-o seara, si cine stie, daca nu a fost chiar pe 17 ianuarie 2017 seara, noaptea, sau in seara urmatoare...
Eram la bucatarie, cum stau eu abia noaptea, mananc tarziu de seara sa zic, sau masa unica pe zi ( pranzul, uneori mananc foarte putin in cursul zilei si tocmai noaptea dupa aceea ) si tot noaptea citesc si Libertatea, dupa ce mananc...
Cand, aud zgomot, pasi coborand pe scara, pe palier.
De obicei nu ma uit.
Insa pasii parca nu se grabeau asa de tare, pasi regulati, cineva cobora pe scari.
Uneori, in trecut, in astfel de cazuri, cand eram curioasa sa vad cine o fi, si pana sa ajung eu la usa la vizorul usii, persoana care fie urca, fie cobora, deja trecuse din raza vizorului usii apartamentului nostru, era ca un facut....
Si de data aceasta, am ezitat, si dintr-o data mi-am spus :
"Hai totusi sa incerc sa vad cine o fi ! daca "vrea" sa fie vazuta persoana, nu se va grabi... - mi-am spus eu....
M-am dus la usa si m-am uitat pe vizor, si intr-adevar pasi coborau de sus, pe scari si la scurt timp pe vizor zaresc o femeie...
Da, da, o femeie, dar femeia - era cam ora 22h00 cam asa, sau pana in 22h00 sau chiar dupa, in jur de ora 10 noaptea.... - femeia semana cu vecina mea Suzana Sihota, desi era clar ca nu era Suzana, era insa parca mare, asa o femeie mare, era oricum inalta, inalta si mare, adica fara sa fie grasa, era impozanta, si parca era Suzana oarecum si intinerita... cu parul negru, negru, coafata, tunsa precum Suzana, imbracata intr-un platon, un fel de cojoc maro deschis, cafeniu, beige, maro deschis ceva, si cu mult negru in rest pe ea, fie ciorapii, sau pantalonii, fie cizmele inalte negre, a trecut totusi si vizorul nostru este si cam neclar dupa atatia ani... si cojocul ii era impozant, era toata cam mare pentru dimensiunile unei femei obisnuite... chiar de ar fi o femeie inalta, osoasa, bine cladita, tot nu putea fi ca femeia aceasta care cobora...
Ei bine, ciudat lucru, eu va spun ca asa a fost cum va relatez....
cand femeia a ajuns la baza scarilor ce coborau de la etajul 3 la noi la etajul 2, catre ultimele doua, trei trepte, dintr-o data, cand a pasit jos de pe ultima treapta a scarii pe palier nu mai era "Suzana", ci isi schimbase infatisarea complet, si era o femeie, inalta, tot inalta, parca mai inalta, cu o caciula neagra tricotata din lana pe cap, si cu o blanita alba cu pete maro, cafenii pe blanita, si culmea, mi-am spus si la fata as spune ca e ca nasa lui Silviu, Marioara Craciunas, exact in fotografia de la Botezul din anul 1978 al fratelui meu Silviu...
Atunci, la botezul lui Silviu inBiserica Sfantul Elefterie de la Opera Romana, Maria si SilviuCraciunas l-au botezat pe fratele meu Silviu Marcov.
Iar "nasul", cum incepusem de atunci sa ii spun lui Silviu Craciunas senior, nasul tot el a facut fotografii alb negru.
Maria sau Marioara ( intre prieteni ) Craciunas venise imbracata foarte frumos, ntr-o haina de blana alba cu niste pete negre poate, si pe cap purta caciula de blana, la fel, rotunda, era si este inalta si avea si are ochii ei mici albastri si vioi si mereu are un zambet placut si bun pe fata....
Ei bine, femeia din noptile trecute care cobora pe scara, cand a ajuns pe palier a trecut chiar prin fata vizorului meu, fara graba, si-a dus parca mana la cap sau a vrut, sa ii sada mai bine caciula neagra din lana pe cap, in rest avea o haina de blana alba cu pete de culoare mici, si cred, purta cizme ( mai inalte )....
Pasii erai erau hotarati, insa calmi, nu erau zgomotosi deloc.
( M-am gandit chiar ca poate nu functioneaza liftul si a fost la cineva in vizita si acum coboara pe scari ).
*
De asemenea, noaptea trecuta am auzit in mod clar, distinct, pasi repezi, cineva cobora de sus, de la un etaj superior, pe scari, dar nu repede, ci extrem de repede, asa cum un om totusi nu cred ca ar putea cobori, chiar daca ar fi atlet, antrenat la gimnastica si sport si atletism....
Si sa precizez ceva :
Noaptea, noptile, doamna Balas isi scotea cainii afara si la 2 noaptea si mai tarziu, si auzeai dintr-o data, pasi rapizi, coborand, erau insa cainii coborau pe scari, iar unii cu liftul....
Cand traia, si + Dragos Ciocarlan cobora asa pe scari repede, era sanatos si tanar si avea multa energie in el...
