Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Vindecarea doctorului alcoolic. Mamã, Ti l-am adus !

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Vindecarea doctorului alcoolic. Mamã, Ti l-am adus !

Mesajul Maicii Domnului din 25 Iulie 2007                                       

“Dragi copii,

Astazi, in ziua hramului parohiei voastre, va invit sa imitati viata sfintilor.

Sa va fie exemplu si imbold spre viata sfinteniei.

Rugaciunea sa fie pentru voi ca aerul pe care-l respirati, si nu o povarã.

Copilasilor, Dumnezeu vã va dezvalui Iubirea Lui si veti simti bucuria de a fi preaiubitii Mei.

Dumnezeu vã va binecuvanta si vã va darui belsug de Har.

Va multumesc cã ati raspuns Chemarii Mele”.

Mamã, Ti l-am adus !

Aparitiile zilnice ale Maicii Domnului de la Medjugorje au permis mai multor zeci de milioane de oameni, de pe toate cele 5 continente ale globului pamantesc, sa regaseasca vorbele simple, pentru a invata sau reinvata sa se adreseze lui Dumnezeu.

De ce sa nu ne slujim si noi românii, de aceasta Chemare a Mariei si calauziti de Ea, sa nu ne alaturam acestei multimi imense de pelerini, care la Medjugorje gasesc calea cea mai simpla de a vorbi cu Dumnezeu Tatal, Care Se aflã in Ceruri ?

Incercand sa construiasca o lume fara Dumnezeu, oamenii se indreapta spre pierzanie.

Maica Sfanta, Maica tuturor oamenilor, vine sa ne intoarca de pe drumul gresit, sa ne arate Calea cea bunã, si sa ne ajute sa mergem pe ea.

Ceea ce nu este usor.

Tentatiile ratacitoare si ispitele ne inconjoara si ne impresoara cu cantari sybilice.

Iar daca crestinii practicanti se pot impotrivi – prin rugaciune si urmand Calea Bisericii – atractiilor satanice, pentru copii si tineri, acestea pot fi distrugatoare de inimi si suflete. [...]

Ei bine, puterea de a rezista acestei seductii malefice, ne-o gasim doar in rugaciune.

Calitatea rugaciunii noastre este foarte importanta.

Rugaciunea trebuie sa fie un raspuns de Iubire, la Iubirea Infinitã a Lui Dumnezeu.

Ea nu este numai o Conversatie cu Dumnezeu, ci si o Unire cu El.

Ajunsa la acest stadiu, rugaciunea ne umple de bucurie si de pace.

De aici cuvantul cheie de la Medjugorje : rugaciunea cu inima.

Asta se invatã la Medjugorje.

Este un dar pe care ni-l dã Dumnezeu, prin Maria.

Sa te rogi cu inima, inseamna sa te rogi cu iubire.

Inima este simbolul iubirii.

“Astazi vã chem la rugaciunea cu inima.

In acest timp de har, doresc ca fiecare dintre voi sa se uneasca cu Iisus.

Dar, fara rugaciune constantã, voi nu puteti simti frumusetea si maretia harurilor, pe care Dumnezeu poate sa vi le dea” ( Mesajul Maicii Domnului din 29 Februarie 1989 ).

Doar rugandu-va cu inima, rugaciunea ramane vie in noi, asa cum ne spune vizionara Marija :

“Gospa [ Maica Domnului ] spune cã inima noastrã, daca stie sa se roage, se va ruga fara incetare : ziua, cand lucrãm, cand râdem, cand citim.

Acest spirit de rugaciune va fi viu in noi, fara ca noi sa spunem un cuvant.

Chiar si dormind, ne vom ruga fara incetare.

In acest fel, rugaciunea devine in noi izvor de viata, izvor de iubire ; ea ne dã bucurie si pace”.

Dar rugaciunea nu este viatã numai pentru noi, ci devine izvor de viatã si pentru ceilalti :

“Mai ales vã chem sa va rugati pentru toti aceia care sunt departe de Dumnezeu, pentru ca ei sa se converteasca.

Atunci inimile voastre vor fi mai bogate, caci Dumnezeu va domni in inimile tuturor oamenilor.

De aceea, dragii Mei copii, rugati-va, rugati-va, rugati-va !

Rugaciunea sa domneasca in lumea intreaga “. ( Mesajul din 30 Iulie 1987, daruit Jelenei ).

Ei bine, aceasta rugaciune a dreptilor, pentru ceilalti, invatata la Medjugorje si pusa in practica acasa, din iubire pentru semeni, a facut posibila trairea unui minunat Miracol in viata doctorului Vasile G., medic intr-un mic orasel din Moldova.

Doctorul Vasile G. a fost un student stralucit al Universitatii de Medicina din Cluj.

Era un tanar care promitea mult, si care, datorita minunatelor sale calitati intelectuale si profesionale, aspira la o carierã medicalã stralucita, de care nu se indoia nimeni, fiind deopotriva apreciat de profesorii si de colegii sai.

Spre bucuria familiei si a prietenilor sai, la terminarea facultatii, tanarul doctor se intoarce in micul orasel natal, pentru primii ani de stagiatura, si pentru a avea ragazul de a se pregati pentru viitoarele examene de specializare, pe care era sigur  cã le va promova, in vederea unei cariere universitare.

Iata povestea sa :

“-Eram un tanar medic de familie in oraselul meu, cunoscut de toata lumea, iubit si foarte apreciat.

Toti apelau la serviciile mele medicale, cu multa incredere, si eu ma straduiam din rasputeri sa-i ajut cat mai bine.

In plus, continuam studiul cu aceeasi perseverentã si ardoare, ca si in anii studentiei.

Intr-un cuvant eram bun, chiar foarte bun, eram o sperantã.

Familia mea îsi pusese mari nadejdi in mine, si mã stimula si incuraja permanent.

Dar tentatiile orasului mic sunt dulci si ametitoare, iar eu, prea increzator in mine si in fortele mele, nu am dat importantã primejdiei ispitelor care ma asaltau cu perfidie din toate partile.

Nu aveam nicio relatie cu Dumnezeu.

Stiam cã El existã, si atata tot.

Dar si Satana stie asta, asa cã eram complet descoperit in fata actiunilor sale, si total vulnerabil atacurilor sale.

Intr-un cuvant, încet si sigur, am pornit pe panta decaderii morale si umane.

Trebuie sa marturisesc cã, traind intr-o bogata zonã viticolã, pacientii mei îmi aduceau, din placere si recunostintã sticle de bautura, pe care eu le consumam cu prietenii in orele libere.

Astazi un pahar, maine un pahar, apoi o sticla... pana am inceput sa beau zilnic, cantitati tot mai mari de alcool.

Desigur, acest lucru s-a petrecut pe nesimtite, pe parcursul mai multor ani, pentru cã asa actioneaza diavolul, insinuos si perfid, astfel incat, fara puterea izbavitoare a rugaciunii, ajungem victime sigure.

Incet, incet, am ajuns alcoolic, total dependent de consumul de drog, astfel incat am inceput sa beau de la prima orã a diminetii, si nu mã mai opream pana in stadiul de betie cruntã, sau chiar de comã alcoolicã.

Adio studiu, si chiar adio prieteni si pacienti, care pe nesimtite m-au parasit.

Bautura primitã de la bolnavi, ajunsese de mult insuficientã si eu imi cheltuiam absolut toti banii, pe alcool.

Ajunsesem sa beau singur, eram total izolat de societate, evitat de toti, si intr-un final, abandonat si de catre familie.

Nu mai aveam niciun pacient, nu mai faceam nicio consultatie, nu mai aveam niciun ban.

Eram un ratat fara iesire.

Cu cat realizam cã nu mai este nicio speranta pentru mine, cu atat mã cufundam mai indarjit in alcool.

Biata familie si putinii prieteni care mi-au ramas, cu toate straduintele si incercarile lor de-a ma ajuta, n-au reusit sa ma opreasca din abisul decaderii mele.

Eram o epava, o ruinã umanã irecuperabila.

In final, lovitura de gratie mi-a venit de la autoritatile medicale, care, in urma sutelor de reclamatii, au decis sa fiu evacuat din spatiul in care functionam cu cabinetul medical, si pe care ce-i drept, eu il transformasem de multa vreme in carciumã proprie, si sa-mi retragã dreptul de-a profesa Medicina.

Eram terminat si singura perspectiva care ma astepta, era aceea de a fi institutionalizat intr-o unitate de dezalcoolizare, ceea ce insemna sfarsitul pentru mine, moartea mea.

Fara acordul meu – nu mai eram constient pentru a decide ceva in numele meu – toate formalitatile de institutionalizare au fost perfectate, familia a incuviintat, urma doar sa fiu inchis acolo, alaturi de alti nenorociti ca si mine.

Dar atunci, in ceasul al 12-lea, a decis Dumnezeu sa intervinã decisiv in viata mea, si sa ma salveze.

Prin Maria.

Un singur prieten din copilarie, Andrei, un eminent inginer chimist n-a abandonat lupta pentru salvarea mea !

Andrei era singurul pelerin de Medjugorje din orasul meu.

El s-a rugat cu inima, cu nespusã iubire pentru mine permanent.

Stiind cat suferã si plange Maica Domnului pentru un pacatos pierdut ca si mine, el a decis sa incerce imposibilul : sa ma depuna la picioarele Ei, impreuna cu toata mizeria din mine.

Andrei mi-a facut Pasaport, mi-a platit Pelerinajul, m-a luat pe spinare si asa, beat mort, m-a urcat in autocar.

Era in Aprilie 1994, de Sfintele Pasti.

Drumul a fost un calvar, atat pentru mine, cat si pentru Andrei.

Pe masura ce ma trezeam din betie, furios si violent, ceream imperativ bauturã.

Intregul meu organism era cuprins de suferinte de nedescris, in absenta drogului.

Ma simteam cumplit, aveam permanent un rau de moarte, necesitatea consumului de alcool era imperioasa.

Dar Andrei, ajutat si intarit nemijlocit de Maica Domnului, a reusit sa-si invinga mila [ adica, mila lui Andrei pentru prietenul sãu doctorul, a învins ! ]  coplesitoare, de care era permanent stapanit, vazand suferinta mea realã si zbuciumul meu, si in acelasi timp spaima de-a nu mã pierde intr-o criza mortala, generata de violenta intrerupere a drogului.

Doar bausem 20 de ani neintrerupti !

Numai Bunul Dumnezeu si Preasfanta Fecioara stiu cate mii de rugaciuni de implorare de ajutor, a rostit Andrei de-a lungul sinistrei noastre calatorii.

Dar intr-un final, dupa multe zeci de ore de calvar – a fost drumul Crucii mele ! – in care Andrei i-a intruchipat pe toti cei care L-au mangaiat pe Iisus pe Calea Crucii Sale, fiind pe rand, atat Simion Cireneul, cat si evlavioasa Veronica sau femeile miloase, am ajuns la Medjugorje.

Eram treaz.

Orice urma de alcool din mine, se evaporase in cele 2 zile si 2 nopti de calatorie.

Extrem de slabit, sustinut ferm de bratul lui Andrei, am parcurs incet, privind cu uimire in jurul meu, drumul de la autocar pana in fata statuii Maicii Domnului, de pe Esplanada din fata Bisericii Sfantului Iacob.

Stiam unde ma aflu, eram lucid, iar despre Medjugorje cunosteam totul de la Andrei, care m-a invitat neobosit aici, in anii precedenti.

Doar cã eu eram prea ocupat cu bautura, pentru a Le darui timp din viata mea, Lui Dumnezeu si Preasfintei Fecioare.

Asa cum a promis, Andrei m-a asezat in genunchi in fata Statuii Prea Sfintei Fecioare, spunandu-I cu duiosie : “Mamã, Ti l-am adus ! Este prietenul meu si copilul Tãu iubit. Ai grijã de el si salveaza-l. Ti-l consfintesc Tie !”

Nu stiu cat am stat acolo, pierdusem notiunea timpului.

Nu faceam nimic, nu ma gandeam la nimic, nu ma rugam, doar O priveam cu intensitate, tinandu-ma cu mainile de micul gardut care inconjura statuia, de frica sa nu cad, dupa cat eram de slabit.

Incet am inceput sa realizez cã starea aceea de rãu a inceput sa disparã.

Era pentru prima data, dupa multi ani, cand nu ma gandeam la alcool, cand nu simteam nevoia sa beau.

Intr-un tarziu, cu aceeasi mila si blandete, Andrei, care m-a vegheat permanent de la distanta, s-a apropiat de mine si mi-a soptit : “Hai Vasile, este vremea sa mergem la culcare, suntem foarte truditi amandoi”.

Asa a inceput Pelerinajul meu la Medjugorje.

A avut valoarea tuturor curelor de dezalcoolizare din lume !!!

Andrei mi-a daruit un Rozariu, m-a invatat rugaciunile si m-a sfatuit sa ma spovedesc.

I-am urmat sfatul, si astfel am facut prima spovedanie a vietii mele !

Bietul parinte ! Cate a trebuit sa asculte !

Orice pelerin care a fost la Medjugorje, a vazut cozile imense formate din oameni, care asteptau sa-si marturiseasca pacatele.

Un har extraordinar se revarsã in acele locuri, asupra tuturor acelora care doresc sa se impace cu Dumnezeu.

Asupra mea, harul a fost total vindecator.

Pe toata perioada pelerinajului, nu m-am gandit niciodata la alcool !

Ma simteam eliberat.

Incet, incet, am devenit mai sigur pe mine, ceea ce ma facea nespus de fericit.

Totusi, la plecare, m-a cuprins teama si atunci am implorat-O pe Maica Domnului in gand : “Ajuta-ma pana la capat ! Vreau sa nu mai beau !”

Ajuns acasa, am inceput sa ma rog si sa postesc.

Ispita m-a incercat de multe ori, dar puterea insuflata de rugaciunea facuta cu credinta si fervoare, m-a ajutat sa rezist.

Dupa doar 2 luni, am revenit la Medjugorje, pentru a-I multumi Maicii Sfinte si pentru a implora ajutor si izbavire.

Le-am primit mereu, si iata sunt peste 13 ani de cand n-am pus picatura de alcool in gura.

Primul meu Pelerinaj la Medjugorje mi-a redat viata si m-a salvat”, isi incheie doctorul Vasile G., povestirea.

Minunatã povestire !

Trebuie sa completez cã doctorul Vasile G. s-a impacat cu familia, a reinceput sa profeseze Medicina, si a redevenit un medic stimat in orasul sau, a reluat cu tenacitate studiul si a dat toate examenele, acum fiind medic primar.

Dar ceea ce este cel mai important in viata sa, este cã a gasit credinta si drumul si calea spre Dumnezeu si Iubirea Sa.

Acum, doctorul Vasile G. Este un fervent pelerin de Medjugorje, care a primit de la Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare, 3 haruri foarte mari.

( 1 ) Primul har este acela de a avea puterea de a oferi permanent Lui Dumnezeu, jertfa si truda Pelerinajului, atat de bine placute lui Dumnezeu.

Face 3 – 4, sau chiar 5 – 6 Pelerinaje la Medjugorje, pe an ( a facut peste 50 de pelerinaje ), unde se roaga permanent, mereu descult, iarna sau vara, urcand neobosit pe cararile muntilor sfinti din Medjugorje.

( 2 ) Al doilea har primit este rugaciunea cu inima, pe care o practicã neincetat, cu o bucurie cum n-am vazut niciodata la un barbat, tinand cont cã in mod firesc, barbatii sunt mai retinuti si mai putin exaltati in a-si marturisi si exterioriza credinta si iubirea fata de Dumnezeu si fata de Maica Sfanta.

( 3 ) Si, in sfarsit, Vasile G. A primit si al treilea har, care este acela de-a posti permanent, asa cum neincetat ne cere Preasfanta Fecioara la Medjugorje : postul numai cu paine si apa, in toate zilele de Luni, Miercuri si Vineri de peste an, cu exceptia sarbatorilor de porunca.

Si, as completa eu, si un al 4-lea har, acela de a da marturie neobosit, despre Miracolul savarsit in viata sa, de catre Maria de la Medjugorje, Care l-a salvat si eliberat din patima de moarte a bauturii, caci Dr.Vasile G. Stie cel mai bine cã un har impartasit aduce multe alte haruri.

Iar exemplul rugaciunii cu inima, a postului si a jertfei pelerinajului, pe care le traieste neincetat de 13 ani, este spre bucuria noastra a tuturor, spre intarirea noastra in credinta, si un viu imbold dat sufletelor noastre spre a aduce slavã, laudã inchinaciune si multumire Lui Dumnezeu si Maicii noastre Ceresti.

Cat despre Andrei, prietenul de nadejde si “Bunul Samarinean” din Evanghelie, numai Bunul Dumnezeu si Maica Sfanta stiu cata ploaie de haruri au revarsat asupra sa, si a familiei sale.

Jertfa si iubirea sa sunt scrise in Ceruri cu litere de aur, si raman pildã pentru noi toti, cei care trecem mereu grabiti si indiferenti pe langa suferinta aproapelui.

Caci asta ne invatã Regina Pãcii de la Medjugorje, rugaciunea cu inima, care este viatã nu numai pentru noi, ci ea devine izvor de viatã si pentru ceilalti.

Cea Care, fara incetare, ne cheama la Medjugorje pentru a ne salva, ne spune clar : “Dragi copii, iata care este motivul pentru care am nevoie de rugaciunile voastre : Rugaciunea este singurul mijloc pentru a salva specia umanã !” ( 30 Iunie 1987, din Mesajul dat prin Jelena ).

Dar numai o rugaciune cu inima, o rugaciune plina de iubire va putea salva lumea.

Rugaciunea poate vineca, poate transforma lumea, prin rugaciune si energia rugaciunii reparatoare, se sporeste iubirea pe Pamant.

Rugaciunea facuta cu inima si unita cu postul si jertfa pelerinajului, vindecã, reconstruieste, regenereaza.

Un trio imbatabil, in fata caruia, satana si personajele sale malefice din cartile si din filmele [...], isi palesc puterea si influenta asupra sufletelor si mintilor noastre.

Caci pe noi ne tine de mana bine, Maria, Cea Care ne cheama la Medjugorje, pentru a primi mizeria, suferintele si suspinele noastre, pentru a le inalta la Cer si a le cobori sub formã de Miracole !

Extras din “La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca Gutenberg, 2008

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Tinerii cu minunea ( 2 )

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Tinerii cu minunea ( 2 )

Tinerii cu minunea  : continuare

Sunt sigurã cã aceste sfaturi le-au primit de la mamele si de la duhovnicii lor si Cristina si Adrian din Bacãu.

Si aceste îndemnuri au rodit în sufletele si inimile lor de adolescenti, astfel incat atunci cand s-au cunoscut, s-au îndrãgostit si au decis sa se casatoreasca, amandoi stiau cã si-au ales perechea conform Vointei Lui Dumnezeu.

Profund credinciosi, amândoi stiau cã în alegerea perechii vietii, trebuie sa se sprijine pe Iisus, Domnul.

Firea umanã este slabã, inconstantã, versatilã, ambiguã.

Doar in Iisus, devenim puternici, constanti, imuabili, coerenti, profunzi.

Doar cu Iisus putem sa ne clãdim cãminul pe Vestea Lui cea Bunã.

Datoritã devotiunii lor speciale pentru Preasfânta Fecioarã, Adrian si Cristina au hotarat sa se casatoreasca in luna octombrie 2000 si in luna de miere sa o facã intr-un Pelerinaj la Medjugorje, in primul rand de multumire, iar apoi pentru a cere binecuvantarea, ocrotirea si ajutorul Maicii Domnului in drumul impreuna pe care si l-au ales.

Amandoi mai fuseserã la Medjugorje de douã ori impreuna cu un grup de prieteni, si fiecare in parte s-au rugat acolo mult Maicii Sfinte pentru perechea sortitã lor de Dumnezeu.

Sperând cã, conditiile de transport vor fi mai bune ( calitatea autocarelor ), tinerii miri au decis sa plece in Pelerinaj cu grupul de Timisoara.

Dupa Liturghia de binecuvantare pentru plecare, exact cand grupul se pregatea sa urce in autocar, soferul a constatat o roatã defectã si a decis s-o schimbe.

Cand, in sfarsit, au pornit la drum, si au reusit sa treaca de vama maghiara, noaptea in jurul orei 23, cand pelerinii se pregateau sa se roage ultimul Rozariu al zilei, brusc s-a auzit o bubuitura puternica, si autocarul s-a oprit.

Adrian povesteste :

-         In urma frânei puternice, am vazut Crucifixul Rozariului doamnei din spatele meu, zburand peste capul meu si m-am speriat, intelegand cã cel rãu nu doreste ca noi sa ajungem la Medjugorje.

Soferul insa ne-a linistit, spunandu-ne cã nu este ceva grav, si a coborat singur.

Dupa cateva minute a revenit insa ingrozit, spunandu-ne sa coboram in graba, autocarul fiind in pericol de a exploda.

Panica a fost foarte mare, instantaneu flacarile au ajuns in dreptul ferestrelor.

Cei asezati pe scaunele din fata, au reusit in coborare sa isi ia gentile usoare cu actele si cu banii, dar noi, cei din spate, n-am mai putut.

Totusi, multumita Maicii Sfinte am reusit cu totii sa coboram teferi, si sa ne scoatem si bagajele din calã, inainte ca autocarul sa ia complet foc.

Spectacolul la care am asistat in noapte, a fost terifiant : autocarul a ars complet in fata noastra, in 20 de minute a ramas doar o carcasã mare, neagra si fumeganda.

Problema noastra, a majoritatii pelerinilor era una foarte mare : actele si banii nostri au ramas in autocarul incendiat.

Ulterior, aveam sa aflu ca tot dezastrul a pornit de la roata schimbata la plecare.

Eu, vazand panica de pe chipul sotiei mele, am dorit sa ma apropii de autocar, in speranta ca pot salva ceva, dar pompierii mi-au interzis accestul cu fermitate.

Dintre toti pelerinii, pe chipul carora se citea spaima si disperarea, eu am ramas cel mai calm.

Eram casatorit de doar cateva ore, si speranta mea era imensa.

Instantaneu mi-am amintit de promisiunea facuta cu un an in urma Maicii Domnului cã, daca este Voia Lui Dumnezeu de-a ma casatori cu Cristina, vom petrece voiajul nostru de nuntã la Medjugorje, in pelerinaj.

Asa cã, increzator, i-am oferit Maicii noastre Ceresti promisiunea mea, rugand-O sa ne ajute s-o putem indeplini.

Apoi, lipsit de orice grija m-am cufundat in rugaciune catre prietenul si protectorul meu, Sfantul si Dreptul Iosif, cu care aveam o intimitate speciala, inca din copilarie.

Intotdeauna eu am vazut in Sfantul Iosif, pe pazitorul misterior al Intruparii, pazitorul Mamei si al Pruncului Divin.

Iosif ne este dat ca aparator al familiilor noastre crestine, in aceasta lume ostila, care adeseori batjocoreste credinta noastra, si incearca sa o pangareasca.

A-L primi pe Iosif in inimile si in familiile noastre, ne permite sa lasam la o parte apararea noastra, vigilenta noastra, sa ne parasim armurile si fara teama de-a fi respinsi, sa incepem sa daruim iubire, si sa ne lasam iubiti.

Asemenea unui tata, El stã in picioare langa noi, ca sa nu renuntam in fata obstacolelor, sa nu dãm inapoi in fata suferintei, ci sa ne asumam realitatea.

Este ca si cum ne-ar povatui :

“Sa nu dai niciodata inapoi in fata suferintei, deoarece retragandu-te, se raceste iubirea, iar suferinta devine insuportabila. Nu-ti fie teamã, iubirea este intotdeauna mai puternica decat suferinta, iubirea absoarbe suferinta”.

Contemplandu-I pe Iosif si Maria in Evanghelie, meditand asupra vietii lor, primindu-i asemenea unor icoane ale paternitatii si ale maternitatii Lui Dumnezeu, devenim asemanatori cu Iisus, devenim fii si fiice, ne regasim integritatea, unitatea, devenim in sfarsit liberi si fericiti.

Din aceasta intimitate increzatoare si plina de pace, in care ma cufundasem alaturi de Sfanta Familie, Maria, Iosif si Pruncul Iisus, m-a trezit la realitate venirea unui autobuz, oferit de Statul maghiar, care urma sa ne duca intr-o Autogara, unde sa asteptam, pana cand firma noastra românã va trimite un alt autocar, care sa ne recupereze.

Desi era evident cã trebuie sa ma consolez cu obligatia de-a ne reintoarce in Romania, eu m-am urcat in autobuz linistit, pastrand aceeasi nestramutata incredere, si Miracol !

Dupa ce toate usile autobuzului s-au inchis si soferul maghiar a pornit motorul, a venit in trombã un pompier, care avea in mana o poseta arsã ; ei bine, Doina, poseta aceea apartinea sotiei mele !

Lasasem in autocarul ars geanta mea de piele si mica poseta a sotiei, in care aveam actele si toti banii.

Exact poseta aceasta ne-a adus-o pompierul.

Iti dai seama cata emotie am avut cand am deschis-o : dupa cat era de deteriorata, sansa ca banii si pasapoartele sa fie scrum, era foarte mare.

Dar un Miracol divin, ramane un miracol pana la capat : actele erau intacte, iar banii doar discret arsi la colturi, ceea ce permitea sa fie schimbati in prima banca.

Dupa foarte multe ore, am reusit sa ne continuam drumul spre Medjugorje.

Din pacate, au fost multi pelerini mai putin norocosi, care au trebuit sa se intoarca in tara,  incendiul arzandu-le totul : acte, bani, lucruri, etc.

Datorita acestui Miracol al nostru, in timpul Pelerinajului – care a fost extraordinar ! – am fost numiti “Tinerii cu minunea”.

