Drepturile si libertatile procesuale. Dreptul la un proces echitabil ( 2 ) Drept material european al drepturilor omului

Drepturile si libertatile procesuale.

Dreptul la un proces echitabil ( 2 ) ( Drept material european al drepturilor omului )

Dreptul la un tribunal in vederea solutionarii contestatiilor asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil

Examinarea continutului acestui drept presupune intelegerea notiunii de “ tribunal independent si impartial stabilit prin lege “.

Sensul dat de jurisprudenta Curtii Europene de Justitie ( CEDO ) de la Strasbourg acestei notiuni, este conturat de mai multe elemente :

1. tribunalul trebuie sa fie o institutie judiciara, care este organizata si functioneaza in baza legii, potrivit unei proceduri vizand solutionarea oricarei probleme care intra in competenta sa – instanta de plinã jurisdictie,
2. el trebuie sa indeplineasca conditiile specifice unui organ de jurisdictie, in sensul de a putea transa un litigiu printr-o decizie obligatorie pentru toate partile in cauza, care poate fi eventual pusa in executare, cu ajutorul fortei coercitive a Statului.
3. tribunalul trebuie sa fie independent – fata de puterea executiva si de parti -, impartial in pronuntarea hotararilor, compus din magistrati si functionand in temeiul unei proceduri care indeplineste garantii suficiente in cauza.  In acest sens, Curtea de la Strasbourg a apelat, in mai multe cazuri, la expresia din dreptul britanic, potrivit careia “ nu este suficient sa se faca justitie, ci trebuie ca toata lumea sa inteleaga ca s-a facut dreptate “,
4. tribunalul trebuie sa indeplineasca conditia instituirii sale prin lege, ceruta de Conventie, care vizeaza sa garanteze ca sistemul judiciar este reglementat prin lege, si nu este lasat la discretia executivului,
5. tribunalul trebuie sa examineze cauza intr-un mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil,
6. in sfarsit, dar nu in cele din urma, ca importanta, tribunalul trebuie sa fie accesibil nu doar ca efect al obligatiei Statului de a nu impiedica efectuarea justitiei, ci si ca rezultat al unei actiuni pozitive a Statului, de facilitare a acestui acces, prin acordarea, de exemplu, a asistentei judiciare gratuite.

Intelesul notiunii de “ contestatii cu privire la drepturi si obligatii cu caracter civil “

Organele de aplicare a CEDO au stabilit ca aceasta expresie trebuie sa beneficieze de interpretare larga, in sensul referirii la orice procedura al carei rezultat este determinant pentru drepturile si obligatiile cu caracter privat, indiferent de natura :

1. civila,
2. comerciala,
3. administrativa,
4. etc.

a legii pe care solutionarea acesteia se intemeiaza** [ ** Hotararea Ringeisen contra Austriei, din 16 iulie 1971 ( série A nr.13 ), in Berger V., op.cit., pp.296-299 ].

In sensul abordarii promovate de Curtea Europeana de la Strasbourg, privind intelegerea corecta a notiunii de “ contestatii cu privire la drepturi si obligatii cu caracter civil “, o Hotarare de referinta este aceea pronuntata in cazul König contra Germaniei, din 28 iunie 1978, in considerentele careia s-a subliniat ca, daca o contestatie opune un particular unei autoritati publice, nu este concludenta imprejurarea ca aceasta actioneaza “ ca persoana privata sau ca detinatoare a puterii publice “.

Pentru a vedea daca aceasta contestatie priveste intr-adevar un drept cu caracter civil, trebuie identificat “ caracterul dreptului in cauza “ ** [ ** Hotararea König contra Germaniei, din 28 iunie 1978 ( série A nr.27 ), in Berger V., op.cit., pp.276-279 ].

Prin urmare, jurisprudenta Curtii Europene de Justitie extinde notiunea la care ne referim, la dreptul administrativ privind :

·           eliberarea permiselor de constructie

·           sau a licentelor ( Hotararea König, precitata ),

dar nu si la actele administrative referitoare la activitatile companiilor de asigurari ( Hotararea Kaplan contra Regatului Unit ) ** [ ** Requête n^o 7 598 / 76, Kaplan (Kalpan ?) contre Royaume-Uni, Rapport de la Commission 17.07.1980, in Recueil des résolutions CM-DH 1981, p. 72 ].

Potrivit jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, notiunea de “ contestatii cu privire la drepturi si obligatii cu caracter civil “ este o “ notiune autonoma “, care nu se reduce la o simpla raportare la dreptul Statului pârât, dar nici nu obliga Curtea sa o defineasca.

Totusi, Curtea de la Strasbourg a precizat ca termenii “ drepturi si obligatii cu caracter civil “ nu reflecta in mod necesar distinctia intre dreptul public si dreptul privat.

Dupa cum s-a subliniat si in doctrina, articolul 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitor la drepturile cu caracter civil, se aplica nu numai litigiilor de drept privat, cat si unui mare numar de proceduri specifice dreptului public, a caror solutionare are consecinte importante asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei.

In acelasi timp, s-a considerat a fi exceptate de la incidenta normei mentionate, acele domenii unde dreptul public este predominant fata de drepturile individuale :

1. domeniile taxelor fiscale,
2. imigrarii,
3. etc.

Esentiala pentru aplicabilitatea articolului 6, paragraful 1 este necesitatea ca deciziile autoritatilor publice vizate, sa fie susceptibile de control judiciar.

Precizari suplimentare au fost aduse de jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, cu privire la notiunea de “ tribunal “, care s-au dovedit deosebit de utile pentru aplicarea articolului 6.

Aceste precizari au aratat ca, :

1. dreptul la un tribunal trebuie sa fie efectiv,
2. ca dreptul de acces la un asemenea tribunal, nu implica obligatia existentei mai multor grade de jurisdictie,
3. si ca un asemenea drept include si dreptul la executarea hotararilor judecatoresti.

(  extras din Drept European al Drepturilor Omului, Volumul I, Drept Material European al Drepturilor Omului, editia a IV-a, Prof.univ.dr.Ionel Olteanu, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )