Siluete ( profiluri ) de oratori ( 3 )
“
Antisten ii spunea unuia din discipolii sai : « Vorbeste ca sa te vad. »
٭
« Nimeni nu poate rade tot timpul de avocati caci soseste clipa in care omul cel mai cinstit are nevoie de concursul lor. »
٭
Omul cu adevarat elocvent se foloseste de cuvant pentru cugetare si de cugetare pentru adevar si pentru virtute.
(Fénelon)
٭
Nu i-am cerut niciodata unui orator sa ma convinga, nu sunt atat de incorect pentru (a face) asta, ii pretind numai sa prezinte interes pentru mine. Nu i-am cerut nici sa fie logic : nu te duci in asemenea locuri (la orator, la sediul sau) ca sa caute sa te convinga, ci ca sa te emotioneze. Daca urcati la tribuna inarmat cu o dilema, cu privirea stinsa si cu gura cleioasa, daca nu sunteti mai vioi, mai hotarat decat sunt eu, nu merita intr-adevar sa ies din casa pentru a va asculta. Infuriati-va sau prefaceti-va (infuriati), si amintiti-va ca va dati aere despre (cu privire la) teatru si ca eu nu am venit pentru ca voi sa-mi vorbiti rece si cu mana in buzunar.
(Cormenin)
٭
Daca oratorii nu ar fi oamenii cei mai inselatori (care insala), ei nu ar fi oratori. Nu numai ca trebuie sa zica, pentru a-si emotiona si a-si induiosa auditoriul, ca ei vor salva patria, dar mai trebuie inca sa faca astfel ca sa creada aceasta, astfel incat Patria este in pericol si in cel mai mare pericol. Chiar daca ea nu ar fi in pericol in mod obisnuit, ceea ce se intampla din fericire in nouasprezece cazuri din douazeci, ei ar pune-o (in pericol) cu discursurile lor exagerate.
Obisnuitii tribunelor nu sunt poate in mod manifest convinsi ca patria este intr-un pericol atat de grav si ei fac tot ce pot pentru a-si inchipui ca la baza acestui fapt nu este ceva adevarat, putin, dar in sfarsit ceva ; dar asta ii preocupa. Ramane de stiut daca pentru ca acesti domni sa fie ocupati de dimineata pana seara, trebuie tulburata intreaga tara.
(id.)
٭
Napoleon ii numea pe avocati niste “ rebeli (revoltati) carora vroia sa le taie limba, cu spada sa triumfala”.
BAZA ADEVARATEI ELOCVENTE : MUNCA.
Fara ajutorul muncii, pepiniera elocventei, pe care natura a pus-o in anumiti oameni, s-ar acoperi de maracinis si de arbusti salbatici.
(Autor antic)
٭
Cu cat suntem mai avantajati, cu atat munca face sa straluceasca in noi forta si frumusetea elocventei.
(id.)
٭
Sa lucrezi mereu.
٭
Spiritul este un foc pe care trebuie sa-l intretii
Si care se stinge daca nu se inteteste.
(Voltaire)
٭
Cel care doreste sa fie un bun orator este obligat sa se echipeze cu o suta de instrumente.
(La Roche-Flavin)
٭
Oratorul nu are un camp mai putin vast decat viata omului, nu este nimic ce nu trebuie sa citeasca, sa auda, sa examineze, sa trateze.
(Quintilien)
٭
Poti fi flecar, nu esti orator.
(Guillain)
٭
Un orator nu este perfect daca nu cunoaste artele frumoase si tot ce este maret in natura.
(Cicero)
٭
Sa citesti lucrari frumoase, sa fii impregnat de ele, sa ai spiritul ca un pamant acoperit cu flori, ce este surprinzator odata ce te straduiesti in a gasi culori si parfumuri ?
(Jouffroy)
٭
Elocventa este ca flacara. Pentru a arde ea are nevoie de combustibil.
(Voltaire).
٭
Daca nu ai geniu, poti avea dupa Voltaire « aceasta sagacitate care il face pe om util « .
٭
Geniul oratoric nu este, ca celelalte talente, circumscris, in niste limite riguroase si stramte. Este orator acela care poate, despre orice chestiune, sa vorbeasca intr-un stil elegant, infrumusetat, persuasiv.
(Cicero)
٭
Intorceti-va neincetat la clasicii marii epoci ; nu exista situatie pe care ei sa nu o fi tratat, sentiment a carui expresie frapanta si pura ei sa nu o fi gasit. Ei te invata rand pe rand bucuria si durerea, forta si gratia, rationamentul si pasiunea. Umanitatea intreaga este aici si trei genii au rezumat-o : Corneille, Racine, Molière.
(Guillain)
٭
Ca sa canti bine la vioara, trebuie sa fi studiat vioara.
(M. Prudhomme)
٭
Sa practici marile modele, chiar si atunci cand nu trebuie niciodata sa le egalezi ; din ele iei viata ca dintr-un izvor etern. « Se pare, ii spune abatele Fleury lui Massillon, ca ati vrut sa-l imitati pe profetul Elisei, care, pentru a-l invia pe fiul Sunamitei, « s-a coborat » (s-a micsorat) ca sa zicem asa punandu-si gura pe gura, ochii pe ochii, mainile pe mainile copilului si care dupa ce l-a incalzit in acest chip l-a redat mamei sale plin de viata.
٭
« Sa faci un morman dintr-o padure de idei si de lucruri ... «
٭
Orice orator care vrea sa-si satisfaca auditoriul este obligat sa adauge cunostintelor pe care le-a dobandit din studiile sale preliminare, o cunoastere foarte aprofundata a subiectului pe care si-l propune sa-l trateze si pe care trebuie sa fie presupus a-l cunoaste mai bine decat auditorii sai.. Cu cat il va fi studiat pe indelete, cu atat isi va asigura avantaje asupra lor si incredere in el insusi pentru a face din el obiectul unui discurs public.
(Cicero)
٭
Avocatul trebuie sa aiba geniul de a intelege orice ; inca ii mai trebuie sa alature (la aceasta) geniul de a spune orice.
(Guillain)
٭
Sa te pregatesti bine, si apoi ridica-te si mergi, cum ii spune Hristos lui Lazar.
٭
Pictorii stiu mai intai ce va fi tabloul lor ; in acelasi fel eu trebuie sa-mi fac o imagine exacta a lucrurilor pe care vreau sa le descriu (sa le pictez) cu sunete. Ceea ce noi spunem este copia originalului care este in capul nostru.
٭
Cicero recomanda sa (te) pregatesti cu stiletul in mana, pentru ca discursul sa-si urmeze drumul in ciuda intermitentelor mintii, precum un vas urmeaza inca, atunci cand vaslele se opresc, impulsul pe care l-a primit.
٭
Vreau ca toate exprimarile sa fie ingrijite, dar (vreau) ca principala solicitudine sa aiba ca obiect principal fondul lucrurilor.
(Quintilien)
٭
Cei mai rudimentari nu gasesc uneori decat prea multa materie de vorbit si oamenii flecari decat prea multe cuvinte, dar sa aranjeze toate acestea in ordinea corecta si sa le faca sa-si produca efectul, nu revine decat celui care este cu adevarat elocvent.
(Autor antic)
٭
Oratorii trebuie sa priveasca cuvintele unei limbi precum atatea monezi cate trebuie aruncate (date la o parte), atunci cand poporul nu le accepta deloc.
(Quintilien)
٭
Cunoasterea subiectului este la fel de necesara oratorului precum proviziile alimentare celui care vrea sa dea un ospat ; inainte de a intra in orice discurs ar fi acela, este foarte intelept sa stiti ce aveti de spus.
(Autor Antic)
٭
Preceptele 9invatamintele) elocventei sunt pentru cei care s-au nascut fara vocatie ceea ce sunt preceptele in agricultura pentru terenurile neproductive (sterpe).
(Quintilien)
٭
Calitatile necesare oratorului, pentru ca el sa fie realizat, sunt elocventa, intinderea cunostintelor si intrunirea tuturor virtutilor.
Vreau ca oratorul sa fie astfel incat sa merite numele de intelept.
(Quintilien)
٭
Fara excese, fara datorii ; trebuie sa-ti stapanesti (sa-ti ingenunchezi) placerile. Quintilien pretinde cumpatarea, castitatea, mersul inainte (progresul), disputa in contradictoriu (litigioasa).
٭
Timotei lua de la cei care invatasera deja de la un altul preceptele elocventei inca odata pe cat era (valoarea) onorariul(ui), demonstrand prin aceasta ca nu trebuie sa-ti insusesti (sa iei) precepte gresite.
٭
Nu este momentul sa te pregatesti cu trei luni inainte de a tine un discurs in public .... Trebuie sa fi dedicat (petrecut) mai multi ani ca sa-ti faci un fond abundent. Dupa aceasta pregatire generala, pregatirea particulara (specifica) este mai usoara (mai usor de facut, cu mai putine eforturi), pe cand atunci cand nu ne ocupam decat de actiuni indiferente (oarecare, generale) nu tratam decat despre reflexiuni banale (locuri comune), nu spunem decat ceva vag, coasem (asamblam) fragmente, nu suntem capabili sa infatisam intinderea adevarurilor, intrucat toate adevarurile generale au o inlantuire necesara.