Aceasta intamplare a noastra, ne-a intarit in credinta.

Acum, si eu si Cristina stim ca, daca avem credintã, nimic nu ne poate impiedica sa ne tinem promisiunile facute lui Dumnezeu, nici chiar planurile celui rau, care mereu incearca sa ne zdruncine credinta, sa aduca tulburare in familiile crestine, si  mai ales sa opreasca pelerinajele la Medjugorje !, isi incheie Adrian povestirea.

In prezenta Cristinei si a lui Adrian, suflul lumii se risipeste si zgomotul rautatii umane nu poate patrunde in intimitatea iubirii lor.

Hotarat lucru, “Tinerii cu minunea” au pus un bun inceput in casatoria lor.

Casa lor este locul in care straluceste Gloria Dumnezeului Vesnic.

Binecuvantata sa fie !

Zambind fericita, intarita si eu in credinta prin marturia lor atat de emotionanta, ma gandesc ca suntem cu totii reuniti sub un singur steag : cel al Mamei !

Aici este cel mai bine, aici este cel mai sigur.

Iar locul in care flutura drapelul Mariei in intreaga sa splendoare, este medjugorje, acolo unde in fiecare zi, din mii de piepturi se inalta spre Cer suspine si se coboara...Miracole !

Extras din “La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca Gutenberg, 2008

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Tinerii cu minunea ( 1 )

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Tinerii cu minunea ( 1 )

Mesajul Maicii Domnului din 25 ianuarie 2007

“Dragi copii ! Puneti Sfanta Scriptura intr-un loc vizibil in casa voastra si cititi-o.

Astfel, veti incepe sa cunoasteti rugaciunea cu inima si gandurile voastre se vor indrepta spre Dumnezeu. Nu uitati ca sunteti trecatori asemenea unei flori intr-un camp, care este vizibila de departe, dar dispare intr-o clipa.

Dragi copii, lasati un semn de bunatate si iubire oriunde treceti si Dumnezeu vã va binecuvanta din belsug cu Binecuvantarea Sa.

Va multumesc ca ati raspuns la Chemarea mea”

Tinerii cu minunea

A scrie o noua carte despre Miracole, inseamna a scrie despre Iubire.

Preasfanta Fecioarã este toatã numai Iubire.

Suntem in 2007, dupa aproape 26 de ani de Aparitii zilnice, neintrerupte.

De ce apare Maica Domnului de atata timp la Medjugorje ?

Desigur, noi cei din Romania, suntem gata sa raspundem : « pentru ca Mesajele Sale sa ajunga si la noi !”.

Daca Aparitiile ar fi incetat dupa cativa ani, la noi si in alte tari indepartate, ar fi ajuns poate numai un rezumat, repede inghitit de avalansa de informatii din zilele noastre.

In realitate, Maica Sfanta nu Si-a propus numai sa ne informeze, ci sa ne educe, iar educatia se realizeaza in ani intregi.

Raspunsul privitor la durata Aparitiilor ni-l dã chiar Ea : “Dragi copii, Eu sunt Mama voastra si doresc sa va conduc pe toti la Sfintenia completã. Doresc ca fiecare dintre voi sa fie fericit pe pamant si ca fiecare dintre voi sa fie cu Mine in Cer. Acesta este, dragi copii, scopul venirii Mele aici si dorinta Mea”. ( Mesajul din 25 mai 1987 ).

Deci, Chemarea la Sfintenie este fundamentul lucrarii Mariei la Medjugorje.

Scopul acestor Aparitii indelungate este de a forma sfinti pe pamant, pentru reînnoirea credintei in Iisus.

Chiar atunci cand Preasfanta Fecioarã este langa noi si ne tine de mana, pas cu pas si “zi de zi”, cum spune Ea atat de des, Sfintenia cere un proces lung de maturizare.

Mai ales intr-o lume atat de indepartata uneori de Spiritul lui Hristos, ca cea in care trãim noi.

Dumnezeu n-a putut niciodata sa ajute lumea in alt fel decat prin Sfintenie.

Nici mantuirea vesnica – scopul final si suprem al vietii noastre – si nicio transformare in profunzime a istoriei nu sunt posibile fara rugaciune si fara Sfintenie.

Numai iubirea sfintilor poate debloca o lume inglodata in pacat cum e lumea noastra.

Acesta este programul si scopul Aparitiilor de la Medjugorje.

Noi nu putem face economie de Sfintenie.

Nu putem trai fara ea si de aceea Aparitiile de la Medjugorje dureaza de atata timp avand-O pe Maria drept conducator.

Ea vine sa ne vindece si sa ne salveze prin Sfintenie.

Fara sfinti, crestinismul va dispãrea de pe Pamant si totul se va usca !

“Dragi copii, astazi va chem la Sfintenie. Fara Sfintenie nu veti putea trai”. ( Mesajul din 10 iulie 1986 ).

“Dragi copii, astazi va chem pe toti, fara deosebire, sa mergei in viata voastra pe drumul Sfinteniei”  ( Mesajul din 25 septembrie 1988 ).

Dar ce este Sfintenia ?

Definitia ne-o dã tot Maica Sfanta : “Sfintenia este Iubire”.

De aceea eu ii intreb mereu pe cei care resping Medjgorje : “De ce va temeti de Medjugorje ? Medjugorje inseamna Chemarea Maicii Domnului la Sfintenie prin Iubire !

Nimeni nu se poate teme de Sfintenie spunand ca este o chemare prea inalta.

Nicio persoana nu se poate teme de iubire, si nimeni nu poate avea fricã sa implineasca acea iubire care este Sfintenia.

Nu vã fie fricã, cu Maria totul devine usor !

Alaturi de Ea, vom pãtrunde in insasi inima Mesajului : “sa ne hotaram pentru iubire, pentru a deveni sfinti !”

Hotarat lucru, familia a fost prima care a fost rascumparata de Dumnezeu.

Creând cuplul, Dumnezeu s-a luat pe El Insusi ca model.

Casatoria este de esentã treimicã si, virtual, ea este creatoare.

Cuplul ?

Doua ramuri ale aceluiasi pom in care traiesc : acest pom al vietii este Dumnezeu.

Una dintre marile cuceriri ale Bisericii secolului XX a fost recastigarea spiritualitatii conjugale si familiale, redând familiei locul care i se cuvine.

Aventura primordialã a unui barbat si a unei femei care se unesc pe viatã la bine si la rau, si care aduc la viatã alte suflete nemuritoare, asemenea cu Dumnezeu ( Gn 1, 26 ), stã la baza fundamentului sacru reprezentat de familia crestinã.

Familia a primit Harul de a pro-crea, asemeni Creatorului.

“Totul este har” ne spun sfintii parinti, atentionandu-ne cã harul trebuie cerut, ca poate fi provocat.

Cum ?

In primul rand prin rugaciune, acea intalnire de la inimã la Inimã cu Dumnezeu, in timpul careia ii putem cere atat de multe lucruri.

Caci daca noi stim sa dãm daruri bune fiilor nostri, “cu cat mai mult Tatal Nostru din Ceruri va da cele bune celor care le cer de la El”, ne spune Iisus. ( Matei, 7, 11 ).

Dar viitoarea familie crestina trebuie pregatita cu grija, cu foarte multi ani inaintea zilei celei mari a primei intalniri dintre cei 2 viitori soti.

Iar modelul este chiar in fata noastra : Maria si dreptul Iosif, impreuna cu Pruncul Iisus, reprezinta Sfanta Familie, care trebuie sa fie calea de urmat, pentru toti tinerii din lume.

Chiar Maica Domnului, protectoarea si ocrotitoarea familiilor crestine din intreaga lume, ne invatã cat de importanta este in acest pas decisiv din viata noastra, alegerea viitorului sot si intemeierea familiei.

Ea [ Maica Domnului ] se destainuieste tinerelor fete :

“Dorinta arzatoare a sufletului Meu era sa raman fecioarã in Templu toata viata Mea, pentru a-L lãuda pe Domnul si a mã ruga pentru ca Emanuel sa le fie acordat acelora care asteptau de veacuri venirea Sa de har.

Prin urmare, atunci cand Marele Preot mi-a facut cunoscutã hotararea sa de a-Mi aranja casatoria, viata Mea interioara a fost tulburata pentru prima oara.

Am trecut printr-o clipa de confuzie, de descumpanire, cãci Mi se pãrea ca Domnul imi refuza ofranda de fecioarã pentru cã n-o gasea demnã de Desavarsirea Sa.

M-am exprimat ca sa descopãr in ce i-as fi putut displace Domnului, pentru cã natural nu m-as fi putut gandi nici macar o clipa cã Dreptatea divinã ar putea fi nedreapta.

Dar am gasit raspunsul si pacea in acest umil examen de constiinta.

Duhul Sfant mi-a spus, cu luminosul Sãu glas de iubire, ca aceasta hotarare a Marelui Preot, care corespundea Vointei lui Dumnezeu, nu era un regres in ochii Lui Dumnezeu, ci o avansare pe treptele duhului ; a adaugat cã, deoarece era Voia Domnului, simplul fapt de a O primi cu ascultare promptã, imi atrãgea binecuvantari si merite, precum si o unire mai intensã cu Domnul Dumnezeul Meu.

In schimbul ascultãrii Mele, am cerut doar ca Dumnezeu sa acorde roabei Sale un sot care sa nu reprezinte, pentru fecioria Mea consacratã Domnului, o violentzã perturbatoare si un dispret ironic, ci un tovaras de viatã respectuos si sfânt ( ... ).

Am cerut ca viitorul Meu sot sa fie « sfânt » si nu M-a preocupat nimic altceva.

Prima conditie, prea neglijatã in casatoriile voastre actuale, este sa va intoarceti spre Dumnezeu pentru a-I cere sa va acorde un tovaras de viata conform caracterului si pozitiei voastre, si mai ales un barbat “drept in Ochii Lui”.

Voi nu-I cereti nimic Lui Dumnezeu in aceastã orã decisivã a vietii femeii, si nu tineti cont nici de sufletul vostru, nici de cel al viitorului vostru sot.

Vã ajunge ca acesta sã fie frumos, bogat, tanar, influent in lume.

Tot restul n-are nicio greutate în momentul alegerii.

Din nefericire, aceasta capãtã importantã dupa nuntã, iar multe casatorii sunt o deziluzie ; si se limiteaza a fi astfel, daca sotia este o femeie cu sentimente crestine.

Dar daca si acestea ii lipsesc, casatoria devine un dezastru, ale carei victime ispasitoare sunt nevinovatii, si se terminã foarte adesea printr-un dublu adulter.

Vã puneti sufletul in pericol si, adeseori, îl duceti la moarte, cãci nu luati in considerare in casatorie decat scopurile umane, in loc sa va intoarceti spre Tatal din Ceruri in aceasta ora solemna”.

Deci, urmand exemplul Mariei si invatatura Bisericii, parintii, mai ales mamele, trebuie sa-si sfatuiasca tinerele fete ca, de la 14-15 ani sa inceapa sa se roage pentru acela cu care intr-o zi isi vor imparti viata :

“El traieste undeva chiar in acest moment, rugati-vã pentru el, pentru bunãstarea lui, pentru ca Dumnezeu sa-l ocroteascã si sa-l calauzeasca, sa-l apere de orice pacat grav si sa-l copleseasca cu binecuvantari.

Binecuvantarile vor reveni la voi inca de pe acum, la fel cum o chemare intr-o pãdure deasã vã trimite inapoi ecoul. Ele se vor rasfrange pe deplin asupra voastrã din clipa in care, in sfarsit, il veti intalni !”

Hotarat lucru, tinerii trebuie temeinic pregãtiti pentru clipa sacrã si unicã a vietii lor, in care vor primi Taina Sfintei Casatorii.

Ei trebuie pregatiti pentru casatorie, pentru iubire.

Iubirea nu se învatã si totusi nu existã nimic pe lume pe care un tânãr sa aiba atata nevoie sa-l invete !

Bãietii vor fi îndemnati cu delicatete sã se roage pentru fiinta care va fi cea mai pretioasã din lume, pentru viitoarea mamã a copiilor lor.

Voi tinerilor care va ganditi la casatorie, includeti de acum in rugaciunile voastre pe acela sau aceea care, intr-o bunã zi, va conta in viata voastrã mai mult decat lumea intreaga : “Doamne, ocroteste aceastã fiintã creatã dupã chipul si asemãnarea Ta. Binecuvanteaz-o ! Condu-o pe Cãile Tale. Apãr-o de orice pericol, de orice cãdere gravã.

Inradacineaz-o tot mai adanc in inima mea si in Inima Ta !”

Mame crestine, aceste sfaturi date copiilor vostri valoreaza greutatea lor in aur !

Sunt sigurã cã aceste sfaturi le-au primit de la mamele si de la duhovnicii lor si Cristina si Adrian din Bacau.”

-         va continua –

Extras din “La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboar miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca Gutenberg, 2008

Christ is Risen, His Church in His Heart is One ( Catholic Parish of the Nativity of Jesus, Father Michael Shields of the Heart of Jesus, Mission to Magadan e-news May 2014 )

Christ is Risen, His Church in His Heart is One ( Catholic Parish of the Nativity of Jesus, Father Michael Shields of the Heart of Jesus, Mission to Magadan e-news May 2014 )

The Russian greeting for Easter, as many know, is Christ is Risen. The answer is, Indeed He is Risen.

We will shout this out, sing this out and greet each other daily until Pentecost. The Russian heart longs for the Risen Lord after so many years where this greeting could only be whispered for fear of arrest or some kind of persecution. Today we see churches and people alive in the Holy Spirit and greeting each other in the Risen Lord.

This year the Easter celebration was on the same day as our Orthodox brothers and sisters.

We were really one church under the Lordship of the One Lord Jesus Christ, and in our streets Catholics and Orthodox greeted each other.

What an incredible joy! We had pussy willow Sunday together; called in the liturgical time Palm Sunday, however in Russia the gift of new life is signed by pussy willows.

Then we celebrated Holy Week with the washing of the feet, adoring of the cross and the Easter Joy of the Risen Christ; all were shared with the Orthodox.

I hear Jesus’ words deeply in my heart, so that they might be one as we are one.

On Easter we all, Orthodox, Catholic and Protestant here in Magadan shouted together the great Christian proclamation of faith that changed the world “Christ is Risen. Indeed He is Risen.”

The miracle has happened now, we seek Him and wait to see how he will heal and unite and bring his broken body into one with Him.

Pray with me dear friends, of the Mission that our hearts will melt and all our lives be transformed enough to welcome in each other in humility.

Humility to seek the unity that Jesus wants for His church of both the east and of the west.

Sursa :

http://myemail.constantcontact.com/Mission-to-Magadan-e-news-May-2014.html?soid=1102658680149&aid=ATge-9FXD-g

Mission to Magadan e-news May 2014 http://conta.cc/1k5ytsb

https://www.facebook.com/Mission2Magadan

Biserica Maria Radna, din Lipova, judetul Arad, Romania

Biserica Maria Radna, din Lipova, judetul Arad, Romania

“Istoria Bazilicii Maria Radna

                                                                                 

Notă istorică despre Maria-Radna, principalul loc de pelerinaj al Diecezei Romano-catolice de Timişoara

1241. Deja la scurt timp după marea năvălire tătară este atestat un număr de patru localităţi ce conţineau în toponimicul lor numele de "Radna". Ele se găseau în proprietatea cetăţii Solumnus (Şoimoş).

1327. Regele Ungariei Carol Robert de Anjou construieşte la Lipova o mănăstire şi o biserică închinată Sfântul Ludovic de Toulouse, unchiul său. Amândouă sunt încredinţate călugărilor franciscani.

1440. Radna este menţionată pentru prima dată în documente. Toponimicul, care acum apare singur, are la bază cuvântul de origine slavă " ruda ", care se traduce prin " metal ".

1520. În jurul acestui an, o văduvă pioasă ridică prima capelă pe dealul din Radna. După ce Banatul va fi cucerit de către otomani, capela va sluji credincioşilor şi călugărilor franciscani, refugiaţi din calea năvălitorilor pe malul nordic al Mureşului.

1642. Pater Andrija Stipančić, călugăr franciscan observant din provincia "Bosna Argentina" şi preot la Radna, reuşeşte după un lung şi anevoios drum făcut pe jos până la Istambul şi înapoi, să obţină de la sultan un "Embre" pentru renovarea capelei sale. În timpul stăpânirii otomane creştinii nu aveau voie să ridice sau să-şi repare bisericile, fără acordul, foarte greu de obţinut, al sultanului.

1668. Bătrânul Georg Vriconosa donează capelei fraţilor franciscani din Radna o icoană tipărită pe hârtie în atelierul meşterului tipograf Remondini din Bassano del Grappa, în Italia. Aceasta este icoana miraculoasă cinstită până în zilele noastre.

1695. În timpul asediului cetăţii medievale Lipova, soldaţii otomani au incendiat capela franciscanilor situată pe dealul de dincolo de Mureş, în Radna. În mod miraculos, icoana tipărită pe hârtie nu a ars, fiind găsită mai apoi de credincioşi printre resturile carbonizate.

1709. În urma epidemiei de ciumă şi a promisiunii făcute de către locuitorii oraşului Arad, are loc pelerinajul acestui oraş la Maria-Radna, în semn de mulţumire pentru încetarea şi salvarea de această teribilă plagă.

1750. Are loc, în urma unei investigaţii minuţioase, recunoaşterea oficială din partea Bisericii a locului de pelerinaj de la Maria-Radna, recunoaştere făcută publică prin intermediul canonicului Johannes Szlezak.

1756. La data de 7 iulie, în sărbătoarea Rusaliilor, are loc aşezarea pietrei de temelie a unei noi biserici pentru Maria-Radna, biserica veche fiind deja neîncăpătoare. Celebrarea este condusă de către prepozitul mare al Capitlului Catedral de Cenad, cu reşedinţa la Timişoara, Clemens Rossi. Noua biserică dăinuie până în zilele noastre.

1767. În ziua de 9 iunie, din nou în sărbătoarea Rusaliilor, episcopul Franz Anton Leopold von Engl zu Wagrain, mută solemn şi în mod personal icoana miraculoasă din vechea capelă în noua şi frumoasa biserică, pe care o binecuvântase cu o zi înainte.

1768. Se află în vizită la Maria-Radna, arhiducele Josif al Austriei, viitorul împărat Josif al II-lea de Habsburg. Despre el se spune că ar fi fost atât de impresionat de acest loc de har, încât ar fi afirmat că dacă nu ar fi fost arhiduce ar fi dorit să devină guardian la Maria-Radna.

1770. Icoana miraculoasă primeşte în dar o podoabă nepreţuită: este adusă de la Viena marea ramă din argint, opera meşterului aurar oficial al curţii imperiale, Josef Moser.

1820. În acest an sunt finalizate lucrările la biserica din Maria–Radna. Arhiepiscopul-principe, primat al Ungariei, Alexander Rudnay consacră în mod solemn biserica, dăruind totodată icoanei miraculoase două coroane din aur. Numele de familie al arhiepiscopului însemna "de Radna", el cerând prin testament ca la moartea sa inima să-i fie scoasa din piept şi aşezată spre odihnă în preajma icoanei Sfintei Fecioare Maria din Radna.

1895. Cu ocazia aniversării a două sute de ani de la înregistrarea primului miracol de la Maria-Radna, biserica este înfrumuseţată cu un nou altar principal, realizat din marmură de Carrara, altarul cel nou din marmură înlocuind unul mai vechi din lemn.

1911. Cele două turnuri ale bisericii din Maria-Radna sunt înălţate fiecare cu câte 30 de metri, astfel ele ajungând la înălţimea totală de 67 de metri. Această realizare se datorează lui Pater Augustinus Prieszter OFM, din a cărui iniţiativă este reamenajată şi colina cu Calea Sfintei Cruci, din spatele bisericii.

1935. În acest an este înregistrat cel mai mare număr de pelerini din istoria Radnei: au venit în pelerinaj împreună cu episcopul diecezan Dr. h. c. Augustin Pacha, peste 73.000 de credincioşi, mulţi dintre ei parcurgând pe jos, împreună cu episcopul întreaga distanţă.

1948. Pater Ernst Harnisch OFM devine noul guardian al mănăstirii şi al locului de pelerinaj din Maria-Radna. În vremuri tulburi şi deosebit de grele pentru credinţa catolică, el a asigurat pentru aproape o jumătate de secol, conducerea acestui atât de iubit loc de pelerinaj.

1951. După interzicerea ordinelor călugăreşti de către puterea comunistă (1949), sunt concentraţi la Maria Radna, în condiţii deosebit de grele, toţi franciscanii din România. După această dată călugării se vor împrăştia în toată ţara.

1964. După ce a fost închis în temniţele comuniste timp de treisprezece ani, episcopul clandestin Dr. Adalbert Boros este eliberat. În primul său drum, direct din temniţă, paşii săi se vor îndrepta spre Sfânta Fecioară din Maria-Radna.

1992. Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, de pie memorie, conferă bisericii de pelerinaj din Maria-Radna titlul de Basilica Minor. Cu această ocazie, arhiepiscopul titular Dr. Adalbert Boros dăruieşte bazilicii din Maria-Radna un nou altar, în semn de mulţumire faţă de Sfânta Fecioara din Maria-Radna pentru ocrotirea acordată Bisericii şi diecezei în vremurile grele ale comunismului.

2003. Începând cu acest an, de la data de 1 octombrie călugării franciscani observanţi, după o bogată şi multiseculară prezenţă părăsesc mănăstirea din Maria-Radna, din lipsă de fraţi. Din acest moment întreaga viaţă a acestui loc de pelerinaj este încredinţată clerului diecezan. Primul paroh din cadrul clerului diecezan este numit în persoana părintelui Andreas Reinholz, Canonicus Arhidiaconus în cadrul Capitlului Catedralei Diecezei Romano-Catolice de Timişoara.

Bibliografie:

Martin Roos Maria-Radna. Ein Wallfahrtsort im Südosten Europas, vol. I., Schnell & Steiner, Regensburg 1998.

Martin Roos Maria-Radna. Ein Wallfahrtsort im Südosten Europas, vol. II., Schnell & Steiner, Regensburg 2004.

*** Maria-Radna ist Päpstliche Basilika, în Katholischer Wandkalender 1993 (Calendarul romano-catolic de perete 1993).

Articol realizat de Claudiu Călin, arhivist diecezan“

Sursa : http://ro.mariaradna.com/index.php?option=com_content&view=article&id=44:istoria-bazilicii-maria-radna&catid=36:bazilica&Itemid=60

Povestea Tamarei din Magadan, Rusia

Povestea Tamarei din Magadan, Rusia

“Faith Stories        

Tamara

Saved Sinner (printed with permission)               

My name is Tamara. I was born in 1975 on the 25th of May. All my childhood I was waiting for a miracle. At the age of 3 in 1978 I lost my parents, they were killed because they were involved in drugs.  When I was 4, I was transferred to an orphanage. At the age of 7, I was raped by my classmates, who were twin brothers. When I turned 10, I had a serious learning development, and I had to go to a psychiatrist. I was too unhealthy they said.  They didn’t know what to do with me so I was sent to a specialized school, where I entered to be a seamstress. But instead of studying, I felt the freedom and started to meet men and drink heavily. It all ended in a tragedy. I was raped and thrown down from the 3d floor apartment building. They said I would never walk.  They gave me a room in a dormitory with thieves, drug addicts, and others for whom no one cares, and we were all left to ourselves. For two years every night I practiced walking. I walked away from that place and it is the first miracle of my life.

From 1995 to 2000, I lived on the streets. I starved often.  I even ate dog meat that someone else would kill.  I often felt I would die from the cold. But deep inside I also knew that it all will end some day, and I believed God would bring me somewhere where people would help me.  I lived as a prostitute for these years and I was often beaten up. Then, New Year’s eve, 1999, I had a second miracle in my life. I felt like I was a few minutes from death and I had to come before God. I had been beaten up very badly and lying on the frozen ground and the men were just about ready to finish me.  At that moment, I knew I had to make a choice for God and ask Him to forgive me for all that I had done. When I awoke these men were gone. But I was so happy I was alive, hurting very much and lying on the frozen ground crying because I knew God had forgiven me my sins. 

I tried to live differently but it didn’t work and one day I came in to the parish of the Nativity of Christ. It was a church in a small apartment. I immediately felt something inside of me, I felt that I had come home, and my journey was over.  I had found these people that I knew somewhere existed. It was Sunday the 29th of January, 2000. I found love and understanding, which I thirsted for all my life and needed so badly, because I was so mixed up. The parishioners treated me like a lost daughter who had come back home.  After so many years of trials I wondered is this now my life?  I cried so hard, but they were tears of great joy. Everything happened so fast I received spiritual healing and Fr Michael [ Shields ] helped me to get medically clean and it took two years with much medicine.  But it is all from God, my healing, my conversion, my faith, and my love that was growing in my heart.  This was the greatest miracle of my life. 

In 2000 on the 22nd of April I was baptized. It was like I had wings and, I felt love all around me and it was filling me up like I was an empty well. The night I was baptized a man I was living with asked to sleep with me.  I said I can’t  because  I am now a new born Christian and he kicked me out of the room and I spent the whole Easter night in the cold in 40 below zero in the streets where I once walked as a prostitute  but now as a child of God. I was so happy because I was free and a new person.  

Brothers and sisters, I am the sinner who has been lost and am now found. If God can save me and bring me to the church, He can save anyone. So please hear me. I am praying for all who read this story of mine. It isn’t very long and very special but I want to say God is with me and believe me, Jesus is a powerful savior. He is always available to hear our prayers. Turn to Him and He will show you the way. I am a witness to this. Praise to Jesus Christ!  Both now and forever!”

http://www.magadancatholic.com/faith-stories.html