Siluete ( profiluri ) de oratori ( 2 )

Siluete ( profiluri ) de oratori ( 2 )

“

PARTEA A DOUA

LECTURI

Reguli si formule. – Siluete (profiluri) de oratori

NOTA. – Cititorul va gasi, in paginile care urmeaza, extrasele cele mai caracteristice ale unor autori experti care au tratat despre arta oratorului (oratorica). Definitiile si formulele astfel reproduse vin sa intareasca si sa sprijine preceptele infatisate in prima parte a lucrarii. Cateva siluete, rapid schitate (trasate), redau fizionomia unor oratori notorii si il fac pe cititor sa patrunda, din domeniul doctrinei pure, in realitatile insesi ale vietii.

DESPRE ELOCVENTA :

Da, in pieptul omului locuieste un Dumnezeu, nu stiu cu adevarat ce Dumnezeu, dar cu siguranta (este) un Dumnezeu.

(Seneca)

٭

Elocventa ? O torta aprinsa intr-un snop de grau.

(Villemain)

٭

Omul elocvent ? Un om virtuos care vorbeste bine.

(Guillain)

٭

Elocventa ? (Inseamna) Sa-ti imaginezi cu ardoare si sa descrii cu forta.

(Ferri)

٭

Ce este elocventa, daca nu miscarea continua (fluxul) a spiritului ?

(Cicero)

*

Adevarata elocventa consta in a spune tot ceea ce trebuie si in a nu spune decat ceea ce trebuie.

(La Rochefoucauld)

٭

Pentru a vorbi trebuie sa ai ceva de spus : declaratia.

٭

Elocventa nu inseamna nimic, daca ea nu este o colaborare permanenta a sensibilitatii care antreneaza (atrage dupa sine) si a spiritului care o infraneaza.

(Viviani)

٭

Gandeste corect, vorbeste deschis (sincer).

(Wagner)

٭

Elocventa este regina inimilor.

(Euripide)

٭

                   

Orator : Vir bonus dicendi peritus, - oratorul este omul virtuos (de buna credinta), abil la vorba.

(Definitie generale admisa de catre antici)

Elocventa : « industria discursului corect (riguros) ».

                                                                                                                           (Vieil Auteur)

٭

Elocventa ? (Este) Legatura societatii civile ; imboldul oamenilor fara energie (care lancezesc) pentru a-i conduce la actiuni frumoase.

(id.)

٭

Elocventa trebuie sa fie mijlocul de a ajunge la adevar. Mijloacele de a ajunge la adevar vor varia in functie de epoci (de la o epoca la alta).

(Quintilien)

٭

Numai sentimentul este acela care ne face sa fim riguros elocventi.

(Quintilien)

٭

Cuvintele nu reprezinta nimic, separate de substanta lucrurilor.

(id.)

Herculele gal « tragea popoarele dupa el de urechile acestora cu un lant legat de limba sa ».

٭

Oratorul se serveste de cuvant, ca un om modest de haina sa, pentru a se acoperi (imbraca) si nu pentru a se gati (impodobi).

(Fénelon)

٭

PRO SI CONTRA ELOCVENTEI :

Elocventa este utila in grijile (framantarile) oamenilor, in egala masura cu ratiunea insasi.

٭

Daca spui adevarul, vei culege ura oamenilor, daca nu cumva pe cea a Zeilor.

(Aristotel)

٭

Conditia indispensabila si fara de care un orator nu-si poate realiza idealul, este puritatea, moralitatea constiintei, caci discursul nu devine evident in forma sa sensibila decat ca intr-o oglinda : in suflet (in constiinta) isi are el forta proprie si viguroasa.

(Paignot)

٭

Elocventa cu adevarat mare, cu adevarat frapanta, este fiica acestei licente pe care o denumeam in mod necugetat libertate. Este prietena (sora) razvratirilor, imboldul furiilor populare ... Atena a avut un mare numar de oratori ; aceasta pentru ca poporul putea totul, pentru ca ignorantii puteau totul, pentru ca toti (oamenii), ca sa zicem asa, puteau totul.

Gloria oratorului este mai mica si mai obscura acolo unde domnesc bunele moravuri si respectul pentru o autoritate tutelara. Ce nevoie am sa-mi expun opinia atat de indelung in Senat, cand toate spiritele binevoitoare sunt atat de repede de acord ? La ce bun atatea discursuri in fata poporului, cand cea care delibereaza asupra intereselor publice nu este o multime ignoranta, ci cel mai intelept si numai el ?

(Tacit)

٭

Sa mi se dea judecatori intelepti, (si) nu mai este nevoie de elocventa.

(Quintilien)

                                                         ٭

Elocventa nu poate fi perfecta daca ea nu este o virtute.

(Idem)

                                                         ٭

Nu este o necesitate (aceea) ca oratorul sa fie corect, si (aceea) ca fiind corect sa pretinda dreptatea (justitia), si practica ?

(Socrate)

٭

Lucrurile au diverse calitati si omul diverse inclinatii, caci nimic nu este simplu din ceea ce se prezinta constiintei, si constiinta nu apare niciodata simpla nici unui subiect. De aici vine faptul ca uneori plangem si radem de acelasi lucru.

(Pascal)

٭

Declamatiile lor sunt ca niste spade ;

Ele deseneaza prin aer un cerc stralucitor (seducator),

Insa de acesta (de cerc) stau intotdeauna agatate cateva picaturi de sange.

(Musset)

Stiu prea bine ca (el) are dreptate, dar daca vreti veti gasi (dvs.) o asemenea clauza, incat (el) nu va avea dreptate.

(Pathelin)

٭

Nimic nu apartine la nimic, totul apartine tuturor.

Trebuie sa fii ignorant precum un institutor de scoala,

Pentru a te lauda ca spui o singura vorba

Pe care nimeni pe Pamant sa n-o fi putut spune inainte de tine (de dumneata).

Sa faci lucruri obisnuite (m.à.m sa plantezi varza) inseamna sa imiti pe cineva.

(Musset)

٭

Daca cineva vrea sa exceleze aici, sa se duca sa exceleze in alta parte.

(Precept din Efes)

٭

Cicero ii compara pe calomniatori cu cainii de paza care sunt batuti (m.à.m carora li se rup rinichii (in bataie)) atunci cand latra fara discernamant, si reaminteste tratamentul care era aplicat calomniatorilor : li se imprima pe frunte prima litera din cuvantul kalumnia.

(Poiret)

٭

Daca oamenii rai se folosesc de elocventa in scopuri rele, noi trebuie sa ne servim de aceleasi arme al caror viciu ataca virtutea.

٭

Nu se arunca lumanarea in foc daca musculita si-a ars aripile.

٭

Poporul atenian neputand sa scape lui Alexandru fara sa se debaraseze de capitanii sau de oratorii sai, ii trimise (acestuia, lui Alexandru) capitanii sai si isi pastra toti oratorii.

٭

Omul virtuos, sclav energic al constiintei sale, merge neclintit pe drumurile pe care ea i le arata ; nimic nu il inspaimanta si nimic nu il seduce, caci stie, cum a spus(-o) un filozof ilustru, ca nu exista decat doua lucruri frumoase in univers  : cerul instelat deasupra capetelor noastre si sentimentul datoriei in inimile noastre

(Dufaure)

٭

Si intrucat in fond totul inseamna cuvinte, nimic altceva decat cuvinte ....

Cel putin sa stii cuvintele divine care provoaca plansul (care fac pe cineva sa planga).

(Charles Guérin)

٭

Retorica este o ocupatie care nu merita numele de arta. Este propriul spirit avizat, indraznet, eminamente dispus la comertul oamenilor si al societatii, si eu numesc magulire ceea ce constituie principala sa afacere.

(Socrate)

٭

Ia elocventa si suceste-i gatul !

(Verlaine)

٭

Ne-am teme cumva, sa initiem de prea indeaproape o democratie ca a noastra dupa moravurile elocventei ; de a-i prevedea si de a-i facilita de timpuriu exercitiul si administrarea (manuirea) la tineri, meniti sa joace un rol de oarecare importanta in Stat ? Nu observam ca prin provocarea trezirii adevaratelor talente, prin faptul ca le furnizam o functie si alimente, facem totusi mai putin usoara si mai efemera domnia flecarilor ? Ne-am teme de abaterile, de ratacirile la care niste glasuri prea elocvente ar putea sa antreneze masele ? Dar nu intelegem ca o republica este expusa unor pericole inca si mai mari ale intrigii care inainteaza in tacere, ale coruptiei care tace atat la cel care ispiteste (indeamna la coruptie) cat si la cel care se lasa ispitit ?

Cuvantul care tuna si fulgera, oricare ar fi pericolele halucinantului sau prestigiu, are nevoie de aerul de afara (cu sensul de libertatea cuvantului), de un spatiu mare, de un mare auditoriu pentru a obtine cele mai mari efecte ale sale.

El zgaltaie toropeala mintilor, provoaca controlul si contradictia si, umpland spiritele cu furiile lui Marte, are imensul merit de a le pregati pentru acele lupte arzatoare si salubre (sanatoase), in care consta partea cea mai buna a vietii sociale si din care se naste progresul ideilor.

(Vauvenargues)

( extras din : Traité Orateurs Français : Siluete ( profiluri ) de Oratori, sau Cartea din 2004 de la Daria-Elena Gheorghiu, colega de facultate a fratelui meu in anul întâi 1996-1997, la Drept, la Universitatea Bucuresti, din care ea insasi avea doar un extras fotocopiat, carte ce i-a fost recomandata de catre Maestra ei (avocatã). De mai multi ani, Daria Gheorghiu este avocatã in Baroul Bucuresti. Traducerea acestei parti are aprox. 138 / 142-145 pagini in format Word, dar pe blog nu am reusit sa o postez in intregul ei. )