Sfintenie ( Pãrintele Arsenie Boca )

Sfintenie ( Pãrintele Arsenie Boca )

Lui Iisus toate lucrurile, intamplarile, oamenii de tot felul, pana si copiii Ii prilejuiau motive de revelatie.

De la toate lucrurile lumii, Iisus ridicã oamenii la ratiunile supranaturale ale Providentei.

Pe copii, de pilda, Iisus i-a gasit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu.

Ei [ copiii ], desi nu inteleg nimic si nu schiteaza nicio impotrivire dialectica, cred totul, si cu credintã pun intrebari uimitoare lui Dumnezeu.

Pentru copii, existenta lui Dumnezeu si prezenta divinã este un lucru de la sine inteles.

Nu in zadar s-au alaturat aceste doua cuvinte : copilaria si sfintenia.

De fapt, omul incepe viata cu sfintenia, apoi o pierde : devine pacatos, devine “intrebatorul complicat si cumplit al veacului acestuia”.

Acum intreaba din necredintã.

Urmeaza o viatã zdrobita de toate urmarile necredintei.

Acestea scot din om, sau un umilit si inteleptit, sau un razvratit cu desavarsire.

Iata de ce marile concluzii, ca de pilda a lui Solomon, a desertaciunii lucrurilor de sub soare, sau a lui Socrate, a carui singurã stiintã sigurã a fost cã nu stie nimic, si a altor marturisitori sinceri ai neputintei si tragediei omului, ii apropie iarasi ca pe niste copii de Dumnezeu.

Mare pret are prima nevinovatie a vietii, dar nascuti din nou, sunt si oamenii lamuriti prin “cuptorul smereniei”...

Parca se intrevede explicatia la intrebarea :

De ce toti inteleptii iubesc copiii ?

Pentru cã sunt din aceeasi familie duhovniceascã.

( Extras, Din invataturile Parintelui Arsenie Boca, Talantii Imparatiei, tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic, Episcopul Argesului, Editia a II-a revizuita, Ed.Credinta stramoseasca, 2008, Editie ingrijita de Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Loc.Petru-Voda, Neamt, difuzarea se face prin « Pelerinul », Iasi )