Pagini

luni, 16 decembrie 2013

Geriatria. Procesul de îmbãtrânire. Bãtrânetea ( 1 )

Geriatria. Procesul de îmbãtrânire. Bãtrânetea ( 1 )


Numerosi factori au condus în ultimele decenii la abordarea multidisciplinarã a procesului de îmbãtrânire si a bãtrânetii, perioadã a vietii denumitã si vârsta a treia.
Implicatiile medico-sociale sunt pe mãsura unei ecuatii complexe, care ascunde multe necunoscute, si cu care omenirea se confruntã pentru prima oar în îndelungata ei istorie.
Pe plan international – în anul 1982 a avut loc la Viena, Conferinta ONU asupra Problemelor populatiei vâstnice – si national, se avanseazã si se adoptã tactici si strategii, în functie de caracterul general al procesului demografic, în crestere, si de particularitãtile fiecãrei tãri.

În mod firesc, câteva întrebãri si probleme sunt de actualitate :
  1. perspectiva fenomenului de imbatranire a populatiei ;
  2. natura imbatranirii umane ;
  3. caracteristicile morfo-functionale ale imbatranirii normale, si particularitatile bolilor la aceastã vârstã ;
  4. locul vârstnicului si bãtrânului in societatea contemporanã ;
  5. formele si metodele de mentinerea a integrãrii sau reintegrãrii, în viata socialã, a vârstnicilor ;
  6. asistenta medico-socialã a vârstnicilor ;
  7. Ce este bãtrânetea ?

La o parte din aceste intrebari putem da raspunsuri, si in perspectivã relevãm o notã de optimism, avand in vedere interesul manifestat de cercetãtorii unor domenii variate.
Se apreciazã cã batranetea este si “o stare de spirit”, “varstnicul activ”, - o realitate a perioadei care urmeazã, iar Geriatria, - o sperantã a zilei de mâine.
Varstnicii insisi sunt chemati sa isi aduca contributia la definirea propriului statut, principalul lor argument fiind tezaurul de intelepciune si experientã de viatã pe care il posedã.
Multi cercetatori evidentiaza rolul benefic al familiei, asupra duratei de viatã si a batranetii ca atare, si apreciaza cã familia traditionalã este una din formele care rezolvã in mare masura problemele acestei varste.
In cele ce urmeaza, vom prezenta aspecte ale Geriatriei in familie, insistand asupra problemelor cu care medicul geriatru este mai frecvent confruntat.
Cunoasterea unor aspecte clinice atipice, ascunse, absente, si a unor date psiho-sociale, ne ajutã sa gresim mai putin, intr-un domeniu cu multe necunoscute, rapid schimbatoare.
Batranetea este in primul rând a fiecãruia, si prin urmare varstnicul insusi are obligatia atitudinii comportamentale, adaptatã (adaptate) caracteristicilor de varsta :
  1. un anumit Raport Activitate/Odihnã,
  2. particularitati alimentare si de miscare fizicã,
  3. varstnic / familie / societate,
  4. conduita terapeuticã la aceasta varsta.

La rândul ei, familia are obligatia creãrii acelui climat atat de mult dorit, benefic, celor pe care ii pretuim, pentru ce au fost si sunt, prin:
  1. respectul autonomiei,
  2. (respectul) echilibrului dintre generatii,
  3. menajarea susceptibilitatilor,
  4. devotament si
  5. ingrijire medicala.
Familia avizata constituie un participant activ, de multe ori singurul in masura sa gaseasca solutii si sa rezolve situatii, nerezolvabile in mediu institutionalizat.
In acest context, medicul geriatru de familie este o conditie “sine qua non”.


Îmbãtrânirea demograficã


Tãrile dezvoltate si mediu dezvoltate cunosc un proces comun si propriu, de imbatranire a populatiei.
In perspectivã, acest proces se va generaliza si va cuprinde intreaga colectivitate umanã.
Se estimeazã cã numãrul persoanelor varstnice – 60 de ani si peste, - de la 214 milioane in anul 1950, va ajunge la 600 de milioane in anul 2000, si la un miliard in anul 2025.
Procesul de imbatranire a populatiei este in special rezultatul scaderii natalitatii, si cresterii sperantei de viata pentru populatia tanara.
Se remarcã o crestere a timpului de supravietuire si in cazul varstnicilor : de la cateva luni pentru cei in varsta de peste 85 de ani, la cativa ani pentru persoanele de 60 de ani.

Din motivatiile acestui fenomen complex, retinem:
  1. alungirea perioadei de formare si instruire, in conditiile exploziei fara precedent, a informatiei stiintifice ;
  2. imbunatatirea conditiilor social-economice, si
  3. a rezultatelor pozitive in diagnosticul si tratamentul bolilor cu mortalitate crescuta.

In tara noastra, numarul varstnicilor, de la 3 milioane in anul 1977, va ajunge la 4,5 milioane in anul 2000, cu o pondere de la 13,1 % in 1977, la 16,5 % in 2000, in totalul populatiei.
De notat longevitatea mai mare a femeilor, decat a barbatilor ; asistãm la tendinta de “feminizare” a populatiei, pe masura înaintãrii in varsta ; in anul 2000, proportia barbatilor varstnici va fi probabil 15 % din totalul populatiei masculine, iar femeile varstnice 18 %.
Durata medie a vietii a ajuns de la 42,01 ani in anul 1936, la 69,76 ani in intervalul anilor 1975 – 1977 ( la femei 72,01 ani, la barbati 67,45 ani ).
Implicatiile acestui proces sunt de ordin social, economic, patologic, cultural, medical.
Este fundamentalã, atitudinea societatii fata de aceasta categorie a populatiei in crestere.
Modalitatile de abordare tin de:
  1. traditie,
  2. gradul de civilizatie,
  3. nivelul cunostintelor de gerontologie,
  4. particularitati loco-regionale,
  5. optiuni.
Rezolvarea diversificata, care sa ia in consideratie conditia biologica, valoarea si optiunea individuala si de grup, posibilitatile socio-economice este o cale de respect si demnitate reciproca.
Implicatiile medicale decurg din polimorbiditatea si comorbiditatea caracteristica varstnicului, incidenta crescuta a bolilor neuropsihice, din caracterul cronic si tendinta la polimedicatie a varstnicilor.
Geriatrizarea medicinei constituie o realitate a anilor ’80.



( Extras din Medicina pentru Familie sub redactia Prof.dr.Marin Voiculescu, membru corespondent al Academiei R.S.R., Autori : Acad.prof.dr. Ana Aslan, dr.Bungetianu, farm. O.Bojor, [...] prof.dr.M.Voiculescu, Ed. Medicalã, Bucuresti, 1986 )


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu