Sfânta Liturghie ( 2 ) Sau în ce constã slujba Sfintei Liturghii :

Sfânta Liturghie ( 2 )

Sau în ce constã slujba Sfintei Liturghii :

Liturgia Euharisticã

La Cina cea de Tainã, Cristos a orânduit Sacrificiul Si Ospãtul pascal, în care se actualizeazã în Bisericã Jertfa Crucii si misterul Învierii : preotul, reprezentându-l pe Cristos, sãvârseste ceea ce însusi Domnul a sãvârsit si a însãrcinat pe ucenicii sãi sã facã în amintirea Lui.

De aceea, Biserica a orânduit întreaga celebrare a Liturgiei euharistice în mod corespunzãtor cu cele rostite si sãvârsite de Cristos la Cinã :

1. La pregãtirea darurilor ( Offertorium ), se aduc la Altar pâinea si vinul ( amestecat cu apã ) – elementele pe care Cristos le-a luat în mâinile sale si care vor deveni Trupul si Sângele Lui.

La celebrãrile solemne, darurile asezate pe Altar si Altarul însusi pot fi tãmâiate, pentru a arãta în acest fel cã mereu jertfa si rugãciunea Bisericii se înaltã în fata lui Dumnezeu ca fumul de tãmâie.

Apoi preotul îsi spalã mâinile, exprimându-si astfel dorinta de purificare interioarã.

Prin Rugãciunea asupra darurilor se face trecerea la Rugãciunea Euharisticã.

2. Rugãciunea Euharisticã constituie momentul central si culminant al întregii Liturghii : prin ea i se aduc multumiri lui Dumnezeu pentru întreaga operã a mântuirii, iar darurile se transformã în Trupul si Sângele lui Cristos.

Preotul cheamã pe credinciosi sã-si înalte inimile cãtre Dumnezeu si îi asociazã la rugãciunea pe care, în numele întregii comunitãti, o îndreaptã cãtre Dumnezeu Tatãl, prin Isus Cristos.

Principalele elemente constitutive ale Rugãciunii euharistice sunt :

a) Multumirea, exprimatã mai ales în Prefatã, în care preotul îl preamãreste pe Dumnezeu Tatãl si îi aduce multumiri pentru întreaga operã a mântuirii sau pentru vreun aspect anume al ei, în functie de timpul liturgic sau de sãrbãtoarea respectivã.

b) Aclamarea, în care întreaga comunitate, unindu-se cu Puterile ceresti, cântã sau recitã Sanctus ( Sfânt ).

c) Epicleza, prin care Biserica implorã puterea divinã pentru ca ofranda credinciosilor sã devinã Trupul si Sângele lui Cristos, si pentru ca Ostia nepãtatã sã fie spre mântuirea celor care o vor primi la Împãrtãsanie.

d) Relatarea instituirii Euharistiei si Consacrarea : prin cuvintele si gesturile lui Cristos se sãvârseste Jertfa pe care Domnul însusi a orânduit-o la Cina cea de Tainã, oferindu-si Trupul si Sângele sub chipul pâinii si al vinului, dându-le Apostolilor spre mâncare si bãuturã, si poruncind ca ei sã perpetueze aceastã Tainã.

e) Anamneza, în care, împlinind porunca primitã de la Cristos prin Apostoli, Biserica reaminteste misterul lui Cristos si îndeosebi Patima, Învierea si Înãltarea Lui la cer.

f) Oferirea, prin care Biserica, reprezentatã de comunitatea adunatã în timpul si în locul respectiv, oferã Tatãlui, în Duhul Sfânt, Jertfa nepãtatã.

Intentia Bisericii este ca membrii ei, nu numai sã ofere Ostia imaculatã, ci sã învete sã se ofere pe ei însisi si, prin mijlocirea lui Cristos, sã desãvârseascã din zi în zi, unirea lor cu Dumnezeu si între ei pentru ca, în cele din urmã, Dumnezeu sã fie “totul în toate”.

g) Rugãciunile de mijlocire, prin care se exprimã faptul cã Euharistia este celebratã în comuniune cu Biserica întreagã, din cer si de pe pãmânt : Biserica aduce ofrandã pentru ea însãsi si pentru toti membrii ei, vii si rãposati, chemati cu totii sã participe la rãscumpãrarea si mântuirea dobânditã prin Trupul si Sângele lui Cristos.

h) Doxologia finalã, care exprimã preamãrirea adusã lui Dumnezeu ; poporul îsi manifestã credinta în misterul Jertfei prin aclamatia “Amin !”.

3. Ritualul Împãrtãsaniei

Întrucât celebrarea euharisticã este Ospãt Pascal, Trupul si Sângele Domnului, dupã însãsi porunca Lui, trebuie sã fie primite ca hranã spiritualã de credinciosii aflati în dispozitia sufleteascã cerutã.

Împãrtãsania este precedatã de anumite rituri pregãtitoare :

Prin rugãciunea Tatãl nostru, preotul împreunã cu credinciosii cer lui Dumnezeu pâinea cea de toate zilele, care, pentru crestini, înseamnã mai ales Pâinea euharisticã ; ei implorã si iertarea de pãcate, astfel încât într-adevãr “cele sfinte” sã fie date “sfintilor”.

Prin ritul pãcii credinciosii implorã pacea si unitatea pentru Bisericã si pentru întreaga familie umanã si îsi exprimã dragostea reciprocã înainte de a se împãrtãsi din unicul Trup al lui Cristos.

Gestul frângerii Pâinii, împlinit de Cristos la Cina cea de Tainã, aratã cã noi, cei multi, devenim un singur Trup prin împãrtãsirea din unica Pâine a Vietii, care este Cristos ( cf. 1 Cor 10, 17 ).

În timp ce preotul pune o parte a Ostiei în potir, se cântã Agnus Dei ( Mielul lui Dumnezeu ).

Dupã o scurtã rugãciune în tainã, preotul aratã credinciosilor Pâinea euharisticã si îi invitã la Ospãtul lui Cristos.

În timp ce preotul si credinciosii primesc Sfânta Împãrtãsanie, se recitã sau se cântã Antifonã la Împãrtãsanie, care exprimã unitate spiritualã si bucuria celor care se împãrtãsesc.

Dupã primirea Sfintei Împãrtãsanii, preotul si credinciosii îi multumesc lui Dumnezeu si îl preamãresc în sufletul lor, pãstrând câteva momente de tãcere sacrã.

Dupã aceastã multumire personalã, întreaga comunitate îsi poate exprima recunostinta fatã de Dumnezeu cântând un imn sau un Psalm.

În rugãciunea de dupã Împãrtãsanie, preotul se roagã pentru a dobândi roadele Tainei sãvârsite.

Poporul îsi însuseste aceastã rugãciune prin aclamatia “Amin”.

( extras din Carte de Rugãciuni – Sfânta Liturghie ( Editie revizuitã ), Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucuresti, Imprimatur 21 noiembrie 1990, V Ioan Robu Arhiepiscop )