(Fénelon)
٭
Tribuna ii devoreaza (inghite) pe oratorii constiinciosi ; cu aceasta iti pierzi odihna zilelor si somnul de noapte ; (ajungi sa) nu mai traiesti decat o viata agitata si convulsiva ; functionarea organelor (viscerelor) se intrerupe sau se precipita, parul albeste, mainile tremura, inima se contracta, se misca sau se zdrobeste.
(Cormenin)
٭
Talentul, inseamna pasiunea sub disciplina ratiunii.
(Cousin)
٭
De douazeci de ori refaceti-va lucrarea,
Cizelati-o fara incetare si (iarasi) recizelati-o,
Adaugati uneori si stergeti adesea.
(Boileau)
٭
Omul devine elocvent tot exersand pe poligonul vorbirii corecte.
٭
Discursul nu se masoara (apreciaza) dupa cantitate, ci dupa soliditatea si amabilitatea pe care judecata le scoate la iveala (din discurs).
(Autor Antic)
٭
Sa nu se spuna ca este suficient sa ti se dea (sa capeti) o pregatire speciala, limitata la un singur subiect. Mai intai (ca) noi nu ne folosim de un bun care ne este dat cu imprumut ca si cand ar fi al nostru (propriu) ....
La fel ca si razboinicul care pleaca la lupta cu toate armele sale, oratorul trebuie sa coboare in forum inarmat cu toate stiintele .....
(Tacit)
٭
Nu ajungi sa fii un mare orator decat cu sudoarea fruntii.
Dupa ce vei fi lucrat mult vei spune precum Mascarille :
« De unde dracului gaseste mintea mea toate aceste cuvinte gratioase ? «
(Guillain)
٭
Cicero spune despre oamenii care vorbesc fara o prea mare pregatire ca sunt « nu niste oratori, ci muncitori care au exersat o foarte mare volubilitate a limbii. »
٭
Oratorului nu-i place sa-l surprinzi la masa sa de lucru (muncind), tot asa cum o femeie draguta nu consimte sa se arate in timp ce-si face toaleta. Cel dintai are ca si cea de-a doua preocuparea podoabei ; dar nici unul nici celalalt nu doresc sa putem delimita cu precizie granitele care separa natura de arta. Daca aceasta straduinta legitima nu exista pentru cel care isi face o profesie din cuvant (din a vorbi) , nu pot decat sa-l plang .... El se va servi de cuvant cu tot atata utilitate precum zidarul (se serveste) de mistrie ... Inteleg prea bine de ce un om din fericire talentat a spus : tot ceea ce fac, fac in mod firesc, natural, fara studiu, dar aceasta persoana extraordinara este un personaj din Précieuses ridicules (Doamnele ridicole***[O1][1]) si se numeste Mascarille.
(Chenu)
٭
Imi place ca afirmatia (cuvintele) sa se indrepte unde se indreapta gandirea.
(Montaigne)
٭
Cand apropiem principalele dovezi de edificiu, devenim imediat stapani pe subiectul nostru, facem cu usurinta distribuirea oratorica a acestuia si intrevedem deja de departe ansamblul discursului printre aceste idei separate care vor deveni mase regulate (uniforme), imediat ce o imbinare oratorica le va reuni.
(Cardinal Maury)
٭
Munca este de datoria nasterii si nu a conceptiei !
(Montaigne)
٭
REGULI SI MAXIME ALE ARTEI ORATORICE :
Oratorul este pentru mine ca un tata de familie bogat si onorabil. Nu este de ajuns ca acoperisul sau sa-l puna la adapost de ploaie si de vant. Mai vreau si cateva flori pentru ornament si pentru priviri.
(Tacit)
٭
Nimic din ceea ce este impotriva bunei cuviinte nu poate sa placa.
(Quintilien)
٭
Nu fiti nici umil nici mandru, fiti sinceri.
(Cormenin)
٭
Fiti stapanii pasiunilor voastre pentru a le conduce pe cele ale altora.
(id.)
٭
Fiti (ca un) leu, dar sa stiti sa fiti (ca o ) vulpe.
(id.)
٭
Nu exista deloc elocventa acolo unde exista un surplus de idei.
(Voltaire)
٭
Fie ca avocatul castiga sau pierde procesul sau, daca isi pledeaza bine cauza si-a facut datoria. Arta trebuie sa domneasca in actiune si nu in efect.
