Mihaela Lãmâita Ciocea ( 10 )

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 10 )

Sa vorbim putin si despre ce inseamna a se face presiune de cineva, asupra altcuiva intr-o instanta judecatoreasca.

Eu cred ca Mihaela Lamaita Ciocea a facut foarte bine atunci cand a infatisat in ziarul Lumea Justitiei, situatia in care se afla de 3 ani incoace, mai ales ca nu a gasit nicio persoana deschisa dialogului, fapt care mi se pare grav.

Este neobisnuit, nu-i asa, ca intr-o instanta, locul in care se judeca pricini, litigii, diferende, interese contrare, in care oamenii fie ca vor ( unii ), fie ca nu vor ( altii ) ajung sa infatiseze judecatorilor, uneori o buna parte din viata lor, cu bune si cu rele - sa nu gasesti pe nimeni dispus dialogului, cand esti in plus, judecatoare si ai colegi judecatori ( cu / fara acele functii de conducere ).

Dar, ce facem "noi", adica o instanta, prin colectivul sau, punem un om, oameni - pe rand, in timp, sau cu randul - in situatii disperate dupa care ne inchidem in noi si nu mai vorbim cu ei, ii evitam, ii indepartam, si tinem mortis sa plece din randul nostru !

Asa, pur si simplu, ca nu mai vrem "noi" ( adica unii sau altii ), ce usor este, o tara intr-adevar a celor mai nastrusnice posibilitati, mai ales cand e vorba de ceva rau, care aduce prejudicii sau care chiar vatama pe altul !

Romania cu siguranta este Raiul antisocialilor !

Ca sa poti trai, trebuie sa urmezi tiparele - de pilda daca esti judecator sau grefier - ale sefului, sau sefilor tai, daca seful e incuiat in sine, lipsit de imaginatie si nu isi doreste decat sa modifice aceleasi norme de drept la infinit ( se numeste activitate stiintifica ), sa rescrie aceleasi cursuri, sa lucreze mereu la aceleasi coduri sau chiar la biata Constitutie, in varianta noua ! - ce vezi ca face seful, incearca si tu sa faci, dar vezi ca anumite activitati daca sunt frumoase, s-ar putea sa nu ii placa sefului tau !

Doar nu vrei sa fii mai ceva, decat seful tau ?

Bieti oameni, degeaba modificati voi Constitutia, cata vreme nu iubiti bunatatea, dreptatea, toleranta si va calcati in picioare unii pe altii, sau unii peste altii !

Dar, sigur, luati un salariu bun, consistent, si in plus scrieti, Istoria Dreptului romanesc !

Ma intreb cand se va indura Dumnezeu de noi cei care nu suntem asa incuiati la minte si rai la inima !

Constitutia Romaniei este plina de drepturile omului si libertatile lui fundamentale, dar multi, foarte multi romani nu o citesc, desi chiar nu costa scump, ( era 1,5 RON prin....2005 ), altii chiar sunt oameni necajiti si prea saraci sau izolati in sate si comune, pe intreg teritoriul tarii, dar nu aceia bietii sunt cei cu privire la care, am avea totusi, dorinta, pretentia sa citeasca si Constitutie, spre binele lor, al fiecaruia !

Constitutia Romaniei e bine scrisa, are - cel putin intre paginile ei, pe hartie, multe drepturi si libertati enumerate, dar cine sa le respecte, mai ales nu judecatorii care fac mangamentul unei instante, desi mai sunt si exceptii, in cele din urma ( asa vreau sa cred ).

Judecatorii au si ei o viata grea si au si ei circumstante atenuante, insa cine sa vina sa va faca viata mai buna, mai usoara si mai dreapta, daca fiecare vrea drepturi si dreptate NUMAI PENTRU SINE ?

Cand judecatorii vor accepta sa vorbeasca deschis despre Viata intr-o instanta, si viata lor se va ameliora, pana atunci insa, daca nimeni nu vrea si nimeni nu poate, nici nu prea sunt sanse.

Trebuie ca, cineva, din afara, sa vina sa pledeze pentru ei, sa le ia apararea, cand este invers, omul de rand, sau omul cu mai putina / alta pregatire, asteapta si tot asteapta el de la judecator, sa il apere, sa ia pozitie, sa se revolte impotriva rautatii, a nedreptatii !

Mai curand va veni viata de apoi, sau mai curand ii aperi tu pe ei, decat ei pe tine.

Ei bine, dar iata ca uneori, - este un caz in premiera de fapt acesta, cate unul iese din randuri : este si situatia Mihaelei Lamaita Ciocea.

Sa nu se supere unii, dar nu mi-am putut stapani rasul cand am citit ca judecatorii au o noua moda, foarte curajoasa, dar numai cei din CSM, si anume : isi fac/ faceau cereri de aparare a reputatiei !

Doamne, cerere sa isi apere singuri reputatia lor !

Asta, dupa ce - unii - o distrugeau pe a altuia !

A auzit cineva de un judecator, care sa nu fie in acel CSM - CSM ul e un organism prea mare si greoi si represiv, el ar trebui sa nu cheltuie banii Statului roman, pentru a lovi in cetatenii romani si deci ar trebui desfiintat  - si care sa isi faca Cerere de Aparare a Reputatiei ?

Desigur ca un om se poate prezenta pe sine intr-o lumina buna, favorabila, frumoasa, poate scrie despre sine, dar ca sa iti faci singur cerere sa iti aperi reputatia !

De altfel, se spune nu-i asa, ca atunci cand e vorba de un litigiu, chiar si un judecator are nevoie de un avocat, sau de alta/ alte persoane care sa il apere, sau care sa vorbeasca despre el, sa dea marturie despre el !

Ei bine, nu, acum se apara singuri.

Fireste si ca, te poti apara si singur, dar tot ai nevoie de cineva si e foarte bine ca cineva sa dea marturie pentru tine, ca te cunoaste, te stie, iti cunoaste firea, personalitatea, caracterul, si chiar si faptele sau viata, sau fragmente din viata ta, din care cei care le aud prezentate, sa isi poata forma o parere despre omul pus in situatia de a se apara.

Mi se pare foarte greu si o spun, ce a facut Mihaela Lamaita Ciocea, eu nu am vazut, dar am citit ca a protestat cu o pancarta pe care si-a pus-o in fata, sau de gat chiar, in Piata Universitatii.

Colegii ei judecatori stiu bine ca au adus-o la disperare, ca au facut - cele care au facut, sa nu se sperie ceilalti - presiuni asupra ei in dosare ( cam in 2 dosare rezulta ca s-a intamplat, in  DACIA si in altul ( nenumitul ) ), au scos-o din sedinta de judecata si dupa aceea au inceput sa urle ca e nebuna !

Pai cine e aici, nebunul ?

Ei bine, aceasta situatie tragica pe care o experimenteaza Mihaela Lamaita Ciocea, este cu adevarat de plans, ne dau lacrimile, dar in acelasi timp, iti vine sa razi, dar te si revolti, te indignezi, te nelinistesti ca se poate intampla asa ceva.

Sa luam pe rand emotiile pe care ni le produce situatia Mihaelei Ciocea.

Mai intai, aflam dintr-un comentariu al Mihaelei Lamaita Ciocea, ca unica ei colega de birou de la Curtea de Apel, candva in trecut, a facut presiuni asupra ei, profitand de functia de conducere detinuta la acea data, a Sectiei a V-a, a Tribunalului Bucuresti.

Mihaela Ciocea, intr-o zi, ii spune sefei - noii sale sefe de la Curtea de Apel de data aceasta - sale ca, unica sa colega de birou, in trecut a facut presiuni asupra ei.

Sefa ei de la Curtea de Apel apreciaza ca "unica" colega de birou a Mihaelei Ciocea "are probleme" motivat de faptul ca "e singura, isi creste singura copilul".

Dupa care, ce urmeaza ?

Mihaela Ciocea e scoasa din Planificarea de sedinta, de catre aceasta sefa a ei de la Curtea de Apel, atunci cand la 1.11.2011 a fost solutionat dosarul DACIA, la acel termen, pentru a se respecta principiul continuitatii completului de judecata, trebuia sa intre Mihaela in sedinta de judecata, insa, a fost inlaturata, si Planificarea modificata expres, si inlocuita cu alta judecatoare.

A trecut timpul, la Curtea de Apel Bucuresti cu Mihaela s-au purtat din ce in ce mai urat, si-au facut un obicei sa o scoata din sedinta, i-au oprit accesul la Intranet la dosarele grefierelor, necesare ei pentru a-si studia si motiva solutiile, sau pentru a se pronunta, i-au oprit si casuta postala, in final, ea ce mai putea sa faca la birou, zi de zi, din moment ce era impiedicata sa lucreze ?

Mihaela s-a dus in audienta, unde a trebuit sa "fie primita", desi audientele si programul lor sunt ceva care de regula trebuie sa functioneze si functioneaza legal, exista Audiente, in mod legal si cei care le acorda, prin lege, nu fac o favoare celor care le solicita.

Altfel, nu s-ar mai numi audiente si nu ar mai avea un Program.

In acele audiente oricum ea inteleg ca nu vorbea, ci i se spunea de ce anume e "acuzata".

Oameni "rationali", ce anume trebuia in opinia voastra sa faca Mihaela ?

A asteptat 3 ani sa o tineti pe la usi, parca o tineati de mila si ii plateati salariul din punga voastra !

Trei ani arata ca nu s-a grabit si nu a facut Plangere, gandindu-se poate ca nu e bine sa te pripesti, nu e bine nici sa faci o plangere, care poate avea consecinte impotriva persoanei de care te plangi !

Practic, a iesit in cele din urma in Piata Universitatii pentru ca ai sai colegi faceau urechea surda la durerile ei, perfect explicabile.

Toata lumea stie ce a insemnat Piata Universitatii in ianuarie 2012 : un protest impotriva celor care conduc Romania, si a presedintelui ei.

Mihaela, o femeie, iese in Piata, si este o judecatoare, cu pancarta de gat si voi chiar credeti ca a iesit de placere ?

Era iarna, era frig afara, erau si incidente mai putin placute, violente, la astfel de miscari nu stii la ce te poti astepta si actiunile, si ale multimii si ale jandarmilor - pot scapa de sub control si sa iasa un macel !

Chiar credeti ca Mihaela a iesit in ianuarie 2012 pentru ca avea ceva impotriva presedintelui Romaniei ?

Dar, sa vedem cum judeca oamenii, ce zice lumea, opinia publica.

Pe de o parte, aflam din Lumea Justitiei, ca Mihaela a fost supusa unei cercetari - la noi anchetele, si cercetarile incep, dar nu se termina niciodata, de aceea autoritatile care le intreprind au mult de lucru ! - disciplinare, de catre CSM, a intervenit si Inspectia Judiciara ( pe care Mihaela o semnalase in trecut, inainte de 2012, dar care atunci a fost senina, concilianta si nu a gasit nimic ciudat sau neobisnuit, atunci cand a cercetat de ce o sesiseaza Mihaela ), de data asta Inspectia s-a prapadit cu firea, a inceput sa cerceteze furibund, sa ii rastalmaceasca afirmatiile spuse in aparare, nu au lamurit-o ce anume cerceteaza, dar au incheiat, am inteles Acte de control.

Sa intelegem ca anchete, cercetari sau cum se numesc toata activitatile CSM + Inspectie Judiciara impotriva Mihaelei Ciocea, sunt organizate si desfasurate pe o durata nedeterminata, cat va tine si CSM-ul si Inspectia, la fel si anchetele lor.

Anchetele neterminate.

Chiar vi se pare normal sa fiti platiti asa bine si sa fiti platiti ca sa loviti ?

Niste judecatori care lovesc !

Eu sper si doresc ca in viitor CSM sa se desfiinteze.

Iar judecatorii sa judece, caci e mare lipsa de jucatori in completele de judecata.

Intr-adevar asta se numeste cumva, trebuie sa ii gasim o denumire, presiune, santaj, amenintare, a tine pe cineva sub presiune.

Eu i-as spune chiar umilire, tortura.

Dupa aceea, in spatiul de comentarii al ziarului Lumea Justitiei, unii au opinat asa : ( au fost diferite opinii ) 1) ca vezi bine, dosarul DACIA are un sustinator la ministerul de Justitie, un functionar ( care era exact legatura nu se stie, daca ar fi fost vreo legatura, comentatorul nu ne spune ) ; 2) ca, precis e de vina presedintele Romaniei ( pesemne pentru ca in trecut am citit ca si-a cumparat o Dacia Logan ! mai bine isi lua o caruta ! )

Doar daca nu puteti explica ce interes ar fi putut avea presedintele Romaniei in dosarul  DACIA, un dosar vechi din 1990, solutionat pe la finele lui 1998, la judecatoria sectorului 1 bucuresti, (sau primele zile din 1999), pentru ca eu am impresia ca e acelasi dosar, sau, daca nu, in tot cazul vorbim tot despre  DACIA, ca parte intr-un dosar ; la 1 nov. 2011 a fost solutionat in apel un dosar din 2006, in care o parte era  DACIA.

SC DACIA AUTOMOBILE SA.

Sunt multi oameni care in Romania au masini cu mult mai scumpe, mai mari, mai moderne decat o Dacia Logan, si care, se pare au castigat usor banii cu care si le-au cumparat din moment ce au intrat cu ele, ca "Ieremia cu oistea-n gard" cum spune o zicala romaneasca mai veche, si ii gasim la pagina accidentelor de masina, ne inspaimanta cate accidente de masina au loc si cate masini pe care unii nu si le permit o viata intreaga,  reusesc sa-si  cumpere !

Dar ei tanjesc si privesc cu ochi rai, o Dacia Logan.

Cand Mihaela Ciocea s-a dus in audienta, sau i-a scris judecatorului Dan Lupascu, sa isi ceara drepturile, el a invitat-o sa plece pe un ton foarte ferm si fara echivoc !

Din aprilie 2010, Mihaela Ciocea nu mai e dorita de unii dintre colegii ei de la Sectia a IX-a a Curtii de Apel Bucureti, situatie pe care ea a reclamat-o.

Imi amintesc, o sedinta de CSM, aratata la televizor ( fragment din ea ), sau despre care a scris presa, cand - asa sa fi fost - judecatorul Dan Lupascu, presedinte al CSM in exercitiu, i-a spus presedintelui Romaniei ceva, la maniera, cam asa a spus : "Stati putin ! Ca noi nu avem judecatori ! "

Pai, daca ii inviti sa plece cum sa ai  ? !

Nici nu trebuie sa faci facultatea ca sa iti dai seama.

Daca l-ai invitat - direct as spune, sau poate indirect - si pe presedintele Romaniei, acela care potrivit Constitutiei Romaniei conduce sedintele CSM, sa plece si i-ai spus, asa : 1) odata i-ai spus ca :" Stati putin ca dumneavoastra nu aveti inca deprinderile ( formate ) pentru a conduce o sedinta a CSM  ! 2) "Stati putin. Ca, daca dumneavoastra ati venit azi, aici ( la CSM, adica ), ati venit pentru ca vreti sa ne spuneti ceva !"

Vroia sa va spuna ca nu rationati si ca "intamplator" el  NUMESTE MAGISTRATII, in calitate de Presedinte al Romaniei.

Dar, tu Dan Lupascu doar ca nu l-ai dat afara din sedinta CSM !

Dupa care i-ai spus ca : "Nu avem magistrati !"

Mandatul judecatorului Dan Lupascu la CAB, CSM ( cate mandate spune legea ca poti avea, ca presedinte al CSM ? ) a expirat, intr-un final glorios pe data - asa a fost ? - de 4 iulie 2012.

4 iulie.

Daca un om ar ajunge presedintele Romaniei, si daca Constitutia Romaniei scrie clar, ca el, in calitate de presedinte al tarii poate participa, conduce sedintele CSM, si daca tot presedintele numeste judecatorii, nu ar avea si el dreptul, bietul presedinte sa stie ce inseamna si cum lucreaza un judecator ?

Sau, el trebuie oare sa semneze ca...primarul ?

Ia sa vedem ce scrie in Constitutia Romaniei, la Sectiunea a 3-a, Consiliul Superior al Magistraturii, articolul 133 "Rolul si structura" : alineatul ( 6 ) : "Presedintele Romaniei prezideaza lucrarile Consiliului Superior al Magistraturii la care participã".

Trebuie sa fie greu acum sa fii un simplu judecator, fara functie de conducere, dupa ce multi ani, multi ani ai detinut numai functii de conducere.

Acum trebuie sa te inscrii in Audiente, sa inveti sau sa trebuiasca sa socializezi, ceea ce cred ca e un chin pentru tine, Dan Lupascu, sa socializezi (eventual) si cu colegii judecatori si chiar cu avocatii, si, cand pleci sa iti predai cursul la Universitate, ma gandesc ca, ce-ar fi daca ti s-ar considera lipsa prezentei din instanta, o absenta ?

Acuma ai inca ocazia sa te afirmi, ar trebui, ca esti barbat, si inalt, si puternic, tu muncesti multi si poti ( altii daca nu pot ca tine, munci la fel de mult,... trebuie sa intre in 3 sedinte saptamanal, daca sunt si femei si cantaresc cam 45 kg, ele pot - deci poti si tu ca esti barbat ! ) deci sa intri si tu in 3 sedinte pe saptamana, mai ales ca la Curtea de Apel, sunt dosare mai putine decat la o judecatorie, totusi.

Si inca, tot nu faci Citatii si nici Comunicari si primesti un salariu bun, ai si vechime, in timp ce pe altii nu ii suportai, nu i-ai suportat si ai pus poate umarul sa ii cam nenorocesti, sau ai privit cum ii nenorocesc altii.

Daca ar fi sa te intrebe cineva, ai afirma cu tarie ca meriti sa fii decorat pentru servicii deosebite aduse Romaniei si Romaniei, prin presedintele ei.

Dar, sa scriem si despre alte presiuni, care s-au soldat cu un rezultat foarte rau, de care poate si Dan Lupascu a auzit, poate... intre 2 lecturi de Drept in linistea cabinetului de Presedinte.... de la inaltimea caruia, ai ajutat pe toata lumea !

Sa iti spun, Dan Lupascu ca si tu ai putea, ca oricare, sa vii sa spui ca ai si tu, argumentele tale, dar cel mai bine pentru un om vorbesc faptele lui.
Pe mine m-a surprins reactia avuta de tine, cand ai telefonat expres sa o certi pe Raluca Nicolae, pentru ca a avut initiativa sa imi plateasca orele suplimentare, cand nu doreai sa mi se plateasca si mie prima, ca altor grefieri si angajati si judecatoriei sector 1 bucuresti !

Pana la reactia aceea, despre care am aflat de la Raluca Nicolae, as fi spus ca am o opinie buna si mai degraba ...totusi, frumoasa despre tine - cu precizarea ca mai mult nu se poate scoate dintr-un om cu functie in Romania, pana la ora asta, poate pe viitor, si ca dreptatea nici tie nu iti placea, deci in acest cadru si context, erai totusi ceva mai viteaz ca altii, mai orientat spre fapt bune, sau pareai ca esti.

Dar, pesemne ca esti un om care cultivi aparentele.
Si lasi omul sa creada ca esti mai bun ca altii, cand de fapt nu esti asa.
Sau vrei sa creezi aceasta impresie despre tine.

In fapt, aceasta situatie se potriveste anului 1998, pentru ca acum in 2013, Mihaela Ciocea ne-a dezvaluit o cu totul alta fire a ta ! "Plecati de aici ! Gasiti-va un loc in alta parte, de munca !"

Daca isi gasea in alta parte un loc de munca, ai fi lasat-o sa munceasca, sa traiasca ?

Dar stii de ce intreb asta ?

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 9 )

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 9 )

Pentru cei care nu au citit postarile anterioare cu titlul "Dacia, instantele si tiparele de comportament", si "Mihaela Ciocea", as dori sa precizez ca am inceput sa scriu pe blogul meu despre realitatea instantelor de judecata, atunci cand in ziarul Lumea Justitiei a fost infatisat cazul - in instante adesea ajungem un caz, mai exact sa se faca caz de noi - judecatoarei Mihaela Lamaita Ciocea, de la Sectia a IX-a a Curtii de Apel Bucuresti, sectie civila si pentru cauze de proprietate intelectuala.

Intrucat lumea instantelor nu mi-a fost straina si nici indiferenta, si am avut de patimit de pe urma ei, am inceput sa povestesc pe blogul meu despre viata intr-o instanta, fie ea judecatorie, tribunal sau curte.

De asemenea, pentru cei care nu au citit postarile anterioare, mentionate mai sus, as vrea sa se stie ca inteleg in ce situatie a fost pusa Mihaela Lamaita Ciocea si ca o sustin.

Cum se formeaza un tipar de comportament : bun sau rau ?

Intr-adevar, pe de o parte psihologia obisnuieste sa vorbeasca despre "tipare", sau inca denumite "pattern-uri", de exemplu putem vorbi despre pattern-ul interactional, adica fiecare om are un mod al sau, care este sau devine si un tipar, de a interactiona cu semenii sai, de a comunica.

Dar, psihologia ne arata ca orice comportament se invata, si daca il repeti, el devine un tipar.

La randul ei, o disciplina mai putin cunoscuta, psihologia judiciara ne vorbeste despre matrice, si anume despre matricea infractionala si matricea morala, adica despre bine si rau.

Atunci cand repeti o actiune, ca si atunci cand inveti si repeti un text, un fragment dintr-un text, o lectie, in fond ea se engraveaza pe creier, adica se inregistreaza, ramane pe creier, asa cum, daca mergi mereu prin acelasi loc, incepi sa faci o poteca, sau sa lasi urma pasilor ( cel putin ).

Odata ce "poteca", sau "drumul" s-a format, odata ce ti-a intrat in cap un anume fel de a te comporta, exista o sansa mare, ca sa reiei acest drum, sau ca sa reproduci acest comportament.

Uneori poate deveni un obicei.

Ceea ce ramane inregistrat pe creier si revazut in memorie, in amintirea persoanei, psihologia judiciara numeste matrice, in special atunci cand vorbim despre o actiune infaptuita, despre o conduita.

Unii identifica o persoana, atunci cand identifica un anumit mod de comportament la ea, de exemplu, spun psihologii judiciari, un infractor dezvolta o matrice infractionala si el va reproduce acel comportament infractional, sau va comite (savarsi) o noua infractiune, dupa tiparul primei infractiuni, sau al infractiunilor anterioare.

Adesea, cate unii infractori nu se pot opri, odata ce se pornesc, odata ce dezvolta in ei, o astfel de matrice infractionala.

La randul ei matricea morala ne arata un comportament moral, sanatos si onest, pe care un om cinstit il va reproduce si de la care, in principiu, nu se va abate.

Inca de mic, copilul invata.
Orice om se naste cu instinctele ce ii sunt necesare supravietuirii, apararii, reproducerii, sunt instincte de baza, pentru a supravietui omul - a fost evident si s-a putut vedea mai ales la primii oameni, aceia care locuiau in pesteri si omorau animale pentru a se apara, de unele, sau pentru a se hrani, pe altele - a fost inzestrat si un instinct agresiv, si mai dur, psihologii judiciari spun chiar unii, cu instinctul criminal.

De aceea, pe masura ce creste, copilul este supravegheat de parinti, atat pentru ca parintii sau alte persoane care au in grija cresterea lui - sa subvina nevoilor copilului, pentru a-l hrani, a-l spala, a-l culca, a-i schimba scutecele, dar si pentru ca treptat copilul sa fie educat.

De regula, copilul este invatat sa isi domine instinctele de agresivitate, i se spune ca trebuie sa fie un copil bun, si sa nu se comporte urat, sau agresiv.

Unii copii asimileaza educatia, dar se pare ca sunt si unii care nu pot asimila educatia.

Mai sunt si copii, si cazurile sunt triste, care nu au parinti, sau care au parinti care nici ei nu au avut parinti care sa ii educe cat mai frumos, cel putin cat mai corect.
Mai sunt si copiii care au parinti saraci.
Sigur, rolul parintelui e chiar mai complex putin, trebuie sa isi invete copilul, potrivit varstei sale, sa ii arate, ofere, cumpere jocuri pentru copii, jucarii, toate cu scopul si de a-l face sa dezvolte anumite capacitati innascute de altfel, dar care se dezvolta, de pilda, atentia, perspicacitatea, memoria, invatarea, si tot parintele trebuie sa vegheze in fiecare zi, sa vada ce aptitudini dezvolta copilul, ce preferinte are, sigur pe masura ce copilul creste.
Apoi, vine si ziua in care copilul primeste carti de la parintele sau, sau parintele ii citeste si copilul prinde gustul povestilor, si este atent, ciuleste urechea, cere el singur daca intrerupi povestea, sa auda urmarea, aratandu-ti ca a participat la lectura pe care i-ai facut-o, ca te-a urmarit, ca a inteles.
Daca lasi povestea neterminata, un copil curios, atent, sensibil te va intreba - sau te va imboldi - de ce nu continui, sau de ce adormi cand de fapt trebuie sa ii spui ce a mai facut - "apoi" sau "dupa aceea" - printul sau printesa, sau eroii povestii.

La nivelul sistemul nervos, atunci cand reproduci un comportament, sinapsele neuronale se intaresc, comunicarea ( "legatura", "legaturile" ) dintre anumiti neuroni specializati, se intaresc, si astfel se deprinde comportamentul.

De aceea se spune ca repetarea este mama invatarii, repetand intaresti sinapsele neuronale, comunicarea dintre neuronii antrenati in procesul invatarii, si in cele din urma, incepi sa vezi notiunile, lucrurile, conceptele mai clar si cu timpul sa intelegi mai bine, sa citesti mai mult, mai usor, si sa iti si placa.

Ei bine, sa mergem mai departe.

As vrea sa revin, in timp, in anul 1998, in luna februarie cand am fost nevoita sa intru in audienta la judecatorul Dan Lupascu, atunci presedinte al tribunalului municipiului bucuresti.

Sa vedeti ce s-a intamplat in cursul acelei audiente, care a comportat un discurs mai mult, din partea judecatorului Dan Lupascu, dar termenul este prea pretentios.
El a vorbit, eu am ascultat mai mult.

Asa cum am scris intr-o postare anterioara, acest judecator care conducerea Tribunalul Bucuresti, care se afla, ierarhic, "peste" cele sase judecatorii ale Bucurestiului, avea in fata lui un Referat cu o propunere de sanctionare, si in final m-a mutat la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, apreciind ca imi pot arata valoarea in cadrul celei mai asaltate de dosare judecatorii din Bucuresti si care functiona cu personal insuficient la acea data.

Ei bine, judecatorul era asezat la biroul sau masa lui de lucru, in cabinetul sau, avea o sefa de cabinet ( sau secretara, pe doamna Vanda, care l-a urmat mi se pare si la Curtea de Apel, cand in 1999 el a devenit presedintele curtii ), in cabinet era liniste, usile fiind capitonate, destul de intuneric, nu era un soare puternic si nici o lumina prea buna, biroul era mare, si prevazut cu un corp de mobila cu destinatia de biblioteca, avea si - cel putin - un fotoliu, sau chiar doua si o masuta intre ele, si cred mai multe masute, inca una in tot cazul.

La un moment dat, acest judecator s-a ridicat de la biroul sau, tinand niste carti sau dosare in mana, pentru ca dorea sa ajunga la o masuta, sa le aseze acolo, si ele sa nu fie pe biroul la care el lucra.

Pentru a face acest lucru, el s-a ridicat de la biroul sau, a inconjurat biroul, a trecut prin spatele meu - ma asezasem intr-un fotoliu in fata biroului sau, desi nu imi amintesc ca el sa ma fi poftit sa iau loc, dar nu puteam sta asa, in picioare in fata lui - cu dosarele sau cartile lui in mana, inspre masuta aflata dincolo de fotoliul meu si chiar dincolo de masuta dintre fotolii ( cam acesta era decorul ).

Cand a ajuns la masuta respectiva, el a inceput sa imi povesteasca ceva, si imi pare foarte rau ca nu imi amintesc exact cum a povestit el, ci am retinut numai ideea principala.

Poate ca, asezat fiind la biroul sau, i-ar fi fost greu sa povesteasca, dar in picioare cum se afla, cu spatele la mine, eu in fotoliu privind spre el, m-am ridicat instinctiv in picioare.
Ramanand asa, cu spatele la mine, el mi-a spus ca nu demult, in trecut oricum, a avut o initiativa buna, corecta, sau o actiune buna - in cadrul profesiei sale, poate chiar - sau poate sigur - in cadrul functiei sale de conducere, am aflat mult mai tarziu ca si la Judecatoria Sector 5 Bucuresti el ar fi avut o functie de conducere, dar ca, aplicand initiativa sau actiunea lui cea buna si frumoasa, a primit reprosuri din partea ministrului Justitiei, daca nu cumva a fost sanctionat ( asta e, nu mai tin bine minte ) !

Sa fi fost fostul judecator, tot de la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, dl Valeriu Stoica, ulterior numit ministru al Justitiei, acel ministru care l-a "certat" pe Dan Lupascu pentru bunele sale actiuni si initiative ?

Nu imi mai pot aminti ce a spus Dan Lupascu pentru ca el m-a luat prin surprindere cu destainuirea aceasta, si nu ma asteptam sa imi spuna lucruri importante pe cand se afla in picioare si cu spatele la mine.

Sa fi fost deci adevarat, si sa ii fi fost greu sa isi reaminteasca si sa spuna aceasta marturisire stand fata in fata cu tine, cu mine ?

Da, cred, cred.... ca la... dar nu stiu, in acei ani ministru era Valeriu Stoica, numit la Justitie.
Iar judecatorul Dan Lupascu mi-a povestit, intr-un fel, poate, mi-a atras si atentia, ca pentru bunele sale initiative, in loc de aprecieri frumoase sau vreo recompensa, a fost "certat", i s-au facut reprosuri, a fost intrebat " de ce ".

In acel moment, judecatorul acesta, Dan Lupascu, asa inalt de statura cum era el, drept, un om ca fizic, totusi impunator, s-a intors cu corpul pe jumatate, si cu fata spre mine, si m-a intrebat - asta m-a uimit pe mine in acel moment, m-a intrebat pe mine, asa :

"De ce, doamna grefier ? De ce ? "

Ma intreba pentru cei care nu au inteles inca, de ce ministrul Justitiei l-a certat pentru faptul de a fi facut ceva bun, pozitiv, in activitatea lui de judecator si de judecator cu functie de conducere a instantelor.

Ma gandesc ca - nu stiu cum e acum, acum am citit azi Plangerea Mihaelei Ciocea din 7 ianuarie 2013, si ce am putut citit in ea, mi-a aratat ca lucrurile nu s-au schimbat in relatia sefi-subordonati ( fie ei subordonati si numai pe linie administrativa, cum sunt judecatorii ), ba chiar s-au inrautatit, cel putin comportamentul lui Dan Lupascu m-a uimit si am gasit ca s-a inrautatit !  - ma gandesc insa, si primul lucru ce mi-a venit in minte in acea clipa in audienta :
"De ce ma intreaba pe mine ? Se asteapta, crede, ca eu ii pot aduce un raspuns la intrebarea lui ?"

Nu am stiut sa ii raspund, nu i-am raspuns, dar as fi vrut sa ii spun : "Nu stiu. Dar nu din cauza mea, in mod clar".

M-am gandit de ce, dar de ce ma intreaba pe mine, vrea oare sa ma impresioneze, vrea oare sa imi spuna ca in Justitie nu exista Justitie si sa imi arate ca pe viitor s-a hotarat sa nu mai aiba initiative si actiuni pozitive, frumoase, corecte, bune, pentru ca le socoteste ca fiind neapreciate, sanctionate, deci sortite esecului din fasa ?

La inceputul verii, sau oricum in cursul anului 1998, deci dupa luna februarie 1998, Raluca Nicolae, grefiera-sefa mi-a platit ore suplimentare la judecatoria sectorului 1 bucuresti unde incepusem lucrul, mutata prin dispozitia lui Dan Lupascu - pentru a ma pune in valoare, as spune ca m-a pus in mormanele de dosare ale instantei si in 3 sedinte de judecata saptamanal, incat 3 zile din saptamana oricum trebuia sa stau in sala de judecata si nu puteai sa stai in birou sa lucrezi incheierile de sedinta, de la dosarele din urma, din zilele trecute - iar dupa aceea, Raluca Nicolae mi-a spus, m-a intrebat ce se intampla, de ce a primit ea un telefon aspru de la TMB, de la Dan Lupascu care a intrebat-o de ce mi-a platit mie orele suplimentare, de ce ma trece la prima ( intrebarea asta i-a pus-o cred altei grefiere-sefe, o alta fosta colega grefiera, o vreme numita grefiera-sefa, Ioana Lungu ) si i-a recomandat sa inceteze sa imi mai plateasca ore suplimentare ( sau vreo prima ).

Colegele in general erau si ele cufundate in dosare, dar ca orice regula, se mai gaseste si o mica exceptie, este o constatare, o colega care intra cu mai putine dosare si odata cu un singur dosar, cu multe parti ( eu avusesem dosarul  DACIA cu vreo 300 de parti si 3 sedinte de judecata pe saptamana, din care una din sedinte era preponderent de dosare penale, avand multe parti un singur dosar, pentru citat, pentru comunicat ), si iata o colega care avea mult mai putin de lucru, a fost apreciata de presedintele instantei, si a luat si prima ( care valoric, ca si cuantum era mica, simbolica, dar era ).

Dupa ce am aflat de la Raluca Nicolae ce reactie urata si furioasa a avut Dan Lupascu, din acea clipa, pana cand am plecat prin demisie din Justitie, in vara 1999, nu am mai tinut sa il vad, mi-am spus ca aparentele sunt inselatoare.

Este adevarat ca, am fost nevoita, prin forta imprejurarilor sa mai caut sa obtin o audienta la el, el nu prea acorda audiente, sau nu il gaseai in birou, dar cine putea sti, daca se afla sau nu se afla in biroul sau, doamna Vanda ne transmitea mesajul lui, insa, cand efectiv am inceput pregatirile de plecare, a trebuit sa imi iau cartea de munca de la serviciul Personal al Tribunalului, pentru ca acolo se gasea dna Mioara Valcan care ma angajase si imi facuse cartea de munca ( de relatia Tribunal - Curte de Apel, in masura in care a fost necesar, la nivel de atributii de Personal s-a ocupat, la angajarea mea, Mioara Valcan, adica nu a trebuit sa trec pe la curtea de apel ), a trebuit sa imi instiintez sefii, presedintele judecatoriei era dl Vasile Bajan, sa il instiintez pe Tiberius - un om de exceptie a fost Tiberius, dar despre el inca nu v-am povestit pe blog ! - insa nu mi-a mai facut placere, in mod vadit, clar, imi era neplacut sa mai intru in audienta la acest om, care este Dan Lupascu.

Si, intr-adevar nu am mai intrat.
In cursul anului 1999, am spus, Dan Lupascu a devenit si a fost numit Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, iar Mioara Valcan de la Personal de la TMB, numita sefa "Cadrelor", a serviciului Personal la Curtea de Apel Bucuresti.
Ea a fost aceea care a intrat cu cartea mea de munca, ce necesita sa fie semnata  de Dan Lupascu, la el, in noul sau cabinet de presedinte, de la etajul 1 al Palatului de Justitie ( acel etaj 1 care gazduia in special birourile Parchetului pe atunci, dar si Curtea de Apel Bucuresti ), Mioara Valcan, angajatele Personalului mi-au completat cartea de munca, dar Curtea de Apel, prin al sau presedinte trebuia sa o semneze, am vazut-o chiar pe Mioara Valcan in acea zi cand a intrat la el cu cartea mea, ma aflam undeva in spatele ei, la oarecare distanta.
Era sau parea foarte suparata.

In vara anului 2007, cand Curtea de Apel era intesata cu jandarmi care si radeau de mine, si nu puteam circula prin cladirea Palatului de Justitie ( acel palat adaposteste atat curtea de apel, cat si judecatoria sector 5 bucuresti ), a trebuit sa tin mereu in mana, pe culoare, cartea de identitate si legitimatia de student si carnetul de student, nu mai puteau jandarmii de facultatea noastra, radeau, radeti salbaticilor ! Radeti ca va hraneste Statul asta, unic in lume ! In timp ce altii se plang ca sunt saraci si nu au locuri de munca, eu am impresia sa jandarmii nu sunt scoliti corespunzator, nu trebuie sa ii faceti brute, salbatici, ci oameni, - exceptiile sunt putine !
Ei bine in acea vara, ma aflam in practica de specialitate, de la facultate, eram catre sfarsitul anului II universitar, aveam sa avem si Examen de Practica in sesiunea de examene, am si avut, la Arhiva Penala a Sectiei a II-a Penale a Curtii de Apel Bucuresti.
Tot incercand eu sa colind prin cladire pe culoare putin, jandarmii postati din metru in metru, era penibil ca atmosfera, penibil, mi-am spus ca sunt paranoici toti in Curtea aia, deci mult mai rau ca in anii trecuti ( 1993-1999),  am iesit din zona in care aveam oarecum acces, era ca in filmele despre razboiul al 2-lea mondial, cand englezii intrau intr-o zona pazita de nazisti, Doamne, ce oribil, numai Justitie nu te asteptai sa gasesti acolo ! - am iesit la... poarta de acces in cladirea Palatului de Justitie, aceea aflata in fata Bisericii Domnita Balasa.
Cum sa explic eu ?
Ma aflam in interiorul cladirii Palatului de Justitie, al Curtii de Apel, dar am mers inspre poarta mare, spre iesire unde am remarcat ca au amenajat ceva complet nou, si anume un Ascensor, sau doua Ascensoare, in trecut nici nu am fi visat noi ascensor in Palatul de Justitie, cat am urcat si coborat cele 2 etaje, ba si la subsol inca !
Trecand de postul jandarmilor, o masuta mica, am trecut la centimetru, frumosii jandarmi mi-au taiat calea si nu mi-au mai permis sa intru inapoi pe culoarul Curtii, al Palatului.
M-am si speriat, nu aveam telefon mobil, eu nu am salariul unui presedinte de Curte de Apel - eu cred ca aces Dan Lupascu e capabil sa iti sape groapa, sa mori de foame, am un motiv pentru care cred asta - si jandarmii nu imi dadeau voie sa revin, de unde venisem.

Geanta mea, lucrurile imi erau lasate in Arhiva Penala, la subsol, dar nu aveam cum ajunge acolo.
Ticalosii aceia, doamne cine ii plateste pe ei ! - adica nu ma mir ca unii, uneori sunt dati afara ! - nu ma lasau sa trec si radeau tamp, ca tampii !

Ce puteam sa fac, dar ce ?

Nici bani la mine nu aveam, cum sa ma intorc acasa, la facultate atunci nu erau cursuri deci nu gaseam pe nimeni cunoscut....
Pana la facultate in strada Ion Ghica 13, sector 3, sau strada Doamnei, ma puteam ducea pe jos, e drept.
Dar, lucrurile mele, geanta mea si tot ce aveam in ea, alte acte, ceva bani, cheile casei, daca aveam mobilul il aveam in geanta si eram mai mult apelata, eu nu sunam.

Spre norocul meu, ochii mi-au cazut pe masuta cea mica, la care statea un jandarm mai masiv, si am vazut ca pe masa lui sunt niste Liste, acelea care erau si in Arhiva Penala, pe birouri, numele angajatilor si telefonul interior.
Am luat listele si am cautat SERVICIUL PERSONAL,  unde spre bucuria mea, am gasit  MIOARA VALCAN, sef Personal si telefonul interior.
A trebuit sa rog un jandarm, el nu vroia, altul mai milostiv a vrut - incredibil mi-am spus, parca sunt in Somalia in Coreea Comunista ! - sa dea el telefon de la aparatul de pe masuta lui, la acel interior, unde dragii de jandarmi radeau de mine, cand am spus ca o caut pe Mioara Valcan.
M-am ingrozit, m-am intrebat ce se intampla in Romania ?

In cele din urma, jandarmul a sunat el la Personal si a cerut cu Mioara Valcan, a spus ca il cauta cineva,  OLIVIA MARCOV, care ar cunoaste-o spune ea !

Si, va dati seama eram in vara 2007, plecasem in 1999 prin demisie dar fara sa imi iau ramas bun de la Mioara Valcan, nici nu mai stiu in ce an o vazusem ultima oara cand inca lucram ca grefiera !

Cand a inchis telefonul, jandarmul a spus "DA. Sigur".

Apoi mi-a lasat calea libera sa urc la etajul 1, la Personal, pana acolo am intalnit si alti jandarmi si a trebuit sa le spun unde merg si ca sunt primita.

Si asa am regasit-o eu pe Mioara Valcan in vara 2007, in biroul ei cel nou si proaspat renovat - de o firma franceza, tot Palatul de Justitie a fost renovat de o firma franceza ! - si am rugat-o sa imi dea si mie Regulamentul de Organizare Interioara al Instantelor de Judecata, i-am povestit de ce sunt acolo, ce fac, si ca am lucrurile la Arhiva Penala.

Mioara mi-a imprimat Regulamentul - Dan Lupascu nu o mai poate certa - si pe ea, pentru ca a facut ce trebuia sa faca - pentru ca Mioara am auzit ca, dupa un an, doi, s-a pensionat ! - in timp ce am stat langa ea, era lung si mare, dar aveau o imprimanta rapida si buna !

M-a ajutat mult, enorm, esential, pentru ca seara, acasa, din el mi-am facut Caietul de Practica.
Adica, ce am facut eu la practica ?
A trebuit cred sa mentionez si niste spete, dar pe acelea mai ales nu de la Curtea de Apel Sectia a II-a Penala le-am luat, ci de pe site-ul ICCJ - la Curtea de Apel in Arhiva nici nu m-au lasat sa ma ating de vreun dosar, desi nu toate erau confidentiale, sau cum sunt in ziua de astazi unele, in trecut nu erau asa, insa nu toate sunt asa confidentiale !

Iata, a doua zi sau a treia zi am fost la examen, etajul 5 era plin de noi colegii de la Drept in Ion Ghica 13, am fost intrebata unde am fost in practica si ce am invatat acolo, si am primit nota 10, zece curat in carnetul meu de note, si pe loc, profesorul mi-a cerut carnetul si mi-a trecut nota.

Alaturi de o nota de la un examen din anul III de Penal Special, tot de zece curat, sunt cred singurele note trecute in carnetul meu, caci nu era obiceiul sa avem notele trecute in carnet.

Statistici (Despre Antoanella Motoc)

Statistici (Despre Antoanella Motoc)

"Despre Antoanella Motoc si viata in societate", postarea din 1.11.2012, de pe blogul acesta, a intrunit un numar de 235 de vizualizari, este una din postarile citite, in ultimul timp, in fiecare zi.

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 8 )

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 8 )

Este incredibil cum si cat timp si cati ani de viata - sau chiar toata viata ! - iti ocupa oameni care au un suflet meschin si rau, mic si ticalos, si care tes intrigi zi si noapte, cata energie trebuie sa depui pentru a demonstra ca nu sunt oameni cum trebuie, si ca unii sunt chiar de rea-credinta, sunt mari mancatori de timp si de destine aceste persoane care cu siguranta, in viata au avut ceea ce nu au meritat : studii superioare, si inca de Drept, si culmea si functii de conducere, si toate acestea pentru ca, mai apoi cand se simt infipti in scaunul in care ajung uneori si pentru ca i-am vrut noi insine - cate unii - pentru ca le-am acordat increderea, incep sa loveasca in nestire cu patima si sete, convinsi in acelasi timp ca li se cade sa conduca soarta oamenilor si instantele cele mai inalte, cum sunt Curtea de Apel Bucuresti, Tribunalul ( Municipiului ) Bucuresti, si chiar judecatoriile, dintre care Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti ( pe vremuri Judecatoria de Galben ) este si cea mai bine considerata.

Ma gandesc ca in anul 1993, unchiul meu, despre care am vorbit si mentionat in postarile anterioare, avocatul Andrei Dumitru, inca de la bun inceput, mi-a spus - adica dupa concursul pentru posturile de grefier, organizat in vara 1993, in primele zile din septembrie 1993 am inceput lucrul, munca la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti - mi-a spus ca eu voi lucra - el asa vroia - la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, unde, urma sa fie numita - si inca nu se afla in colectivul instantei la acea data, ea avea sa vina - presedinta a instantei, judecatoarea Valentina Tatulescu.

Eu nu am inteles ce scop in viata a avut Valentina Tatulescu ?

Este evident ca Andrei Dumitru avea multa incredere in aceasta Valentina, Tatulescu, incredere in ea inseamna in caracterul ei sanatos, in personalitatea ei, in discernamantul ei.

Cand am ajuns in prima zi de lucru la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, si in zilele urmatoare, vreo luna, doua, judecatoria nu avea un presedinte, un conducator.
Unul dintre judecatorii colectivului judecatoriei, asigura presedintia, interimar fiind el, eu nu l-am cunoscut, nu l-am vazut, insa colegele mai vechi stiau cine este si au i-au spus dl Popescu.
Grefierele cu vechime mare in munca, erau pe picior de plecare la Curtea de Apel Bucuresti in acel inceput de septembrie 1993, intrucat Curtea de Apel avea o nevoie disperata de Personal cu vechime si experienta si in general vorbind de personal.
Doamna Mitran, doamna Onica, sunt doua dintre grefierele care tocmai plecau / plecasera la Curtea de Apel Bucuresti.
Doamna Onica avea sa devina grefiera-sefa a uneia din Sectiile ( Comerciala ? ) Curtii de Apel Bucuresti.
Despre doamna Mitran am auzit peste un timp, ca ar fi decedat de cancer, dar eu am apucat sa o cunosc.

Dintre grefierele care ocupasera biroul in care am fost repartizata, a ramas numai una singura, - si ea, peste cativa ani, poate chiar prin 1995, promovata fiind de Valentina Tatulescu, a plecat la Curtea de Apel Bucuresti, la Sectia doamnei Onica - si anume, doamna Valeria Barbu, sau Valerica.

Colega mea Valerica este o persoana de care m-am atasat, si nu am cum sa uit ca a fost si singura rabdatoare si care m-a ajutat sa invat cum, in mod concret - pe atunci nu existau nici Scoala Nationala a Grefierilor si nici manualul grefierului - sa redactez incheierile de sedinta, sa scriu adresele, ce formulare sa aleg, cand e cazul sa completez un formular si cand e cazul sa scriu o adresa pe o coala de hartie simpla, obisnuita, toate acestea fac specificul muncii grefierului la maniera cea mai concreta.

Si doamna Barbu Valeria, sau Valerica nu era maritata, dar, apropo avea rabdare fata de nerabdatoarele femei maritate si care au si nascut, iata Valerica era o femeie cu capul pe umeri si rabdatoare desi nu era casatorita, desi avea tot dreptul sa se casatoreasca si sa nu se glumeasca pe seama ei si sa nu fie ironizata pentru ca e nemaritata !
Era mai buna decat mult judecatoare, femei judecatoare.

In functie de educatia pe care o au, oamenii inteleg sa aiba fel de fel de reactii, adesea nepotrivite si chiar pline de rautate, cu privire la semenii lor, dar nu contenesc sa se laude ca au o functie de conducere sau sa se umfle in pene. Si daca mai au in ce se umfla, este pentru ca nu toata lumea e ticaloasa ca ei.

Dar, cum s-au purtat cu altii si ce fapte bune au facut altora, ce nedreptati au lasat sa se intample, asta stie bunul Dumnezeu, poate stiu si Informatiile daca tin astfel de evidente sau arhive, in tot cazul, cel mai sigur ar fi pe termen lung sa contam pe Dumnezeu, Cel care de Sus este rugat insistent sa ii trateze la fel si cu aceleasi consecinte, sa ii puna in situatii la fel de neplacute, grave, in care si ei au pus pe altii carora le-au nenorocit viata.

O vreme totul a decurs foarte bine - chiar si la Judecatoria Sector 1 Bucuresti - si, intr-o buna zi, Valerica mi-a spus chiar ca presedintele interimar al judecatoriei mi-a apreciat activitatea, in sensul ca a vazut eforturile mele si faptul ca muncesc, de la inceput am ramas si peste programul de lucru.
Ramaneam cu Valerica si ea imi arata cum sa lucrez dosarele, in timp ce isi facea lucrarile ei.

Valerica este astazi - daca nu s-a pensionat pentru limita de varsta - grefier la Curtea de Apel Bucuresti, la Sectia... ei bine, la una din Sectiile Curtii ( in clipa asta am uitat la care, dar nu la o sectie penala ) si cine lucreaza la Curtea de Apel o poate gasi pe acele liste cu Personalul curtii astfel cum este repartizat pe birouri si cu numarul de telefon interior.
Eu am gasit o astfel de Lista in vara 2007, cand am fost la practica la Curtea de Apel Bucuresti la Sectia a II-a Penala, si imediat am plecat in cautarea Valericai !

Am gasit-o, singura in birou, la parterul Palatului de Justitie, ferestrele biroului in care facea sau pregatea Citatiile, expeditia lor dadeau in strada Danielopol, si chiar inspre raul Dambovita.

Prin 1995, la un moment dat, Valerica Barbu a devenit grefiera de sedinta in completul prezidat de Valentina Tatulescu, care, - Doamne ! Doamne ! si azi imi fac cruce peste putin timp a considerat ca trebuie sa o promoveze la Curtea de Apel, pe motiv ca Valerica "vorbeste prea mult".

Doamne, biata Valerica, cata nedreptate i s-a facut, dar a plecat la Curte si si-a continuat acolo activitatea, o data am vizitat-o chiar.
Insa nu am inteles de ce in 2007 am gasit-o in birou, singura si biroul nu avea decat o singura masa de scris, o singura piesa de mobilier, birou !

Mai intai, iata cum suna cand presedinta judecatoriei spune : "Valerica vorbeste prea mult !", cum suna, cand auzi asta din gurita unei judecatoare ?
Adica, draga doamna Valentina, ca il inteleg si pe unchiul meu Andrei Dumitru uneori ( sa stii ca eu nu mereu am fost in acord cu el si am parerile mele ), cum vine asta, grefiera ta vorbea prea mult ?
Pai nu erai tu o judecatoare chemata si menita sa infaptuiasca Justitia ?
Si, daca ar fi vorbit prea mult, inseamna ca ar fi avut numai lucruri frumoase de spus despre Justitia pe care o infaptuiai tu, nu ?

Eu as spune ca Valerica era ca si muta.
Valerica vorbea, in sensul ca ea comunica, ii placea sa vorbeasca, dar totusi nu vorbea prea mult.
Ea era o femeie nemaritata si se bucura sa vorbeasca la birou cu noi, dar niciodata nu ne-a destainuit dreptatea pe care o imparteai.

Sa ma ierti dar cred ca era vizibil, in sanul colectivului cata dreptate faceai.

Pe de alta parte nu erai cea mai nedreapta judecatoare si ai fost capabila si de fapte bune in judecatile tale, si trebuie sa spun si acest lucru, de fapt, am spus si acest lucru, si s-ar putea, spun s-ar putea ca de aceea tu sa fii fost scoasa la pensie, cand presupun, ca dupa toate faptele cele rele, puteai sa fii oarecum intrebata, sa aduci o explicatie.

Valerica, - dar de fapt nici alte grefiere - nu vorbeau despre dosarele in sine si cand se referea la Valentina Tatulescu, o numea Tãtulina.
Da, Tatulina, Valerica tinea la tine dar tu erai prea oarba sa vezi.
Sufletul tau era prea sterp.

M-am intrebat de ce, de ce oare, tinea neaparat Andrei Dumitru sa lucrez eu la judecatoria sectorului 1, "pentru ca, spunea el, acolo va veni presedinta Valentina, mai Olivia, Valentina, e o fata buna, o judecatoare buna, si vei lucra la ea, cu ea".

Cat de buna ai fost Valentina !

Din momentul insa in care Valentina a venit in instata, ea a pornit imediat inspectiile, care sa controleze cate dosare avem in lucru, caietul grefierului si activitatea noastra toata.
Atunci au venit la noi in Inspectie, nu stiu de unde, de la Curtea de Apel oare, judecatoarea Barsan de exemplu, cine stie daca vei citi vreodata, vei gasi postarea aceasta, poate iti vei aduce aminte.

Nu pot sa inteleg sadismul judecatorilor - care inspectau, controlau, verificau mai ales nu calitatea, dar cantitatea dosarelor noastre in lucru, cand ei ne vedeau zi de zi cum muncim de greu, iarna fara caldura in birouri si in salile de sedinta, cat de sadici sunt, ce bestii trebuie ca sunt, sa calce peste noi si sa ne certe, ameninte, sa ne priveasca cu repros, cu nemultumire, sa ne ameninte cu sanctiuni fel de fel !

Oameni buni exista oameni cu judecata si reactii sanatoase, care sa corespunda sanatos la o situatie data, in functie de situatie, si care sa fie judecatori in tara asta ?

Sa zicem ca ei faceau parte din "trupa veche", tipare de comportament din vremurile de dinainte de 22 decembrie 1989.

Daca te uiti pe internet, articole de presa mai vechi nu vorbesc prea frumos despre Valentina Tatulescu.
Probabil ca, daca erai barbat, scapai mai ieftin, poate ca lumea instantelor ar fi spus despre tine ceva la modul : "Valentina ne-a ajutat pe toti ! "

Doamne !

Si cei care ar fi spus asta, apoi ar fi urcat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru merite deosebite in activitate.

Intrucat ai fost numai o femeie, ai fost pensionata - cred ca ultima oara erai judecator la Curtea de Apel Bucuresti - si ai vazut ce inseamna sa fii o femeie.

Uite, vezi, despre judecatorul Dan Lupascu se spune : "El ne-a ajutat pe toti, pe toate !" la Curtea de Apel Bucuresti in ziua de azi.

Nu imi e clar cine sunt acei "toti' si "toate", poate viitorul va face lumina si sub acest aspect.

As vrea sa aflam cat de mult ne-a ajutat Dan Lupascu, judecatorul care multi ani a avut numai functii de conducere, el a fost mai intai judecator la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, apoi presedinte al TMB, din 1999, presedinte al Curtii de Apel Bucuresti, apoi de pe la finele anului 2004, inceputul 2005 a fost in CSM si presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii.
(Prin 1997 cam pe atunci, nu stiu mai devreme, nu imi amintesc, sau poate prin 1996 ? - intr-o buna zi, pe coridorul de la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, am zarit un judecator, despre care am aflat ca se numea Dan Lupascu si era judecator la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Tot la judecatoria sectorului 5 bucuresti am aflat ca au fost / erau judecatori si dl Caramihai - presedinte al Judecatoriei, dl Valeriu Stoica chiar - viitorul ministru al Justitiei in 1997 si in 1998 era tot el ministru cred, al Justitiei, un alt judecator parca, .... se numea Anastasiu, Anastase, si preda dreptul muncii la Stat, la Drept, ( ? ) si a scris un curs ( cursuri ) de dreptul muncii, am si eu un curs al sau cumparat din librarie )

As vrea sa stiu daca Dan Lupascu ne-a ajutat si dupa ce nu am mai lucrat in judecatorie, in continuare, sa nu lucram !
Sa nu putem lucra.
Spun foarte serios, as vrea sa stiu daca a avut un / vreun  amestec in toate necazurile pe care le-am avut si dupa demisia din vara 1999, in cazul meu si daca a mai ajutat si pe altii ca mine.
Mie mi-a parut rau de tine, Valentina Tatulescu, dar erai iesita din minti si ratiunea te parasea cand dadeai ochii cu mine, nu-i asa, ce efect aveam eu asupra ta !
Am sa iti spun de ce mi-a parut rau, desi pe tine, ca fosta judecatoare s-ar putea sa te mire, din partea unei foste grefiere : auzisem ca nu te-ai putut marita cu barbatul pe care l-ai fi iubit.

Si mi se parea nedrept, crud destin si ma intrebam chiar daca atunci, atunci in acei ani in care lucram in instanta "ta" ( de acasa, era instanta ta ... dar nu esti singura care pune egal intre instanta si domiciliu sau proprietatile din patrimoniu  ) nu cumva s-ar fi putut sa te casatoresti, macar mai tarziu, cu cel pe care l-ai iubit ?

Am si plans, i-am povestit unchiului meu ce aflasem despre tine si trista soarta a femeilor din Romania comunista, de ce nu te puteai marita cu el, stii ce am aflat eu ?
Am aflat ca ai iubit un barbat care ar fi fost un pro-legionar, cam asa era versiunea povestii, cam asa tin minte, daca nu a fost asa, poate nu asta era, atunci oricum a fost vorba de un impediment la casatorie intre tine si el, inainte de caderea regimului comunist din Romania.

De aceea cred eu ca Istoria Romaniei a fost una brutala, si de aceea nu imi plac partidele politice si nici miscarile politice.
Pentru ca isi permit sa dispuna de soarta oamenilor.

Sa mai scriu si in alta postare, pe blog.....

Dacia, instantele si tiparele de comportament ( 9 ).Mihaela Lãmâita Ciocea ( 7 )

À brebis tondue, Dieu mesure le vent ! – God tempers the wind to the shorn lamb !

Point ne sera noyé qui doit être pendu - If you are born to be hanged, then you’ll never drown !

             

Dacia, instantele si tiparele de comportament

Istoria dosarului în care apare Dacia : (1990?)-1998 -1999 / 2006 – 2011 ( 9 )
Mihaela Lãmâita Ciocea ( 7 )

In mod evident, intre 1993-1999 in cadrul instantelor de judecata nu am vazut reactii cu adevarat sanatoase, oamenii nu erau nici plini de bunavointa, nici dornici, si spun doritori, dornici, de a cauta o solutie pentru problemele lor pe care in mod clar le aveau, daca nu aveau probleme insa aveau nemultumiri, insatisfactii, frustrari, iar acestora de acasa sau din viata personala li se adaugau problemele de la locul de munca.

Uimeste faptul ca Personalul incadrat al instantelor nu se manifesta si nu da dovada de bunavointa, uneori nici de buna-credinta, se comporta abuziv, discretionar, esti lasat efectiv la bunul plac si la dispozitia si la instinctele unei persoane - cel mai adesea un / o sef (a ), cum era in trecut Valentina Tatulescu.

Nu stim toate faptele "bune", sau sa le spun chiar rele, direct, pe care le-au facut unii dintre acestia, insa ar trebui sa le stim, sa le aflam, sa le cunoastem.

Sigur ca lipsa de insusiri frumoase, socheaza la un magistrat, la un judecator.

Pur si simplu socheaza, pentru ca tu ai incredere in el / ea in discernamantul, in judecata, in rationamentul magistratului, dar esti departe de realitate si iti faci iluzii daca ai incredere intr-un magistrat - mai ales cand el se afla in functie de conducere.

Eu sunt convinsa ca exista si defecte, erori de judecata, o judecata defectuoasa, si acesta este un aspect separat de capacitatea de a memora, a invata pe dinafara cursurile de Drept, cum am aflat ca se pretindea ( in 1996 de pilda ) la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti.

Omul trebuie, fiinta umana are mai multe aptitudini, capacitati, care ii sunt specifice si un judecator ar trebui sa le aiba in mod ideal, pe cat mai multe, daca nu pe toate.

Faptul ca inveti cu usurinta pe dinafara, nu implica ca ai o judecata corecta, ca esti capabil de un rationament de bun-simt, sanatos.

Au existat in timp si judecatori care au ales sa plece, au ales ei, din judecatorie, si sa isi schimbe profesia, desi au ramas in domeniul Dreptului ca preocupare si activitate

Pentru ca am inceput de la tiparele de comportament, voi spune ca angajatii au, adesea, au si preiau, urmeaza modele de comportament gresite, sau poate ca unii dintre ei vor aduce ca argument faptul ca au urmat un ordin.

Cum e ordinul ?

In judecatorie, propriu-zis nu poti primi "ordine", ma refer ca la Armata, dar intr-adevar concret, poti primi indemnuri, sau "ordine", cum a fost de pilda intrebata grefiera-sefa Raluca Nicolae in anul 1998 la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, de presedintele TMB, judecatorul Dan Lupascu, de ce anume, ea, Raluca Nicolae, mi-a platit mie, grefierei Marcov, orele suplimentare ?

In mod indirect, daca nu si direct, probabil si direct, i s-a spus sa nu se mai repete, sa inceteze pe viitor, sa imi mai plateasca orele suplimentare !

Nu as fi stiut ce reactii are judecatorul Dan Lupascu, daca Raluca Nicolae nu mi-ar fi spus !

Cu privire la dosarele instantelor care dispar, ele sunt, cred, de doua categorii : 1. dosarele care pur si simplu dispar, dar dupa un timp, re-apar, si 2. dosarele care dispar si raman asa, disparute.

In perioada 1993-1995 - prima mea "sedere" la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, in calitate de grefiera de sedinta, am descoperit, cu stupoare, intr-o buna zi, ca nu gasesc n dosar.

Ca atare, asteptand putin de tot ( o ora, doua ) m-am dus la biroul Grefierei-Sefe a Judecatoriei 1, dna Viorica Negru, si i-am spus despre acest fapt, care pe atunci, ma speriase la culme, foarte puternic, anume, ca nu gasesc un dosar.

De felul ei, Viorica Negru, ca si Raluca Nicolae erau femei tacute, rezervate, care la propriu, cand lucrau si se aflau la serviciu, puteau fi vazute in mare parte din timp, cum isi tin la propriu !- da, capul in pamant, in jos !

De altfel ele evitau contactul vizual, pentru ca uneori pur si simplu cred ca totusi, le era rusine si nu suportau cand iti spuneau vreo - grozavie ! voi arata la ce ma refer - sa te priveasca direct in ochi !

Era evident ca aceste femei, ele insele au/aveau o viata grea si plina de frustrari.

Intrucat, daca nu ti-am gresit cu nimica, si eu te pot privi in ochi, tu de ce nu poti face la fel cand vorbesc cu tine ?

Ei bine, revenind la dosarul disparut, ma nelinistisem si ma intrebam ce voi face, si neputand sta locului, m-am dus de cateva ori in biroul grefierei-sefe, dna Viorica Negru, sperand ca o voi intalni acolo si pe Valentina Tatulescu, presedinta judecatoriei sector 1, la care, in clipa aceea, ma aflam la inceputul activitatii mele de grefiera intr-o instanta, nu indrazneam sa intru, dar ma gandeam sa o fac.

M-am plimbat eu asa, de cateva ori, intre biroul meu ( pe atunci la etajul 2 al Palatului de Justitie, aripa de cladire, ale carei ferestre privesc exact cladirea Tribunalului Bucuresti, de pe strada Danielopol - in anul 1993 ma refer, atentie ! ) si biroul grefierei-sefe a Judecatoriei sector 1, pana cand, grefiera-sefa care stia ce ma framanta, mi-a spus asa : "De ce tot spui ca nu gasesti dosarul ? ", si inca a spus : "Nu mai spune ca nu gasesti dosarul, nu te mai agita atata, de ce tot spui asta ? O sa apara dosarul !"

Nu cred ca Valentina Tatulescu personal sa imi fi spus asta, dar cand am auzit ce mi se spune, sincer, am crezut ca nu aud bine.

Ma si intrebam cum, de unde, cand va reaparea dosarul pe care il cautam ?

Stia cineva din instanta, din conducere, ceva, despre el, unde s-ar afla ?

Stiti ceva ?

Aveam o buna amica, prietena, care prin 1996, 1997 era deja avocata.

Cat am lucrat 6 ani, grefiera, lipsa cate unui dosar, a dosarelor, disparute, regasite, reaparute, a fost o problema.

Prietena mea nu spunea nimic.

La cativa ani dupa ce mi-am dat demisia, ea mi-a spus cu zambetul care o caracteriza, parea ca intotdeauna o amuza situatiile complicate sau delicate sau care puteau face nefericirea omului : "Nu stiai ca unii avocati, isi studiaza la cabinetul lor, dosarele instantei ? " , "Da, mi-a spus si mie un coleg ( avocat ) asa : "Colega, de ce stai in Arhiva sa citesti dosarul, cand poti sa il iei la cabinetul tau de avocatura sa il studiezi in liniste ? "

Adica, ea stiuse in toti acei ani in care eu, - "prietena" cu ea - cautam disperata dosare care dispareau misterios si de care raspundeam si ea tacuse !

Mare prietena, buna educatie !

Oh, dar saga instantelor e destul de lunga, sau nu e asa scurta...

Trebuie sa precizez ceva, sau sa repet : grefierul-sef al instantei urmeaza ordinele si instructiunile fie al presedintelui instantei unde lucreaza, fie al unui presedinte de la o instanta superioara, adica de la cineva mai mare in functie.

Ce a urmat ? Dosarul pe care eu il cautam atunci prin 1993, 1994, a reaparut, sunt aproape sigura, pentru ca nu am mai fost nelinistita, in schimb, in primavara anului 1995, si dupa ce predasem sub semnatura colegului de la Arhiva Civila a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, mai multe dosare si unul anume - in jurul caruia un avocat a tinut sa faca scandal - un avocat, despre care s-a spus ca era amic, prieten sau in fine, in bune relatii cu Valentina Tatulescu, a venit sa caute dosarul predat de mine, la mine, in biroul meu de grefieri.

Oricat i-am explicat ca nu am si nu mai am dosarul lui, sincer ma bucuram ca nu il mai am in lucru si ca il predasem, a fost inutil, pentru ca acel avocat a insistat si se intorcea continuu in biroul meu si imi cerea mie dosarul.

El se numea Silviu Constantinescu. ( Ne aflam in primavara 1995 la Judecatoria Sector 1 Bucuresti ).

Omule, sa te aiba Dumnezeu in supravegherea lui ce nenorocit ai fost !

Ce nenorocit, ce ticalos !

Sa te vada pe tine si pe toti urmasii tai Dumnezeu !

Cat este lumea de mica ! Peste mai multi ani, in 2002-2003 am lucrat la fundatia elvetiana Terre des Hommes - cu sediul in strada sapte ( sau zece ) mese, o strada ce dadea in Calea Mosilor, cu vile, la parterul unei vile se afla sediul fundatiei noastre, care insa, avea nevoie de o functie romaneasca pentru a-si angaja Personalul, si astfel a recurs la fundatia "Familia si Ocrotirea Copilului" sau  FOC, cu sediul mai departe, prin strada Pericle Gheorghiu.

La fundatia Terre des Hommes, avocata - Ana Vadan -fundatiei, fusese, cu cativa ani in urma, am aflat, avocata stagiara a avocatului Silviu Constantinescu !

Acest avocat, in 1995, in primavara, la judecatoria sector 1 bucuresti, revenea continuu in biroul meu si imi cerea dosarul pe care nu il mai aveam.

Am coborat personal in Arhiva Civila si am cerut permisiunea colegilor arhivari sa caut dosarul, le-am explicat deci cu ce scop ma aflam in Arhiva Civila.

Colegii nu s-au opus si am cautat pe raft, acolo unde ar fi putut sa se afle, dosarul - dosarele erau aranjate potrivit termenelor lor de judecata si pe complete - insa nu l-am gasit.

Am luat dosar cu dosar de mai multe ori la rand, incet, sa vad daca nu cumva dosarul cautat de mine, nu a intrat in coperta altui dosar, dar, inutil, a fost degeaba !

In tot acest timp, timpul trecea si eu aveam de lucru, si nu puteam sa continui sa lucreze incheierile de sedinta in dosarele aflate in lucru, iar Valentina Tatulescu intotdeauna imi reprosa ca am mult de lucru ( ca si cum nu tot ei imi dadeau mult de lucru, ca si cum nu aceasta era situatia in instante ) !

Dumnezeu De Sus, sa dea ca fiecare dintre acesti oameni sau altii ca ei, si descedenta lor, sa fie pusi in situatia in care ei au pus pe altii ca mine si pe mine ! Sa isi caute dreptatea, si pentru ei sa nu se gaseasca !

Ei bine, acest avocat a venit continuu in biroul meu si ma tinea din lucru, in tot acest timp, Valentina Tatulescu astepta deznodamantul !

Faptul ca eu nu aveam dosarul lui, se putea verifica printre dosarele mele, in biroul meu.

De altfel, imediat ce el m-a reclamat Valentinei Tatulescu si ea mi-a facut Referat cu propunere de mutare disciplinara la Judecatoria Sector 4 Bucuresti, si sanctionare, dosarul - care era unul subtire, cu coperti albe - a  REAPARUT IMEDIAT IN ARHIVA CIVILA, S-A GASIT.

S-a gasit  EXACT PE RAFTUL PE CARE SI PRINTRE DOSARELE  intre care il cautasem de mai multe ori la rand !

Cu acea ocazie, am fost sanctionata si timp de 3 luni de zile am primit un salariu scazut, adica mi-au taiat, retinut un procent din salariu, am fost mutata la Biroul Citatii, toata vara 1995, la Judecatoria Sector 2 Bucuresti si nu am mai intrat in sedinta de judecata, desi eram grefier de sedinta !

Dar ce a facut acest avocat ?

Intr-o zi, pe cand isi cauta dosarul la mine - probabil el stia unde se afla dosarul lui ! sunt aproape sigura ca stia - el a venit in birou - ca de obicei, caci isi luase un obicei din a sosi in biroul meu sa caute ce nu ii puteam da, caci nu aveam -  a intrat in birou si si-a deschis Agenda lui de avocat, personala, si nu ma privea in fata, in ochi, direct, ii cam curgea saliva, i se adunase saliva pe gingii si in dreptul buzelor, si suparat, mi-a spus ca : "Eu te iau pe dumneata, de mana, si te duc jos, in masina mea !".

Am vrut sa il intreb, spontan : "De ce ? Vom gasi dosarul tau, in masina ta ? "

Afirmatia lui, catre mine, a fost corelata cu aparent, ceva lipsit de importanta, si anume, in agenda sa, la pagina deschisa, se afla un calendar, un simplu calendar, care infartisa o fata frumoasa, care ne arata spatele ei, fesele ei - frumoase, o fata bine facuta de altfel ! - purta ciorapi negri, din aceia cred care se purtau in trecut cu port-jartier, si care in partea de sus nu mai stiu cat era de imbracata sau invers, dezbracata, ea ne intorcea insa fata, capul, cu chipul ei frumos, in tot cazul, daca el privea calendarul si imi spunea mie ca ma duce jos in masina lui, si cum imi intoxica zilele si nu ma lasa sa lucrez, si era de evidenta rea-credinta, m-am gandit ca el nu se comporta ca un avocat !

Nu trebuie sa uitam ca ne aflam in primavara anului 1995 si nici macar in anul 2013, cand vremurile s-au mai schimbat in materie de vestimentatie a unor fete frumoase.

Ne aflam la etajul 2 al Palatului de Justitie si in biroul de grefieri care avea un perete sau zid comun, cu biroul Valentinei Tatulescu, presedinta Judecatoriei Sector 1 Bucuresti.

Ei bine, ce puteam sa fac ?

L-am dat afara din birou, si pentru ca ma chinuise cateva zile si era de rea-credinta, am ridicat tonul si i-am spus, asta, vazand ca nu iese si refuza sa plece din fata mea, ma privea si pe fata lui era un inceput schitat de ranjet, sau mie asa mi s-a parut, astepta, si nu l-am lasat sa astepte, si am ridicat tonul ( m-am gandit ca oricum e de rea-credinta si era, dovada ca imediat i-a reaparut dosarul in arhiva dupa acel moment ! ) si i-am repetat cu fermitate : "Iesi afara, porcule ! Acum ! Aici te afli intr-un birou de grefieri ! "

Ulterior, matusa mea m-a intrebat : "De ce nu i-ai spus "porcusorule" ? "

In acel moment, in sala de judecata care comunica cu biroul nostru, printr-o usa, presedinta completului de judecata a suspendat sedinta si a iesit din sedinta, sa vada ce se intampla in biroul grefierilor.

Dupa ce sedinta a fost suspendata, in tot cazul a fost reluata si terminata dupa suspendare, am fost sa stau de vorba pe marginea acestei conduite incredibile a avocatului Silviu Constantinescu - a fost un unicat printre avocati aceasta persoana ! a fost un unicat printre avocati ! era incredibil ! - cu judecatoarea cea tanara si foarte cumsecade, echilibrata si frumusica foc, care era Adina Bojincã.

In birou se afla si o alta judecatoare amabila, intotdeauna foarte discreta si care nu avea niciodata nimic impotriva angajatilor instantei, a grefierilor si in general nu avea nimic cu nimeni, niciodata, ea se numea Antoaneta Nedelcu.

Adina Bojinca, - vai ! dar ce a urmat apoi, ! - si Antoaneta Nedelcu, mi-au spus ca nu am ce sa fac, ca nu pot face nimic, intrucat avocatul acesta este bun prieten cu Valentina Tatulescu si ca, de altfel el are un comportament urat, si lor le-a facut curte, in felul sau caracteristic, ( Adina Bojinca era maritata si avea un copil, iar despre Antoaneta nu imi amintesc daca era casatorita atunci ) si s-a purtat urat si neplacut si fata de ele, dar ca are trecere cum se spune.

Am ramas cateva minute in biroul celor doua judecatoare, de la etajul 2 al Palatului de Justitie, in celalalt capat al culoarului Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti ( dar nu in celalalt capat al cladirii Palatului de Justitie ), si ele pareau, cel putin Adina Bojinca afectate de ceea ce se intamplase.

Dupa cateva zile, imediat in zilele care au urmat, ma aflam in biroul grefierei-sefe Viorica Negru, in anticamera Valentinei Tatulescu, si dintr-o data, asteptand ca Viorica Negru sa ridice capul ( capul ei intotdeauna plecat ) din Registrele instantei, in spatele meu am auzit o respiratie destul de greoaie, ca si cum cineva a facut un efort sau a urcat scarile.

Intr-adevar, am intors capul si in clipa aceea am vazut ca in spatele meu se afla un barbat care astepta si el ca Viorica Negru sa isi indrepte atentia spre noi.

Aveam sa aflu imediat ca el era procuror, se numea Bojinca si era sotul Adinei Bojinca, era un barbat tanar, dar totusi avea o varsta ( adica nu chiar 18 ani ).

Imediat dupa ce l-am dat afara din biroul de grefieri, pe avocatul acela incredibil in conduita sa, desigur, el s-a dus la Valentina Tatulescu sa se planga de mine.

De altfel el imi tot spunea ca trebuie sa ii gasesc dosarul, acela despre care ii tot aratam ca l-am predat in arhiva civila sub semnatura arhivarului, si imi spunea si ca va vorbi cu Valentina Tatulescu daca nu ii dau dosarul !

Insa, dupa ce l-am dat afara si a alergat, instant, in biroul Valentinei Tatulescu, ea a venit la mine si mi-a spus ca ma va sanctiona, nu mai stiut tot ce a spus, dar a zis si ca vrea ca eu sa plec "de aici", "din instanta", "din instanta mea" .

Avocatul, a actionat si el, separat de Referatul cu propunere de sanctionare intocmit de Valentina Tatulescu, pe care Valentina nu mi l-a aratat, si nu l-am vazut, dar din el, un extras, o mica fraza, ceva, mi-a reprodus, mi-a citit, ulterior, in audienta, Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Giroveanu, la care am putut intra in audienta, dupa ce am vorbit si cu cei doi unchi ai mei care m-au ajutat sa ma angajez ( in instante nu te puteai angaja daca cineva nu te recomanda, nu "garanta" pentru tine si nu lucrase in sistemul instantelor sau nu lucra in sistemul instantelor ), si care se afla si in prezenta vicepresedintelui Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Zarafiu.

Eram in anul de gratie 1995, in primavara, vara batea la usa si afara erau zile calde, senine si insorite.

Avocatul Silviu Constantinescu a scris o reclamatie, o plangere, pe care i-a dat-o prietenei lui, Valentina Tatulescu, si in care a solicitat sa fiu scoasa din Justitie, pentru ca, aprecia el, sunt o nebuna !

Stii bine, cavalerule avocat, Silviu Constantinescu ca nu eu cautam dosare asa-zis disparute in Arhiva Civila, prin birourile grefierilor si al judecatoarelor maritate, si nu mie imi curgea saliva din gura, in timp ce in agenda personala aveam semn de carte un calendar cu frumoasa fata de la Pagina 5, din ziarele de astazi ( anul 2013 ) !
Dragutule, mi-ai facut tu mie mult rau, dar Dumnezeu e mare si nu doarme !

Judecatorul Giroveanu, la inceput cand m-am aflat in biroul sau si al judecatorului Zarafiu, cei doi judecatori imparteau acelasi birou, umbros, frumos si confortabil mobilat cu covoare pe jos, si cu jilturi si cu tot confortul, a fost retinut, nu prea dorea sa ma bage in seama - am inteles de la alte grefiere ca asa este / era stilul pe acolo - dar am impresia sincer, e o impresie aceasta, incepuse sa ma priveasca din spatele Referatului Valentinei pe care il avea pe masa, si cred ca - e o impresie - cred ca putin asa, i s-a facut rusine, sau a avut o mica tresaltare constiinta lui.

La inceput deci, stateam in tacere, el tacea, Zarafiu tacea si eu taceam.
In fond ce aveam de facut, dosarele asteptau sa fie lucrate, dar erau oricum asa de multe, tot timpul multe si mereu mai multe, cu fiecare saptamana !
Intr-un tarziu, judecatorul Giroveanu a inceput sa vorbeasca.
Mi-a vorbit destul de retinut, insa mi-a mentionat faptul ca Valentina Tatulescu are orgoliu si este presedinta Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, si in cauza aceasta dintre mine si ea, orgoliul ei trebuie satisfacut.
Insa, judecatorul Giroveanu, numai el stie tot ce a scris Valentina Tatulescu in acel Referat de sanctionare, m-a mutat si mi-a spus ca ma muta la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, si nu la judecatoria sectorului 4 bucuresti, cum isi dorea Valentina Tatulescu.

Judecatorul Giroveanu, in stilul sau caracteristic, in care mi se adresa mie, o grefiera de sedinta, mi-a spus asa, pe undeva, mi-a adus la cunostinta o "simpla" informatie, si anume ca, iata, instantele functioneaza si cu unii angajati, unii dintre acestia lucrand la Arhivele instantelor, care au cazier judiciar, dar pentru care insista vreo ruda de-a lor, vreun ministru si atunci ei, desi au cazier judiciar, sunt angajati in instantele judecatoresti.
Deoarece, nu-i asa - asa este - Curtea de Apel Bucuresti era instanta care incheia sau desfacea, dupa caz, contractele de munca, cel putin ale Personalului auxiliar ( avea sa se numeasca asa, cred eu putin mai tarziu ) alcatuit din : grefieri, arhivari, registratori, grefieri-dactilografi si grefieri-registratori.

Voi continua sa scriu si in alta postare, pe blog, acum, este suficient ....