Insa noaptea trecuta, acei pasi coborand asa, parca doreau sa sara, dar nu sareau treptele, parca nu stiau cum sa le coboare mai repede, si le si coborau, asa erau acei pasi si mi-am spus ca asa cobora + Dragos Ciocarlan pe scari, dar acum, nu doar ca el nu mai este, ci persoana sau cine o cobori, parca nu este umana, deoarece coboara cu o viteza prea mare...
Pe cand ma gandeam asa, pasii s-au oprit brusc, undeva, tot la un etaj, si a urmat linistea.
Nici nu s-a auzit ca ia liftul cineva, de sus, pana la parter sau mai sus.
Nici ca intra in vreun apartament.
Nu, ci pur si simplu pasii s-au oprit brusc.
De altfel, cand eram grefiera de sedinta la Judecatoria Sector 2 Bucuresti tot asa, pe scari, m-am si intalnit o data cu + Dragos Ciocarlan....
Eu soseam acasa si urcam 2 etaje pe scari, cu 2 sacose in fiecare mana cate una, pline cu dosare de lucrat acasa, si cu geanta pe umar.....
Dragos Ciocarlan cobora la fel, navalnic, parca inghitind treptele, era atata energie si viata in el !
I-am spus frumos " Buna" sau chiar "Buna ziua" pe cand am trecut unul pe langa altul, purta o camasa, sa fi fost cu maneca scurta sau nu, ceva cu imprimeu sau patratele mici, o culoare, un bleu, albastru sau si cu alb, sau poate era un gri, nu un bleu ?
Pantalon simplu si pantofi in picioare....
Ma intreb azi, pentru ca nu imi mai aduc aminte, cum de mi-am dat seama ca este el ?
Nici nu il vedeam pe aici.
Insa trebuie ca eu l-am vazut, sigur, macar o data, de doua ori, da, da, in copilarie.
Si isi pastrase trasaturile.
Sotii Ciocarlan parintii lui, de altfel au trasaturi foarte pronuntate, clare, amandoi.
Si + Dragos seamana cu ei foarte bine, si cu mama lui, dar si cu tatal lui.
De altfel sotii Ciocarlan, parintii, semanau parca unul cu altul, intre ei.
Dar si Dragos a parut ca stie cine sunt, ca ma recunoaste si s-a oprit o clipa, parca clarificandu-si siesi cine sunt eu, insa din pacate a exclamat : "Ah ! E curvã !"
Si si-a continuat drumul.
Da, imi amintesc vag totusi, cred ca odata pe Dragos l-au lasat parintii afara in fata blocului, la joaca sau sa ii astepte pe ei sa plece cu el.
Stiu, cred ca imi amintesc ca eram copii cand Dragos odata a venit si el in fata blocului unde eram noi copiii care ne jucam in fiecare zi in aceeasi formatie.
Adica totusi Dragos nu imi era strain deloc, dar deloc.
Astazi am simtit oboseala si nu am reusit si nu am avut deloc dispozitia necesara, dar de maine, sau de LUNI, voi continua sa trimit ultima parte a cartii "Grammaire alphabétique", sa termin si cartea aceasta.
Asa este ca ar trebui poate, dar eu nici nu am vrut, ca, de fiecare data cand ma rog sa notez pentru cine si pentru ce m-am rugat si ce rugaciune.
Dar nici nu am vrut neaparat.
Pentru ca Dumnezeu le tine minte pe toate.
Exceptie fac Rugaciunile mele - Scrisori, cand ii scriu lui Dumnezeu.
Insa nu i-am mai scris demult.
Cu exceptia rugaciunii pentru Sr. Emmanuel.
Si in noaptea din 18 spre 19 ianuarie ( ? ), atunci ? sau cu o noapte inainte, de fapt inspre dimineata, dimineata, cam asa, am avut un vis foarte precis, si de groaza, in visul meu, am si scos un fel de geamat, se vroia chiar un strigat de groaza... dar nu mi-a iesit decat un geamat cam prelung.... si apoi m-am trezit.
Cred totusi ca a fost in dimineata aceea, a aflarii vestii mortii lui + Dragos.
Ce am visat ?
Am visat un caine mare, mare, mare, negru, si care a venit langa mine, aproape se lipise de mine, era ditamai animalul, era imens, si nu stiam cum sa il dau la o parte, si in vis, dormind, nu puteam sa ma trezesc, simteam ca vreau cumva sa scap si nu puteam, cainele mare si negru era aproape lipit de mine, in dreapta mea, si dintr-o data a scos o limba lunga si mare si a inceput sa ma linga pe obrazul drept, pe fata, o limba mare si ii simteam trupul de caine langa mine... si am crezut in vis ca tip de groaza, insa m-am surprins, asa m-am trezit din somn, ca am scos un geamat prelung, chinuit.... chinuit....
M-am sculat si nu stiam cum sa uit visul si senzatia aceea neplacuta....
Si v-am spus.
Daca imi mai amintesc cate ceva, va mai scriu.
Interesant cand notezi rugaciunile si intentiile este ca poti vedea cum lucreaza Dumnezeu, Pronia, si cum evolueaza lucrurile pentru care te-ai rugat, sau cum iti sunt indeplinite rugaciunile, sau ce solutii aduce Dumnezeu problemelor pentru care te rogi.
olivia
