My first place of work, "Victor Babes" Institute, Bucharest, Romania. Primul meu loc de muncã, Institutul "Victor Babes", Bucuresti, Romania
Don't interfere with anything in the Constitution. That must be maintained, for it is the only safeguard of our liberties. Abraham Lincoln In the long history of the world, only a few generations have been granted the role of defending freedom in its hour of maximum danger. I do not shrink from this responsibility - I welcome it. John F. Kennedy *** The ignorance of one voter in a democracy impairs the security of all. John F. Kennedy, speech at Vanderbilt University, May 18, 1963 ***
Pagini
- Blogul Oliviei Maria (Nicolae) Marcov
- CV Olivia-Maria (Nicolae) MARCOV
- Parlamentul României (20/07/2012)
- Olivia Maria Marcov, Sorin Tilie, parintii lui Sorin, Cornelia si Traian Tilie (Slatina Oltenia, Azuga, Noisy le Sec (Paris) Franta)
- Pendule & Effet Allais (20/07/2012) (Facultatea de Matematica si Informatica, Universitatea Bucuresti)
- Colegi liceu (clasa 9-12 V, Balcescu,Sf.Sava, 1986)
- Bunicii Ioana (Enache) si Paraschiv Mardale si pãrintii mei Nicolae si Magdalena Marcov (Piatra, Teleorman) (Ardeal, Oltenia, Macedonia)
- Scoala catolicã RDC, Algeria (Constantine), scoala mea primarã: Pensionnat de la Doctrine Chrétienne, 1972-1976
- Enghien les Bains & Paris 1991
- Colegi facultate (Drept, zi, USH, 4 iulie 2009)
- Olivia-Maria N.Marcov 1990
- Bunicii Teodora si Alexei Marcov, povestea lor (Tighina, Chisinau) actualizat 26 August 2019
- Bunicii Marcov, fotografii (Tighina, Chisinau) actualizat 12 Nov.2017
- Irina & Iuri Marcov (copiii lui Serghei Marcov) (Moscova, Sankt-Petersburg)
- Corina Resl (in constructie), Scoala Catolica RDC, Constantine, Algeria, In Memoriam
- Absolvire facultate 4 iulie 2009 (Drept, Zi, USH, Bucuresti, 2005-2009)
- Picturi rusesti
- Scoala din România, în continuarea scolii catolice, 1978, 1982 (sept.1976-iunie1982)
- Fratelele meu Silviu Marcov si familia Maria si Silviu Crãciunas (Sibiu) (Biserica Sfantul Elefterie, Bucuresti)
- My new blog/Noul meu blog: oliviamariamarcov.blogspot.com ( 10 Februarie 2014 )
- Botez, Baptême Olivia Maria Marcov
Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept
Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria
Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania
Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986
Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine
Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO
Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013
Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)
Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...
Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain
Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine
Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine
Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976
Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate
Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada
Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila
Iulia Motoc 15 august 2013
Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest
Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste
Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean
Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov
Jesus-Christ
Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013
Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti
Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti
Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest
Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada
Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei
Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014
The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976
Laura Adriana Bucharest Romania July 2009
Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday
Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009
Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014
Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania
Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania
Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania
Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA
Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014
Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph
Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest
Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania
Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania
Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007
Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania
Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania
Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale
Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania
Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania
Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania
Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6
Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60
Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania
Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest
Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest
Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest
Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania
Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania
Mission to Magadan October 29 2014
Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA
Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014
The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014
Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015
MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA
Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru
Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014
God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus
Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania
Gratiela Andreescu Romania Italia
Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania
Vladimir Putin Moscow Russia 2015
Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015
Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015
Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne
Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia
Father Michael Shields of The Heart of Jesus May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland
Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015
Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015
Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015
Vie de Prieres JESUS CHRIST
Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015
Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine Chisinau Moldova
Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova
Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova
Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova
Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova
Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015
Jesus Christ Iisus Hristos
NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS
Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania
DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL
Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania
Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte
SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC
Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE
Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE
Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir
Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL
Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti
Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés Bucarest Romania
Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania
Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016
Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016
Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus
Jésus-Christ
Nicolae Marcov tata si prof.Constantin Udriste
20 iulie 2012
Camelia,Mihai, Maria SMICALA, Romania v.Finland
Fecioara Maria pentru ROMANIA de la Jude DUC THANG NGO
joi, 31 iulie 2014
sâmbătă, 26 iulie 2014
joi, 24 iulie 2014
duminică, 6 iulie 2014
My agenda ( - diary ) when I was a student at the facultaty of Law ( 2005 - 2009 ), the 30th of October 2008, the 21st of October 2008
My agenda ( - diary ) when I was a student at the facultaty of Law ( 2005 - 2009 ), the 30th of October 2008, the 21st of October 2008
My agenda ( - diary ) when I was a student at the facultaty of Law ( 2005 - 2009 ), the 26th of October 2008
My agenda ( - diary ) when I was a student at the facultaty of Law ( 2005 - 2009 ), the 26th of October 2008
miercuri, 2 iulie 2014
Cronica judiciara, Extras din Manualul nostru de la Cursul de Franceza Juridica ( 2004 - 2005 ), Institutul Francez din Bucuresti
Cronica judiciara, Extras
din Manualul nostru de la Cursul de Franceza Juridica ( 2004 - 2005 ),
Institutul Francez din Bucuresti
EXTRACT from my school-book, - French class "Français Juridique",
in 2004 - 2005 - "Le Français du Droit, Affaires - Europe - Administration
- Justice - Travail - Contrats, ( by ) J.-L. PENFORNIS, Collection dirigée par
Michel Danilo, CLE International, Éditions Nathan 1998, Imprimerie France
Quercy-Cahors Mai 2002 :
Extras din Manualul nostru de la Cursul
de Franceza Juridica ( 2004 - 2005 ), Institutul Francez din Bucuresti sau IFB,
Bulevardul Dacia nr.77, sector 1, Bucharest, Romania, "Cronica
judiciara" :
marți, 24 iunie 2014
Congrégation des Sœurs de la Doctrine Chrétienne. Congregation of the Sisters of « Doctrine Chrétienne ». Historical
Congrégation
des Sœurs de la Doctrine Chrétienne. Congregation of the Sisters of
« Doctrine Chrétienne ». Historical
Congregatia Surorilor
Doctrinei Crestine. Istoric
Quelques
repères historiques
C’est Jean-Baptiste
Vatelot, qui au 18e siècle, a l’intuition de rassembler les filles du Toulois laissées sans instruction. Il érige donc de nombreuses écoles. Son originalité a
été de fonder une « Mère-Ecole » pour la formation des maîtresses
d’école, appelées Sœurs Vatelottes. Chaque année, elles viennent se ressourcer et recevoir
de nombreux conseils.
Mère Pauline de Faillonnet, supérieure générale
de 1821 à 1855, assistée du Père François Mougenot, organise l’Institut en Congrégation et lui insuffle une
vitalité spirituelle extraordinaire. Ensemble, ils favorisent aussi son
expansion, en la sortant de ses frontières lorraines
pour l’établir en Belgique, au Luxembourg et
en Algérie.
Sous le mandat de Mère Louise Bastien (1880 – 1914), l’Institut est reconnu officiellement comme Congrégation
romaine.
Outre la
France, la Belgique, le Luxembourg et l'Algérie, les Sœurs de la Doctrine
Chrétienne sont actuellement présentes en Italie, Roumanie, Congo,
Côte d’Ivoire, Chili et Corée du Sud.
Contexte historique
Nous sommes à la fin du dix-septième
siècle, dans le Toulois en Lorraine .
Ce duché, que Louis XIV lui-même n'a
pu annexer à la France ,
a vécu des années très difficiles : guerre de Trente Ans, occupations,
brigandages, incendies, famines et épidémies de peste.
La nature s'en est mêlée avec des hivers
très rudes. L'eau des puits gelait ainsi que la nourriture placée près du
feu ; le pain rassis était coupé à la hache.
Une fois le calme revenu, les écoles de
villages, pour les garçons, fonctionnent régulièrement. Mais les jeunes épouses
signent encore d'une croix au bas du registre des mariages car elles n'ont pas
« l'usage d'écrire ».
Le « Bon Père Varnerot », curé de
Lucey, ne peut se résoudre à cette situation.
En 1686, il
crée, avec ses nièces, la première école pour filles.
Jean-Baptiste Vatelot
Jean-Baptiste
Vatelot est considéré comme fondateur de l'Institut des Sœurs de la Doctrine Chrétienne.
Né à Bruley en 1688, il est ordonné prêtre
en 1710.
Il devient chanoine de la Cathédrale de Toul et
se lance, avec ses collègues, dans l'aventure scolaire en créant notamment
de petites écoles pour les filles.
Il place les maîtresses d'école en réponse
aux appels des Assemblées de village mais demande à celles-ci de leur fournir
le nécessaire.
Ces jeunes femmes soignent aussi les malades et
accueillent les mamans dans les ouvroirs.
Elles sont considérées comme les « diaconesses » des temps anciens :
« Les Maîtresses remplissent une des principales
fonctions du ministère pastoral, qui est
l'instruction ! » (Méditations chrétiennes)
Malgré les
soucis financiers, le Père Vatelot achète à Toul, une maison qui servira à la
fois d'école, de noviciat, d'hospice. Les
Sœurs s'y réunissent une fois l'an pour la retraite annuelle.
Cette « Mère-école » devient
aussi lieu de formation.
Les Sœurs n'ont ni clôture, ni vêtement
conventuel. Elles ne prononcent que des vœux privés. Elles vivent au cœur des
villages.
Outre le « Règlement » qui
organise l'Institut, on doit à Jean-Baptiste Vatelot des ouvrages pédagogiques
et religieux : « Méthode familière », « Méditations
chrétiennes à l'usage des Sœurs Maîtresses d'école du diocèse de Toul ».
A sa mort en 1748, l'Institut compte
environ deux cents membres.
Pédagogie
La pédagogie de
Jean-Baptiste Vatelot est basée sur le dialogue, une douce fermeté et une
spiritualité dynamique.
Pour
lui, « il y a plus que le savoir qu'on tire des livres, il y a la
science du cœur, l'art d'éveiller l'autre, de le faire naître, de l'aider à
être et à grandir ». (Sœur Antoinette
Majerus)
« Votre première vue est de vous
donner à Dieu de tout votre cœur.
Votre seconde
vue est de remplir selon Dieu et dans l'esprit de la véritable charité tous les
devoirs de l'instruction chrétienne. » (Méditations chrétiennes)
« Que par
ce bon exemple, elles fassent voir qu'elles sont convaincues des vérités et des
maximes qu'elles enseignent. » (Méditations
chrétiennes)
« La sœur d’école doit s’étudier à avoir
une douceur sage et prudente envers les écolières.
Pour cela, elle
doit penser que c’est Jésus-Christ lui-même qui les lui envoie, qui les
recommande à ses soins. » (Méditations
chrétiennes)
« Les enfants
feront leur devoir, plutôt par raison et par amour que par crainte. Cet avis est un des plus importants de ce
livre. »(Méthode familière)
Les maîtresses
doivent « diversifier leur conduite selon la diversité des esprits
». (Méthode familière)
Dispersion
Du vivant du
Père Vatelot, les maîtresses d'école passent de
l'état laïc à l'état de consacrées.
L'Institut est officiellement reconnu par
Stanislas, duc de Lorraine et plus tard par Louis XV.
Le
18e siècle se termine par la Révolution
française qui provoque la dissolution des Congrégations religieuses.
Mais, en 1802, les Sœurs de la Doctrine
Chrétienne se regroupent et dès janvier 1803, le premier chapitre
rassemble 132 Sœurs.
L'Institut est rétabli. L'ancien couvent des
Capucins à
Durant tout le 19e siècle, la
Congrégation va s'étendre, se structurer, se fortifier spirituellement.
|
Nouvel essor
En 1821, Sœur Pauline de Faillonnet est
élue Supérieure Générale. Avec l'aide du Père Mougenot, elle va servir la
Congrégation jusqu'en 1855.
Ils apportent
à la Congrégation ouverture, enracinement,
organisation.
Au plan religieux
Mère Pauline et le Père Mougenot donnent à
la Congrégation de nombreux écrits spirituels souvent inspirés de la pédagogie de saint Ignace.
La formation
des novices est particulièrement soignée.
« Le
manuel est un miroir… Chacune y trouvera, à côté de son image, le portrait de
Jésus et de Marie, nos parfaits modèles. »(Directoire de Novices)
Et en 1844,
l'Eglise diocésaine reconnaît officiellement la « Doctrine » comme
Congrégation.
Au plan éducatif
Mère Pauline
et le Père Mougenot adaptent la pédagogie aux écoles en lien avec les nouveaux
besoins de la société.
L'élève est
toujours au centre de l'éducation.
« Une Sœur se fait toute à toutes,
petite avec les petites ; qu'elle se proportionne à leur faiblesse prenant
un langage plus élevé avec celles qui sont en état de la comprendre, et cela pour les instruire toutes. » (Méthode dédiée aux Sœurs)
Expansion
La Congrégation se développe peu à peu.
Attentives aux signes des temps, les
Supérieures n'hésitent pas à diversifier les œuvres et à envoyer les Sœurs
au-delà des frontières et des mers.
« La Sœur de la Doctrine Chrétienne doit
avoir le sens des réalités qui l'environnent, y chercher l'occasion de faire
mieux encore, suivre la tradition sans y être asservie. » (Vie du
Père Mougenot)
Ecoles professionnelles, orphelinats,
services intérieurs, accueils pour les indigents, soins aux malades,
collaboration à l'œuvre des prêtres : la mission devient multiforme.
De Virton (Belgique) à San
Remo (Italie), de Constantine (Algérie) à Eich (Luxembourg),
de Oujda (Maroc) à l'île de Malte, les Sœurs sont à
l'œuvre !
Appel missionnaire
La première partie du 20e siècle est
marquée par des événements spirituels dont la Congrégation vit encore
aujourd'hui.
Le 12 mars 1929, les Constitutions des Sœurs de
la Doctrine Chrétienne reçoivent leur approbation définitive de sa sainteté le
Pape Pie XI ; la Congrégation est de
droit pontifical.
Comme en écho, en 1932, la Vierge au
Cœur d'Or nous redit à Beauraing (Belgique) la tendresse de Dieu.
(http://beauraing.catho.be)
En 1948, le désir d'annoncer la Parole aux
pauvres et aux petits trouve une nouvelle expression. C'est le temps de l'appel
de missions lointaines et de la première fondation à Lowa
(Congo-Kinshasa).
Les Sœurs de
la Doctrine Chrétienne partent pour rejoindre les jeunes nations :
en 1966, fondation en Corée du Sud ;
en 1967, implantations en Côte d'Ivoire et au Chili ;
en 1993, ouverture d'une communauté en Roumanie après la chute
du mur de Berlin .
Le Concile
Vatican II (1962-1965) demande aux religieux d'entrer dans une période de renouveau.
Ce temps « d'aggiornamento » suscite un
regain de générosité dont les conséquences trouvent aujourd'hui encore leurs
prolongements.
Les Sœurs de la Doctrine Chrétienne
recueillent ainsi les fruits semés dans l'obéissance de leur fondateur,
Jean-Baptiste Vatelot :
« Attentives aux exigences du temps
présent, dans la ligne des premières Vatelottes, nous nous reconnaissons comme
envoyées par l'Eglise, pour que soit connu et aimé notre Seigneur
Jésus-Christ. » (Constitutions, p. 11)
Sursa :
http://www.doctrine-chretienne.com,
Histoire
luni, 23 iunie 2014
Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã o persoana cu scleroza multipla, paralizata. Ridicã-te si umblã ! ( 2 )
Minunile
Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã o persoana cu scleroza
multipla, paralizata. Ridicã-te si umblã ! ( 2 )
Iisus nu putea
sa-si aleagã un preot mai potrivit ca parintele Ioan.
Parintele stie cel
mai bine cã astazi, nu este nevoie de o noua Evanghelie, ci de o noua
evanghelizare.
Este nevoie de
preoti, care sa arate si sa vesteasca cã Iisus traieste, si sa faca asta cu
putere si eficientã.
Credinciosii
au nevoie, nu de teorii frumoase, ci de propriile mãrturii, puse laolaltã cu
acelea pe care le-au auzit si eventual le-au trait.
Astãzi,
preotii trebuie sa evanghelizeze cu puterea Duhului Sfânt si sa cearã de la
Dumnezeu ca predicile lor sa fie insotite de semne si de evenimente
miraculoase, pe care apoi trebuie sa le prezinte si sa le ilustreze prin lumina
Evangheliei.
Este suparator
cand un preot nu L-a experimentat pe Iisus Viu, ca pe o realitate vie, ci
vorbeste doar despre Iisus si faptele Sale savarsite acum 2000 de ani.
Desigur
credinciosii au simtit imediat noul suflu de credintã, care lucra in inimile
lor, prin cuvintele preotului român, astfel cã, in curand, parintele Ioan a
devenit foarte cãutat de catre pelerini.
In perioada dintre
pelerinajele grupurilor de credinciosi români, parintele Ioan se muta in camera
de spovedanie in limba italiana, spovedind pelerinii italieni – prezenti permanent si in numar foarte mare la
Medjugorje – si insuflandu-le prin aceasta sfanta tainã a Reconcilierii, si
puterea de a iesi victoriosi din lupta dusã impotriva pãcatului.
Intr-o zi, pãrintele
predica unui grup de pelerini italieni, despre importanta Sfintei Taine a
Spovedaniei si a Impacarii, si despre capacitatea si puterea ei vindecatoare.
In finalul
predicii, parintele incheie cu cuvintele :
-
Noi preotii nu trebuie sa
reducem aceasta sfanta taina, doar la dezlegarea de pacat, ci trebuie sa ne rugãm si pentru reusita vindecarii interioare a
credinciosilor, pentru vindecarea inimii lor.
Vindecarea
interioarã survine, pana la urma, cu scopul de a ne elibera de legaturile
dependentei si subordonarii, care ne scufundã in robie si nu ne lasã sa ne
deschidem larg aripile spre inalturi, unde am fi capabili de a ne uni cu
Dumnezeu si de a ne sfinti.
La final, Paula, o
tanara italiancã de 27 de ani, aflatã in scaunul cu rotile, se apropie de pãrintele
si-l roagã s-o spovedeascã.
Parintele
acceptã si la sfarsit, ii spune cu blandete :
-
Roaga-te si cere vindecarea.
Cu o infinitã
disperare si resemnare, Paula ii raspunde :
-
Eu sunt irecuperabilã. Am
sclerozã multiplã. De 3 ani si jumatate sunt in scaun paralizata.
Pãrintele Ioan
insistã :
-
Crede si te vei vindeca.
Roagã-te. Eu mã voi ruga pentru tine.
Fermitatea si
credinta preotului român miscã inima resemnatã a Paulei, care acceptã speranta
vindecãrii oferitã de parintele Ioan si incuviinteaza :
-
Bine, ma voi ruga.
Parintele Ioan
stie cã nu se vor ruga singuri.
Maica Domnului
Insasi ii va insoti cu rugaciunea Ei, cu suspine negraite.
Peste 3 zile,
intr-o vineri, parintele Ioan impreuna
cu pelerinii italieni urcã Muntele Krizevac, rugându-se Calea Crucii.
Paula este
prezentã in scaunul ei cu rotile, purtatã pe brate de catre prietenii ei
italieni.
Spectacolul
oferit este miscator, asemenea Evangheliei slabanogului, purtat pe targã de cei
4 prieteni credinciosi, care-l depun la picioarele Lui Iisus, prin acoperisul
casei.
Krizevac
devine acoperisul casei din Evanghelie !
Ajunsi sus la
Cruce, parintele se roagã îndelung, apoi brusc, vine in fata Paulei si-i
porunceste :
-
Ridicã-te si umblã !
Paula,
prietenii ei si tot grupul de pelerini italieni incremenesc.
Desi uluitã,
Paula insa dã ascultare, si Miracol !
Sub privirile
tuturor, Paula se ridicã din caruciorul in care stã tintuitã de 3 ani si jumãtate, si sovãielnicã si
temãtoare, face primii pasi.
Apoi, din ce in ce
mai sigurã pe picioarele ei firave, incepe sa coboare Muntele.
Nevenindu-le
sa-si creada ochilor, plangand in hohote, tot grupul porneste in urma Paulei pe
cararea pietroasa a Muntelui.
Coborarea se
terminã intr-un triumf de slavã, laudã, inchinaciune si multumire adus Lui Dumnezeu
si Maicii Sfinte.
Desigur,
vestea vindecãrii miraculoase a Paulei, bolnavã declaratã irecuperabilã de
catre medici, a strabatut ca si fulgerul Parohia din Medjugorje.
Seara la
Liturghia internationala, cu totii, preoti si pelerini multumeau cu lacrimi de
bucurie in ochi Lui Iisus, Doctorul suprem, si Preaslãvitei Sale Maici.
Cand grupurile
de pelerini români au revenit in luna septembrie la Medjugorje, cu totii au
resimtit bucuria specialã cu care au fost intampinati.
Faima
preotului român facuse deja inconjurul lumii.
In luna septembrie
a revenit si Paula, de acum o tanara veselã si increzatoare, care a adus un
imens dosar cu acte medicale, pentru ca, Comisia Parohiei Medjugorje,
insarcinata cu analizarea si confirmarea vindecarilor miraculoase, sa ia in
studiu si cazul ei.
Un har
impartasit aduce multe altele.
In cazul
Paulei, ceea ce nu a putut face stiinta medicala si niciun medic din aceasta
lume, a savarsit Domnul.
Iisus este stapan
si peste imposibil.
Comisia Parohiei,
analizand cazul Paulei, a confirmat vindecarea ei miraculoasa.
Putem vorbi
despre minuni, in situatiile in care ne gãsim in fata unor vindecari care nu
pot fi obtinute prin nicio metodã medicalã si pe care, in mod cert, Dumnezeu le
savarseste.
Vindecãrile
însele nu sunt o demonstratie a adevarurilor unei doctrine.
Dumnezeu este
Acela, Care salveaza.
Iisus nu
vindecã pentru a demonstra cã El este Dumnezeu, ci pentru cã pur si simplu El
este Dumnezeu.
In toate acestea,
important este doar faptul cã, prin intermediul unui preot si al unei bolnave,
declaratã irecuperabilã de catre medici si vindecata miraculos de catre Iisus,
creste credinta in Puterea izbavitoare a Lui Dumnezeu, Care schimbã vietile
noastre precum doreste.
Aceste minuni
ne aratã cã, puterea Lui Dumnezeu face posibil ca noi sa ne incredintãm Lui in
totalitate, sa ne incredem in El, chiar si atunci cand ne aflãm in fata
imposibilului.
Desigur,
smerenia pãrintelui Ioan nu ne-a permis sa aflãm de alte si alte minuni
savarsite in vietile pelerinilor, prin puterea credintei si rugaciunii sale.
Dar Dumnezeu a
permis inca odata sa ne incredintãm cã, la Medjugorje ne-a daruit un preot
sfant.
In luna decembrie,
a aceluiasi an, in ziua a II-a a Sarbatorii Nasterii Domnului, in Biserica din
Medjugorje se afla un numeros grup de pelerini români.
In timpul Liturghiei
internationale, Mihaita, un copil de 9 ani din Cluj, a strigat :
-
Priviti, priviti in Altar la
parintele nostru. Este imbracat in luminã si din ochii sãi tasnesc raze de
luminã ! Va rog priviti, priviti !
Credinciosii
români au inteles cã este vorba despre parintele Ioan, si cu totii au cazut
cutremurati in genunchi, intelegand cã prin cei mici si curati, Dumnezeu ne dã
de veste, inca o data, de minunile si milostivirile Sale.
Cei care se
gandesc cã vindecãrile sunt ceva superficial in actul de slujire al Lui Iisus,
aceia se pacalesc, in mod cert, pe ei insisi.
Aceia care
cred cã oamenii din ziua de azi nu mai au nevoie de vindecãri, si cã esenta
este doar raspandirea Vestii Bune a Evangheliei, aceia, in cele din urma, uitã de metodele de pastoratie ale lui Iisus.
Biserica face
diferite planuri, si incearca in o mie de feluri sa-i atragã pe oameni.
Organizeaza
sarbatoriri, hramuri, concerte, intruniri, si rezultatul este
adesea...saracacios.
Iisus ii vindeca
pe bolnavi, iar oamenii veneau multime.
Si uneori il urmau
atat de multi pe Hristos, incat pe paralitic au fost nevoiti sa-l coboare prin
acoperisul casei lui Petru, pentru cã nu aveau altã posibilitate sa strabata
prin multime.
Si astazi se
intampla la fel.
Atunci cand
Iisus ii vindecã pe bolnavi, aceste multimi vin si vin, nici macar marile
stadioane nu-i mai incap pe oameni.
Atunci poate
fi vestitã cu eficientã, Imparatia Lui Dumnezeu.
Urmarile sunt
mult mai mãrete decat vindecarile fizice.
Semnele
Atotputerniciei Lui Dumnezeu nu sunt ceva spectaculos, ci mijloace care ajutã
si sprijinã in mod foarte eficient, reînnoirea vietii noastre in credintã.
Si desigur, nu
este de mirare cã la Medjugorje minunile si vindecarile abundã, suspendate
deasupra capetelor pelerinilor, deoarece Maica Sfanta vegheaza
prin Insasi Prezenta Ei, ca aici sa fie un Colt de Rai, in care, in fiecare zi
se inaltã spre Cer suspine si se coboarã... Miracole !
Extras din
“La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca
Gutenberg, 2008
duminică, 22 iunie 2014
Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã o persoana cu scleroza multipla, paralizata. Ridicã-te si umblã ! ( 1 )
Minunile
Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului vindecã o persoana cu scleroza
multipla, paralizata. Ridicã-te si umblã ! ( 1 )
Mesajul Maicii
Domnului din 25 Mai 2007
“Dragi copii !
Rugati-va cu Mine, Sfantului Duh, pentru ca El sa va conduca spre cautarea
Vointei Lui Dumnezeu, pe calea Sfinteniei.
Voi, cei
aflati departe de rugaciune, convertiti-vã, si in linistea inimilor voastre
cãutati salvarea sufletului vostru, si hraniti-l cu rugaciunea.
Eu vã
binecuvantez pe fiecare in parte, cu Binecuvantarea Mea Maternã.
Vã multumesc
cã ati raspuns la Chemarea Mea.”
Ridicã-te
si umblã !
Vrednic si
drept este, dar si necesar, sa ne ridicãm glasul si sa vestim intregii lumi,
acele evenimente si intamplari miraculoase, pe care Domnul le-a savarsit printre
noi.
Ceea ce am
vazut si ceea ce am auzit, nu poate fi tainuit, si nici trecut sub tacere.
Locurile de
pelerinaj sunt tronul vazut al bunatatii dumnezeiesti pe pamant, unde se vindecã
toate relele noastre.
Cele mai
renumite locuri de pelerinaj apartin aproape toate, Preasfintei Fecioare Maria.
Este si
normal.
Ea, ca Mama
tuturor, ca Ingrijitoarea acestei familii, si-a pus tronul de milã si bunãtate
in mijlocul nostru.
Cred cã in
ziua in care Iisus a spus “Iata Mama ta !”, El ne-a daruit mai mult decat cerul
si pamantul, si tot ce ele cuprind.
Ne-a dat in
dar, comoara Lui cea mai de pret !
Ne-a daruit-O,
pe chiar sublima Sa Maicã.
Medjugorje ramane
cel mai important sanctuar marian actual, in care Preasfanta Fecioarã continuã
sa aparã zilnic, de 26 de ani neîntrerupti, si sa implineasca miracole in
vietile noastre, pentru cã Ea cunoaste mai bine decat oricine, nevoile,
durerile, dorintele si sperantele noastre.
Aceste randuri
marturisesc despre slavirea lucrarii de indurare a Lui Dumnezeu in vietile
noastre, prin Maica Domnului, prin Medjugorje.
Cã Medjugorje
este un loc important in planurile Lui Dumnezeu de salvare a omenirii, ne-o
marturiseste chiar Preasfânta Fecioarã in Mesajul pentru lume, daruit de Ea,
prin vizionara Marija, in Ziua aniversarã de 25 iunie 2007, cu ocazia
implinirii a 26 de ani de Aparitii zilnice neîntrerupte :
“Dragi copii !
Astazi, cu
mare bucurie in Inima Mea, vã chem din nou la convertire.
Dragi copii,
nu uitati cã toti sunteti importanti in acest mare plan, spre care vã conduce Dumnezeu,
prin Medjugorje.
Dumnezeu
doreste sa converteasca intreaga lume si sa o salveze, conducand-o pe Calea
care duce spre El Insusi, Cel Care este Inceputul si Sfarsitul fiecarei fiinte.
Intr-un mod
special, dragi copii, din adancul Inimii Mele, va chem pe toti sa va deschideti
inimile, pentru a primi acest mare Dar, pe care Dumnezeu vi-l daruieste prin
Prezenta Mea, aici.
Doresc sa va
multumesc fiecaruia in parte, pentru sacrificiile si rugaciunile voastre.
Eu sunt cu voi
si va binecuvantez pe toti.
Va multumesc cã ati raspuns la Chemarea Mea. »
Aceasta nu
este, de fapt, o carte, ci o lunga marturie.
Evanghelia,
inainte de a fi scrisa, a fost vestita si marturisita.
In centrul
acestor pagini, Il putem intalni pe Iisus Hristos, Care este insasi Evanghelia,
Care este viu intre noi.
Acelasi ieri,
azi si maine si Care raspunde prompt “Da”, la rugaciunile Maicii Sale, asa cum
a facut-o si in urma cu 2000 de ani, in Cana Galileei.
Parintele Ioan M.
Este preot-profesor la un vestit Seminar teologic din România.
Este un
erudit, Daruit fiind cu o extraordinarã charismã de predicator si de didact,
parintele este adorat de elevii si studentii teologi, este un adevarat mit.
Multe
generatii de preoti ii poarta semnatura si personalitatea sa inconfundabila,
adanc imprimate in inimile si in mintile lor.
In ochii lor,
parintele profesor are o aurã de sfant.
Si chiar este
un sfânt.
Dar iatã cã, de la
un moment dat, parintele percepe cu neliniste, cum alunecã intr-o rutinã
pastorala si pedagogica, si incepe sa simta o uscaciune sufleteasca, care se
accentueaza in fiecare zi.
Aplauzele
elevilor, predicile care inlacrimeaza toti ochii credinciosilor din biserica,
nu-l mai emotioneaza, nu-l mai bucurã.
Pãrintele stie
cel mai bine cã Evanghelia este de fapt Viata insasi, pe ea trebuie preotul sa
o implineasca, si despre ea trebuie sa marturiseasca.
Cand, in
“Faptele Apostolilor”, se face referire pentru prima data la “crestinism”, il definesc drept “viatã” ( Fapte 5, 20 ).
Pãrintele Ioan
simte insa cã Evanghelia vestitã de el, nu mai este vie, este din ce in ce mai
ciuntitã si mai saracã, nu contine nimic altceva decat dogme si notiuni
teoretice.
Oricat se
straduia parintele Ioan sa hraneasca in biserica sa, poporul flamand dupa
painea Lui Dumnezeu, ii apãrea din ce in ce dureroasã, evidenta cã el insusi nu
se mai înfrupta cu placerea din Painea Vietii Vesnice.
Parintele
simtea cã nu mai reusea sa-L marturiseasca in fata credinciosilor pe Dumnezeul
Cel Viu, pe Iisus Care traieste in noi si cu noi, Care este o realitate vie in
Biserica sa.
Pur si simplu,
debusolat si plin de intristare, parintele a realizat intr-o zi cã nu mai poate
transmite oamenilor cã Dumnezeu ii iubeste si cã Biserica este in stare, prin
puterea Duhuluui Sfant, de a-i aduce din nou la viata, pe cei morti.
Parintele Ioan nu
si-a pierdut credinta, dar a inceput sa se îndoiascã de propria sa vocatie de
slujitor al Lui Hristos.
Dupa o lunga
perioada de derutã si zbucium, de intrebari ramase fara raspuns, de cumplite
chinuri sufletesti si de amaraciune, parintele decide brusc sa renunte la
preotie.
Intreaga sa
fiintã este cuprinsã de panicã.
A depus un vot
pentru vesnicie, si acum simte cã nu mai are convingerea si chemarea pentru a
continua.
In disperare, O
invocã pe Maica Domnului in ajutor, doar Ea este si Mama sa.
Daca il
iubeste, O implorã sa-l salveze.
Si evident,
strigãtul fiului Ei preaiubit – preotul – Ea îl aude, si cum nu ramane
indiferentã niciodata la chemarea noastra, Maica raspunde.
Parintele aflã
de mama Mia, organizatoarea din Cluj a pelerinajelor spre medjugorje, si decide
sa se înscrie ca persoanã particularã, intr-un pelerinaj.
Nu crede in
Aparitiile Maicii Domnului de la Medjugorje, dar cunoaste valoarea rugaciunii
comune savarsite in locurile de pelerinaj, si placerea cu care Dumnezeu
primeste jertfa unui pelerinaj.
Asa cã, iatã-l
pe parintele Ioan la Medjugorje, de Sfintele Pasti, in aprilie 2000.