(Quintilien)
٭
Fierul trebuie inmuiat in foc si scufundat in apa (calit) si mintile auditorilor (trebuie) trecute prin temperaturile inalte si miscarile elocventei, inainte ca ele sa poata lua dimensiunea adevarului.
(Quintilien)
٭
Intr-o buna zi, inaintea unei societati alese, Kain lectura cu voce tare o predica (un discurs religios) al lui Bossuet*** [2][O2] Exagerat si emfatic, el isi dadu imediat seama de aceasta (de atitudinea lui emfatica) si ruga pe cineva sa-i citeasca aceasta predica asa cum fusese ea pronuntata (scrisa, data la origine). Atunci el isi relua lectura si scoase la lumina cateva sclipiri ale talentului sau, dar declara el insusi ca un orator nu ar trebui « sa joace » precum un actor.
(Cardinal Maury)
٭
Scrisul este pentru un orator o oglinda in care el isi va vedea (cunoaste) defectele (sale).
(Autor Antic)
٭
( extras din : Traité Orateurs Français : Siluete ( profiluri ) de Oratori, sau Cartea din 2004 de la Daria-Elena Gheorghiu, colega de facultate a fratelui meu in anul întâi 1996-1997, la Drept, la Universitatea Bucuresti, din care ea insasi avea doar un extras fotocopiat, carte ce i-a fost recomandata de catre Maestra ei (avocatã). De mai multi ani, Daria Gheorghiu este avocatã in Baroul Bucuresti. Traducerea acestei parti are aprox. 138 / 142-145 pagini in format Word, dar pe blog nu am reusit sa o postez in intregul ei. )
[1] Les Précieuses ridicules = piesa de teatru a carei reprezentatie a avut loc in anul 1659, si al carei autor este Molière (1622 – 1673). Aceasta piesa este o descriere satirica a saloanelor literare in voga la acel moment. Este primul mare succes al lui Molière.
Pretiozitatea a fost un curent ce consta in tendinta pentru rafinamentul sentimentelor, al manierelor si al exprimarii literare si care s-a manifestat in unele saloane la inceputul secolului XVII.
Précieuse asa era denumita in prima jumatate a sec.XVII femeia din lumea buna care se distingea prin eleganta manierelor sale si prin curatenia limbajului sau.
Curentul PRETIOZITATII a aparut in Franta ca o reactie impotriva vulgaritatii si a neglijentei care domneau la curtea lui Henric al IV lea : curtezanii indragostiti de politete, de conversatii galante si rafinate, luasera obiceiul de a se reuni in cateva resedinte aristocratice unde erau organizate saloane. Cel mai celebru din aceste saloane a fost acela al marchizei de Rambouillet unde femeile din lumea buna, seniorii la moda, scriitorii se intalneau pentru a se dedica unor jocuri de societate, pentru a citi poeme, romane, pentru a compune versuri sau pentru a se lansa in conversatii subtile, in dezbateri psihologice (« este dragostea compatibila cu casatoria ? »).
Totusi, Pretiozitatea deveni repede ridicola, la fel de bine cu privire la politetea excesiva, la costumele extravagante, la limbaj, denuntate de Molière in Les Précieuses ridicules , cat si in ce priveste gustul pentru stiinta si lucrurile spiritului, denuntat in Les femmes savantes (Femeile savante).
Acest fenomen mai mult social decat literar a avut ca rezultat faptul ca femeile au revendicat o libertate mai mare fata de institutia casatoriei si egalitatea in drepturi (a femeilor) cu barbatii.
[2] BOSSUET ( Jacques Bénigne), episcop, orator si scriitor francez ( 1627 – 1704 ) . In anul 1652 este uns preot. Din anul 1659 devine celebru la Paris prin predicile sale : discursuri religioase (Discurs despre moarte, 1662 ; Discurs despre unitatea Bisericii, 1681 ) si discursuri funebre (pentru sufletul raposatilor) ale membrilor familiei regale sau ale inaltelor personalitati (Ana de Austria, 1667 ; Henrieta de Anglia, 1670 ; printul De Condé, 1687).
In 1670 Bossuet devine preceptorul delfinului (al printului mostenitor), iar in 1681 Episcop de Meaux.
Prestigiul lui BOSSUET tine de geniul sau oratoric. Frumusetea poetica a imaginilor (create), vigoarea exprimarii, solemna sau familiara in functie de circumstante, ritmul si muzicalitatea dau frazelor sale, ample si cadentate, o maretie incomparabila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu