Dacia, instantele si tiparele de comportament. Istoria dosarului în care apare Dacia : (1990?)-1998 -1999 / 2006 – 2011 ( 5 ). Mihaela Lãmâita Ciocea ( 3 )

À brebis tondue, Dieu mesure le vent ! – God tempers the wind to the shorn lamb !

Point ne sera noyé qui doit être pendu - If you are born to be hanged, then you’ll never drown !

             

Dacia, instantele si tiparele de comportament

Istoria dosarului în care apare Dacia : (1990?)-1998 -1999 / 2006 – 2011 ( 6 )

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 3 )

În anul 1998, la judecãtoria sectorului 1 Bucuresti, a existat un dosar, în care una dintre pãrti era SC DACIA, iar dosarul era unul dintre cele mai vechi ale instantei.

Dosarul nu fãcea parte din dosarele sedintei mele de judecatã din ziua de marti, completul I, ora 8h30, el iesea în evidentã prin faptul cã era foarte voluminos si foarte vechi si învechit.

Aspectul acestui dosar era lamentabil cu adevãrat, si mi-am spus cã, dacã ar fi fost conservat în piramidele din Egip, lângã Tutankamon, ar fi fost mult mai bine pãstrat !

Era un dosar care descuraja prin numãrul mare al pãrtilor, care ajungeau la aproximativ 300 ( trei sute ).

Un singur dosar si 300 de pãrti, atunci când esti repartizat in calitate de grefier de sedinta in 3 sedinte de judecata, pe saptamana, din care sedinta ta stabila de completul I ajunge la 85 de dosare ( aprox. ), iar sedintele completelor de ora 14h00, celelalte doua, din saptamana, pot ajunge lejer si incepusera sa ajunga in 1998, si la 300 de dosare, per sedinta  ( 300 dosar per sedinta X 2 sedinte de completul de ora 14h00 = ? cate dosare + 85 dosare completul I ora 8h30 = total general / saptamana.)

Dosarul acesta, in care parte era SC DACIA, daca imi amintesc bine, pricina isi avea radacini adanci, care datau de dinainte de ( 22 decembrie ) 1989, asa cred, atunci cand mai multi cetateni români s-au inscris sa isi cumpere un autoturism ( o masina ) marca "Dacia", de la  DACIA.

Dar, incepand cu anul 1990, si mai exact, incepand cu Revolutia Romana din 22 decembrie 1989, lucrurile aveau sa inceapa sa se schimbe in Romania, cel putin la nivelul monedei nationale, leul romanesc.

Intrucat moneda s-a devalorizat vertiginos, si vremurile se schimbasera, oamenii, romanii s-au vazut cu banii avansati, dati, si fara masina marca "Dacia", pe care intentionau sa si-o cumpere.

Aproape sigur, legat de "Dacia", in timp, au mai aparut manifestari, odata cred ca presa a scris, mai multi reclamanti in dosarul "Dacia", s-ar fi adunat langa Palatul de Justitie, sau instanta care judeca dosarul, dar, din pacate nu am dat atentie acelei stiri, fericita ca, in ce ma priveste, am scapat de acel dosar.

Pentru ca, "dreptatea", simtul dreptatii, al echilibrului, este cam asa in instante : in timp ce cutare persoana, colega grefiera, intrase cu un dosar intr-o sedinta de judecata, care avea pe rol, numai respectivul dosar, adica un singur dosar, intrucat dosarul avea parti foarte multe, si prin urmare, ea isi putea lucra mai rapid dosarul, si putea sa fie laudata de Conducerea judecatoriei, si sa ia si prima de merit, daca aveai norocul sa intri in 3 sedinte de judecata saptamanal cu un numar de dosare, precum acela mentionat mai sus, desigur nu puteai sa termini atat de repede lucrarile si dosarele in care erau lucrarile de facut ( Incheierile de sedinta, citatiile partilor, comunicarile hotararilor judecatoresti in dosarele solutionate, adresele de prelungire / liberare - cu privire la dosarele penale in care erau persoane in stare de arest, ( acestea din urma aveau intotdeauna prioritate ! ), mandate de aducere, adrese catre institutii prin care instanta solicita informatii, numite "relatii" in legatura cu solutionarea pricinii, etc, etc. ... ).

Si asa, un grefier cu un singur dosar saptamanal, este mai merituos decat unul cu vreo 680 de dosare saptamanal !

Continui sa scriu ....

Am vorbit despre tiparele de comportament ale instantelor, in instanta.

Intr-adevar, daca nu voi scrie prea mult pe blog despre reactiile si atitudinile angajatilor instantelor, in schimb, am scris colegilor mei, profesorilor mei, prietenilor mei, despre toate acestea si modul in care esti tratat daca lucrezi in judecatorie, sau in alta instanta de judecata.

Este adevarat, ceea ce este important, este ca aceste tipare de comportament sa nu mai existe, si toate instantele judecatoresti - judecatorii, tribunal, curti - sa inceapa sa se comporte civilizat si sanatos si uman, omeneste.

Ceea ce mi-a atras atentia si m-a frapat cand am citit cazul judecatoarei Mihaela Lamaita Ciocea, a fost tocmai paragraful ei din Plangerea 154 din 7 ian. 2013, in care ea ne spune ca a fost inlocuita in completul de judecata, care solutiona in apel dosarul 26867 / 3 / 2006, in care apelanta era SC Automobile DACIA SA, la termenul din 1.11.2011, in care dosarul a ramas in pronuntare !

De ce ?

Pentru ca, in anul 1998, la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, dosarul acela despre care am scris mai sus, in care o parte era SC DACIA, acela vechi si foarte invechit, spre sfarsit de an calendaristic ( nu cred sa fi fost inceputul anului 1999 ? sa fi fost atunci ? ) si dintr-o data, mi-a fost repartizat, dat, cu sarcina ca eu sa il cos din nou, sa ii pun o coperta noua, pentru ca se afla intr-o stare avansata de degradare.

Desigur, nu mi-a fost incredintat numai in acest scop, ci pentru ca eu sa intru in sedinta de judecata cu el - asa cred ca a fost, dar, oricum, eu am fost grefiera care a trebuit sa faca cele aproximativ 300 de comunicari ale hotararii judecatoresti, catre partile in litigiu in acela dosar DACIA !

Totusi, am impresia ca da, am si intrat cu dosarul acela gros, invechit si in stare de degradare, intr-o sedinta de judecata, intr-un complet care nu era acela al meu, in care eram de obicei, repartizata, si cand am intrat eu, dosarul a avut ultimul termen, adica a fost retinut, sau luat in pronuntare de judecatorul-presedinte al completului de judecata, spre a fi solutionat.

Si a fost solutionat, s-a dat solutia in el, si apoi a fost redactata hotararea judecatoreasca.

In ultimul timp, desi nu era in atributiile mele, insa imi placea sa ingrijesc dosarele si le puneam o coperta noua, cel mai adesea cand se putea si coperta lor inca  cat de cat buna, peste coperta lor, si ma gandesc ca, vazand preocuparea mea, grefiera-sefa - ea precis a urmat un ordin, aproape sigur ! - mi-a incredintat mie dosarul voluminos DACIA, care arata foarte rau, continea hartii aproape mancate de timp, si poate si de soarecii subsolului, Arhivelor, hartia ca material, se degradeaza, se subtiaza, toceste, "mananca", si era foarte greu efectiv sa iei hartie cu hartie si sa recosi acel dosar, din el pur si simplu cadeau hartiile !

Le numesc hartii, pentru ca cine stie ce erau, daca erau "acte", atunci cu greu mai puteai deslusi.

Daca, in cazul Mihaelei Ciocea, ea a fost inlocuita in completul de judecata in care era repartizata ( potrivit Planificarii sedintelor de judecata, acestea se pastreaza la grefierul-sef al instantei ) la termenul de judecata din 1.11.2011, si Mihaela Ciocea, intelegea sa intre cu acel dosar in sedinta, si vroia - ea vroia, dar Conducerea Sectiei a IX-a, a Curtii de Apel Bucuresti nu a vrut ! a vrut invers de cum a vrut Mihaela Ciocea ! - in cazul meu, eu a trebuit sa intru cu dosarul  DACIA, intr-un complet de judecata, care nu era "al meu" de obicei, si cand am intrat, la acel termen de judecata, dosarul  DACIA a fost luat in pronuntare, si, pe cale de consecinta, solutionat.

Ne aflam catre finele anului 1998 - daca nu in primele zile ale anului 1999, dar in ce context primeam eu acel dosar, sau cum imi "pica" mie acel dosar ?

Poate ca, spun poate, aici ar fi doua aspecte de prezentat.

Unul, in mod sigur este acesta : catre sfarsitului anului 1998, eu ma aflam pe picior de plecare din judecatorie, si urma peste putin timp, in ianuarie 1999 ( cam de la jumatatea lunii ianuarie ) sa plec in Franta, asa fiind, "trageam' din rasputeri sa imi termin dosarele in lucru.

Am fost insa repartizata in sedinte de judecata, intregul an 1998, si desi anuntasem plecarea mea sefilor, colegilor, si chiar a trebuit sa imi fac Pasaport ( vechiul meu pasaport expirase de mult, mult timp ! deci aveam nevoie de unul nou si actual si valabil ), totusi, eu retin ca si in primele zile ale anului 1999, am fost in sedinta de judecata si a trebuit sa insist si sa repet, ca trebuie sa plec, ca am biletul de avion si ca nu mai pot continua sa intru in sedinta, pentru ca, procedand asa, nu imi pot termina dosarele niciodata, cele aflate in lucru, in ritmul in care acumulez, saptamanal, altele si altele !

Catre sfarsitul anului 1998, intr-o buna zi, grefierele au aflat si s-a dus zvonul, confirmat mai apoi, in foarte scurt timp, ca la judecatoria sectorului 1 bucuresti, "la noi", a sosit, dar la biroul Conducerii, aflat la etajul 2 al Palatului de Justitie - noi, grefierele aveam biroul la parter - si ca trece in Inspectie prin judecatorie sau prin instanta, presedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti.

Intr-adevar, la putin timp dupa ce colega noastra ne-a adus vestea, in biroul nostru chiar au intrat cei doi presedinti : unul, al judecatoriei sector 1, si celalalt, al tribunalului municipiului bucuresti.

Cred, da, cred ca aceea a fost imprejurarea in care o colega mi-a spus ca : " Nu stiai ca i se spune/a "Micul Hitler" presedintelui TMB ?

Totusi, dupa plecarea mea din judecatorie ( din Justitie, in sens larg ), am aflat prin alta colega ca acea colega a mea de birou, care se numea Dana Ghelbãnoiu a fost supusa unei anchete urate, dupa plecarea mea, s-a imbolnavit rau si in final a plecat din judecatorie, si chiar din Romania ( s-ar fi casatorit cu un roman, cu care a plecat in SUA - nu stiu daca s-a si intors, sau a ramas acolo ).

Dana Ghelbãnoiu era o grefiera care lucra la serviciul "Legalizãri" al judecãtoriei sectorului 1 bucuresti si ea avea multi ani vechime in judecatorie, ea lucra inca dinainte de angajarea mea in anul 1993 la judecatoria sectorului 1 ( de unde eu am lipsit vreo doi ani buni, timp in care am fost mutata la judecatoria sectorului 2 bucuresti, si apoi, cam de prin luna februarie, a anului 1998, am fost mutata inapoi, la judecatoria sectorului 1 bucuresti ; mentiunile precise se afla inscrise in Cartea mea de Munca ), iar Dana era o fata corecta, de altfel avea experienta in munca ei, si oricum nu ar fi facut ea vreo fapta rea, sau nelegala. Stia bine care sunt consecintele acesteia.

Dar, de ce venise Presedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti, intr-o mica inspectie prin birourile noastre de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti ?

Ei bine, se auzise ca, s-ar fi iscat un "scandal", "ceva", intr-un dosar al instantei, si ca o judecatoare ar fi fost chemata in biroul Presedintelui Judecatoriei Sector 1, si intrebata, certata aspru ; se pare ca, ar fi venit si o judecatoare din Corpul de Inspectori al Curtii de Apel Bucuresti, sau o judecatoare-inspectoare de la Tribunalul Municipiului Bucuresti ; aceea sau alta persoana, chiar ar fi certat-o si i-ar fi vorbit urat, judecatoarei de la judecatoria noastra ( sector 1 ), dar toate acestea s-au petrecut cu usile inchise !

In asemenea imprejurari se face / se poate face o ancheta interna, si pot veni inspectori sau persoane care sa faca ancheta si de la Ministerul Justitiei.

Nu stiu insa, daca acest incident a avut loc - inainte, sau dupa - ce eu primisem dosarul  DACIA, mai ales mi-am spus eu, pentru a lucra cele aproximativ 300 de comunicari, "bata-le vina" ca nu se mai termina, asa dosar !

Voi continua sa scriu, in alta postare, pe blog....

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 2 )

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 2 )

Am în fata mea articolul din data de 26 ianuarie 2012, despre Mihaela Lãmâita Ciocea, publicat de Lumea Justitiei ( luju.ro ).

În cele din urmã, au fost grefierele sau colegii judecãtori ( judecãtoare ) aceia care au fãcut afirmatii jignitoare despre starea sãnãtãtii Mihaelei Ciocea mentale ?

(Sau si unii si altii ?)

Iatã 3 scurte fragmente desprinse din acel articol de presã :

( 1 ) " Mihaela Ciocea este nemaritata, iar printre reclamatiile facute conducerii CAB unor colege, a afirmat despre acestea ca fac despre ea afirmatii jignitoare cum ca ar avea anumite “probleme psihice”.

( 2 ) " Judecatoarea Ciocea este cunoscuta ca o persoana conflictuala printre colegii ei de la Curte."

( 3 ) " Surse interne din CAB ne-au informat ca mai multi grefieri si judecatori nu mai vor sa intre cu Mihaela Ciocea in acelasi complet de judecata."

Mã gândesc cã totul a pornit când Mihaela Ciocea ar fi spus cã o colegã - fostã sefã de sectie ( sectia V ) a Tribunalului Bucuresti - a fãcut presiuni asupra Mihaelei, pe când era sefã, lucru pe care Mihaela, l-a spus atunci când a fost promovatã si a început sã lucreze la Curtea de Apel Bucuresti, noii sale sefe de sectie ( Sectia a IX-a Civilã si pentru cauze de proprietate intelectualã ).

De ce, si vazand fragmentele de mai sus, extrase din articolul de presa din 26 ianuarie 2012, ar fi cunoscuta Mihaela Ciocea, ca o persoana conflictuala, printre colegii ei de la Curtea de Apel ?

Mihaela, din articolele de presa si din comentariile la articole, aflãm ca a lucrat si la Tribunalul Bucuresti, inainte de a fi judecatoare promovata la Curtea de Apel Bucuresti.

Mihaela ne spune in Plangerea ei nr. 154 din 7 ianuarie 2013, depusa la Parchetul ICCJ, ca a fost scoasa din completul de judecata din care facea parte, atunci cand a fost solutionat un dosar, in care una din parti era DACIA ( Sc Dacia Automobile... ).

Cu alte cuvinte nu Mihaela, ci alta persoana a solutionat dosarul Dacia, pentru ca in locul ei, a fost introdusa o alta judecatoare, lucru care nu era prevazut in Planificarea sedintelor de judecata.

Aceasta, cu privire la dosarul Dacia, care a mai avut un termen, ultimul, exact atunci cand Mihaela Ciocea a fost inlaturata din completul de judecata, persoana care a intrat in locul ei in complet, fiind aceea care a si luat dosarul in pronuntare, adica a dat solutia.

Este numai o constatare, care rezulta din articolele de presa din Lumea Justitiei, din Plangerea 154 din 7 ian.2013 formulata de Mihaela Ciocea.

Este regretabil cu adevarat, ca s-a ajuns pana aici, practic a fost obligata, s-a vazut nevoita sa actioneze, sa se apere, nu stiu ce alta alternativa mai avea ?

Timp de 3 ani Mihaela a avut rabdare, este trist insa cand nu ai cu cine avea rabdare.

Cu privire la afirmatiile acelea, numite de ea, jignitoare, cum ca Mihaela Ciocea ar avea "ANUMITE "probleme psihice", ma intreb ce anume a determinat persoanele respective, sa faca aceste afirmatii ?

Sa fi fost pentru ca Mihaela a spus ca a fost supusa unor presiuni la Tribunalul Bucuresti ( Sectia a V-a ), si apoi la Curtea de Apel Bucuresti ( Sectia a IX-a ) ?

Ma intreb adica de unde, de la cine au pornit aceste afirmatii, cum au fost ele pornite, cum au inceput exact ?

Si, de ce grefierele nu ar mai fi vrut sa intre cu Mihaela in sedinta publica de judecata ?

Pe de o parte, Mihaela Ciocea este / incepe sa fie eliminata din Planificarea sedintelor de judecata, cu consecventa, ea spune chiar "constant", si pana la "definitiv", iar pe de alta parte, avem grefierele care nu mai vroiau sa intre cu ea in sedinta de judecata.

Da, dar nici ( unele, cred, sau toate ? ) judecatoare nu mai doreau sa intre cu ea in sedinta de judecata.

Articolul de presa scrie si ca Mihaela Ciocea este nemaritata, revedem si facem din nou lectura fragmentului ( 1 ) de mai sus, extras din presa din 26 ianuarie 2012.

Si, in aceeasi fraza, continua cu faptul ca au fost facute acele afirmatii jignitoare, despre care am scris, cum ca ar avea acele "anumite "probleme psihice" ".

Exista vreo legatura facuta intre calitatea de "nemaritata" ( starea civila ) si acele "anumite " probleme psihice" ?

Pentru ca, ceea ce este important de aflat sau de identificat, este ce anume a determinat aprecierile facute, in sensul ca ar avea anumite probleme psihice.

Intereseaza cum au rationat, cum au judecat respectivele persoane ?

Sau, presiunile legate de solutionarea unor dosare ale instantelor de judecata, facute asupra Mihaelei Ciocea, sunt la un loc, de-a valma cu faptul ca Mihaela nu s-a maritat (inca) ?

Sa ne lamurim putin.

Pentru ca, la nivel de societate, societatea noastra este una cu totul iesita din comun, particulara.

Si cel mai urat si rusinos este cand o femeie sau alte femei, râd, sau le dispretuiesc pe semenele lor femei, pentru ca nu sunt maritate, in timp ce ele sunt maritate ( casatorite civil ).

O societate salbatica, in care multe femei au un suflet schimonosit, care nu este caracteristic unei femei.

Multi pun semnul egal intre suflet si psihic.

In general, o femeie are un psihic de femeie, cel putin in trasaturile sale dominante, astfel de pilda, o femeie are instinctul matern, o femeie este afectuoasa, este mai intelegatoare, si stie ca problemele - firesti, inevitabile - de viata, cu care ea se confrunta, sunt problemele firesti cu care toate celelalte femei se confrunta.

In cazul nostru maritisul acesta, in jurul caruia in Romania se face mare scandal, mare caz.

Nu trebuie sa ne judecam semenele, mai sunt si barbatii aici care râd de femei si spun ca nu sunt casatorite, sau inca ca nu au barbat, dar ei omit sa spuna, sau pierd din vedere ( de ce pierd din vedere, nu judeca ? ) ca, in timp ce barbatul cere o femeie de sotie, o femeie poate inutil cere un barbat de sot, daca acela oricum nu isi doreste sa se insoare.

Mai sunt si femeile, - la noi, la noi unde omul nu este respectat decat numai si numai daca are o functie, un grad si o diploma si ceva bani - care omit sa spuna adevarul cel trist.

Ca nu au nici cu cine se marita macar.

Poate ca nu orice femeie e flatata sa fie curtata, numai pentru ca dupa ce a muncit singura, a invatat, sau chiar a si muncit ( lucrat ), incepe sa fie curtata pentru diploma ei si pentru avantajele de pe care le poate oferi aceasta.

Poate ca, si in mod sigur nu orice femeie rezista langa un barbat lipsit de caracter sau cu un caracter urat, rau, langa unul care nu face fapte bune, care e rau, care cine stie ce defecte are.

In mod normal, sotii, cand doi oameni traiesc impreuna, sigur ca incep sa vorbeasca unul despre preocuparile si munca celuilalt si discutand, conversand, afli si care sunt conceptiile, mentalitatile, opiniile, credintele celui de langa tine.

Uneori  - poti - afla / afli -  si ce anume activitate are sotul tau, sau, da, mai exact, cum anume indeplineste el activitatea pe care o are.

( Pentru ca am auzit si vreun caz, situatie, in care vreo femeie, casatorita, este de parere ca poti sta si o viata langa sotul tau, si sa nu ii cunosti toate activitatile sotului ! )

Daca ne gandim la o seara linistita de vara sa zicem, sa presupunem ca e vacanta si sotii sunt la casa lor de vacanta plecati si isi petrec concediul, si sotia si sotul incep sa vorbeasca despre activitatea sotului sau chiar sa isi reaminteaza episoade din ea, episoade cunoscute in timp si de sotie ; sa incercam sa ne imaginam un foarte mic dialog intre cei doi, cum ar putea sa fie dialogul dintre ei ?

"Sotia : "Iti mai amintesti dragul meu, cand ai sanctionat-o pe judecatoarea Ciocea Mihaela ? Nici nu prea vroiai sa o primesti in audienta ! In cele din urma, ai primit-o totusi si i-ai spus ca in contra ei sunt acuzatii si sa faca bine sa plece de acolo, sa isi caute alt loc de munca !"

Sotul : "Da, draga mea, nu am facut bine, pai cum altfel ? Se putea ! I-am spus eu, ma va tine mine ! "

Sotia : "Si ai mai si sanctionat-o, i-ai taiat din salariu cateva luni de zile ! "

Sotul : "Sigur, nu este maritata ! Ce puteam sa ii fac ? "

Ei bine, atunci cand convietuiesti langa un barbat si esti o femeie, stai de vorba cu el, si el singur iti povesteste despre el, despre munca lui, face remarci despre unul sau altul cu care s-a aflat in relatii sociale, si atunci iti dai seama de omul de langa tine.

In acest caz, poti incerca sa il schimbi, sa il intrebi de ce face vreo remarca neplacuta cu privire la o persoana, sau alta, mentionata de el, cu ce a meritat persoana, cum a judecat el ?

Totusi, daca nu reusesti, si precis astfel de conversatii vei mai avea cu partenerul tau de viata, si daca esti o femeie credincioasa, care crezi in Dumnezeu, in Isus Cristos de exemplu, daca esti omul bun, bland, intelegator care pari sa fii, inseamna ca nu vei ingadui si nu vei suporta - pe termen lung - sa ai langa tine, zi de zi, si noapte de noapte un om nedrept, rautacios, sau care refuza sa faca un efort de gandire, si sa inteleaga ca nu castiga nimic purtandu-se urat in viata.

Oricum ar fi, o femeie buna si un barbat rau nu fac casa impreuna !

Daca esti femeie ( chiar esti ) si daca mai esti si mama, sau macar vrei sa fii, daca nu suporti nedreptatea, nu vei putea, nu poti !

Daca poti sta langa un om despotic, discretionar, egoist, care nu are empatie, nu manifesta compasiune, intelegere, ... inseamna ca daca stai langa un dictator esti sotia lui.

(Empatia, compasiunea, altruismul, sunt niste insusiri, capacitati ale psihicului uman, caracterizeaza fiinta umana, si in mod normal, un om le manifesta, este capabil sa le manifeste : ele caracterizeaza, printre altele, inteligenta emotionala, sociala, si exista un coeficent de inteligenta emotional, unul social)

Empatia ?
"I-am scris un mail personal lui L. si el mi-a raspuns sa ma mut intr-un birou, in celalalt capat al Palatului de Justitie".
( In legatura cu acest aspect : din comentariul Mihaelei Ciocea, rezulta ca avea / are o "unica colega de birou", si se pare, aceasta este o judecatoare, care, pe cand era la Tribunalul Bucuresti unde avea functie de conducere, era sefa Sectiei a V-a a Tribunalului Bucuresti, a facut presiuni, intr-un dosar asupra Mihaelei Ciocea, pentru ca, ulterior, ea sa nu mai aiba functia de conducere, si sa se regaseasca impreuna cu Mihaela Ciocea = fosta ei subalterna, colega in acelasi birou, de data aceasta, la Curtea de Apel Bucuresti, unde amandoua au fost promovate !
Va dati seama ?
Mihaela Ciocea, in trecut, a fost colega la Tribunalul Bucuresti cu o judecatoare care insa avea si o functie de conducere, conducea una din sectiile tribunalului. Aceea, face presiuni, la un moment dat asupra Mihaelei Ciocea intr-un dosar.
Nu stim ce a urmat.
Dar stim ca peste un timp, acea judecatoare si Mihaela Ciocea ajung sa se afle in acelasi birou, colege, la Curtea de Apel Bucuresti.)

Compasiunea ?

Ajungi in audienta si nici nu esti ascultat, cu atat mai putin sa fii inteles si sa se manifeste compasiune fata de nedreptatile la care esti supus.

Altruismul ?

Despre el, nici nu este vorba aici.

Mai ales in contextul : "Taiati din salariu, doamna grefier-sef ! ", sau " De ce i-ati platit ore suplimentare lui...  -cui ?- lui Marcov, doamna grefier-sef ?", sau inca, "De ce o treceti pe lista de prima pe grefiera Marcov, care intra in trei sedinte de judecata pe saptamana, in timp ce norma este de numai doua sedinte de judecata pe saptamana ( cand o sedinta de ora 8h30 are vreo 80 si ceva, 85 de dosare, si una de ora 14h00 completul de dupa-amiaza are/ajunge si la 300 de dosare / per sedinta ) ? "

Si, deci unde este logica, ratiunea, judecata corecta ?

Cum rationam noi ?

Cuplul Ceausescu !

Cu privire la ce presupune o expertiza psihiatrica, in general domeniul psihiatriei, al psihologiei, vom mai vorbi, voi mai scrie in zilele urmatoare, si aceasta, pentru ca unii isi imagineaza ca este ceva "comun", obisnuit, sau inca, cum am auzit ( nu cu rautate cred eu, insa, iata, asa gandesc oamenii, superficial ) : "Face un tratament si gata !", sau "Sa faca un tratament si gata !", sau pe altul ( pe acela il cred cam tulburat, cam huliganic, cam sociopat chiar ) care a spus ( scris ) : "I s-a terminat calupul de pastile ? Sa ii luam altul ! ", huligani care se trezesc ca scriu in ziarul Lumea Justitiei, la rubrica Comentariile cititorilor ziarului.

O noapte linistita, dragilor, sot si sotie, ar fi frumos daca i-ati putea respecta si pe cei necasatoriti, sau cel putin daca le-ati respecta drepturile, cu adevarat.

Mihaela Lãmâita Ciocea

Mihaela Lãmâita Ciocea

De câteva zile, un gând stãruie în mintea mea... prin urmare, le-am scris si colegilor si prietenilor, profesorilor si cunoscutilor mei ( ei intrã tot în categoria prietenilor ) despre ceea ce mã frãmânta : am impresia - dacã nu o fi asa, nu este, dar poate cã este - cã Mihaela Lãmâita Ciocea este colega de birou, nou-venitã si numitã judecãtoare, în anul 1998, a lui Tiberius Bãrbãcioru, el însusi în anul de gratie 1998, judecãtor la Judecãtoria Sectorului 1 Bucuresti.

În tot cazul, pentru cã nu m-am hotãrât cât sã scriu pe blog si pentru cã acum voi lua o pauzã de odihnã, nu voi insista cu scrisul.

Vreau însã sã spun cã mie îmi place mult de Mihaela Lãmâita Ciocea si o iubesc.

Îmi pare rãu si sunt uimitã, cã nu o iubesc - unii - dintre colegii ei judecãtori si - unii - grefieri ( colegi de colectiv, în cadrul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a -IX-a Civilã si pentru cauze de Proprietate Intelectualã ) si cã oamenii, au câte unii, sau mai multi uneori, resurse de iubire atât de scãzute si restrânse.

Este o mare nefericire pentru întreaga specie umanã, când unii dintre semenii nostri nu au capacitatea de a iubi, nu au capacitatea de a întelege, de a fi empatici, când unii au o disponibilitate atât de scãzutã fatã de semenii lor !

Mihaela Lãmâita Ciocea, poate esti, poate nu esti tu - s-ar putea sã fii tu aceea - colega de birou a lui Tiberius Bãrbãcioru.

Mihaela Ciocea - sau acea colegã a lui Tiberius Bãrbãcioru este o tânãrã fatã plinã de viatã, entuziasm, optimism, vitalitate, direct, deschisã, ochii îi erau mereu zâmbitori, atenti, si era plinã de energie si mobilitate, ca si mine, nu stãtea locului.

În mod evident, colega de birou a lui Tiberius nu este deloc nebunã, nu stiu cum au ajuns oamenii la o asemenea concluzie, aberantã !

Acuma, în mod foarte serios, vreau sã spun cã munca de uzurã din instantele de judecatã este o muncã care pune mult la încercare sistemul nervos, si mai vreau sã spun cã acest lucru este valabil pentru absolut toti angajatii instantelor.

Mihaela Ciocea nu este nebunã nicio clipã !

Nu pot sã înteleg cum s-a ajuns la o asemenea situatie si de ce a fost umilitã în asemenea chip, dar o pun pe seama uzurii psihice a anturajului ei !

În anul 1998 mã aflam la Judecãtoria Sector 1 Bucuresti, iar colega de birou a judecãtorului Tiberius Bãrbãcioru a fost numitã cred prin primãvara 1998, la aceastã judecãtorie si de fapt, nu i-am retinut numele si nici prenumele, dar ar putea fi Mihaela Lãmâita Ciocea.

Oricum ar fi, a fost pusã într-o situatie foarte neplãcutã, si mã întreb chiar dacã nu suntem ca într-un film sau într-o carte politistã, pentru cã din acel birou de la parterul Palatului de Justitie, în care si ea a coborât, întrucât începuse cred sã intre în sedintã de judecatã, cu o altã grefierã de sedintã, - si eu am plecat, nici eu nu am avut viata linistitã si tihnitã, si dupã mine a plecat si judecãtorul Tiberius Bãrbãcioru (desi el avea biroul la etajul 2), care a ales chiar, sau a fost pus sã aleagã sã plece : un lucru e clar : el nu mai este magistrat ( judecãtor ).

Tiberius Bãrbãcioru si cu mine, alcãtuiam completul I din ziua de marti, a fiecãrei sãptãmâni, de la ora 8h30, de la Judecãtoria Sectorului 1 Bucuresti, în anul 1998 !

Eu am scris si înfãtisat cazul Mihaelei Lãmâita Ciocea, pentru cã mi se pare anormal în ce situatie a fost pusã, timp de 3 ani la Curtea de Apel Bucuresti, pentru cã mi se pare anormal cã nimeni nu o iubeste, si pentru cã nu trebuie nimeni, si deci nici ea, sã fie singurã si tinta unor nedreptãti vãdite.

Este sfidãtor ce i se întâmplã, bunul simt, logica, toate sunt provocate, sfidate !

As vrea, Mihaela Lãmâita Ciocea sã fii chiar tu aceea - colega lui Tiberius !

Oricum, de la bun început eu am scris colegilor si prietenilor despre cazul ei, al Mihaelei Ciocea, de la Curtea de Apel, si abia ieri searã, de fapt în cursul zilei de ieri - în timp ce scriam s-a lãsat seara, chiar noaptea - le-am scris prietenilor si colegilor si profesorilor, despre faptul cã, am impresia cã.... nu cumva Mihaela Ciocea este chiar colega din primãvara 1998, a lui Tiberius, de la judecãtoria sector 1 ?

Trebuie sã îmi scriu Memoriile, nu am terminat încã, dar Saga Instantelor sau/si viata într-o judecãtorie, le-am împãrtãsit-o colegilor mei, profesorilor mei încã din anii studentiei ( 2005 - 2009 ).

Nu am terminat încã, mai am de scris.
Din studentie am început sã scriu ...

Din tot sufletul si din toatã inima spun si scriu : Mihaela Lãmâita Ciocea nu esti singurã !

Si esti o fatã plinã de calitãti si de viatã, o fatã inteligentã si curajoasã !

Eu te iubesc !

Dacã voi continua sã scriu pe blog, despre dosarul  DACIA, sã ne reamintim împreunã sau sã ne completãm  ( dupã caz ), cu privire la acest dosar : DACIA.

Mihaela Ciocea pur si simplu nu este nebunã, este cazul sã i se cearã scuze !
Încetati sã spuneti cã Mihaela Ciocea este nebunã, nu stiti ce spuneti ! Si nu întelegeti nici mãcar putin ( la nivel minim, de culturã generalã ) ce înseamnã Psihologia, ce înseamnã Psihiatria, ce presupun acestea, sau în limbajul tuturor, comun : "cu ce se mãnâncã".
Încetati sã mai glumiti cu asa ceva !

Sã semnez ? Olivia Maria Marcov, fost grefier de sedintã la judecãtoria sectorului 1 Bucuresti, în anul 1998 ( si în instantele judecãtoresti între 1993-1999 )

Pãrintele Ioan, un fotograf în lumea monahilor ( mãnãstirea Sfânta Foy, Cevennes, Franta )

Pãrintele Ioan, un fotograf în lumea monahilor

Parintele Ioan este un ieromonah de origine franceza, in prezent, ctitor si staret al Manastirii Sfanta Foy din Cevennes. Renumit fotograf international in tinerete, colaborator cu Salvador Dali si Marcel Marceau si prieten apropiat al artistilor Rudolf Noureiev si Jean-Louis Barrault, a luat hotararea de a se calugari, dupa ce a ascultat o cantare bisericeasca a unui monah aghiorit, in timpul realizarii unui reportaj in Muntele Athos. Acesta a fost pasul prin care avea sa lase in urma viata bazata pe cautarea unor placeri usoare precum banii si confortul, facut pentru "a-si da sens existentei”, cum aminteste parintele.

Parintele Ioan, dupa numele de mirean, Gerard Gascuel, s-a nascut in 1947, in Cevennes, Franta.

La 20 de ani a mers la Paris pentru a studia arta fotografica in cadrul Scolii Louis Lumiere, apoi a devenit fotograf de presa pentru rubrica artistica, in diferite publicatii, si fotograf de publicitate.

Simultan a efectuat cercetari cu privire la metamorfozele portretului. A organizat numeroase expozitii personale la Paris, in muzee (Muzeul Fotografiei Chalons-sur-Saone), in cadrul unor festivaluri din strainatate (Japonia, Canada, Statele Unite).

In 1983, in timpul realizarii unui reportaj in Grecia este uimit de viata monahilor.

"Aveam 33 de ani cand, un editor sef al unei reviste importante din Japonia, m-a trimis in Grecia sa realizez un reportaj despre viata monahilor athoniti”, isi aminteste parintele.

In cadrul unei manastiri i-a fost oferita posibilitatea de a vizita osuarul, locul in care sunt pastrate ramasitele pamantesti ale monahilor mutati la cele vesnice.

”Am mers in cripta iar apoi viata mea avea sa se imparta in: "inainte” si "dupa”. Cand m-am intors, am intalnit un monah grec cu care am vorbit despre sensul vietii. Cunostintele sale de limba engleza erau foarte slabe...Dar, dintr-o data a inceput sa cante!”, afirma parintele Ioan.

Potrivit lui, acesta a fost momentul in care in inima sa a hotarat sa devina monah: "Am luat o decizie in cateva secunde. Intorcandu-ma in Franta, am trimis reportajul catre redactie, mi-am vandut proprietatile si am devenit un monah de rand la Muntele Athos.”

Parintele Ioan a petrecut de asemenea multi ani in Lavra Sfantul Sava din Tara Sfanta, unde a vietuit sub indrumarea parintelui Serafim.

In 1993 a intemeiat Fratia Sfantul Martin, o asociatie a artistilor crestini, ce are aproximativ 700 de membri, iar in anul 1996 a ctitorit Schitul Sfanta Foy, ce depinde din punct de vedere canonic de Arhiepiscopia Ortodoxa Rusa a Europei Occidentale.

A fost hirotonit preot in 2006 la catedrala Sfantul Alexandre Nevsky, Strada Daru din Paris, de catre Arhiepiscopul Gavriil. Este redactor la o revista de Arta sacra ce este editata in 3000 de exemplare.

Desi a devenit monah, parintele Ioan nu a putut da uitarii arta fotografica. Fotografia a ramas in continuare pentru el mijlocul sau de expresie original. Legat de aceasta, parintele mentioneaza: "Fotografia, printr-o scriere de lumina, exprima ceea ce eu nu pot sa spun prin cuvinte. De exemplu, o ramura ninsa, un fruct, toamna, iarna, descriu mai bine realitatea decat un lung raspuns oferit intrebarii: Ce este adevarul?”.

Pentru parintele Ioan doua sunt sursele de inspiratie inepuizabile in arta fotografica: chipul uman si natura. Astfel, printre temele sale favorite se numara: portretele, florile, fructele, arborii, asezamintele, viata cotidiana a monahilor.

Deosebit de frumoase sunt fotografiile alb-negru ale parintelui Ioan realizate in Tara Sfanta, Muntele Athos, Rusia, China, Peru, India si Africa.

Multe din fotografiile parintelui Ioan au fost expuse in muzee din intreaga lume, insotite de texte meditative scurte. Putini oameni au insa aceasta dubla calitate, precum parintele Ioan, de a fi atat un fotograf in lumea monahilor, cat si un monah in lumea fotografilor.

Fotografiile sale par, la prima vedere, redundante. In realitate nu sunt astfel.

O cruce, fotografiata de 100 de ori in diferite momente ale anului, ale zilei, din acelasi unghi, nu reprezinta o repetitie ci, ceea ce noi am numi o realitate inefabila.

Parintele Ioan este si autor al mai multor carti: "Oameni de lumina”, "Pelerinaj la Muntele Athos”, "Insesizabila fraternitate”, "Gradina credintei”.

Radu Alexandru

( Articolul este însotit de fotografii superbe ! )

Sursa : Newsletter-ul din 4 februarie 2013, 9h30,  www.crestinortodox.ro CrestinOrtodox.Ro ( news.crestinortodox.ro ) 

http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-ioan-fotograf-devenit-monah-muntele-athos-124966.html

Sursa fotografiilor este cea mentionatã mai sus www.crestinortodox.ro