Sub presiunea
propriilor framantari si indoieli, parintele nu destãinuie cã este preot,
participã la tot programul de rugaciune ca simplu pelerin, nu urcã alaturi de
ceilalti preoti in Sfantul Altar, pentru a concelebra Liturghia internationala,
nu spovedeste pelerinii.
Este o
persoanã incognito.
Dar Iisus si
Maica Sfanta il cunosc pe Ioan, preotul care este pe punctul de-a abandona
preotia, preotul care vrea sa fuga de Sfanta Tainã a preotiei, cunosc sufletul
lui derutat si chinuit, cazut pradã ispitei deznadejdii.
Biet suflet
infricosat, si coplesit de maretia vocatiei si a harului primit.
Sãrman suflet
muritor, care nu mai are curajul sa transmita Nemurirea, care nu mai
indrazneste sa se roage :
“Doamne, fã ca
cei care ma vad pe mine, sa te recunoasca pe Tine !”
Iisus,
Vesnicul Preot, il doreste pe Ioan preotul si Maria nu intarzie sa-i transmita
Iubirea Fiului Ei, care ne cautã in toate ratacirile noastre, si Iubirea Ei de
Mamã Cereascã.
In sfanta Noapte a
Invierii Domnului, in clipa sacrã in care preotii anuntã in Sfantul Altar : “Veniti de luati Luminã !”, parintele
Ioan simte foarte clar doua brate feminine, inconjurandu-l cu iubire, cu o
iubire indescriptibila.
Era o senzatie
atat de puternica, incat abia o putea suporta !
Credea cã va muri
de bucurie !
Tot trupul ii
tremura.
Plângea
intr-una.
Caldura si iubirea
acestei imbratisari erau atat de mari, incat pur si simplu se topea.
Era Iubirea si
imbratisarea Mamei !
Ea l-a chemat
la Medjugorje, pentru a-l lipi de Inima Ei de Mamã, pentru a-i spune cat de
iubit si de dorit este.
In sufletul si in
mintea sa a rasunat revelatia “Iisus este viu ! Mã iubeste si are nevoie de
mine !”
Atotputernicia
Lui Dumnezeu a decis sa ajute si sa sprijine intr-un mod foarte eficient si
concret, reînnoirea vietii in credintã a unui preot, prin Maria si Iubirea Ei.
Domnul a aprins
fitilul si acum Harul arde in parintele Ioan, ca o valvataie pe care nicio
ispita si niciun om, nu o vor mai putea stinge.
Parintele a
reprimit Harul, purificat, înnoit si sfintit !
Este ca si cum
Iisus i-ar fi spus : “Invatã pe poporul Meu Evanghelia. Imi doresc un popor
care Il preamãreste pe Dumnezeul sãu !”
Daca Iisus nu
este in mormantul gol din Ierusalim, atunci este prezent pretutindeni in lume.
Pe pamant,
singurul loc unde Iisus nu poate fi gasit, este acel mormant sapat in stanca,
pe care, intr-o zi I l-a cedat unul din prietenii Lui, Iosif din Arimateea.
In consecinta,
Iisus nu si-a trimis ucenicii ca sa-i invete pe oameni despre idei si teorii
abstacte, ci i-a trimis in lume ca sa depuna marturie despre ceea ce au vazut
si au auzit.
Hristos a
inviat ! pentru noi toti, ca si pentru parintele-profesor Ioan.
Aleluia !
Inutil sa mai
spun cã in urma acestei redesteptari harice miraculoase, inundat de acea
fericire coplesitoare a celui care se simte iubit, parintele Ioan dorea sa
ramana la Medjugorje un timp mai indelungat, pentru a aprofunda rugaciunea si
pentru a-si reînnoi simbolul credintei si promisiunile facute la botez si la
hirotonisire.
Din pacate, nu
adusese nimic prin care sa poata dovedi ca este preot, asa cã, cu durere in suflet si macinat de dorul de-a
reveni la Medjugorje cat mai curand, parintele Ioan s-a reintors impreuna cu
pelerinii in Romania.
A revenit cu
primul pelerinaj, in iunie 2000, de data aceasta ca preot insotitor al
pelerinilor, iar la intoarcerea acestora in tara, parintele Ioan a ramas la
Medjugorje, timp de 6 luni, in permanentã rugaciune, indeplinind cu neobosita
bucurie toate sarcinile sacerdotale incredintate de parohul sanctuarului.
Desigur,
atunci cand preotul care raspandeste Vestea cea Buna a Evangheliei, o insoteste
cu marturisirea propriilor trairi si minuni, mesajul ei devine si mai pregnant,
miscand cu usurinta inimile si aducand haruri bogate.
-
va continua
–
Extras din
“La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura
Biblioteca Gutenberg, 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)













































