Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Vindecarea doctorului alcoolic. Mamã, Ti l-am adus !

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Vindecarea doctorului alcoolic. Mamã, Ti l-am adus !

Mesajul Maicii Domnului din 25 Iulie 2007                                       

“Dragi copii,

Astazi, in ziua hramului parohiei voastre, va invit sa imitati viata sfintilor.

Sa va fie exemplu si imbold spre viata sfinteniei.

Rugaciunea sa fie pentru voi ca aerul pe care-l respirati, si nu o povarã.

Copilasilor, Dumnezeu vã va dezvalui Iubirea Lui si veti simti bucuria de a fi preaiubitii Mei.

Dumnezeu vã va binecuvanta si vã va darui belsug de Har.

Va multumesc cã ati raspuns Chemarii Mele”.

Mamã, Ti l-am adus !

Aparitiile zilnice ale Maicii Domnului de la Medjugorje au permis mai multor zeci de milioane de oameni, de pe toate cele 5 continente ale globului pamantesc, sa regaseasca vorbele simple, pentru a invata sau reinvata sa se adreseze lui Dumnezeu.

De ce sa nu ne slujim si noi românii, de aceasta Chemare a Mariei si calauziti de Ea, sa nu ne alaturam acestei multimi imense de pelerini, care la Medjugorje gasesc calea cea mai simpla de a vorbi cu Dumnezeu Tatal, Care Se aflã in Ceruri ?

Incercand sa construiasca o lume fara Dumnezeu, oamenii se indreapta spre pierzanie.

Maica Sfanta, Maica tuturor oamenilor, vine sa ne intoarca de pe drumul gresit, sa ne arate Calea cea bunã, si sa ne ajute sa mergem pe ea.

Ceea ce nu este usor.

Tentatiile ratacitoare si ispitele ne inconjoara si ne impresoara cu cantari sybilice.

Iar daca crestinii practicanti se pot impotrivi – prin rugaciune si urmand Calea Bisericii – atractiilor satanice, pentru copii si tineri, acestea pot fi distrugatoare de inimi si suflete. [...]

Ei bine, puterea de a rezista acestei seductii malefice, ne-o gasim doar in rugaciune.

Calitatea rugaciunii noastre este foarte importanta.

Rugaciunea trebuie sa fie un raspuns de Iubire, la Iubirea Infinitã a Lui Dumnezeu.

Ea nu este numai o Conversatie cu Dumnezeu, ci si o Unire cu El.

Ajunsa la acest stadiu, rugaciunea ne umple de bucurie si de pace.

De aici cuvantul cheie de la Medjugorje : rugaciunea cu inima.

Asta se invatã la Medjugorje.

Este un dar pe care ni-l dã Dumnezeu, prin Maria.

Sa te rogi cu inima, inseamna sa te rogi cu iubire.

Inima este simbolul iubirii.

“Astazi vã chem la rugaciunea cu inima.

In acest timp de har, doresc ca fiecare dintre voi sa se uneasca cu Iisus.

Dar, fara rugaciune constantã, voi nu puteti simti frumusetea si maretia harurilor, pe care Dumnezeu poate sa vi le dea” ( Mesajul Maicii Domnului din 29 Februarie 1989 ).

Doar rugandu-va cu inima, rugaciunea ramane vie in noi, asa cum ne spune vizionara Marija :

“Gospa [ Maica Domnului ] spune cã inima noastrã, daca stie sa se roage, se va ruga fara incetare : ziua, cand lucrãm, cand râdem, cand citim.

Acest spirit de rugaciune va fi viu in noi, fara ca noi sa spunem un cuvant.

Chiar si dormind, ne vom ruga fara incetare.

In acest fel, rugaciunea devine in noi izvor de viata, izvor de iubire ; ea ne dã bucurie si pace”.

Dar rugaciunea nu este viatã numai pentru noi, ci devine izvor de viatã si pentru ceilalti :

“Mai ales vã chem sa va rugati pentru toti aceia care sunt departe de Dumnezeu, pentru ca ei sa se converteasca.

Atunci inimile voastre vor fi mai bogate, caci Dumnezeu va domni in inimile tuturor oamenilor.

De aceea, dragii Mei copii, rugati-va, rugati-va, rugati-va !

Rugaciunea sa domneasca in lumea intreaga “. ( Mesajul din 30 Iulie 1987, daruit Jelenei ).

Ei bine, aceasta rugaciune a dreptilor, pentru ceilalti, invatata la Medjugorje si pusa in practica acasa, din iubire pentru semeni, a facut posibila trairea unui minunat Miracol in viata doctorului Vasile G., medic intr-un mic orasel din Moldova.

Doctorul Vasile G. a fost un student stralucit al Universitatii de Medicina din Cluj.

Era un tanar care promitea mult, si care, datorita minunatelor sale calitati intelectuale si profesionale, aspira la o carierã medicalã stralucita, de care nu se indoia nimeni, fiind deopotriva apreciat de profesorii si de colegii sai.

Spre bucuria familiei si a prietenilor sai, la terminarea facultatii, tanarul doctor se intoarce in micul orasel natal, pentru primii ani de stagiatura, si pentru a avea ragazul de a se pregati pentru viitoarele examene de specializare, pe care era sigur  cã le va promova, in vederea unei cariere universitare.

Iata povestea sa :

“-Eram un tanar medic de familie in oraselul meu, cunoscut de toata lumea, iubit si foarte apreciat.

Toti apelau la serviciile mele medicale, cu multa incredere, si eu ma straduiam din rasputeri sa-i ajut cat mai bine.

In plus, continuam studiul cu aceeasi perseverentã si ardoare, ca si in anii studentiei.

Intr-un cuvant eram bun, chiar foarte bun, eram o sperantã.

Familia mea îsi pusese mari nadejdi in mine, si mã stimula si incuraja permanent.

Dar tentatiile orasului mic sunt dulci si ametitoare, iar eu, prea increzator in mine si in fortele mele, nu am dat importantã primejdiei ispitelor care ma asaltau cu perfidie din toate partile.

Nu aveam nicio relatie cu Dumnezeu.

Stiam cã El existã, si atata tot.

Dar si Satana stie asta, asa cã eram complet descoperit in fata actiunilor sale, si total vulnerabil atacurilor sale.

Intr-un cuvant, încet si sigur, am pornit pe panta decaderii morale si umane.

Trebuie sa marturisesc cã, traind intr-o bogata zonã viticolã, pacientii mei îmi aduceau, din placere si recunostintã sticle de bautura, pe care eu le consumam cu prietenii in orele libere.

Astazi un pahar, maine un pahar, apoi o sticla... pana am inceput sa beau zilnic, cantitati tot mai mari de alcool.

Desigur, acest lucru s-a petrecut pe nesimtite, pe parcursul mai multor ani, pentru cã asa actioneaza diavolul, insinuos si perfid, astfel incat, fara puterea izbavitoare a rugaciunii, ajungem victime sigure.

Incet, incet, am ajuns alcoolic, total dependent de consumul de drog, astfel incat am inceput sa beau de la prima orã a diminetii, si nu mã mai opream pana in stadiul de betie cruntã, sau chiar de comã alcoolicã.

Adio studiu, si chiar adio prieteni si pacienti, care pe nesimtite m-au parasit.

Bautura primitã de la bolnavi, ajunsese de mult insuficientã si eu imi cheltuiam absolut toti banii, pe alcool.

Ajunsesem sa beau singur, eram total izolat de societate, evitat de toti, si intr-un final, abandonat si de catre familie.

Nu mai aveam niciun pacient, nu mai faceam nicio consultatie, nu mai aveam niciun ban.

Eram un ratat fara iesire.

Cu cat realizam cã nu mai este nicio speranta pentru mine, cu atat mã cufundam mai indarjit in alcool.

Biata familie si putinii prieteni care mi-au ramas, cu toate straduintele si incercarile lor de-a ma ajuta, n-au reusit sa ma opreasca din abisul decaderii mele.

Eram o epava, o ruinã umanã irecuperabila.

In final, lovitura de gratie mi-a venit de la autoritatile medicale, care, in urma sutelor de reclamatii, au decis sa fiu evacuat din spatiul in care functionam cu cabinetul medical, si pe care ce-i drept, eu il transformasem de multa vreme in carciumã proprie, si sa-mi retragã dreptul de-a profesa Medicina.

Eram terminat si singura perspectiva care ma astepta, era aceea de a fi institutionalizat intr-o unitate de dezalcoolizare, ceea ce insemna sfarsitul pentru mine, moartea mea.

Fara acordul meu – nu mai eram constient pentru a decide ceva in numele meu – toate formalitatile de institutionalizare au fost perfectate, familia a incuviintat, urma doar sa fiu inchis acolo, alaturi de alti nenorociti ca si mine.

Dar atunci, in ceasul al 12-lea, a decis Dumnezeu sa intervinã decisiv in viata mea, si sa ma salveze.

Prin Maria.

Un singur prieten din copilarie, Andrei, un eminent inginer chimist n-a abandonat lupta pentru salvarea mea !

Andrei era singurul pelerin de Medjugorje din orasul meu.

El s-a rugat cu inima, cu nespusã iubire pentru mine permanent.

Stiind cat suferã si plange Maica Domnului pentru un pacatos pierdut ca si mine, el a decis sa incerce imposibilul : sa ma depuna la picioarele Ei, impreuna cu toata mizeria din mine.

Andrei mi-a facut Pasaport, mi-a platit Pelerinajul, m-a luat pe spinare si asa, beat mort, m-a urcat in autocar.

Era in Aprilie 1994, de Sfintele Pasti.

Drumul a fost un calvar, atat pentru mine, cat si pentru Andrei.

Pe masura ce ma trezeam din betie, furios si violent, ceream imperativ bauturã.

Intregul meu organism era cuprins de suferinte de nedescris, in absenta drogului.

Ma simteam cumplit, aveam permanent un rau de moarte, necesitatea consumului de alcool era imperioasa.

Dar Andrei, ajutat si intarit nemijlocit de Maica Domnului, a reusit sa-si invinga mila [ adica, mila lui Andrei pentru prietenul sãu doctorul, a învins ! ]  coplesitoare, de care era permanent stapanit, vazand suferinta mea realã si zbuciumul meu, si in acelasi timp spaima de-a nu mã pierde intr-o criza mortala, generata de violenta intrerupere a drogului.

Doar bausem 20 de ani neintrerupti !

Numai Bunul Dumnezeu si Preasfanta Fecioara stiu cate mii de rugaciuni de implorare de ajutor, a rostit Andrei de-a lungul sinistrei noastre calatorii.

Dar intr-un final, dupa multe zeci de ore de calvar – a fost drumul Crucii mele ! – in care Andrei i-a intruchipat pe toti cei care L-au mangaiat pe Iisus pe Calea Crucii Sale, fiind pe rand, atat Simion Cireneul, cat si evlavioasa Veronica sau femeile miloase, am ajuns la Medjugorje.

Eram treaz.

Orice urma de alcool din mine, se evaporase in cele 2 zile si 2 nopti de calatorie.

Extrem de slabit, sustinut ferm de bratul lui Andrei, am parcurs incet, privind cu uimire in jurul meu, drumul de la autocar pana in fata statuii Maicii Domnului, de pe Esplanada din fata Bisericii Sfantului Iacob.

Stiam unde ma aflu, eram lucid, iar despre Medjugorje cunosteam totul de la Andrei, care m-a invitat neobosit aici, in anii precedenti.

Doar cã eu eram prea ocupat cu bautura, pentru a Le darui timp din viata mea, Lui Dumnezeu si Preasfintei Fecioare.

Asa cum a promis, Andrei m-a asezat in genunchi in fata Statuii Prea Sfintei Fecioare, spunandu-I cu duiosie : “Mamã, Ti l-am adus ! Este prietenul meu si copilul Tãu iubit. Ai grijã de el si salveaza-l. Ti-l consfintesc Tie !”

Nu stiu cat am stat acolo, pierdusem notiunea timpului.

Nu faceam nimic, nu ma gandeam la nimic, nu ma rugam, doar O priveam cu intensitate, tinandu-ma cu mainile de micul gardut care inconjura statuia, de frica sa nu cad, dupa cat eram de slabit.

Incet am inceput sa realizez cã starea aceea de rãu a inceput sa disparã.

Era pentru prima data, dupa multi ani, cand nu ma gandeam la alcool, cand nu simteam nevoia sa beau.

Intr-un tarziu, cu aceeasi mila si blandete, Andrei, care m-a vegheat permanent de la distanta, s-a apropiat de mine si mi-a soptit : “Hai Vasile, este vremea sa mergem la culcare, suntem foarte truditi amandoi”.

Asa a inceput Pelerinajul meu la Medjugorje.

A avut valoarea tuturor curelor de dezalcoolizare din lume !!!

Andrei mi-a daruit un Rozariu, m-a invatat rugaciunile si m-a sfatuit sa ma spovedesc.

I-am urmat sfatul, si astfel am facut prima spovedanie a vietii mele !

Bietul parinte ! Cate a trebuit sa asculte !

Orice pelerin care a fost la Medjugorje, a vazut cozile imense formate din oameni, care asteptau sa-si marturiseasca pacatele.

Un har extraordinar se revarsã in acele locuri, asupra tuturor acelora care doresc sa se impace cu Dumnezeu.

Asupra mea, harul a fost total vindecator.

Pe toata perioada pelerinajului, nu m-am gandit niciodata la alcool !

Ma simteam eliberat.

Incet, incet, am devenit mai sigur pe mine, ceea ce ma facea nespus de fericit.

Totusi, la plecare, m-a cuprins teama si atunci am implorat-O pe Maica Domnului in gand : “Ajuta-ma pana la capat ! Vreau sa nu mai beau !”

Ajuns acasa, am inceput sa ma rog si sa postesc.

Ispita m-a incercat de multe ori, dar puterea insuflata de rugaciunea facuta cu credinta si fervoare, m-a ajutat sa rezist.

Dupa doar 2 luni, am revenit la Medjugorje, pentru a-I multumi Maicii Sfinte si pentru a implora ajutor si izbavire.

Le-am primit mereu, si iata sunt peste 13 ani de cand n-am pus picatura de alcool in gura.

Primul meu Pelerinaj la Medjugorje mi-a redat viata si m-a salvat”, isi incheie doctorul Vasile G., povestirea.

Minunatã povestire !

Trebuie sa completez cã doctorul Vasile G. s-a impacat cu familia, a reinceput sa profeseze Medicina, si a redevenit un medic stimat in orasul sau, a reluat cu tenacitate studiul si a dat toate examenele, acum fiind medic primar.

Dar ceea ce este cel mai important in viata sa, este cã a gasit credinta si drumul si calea spre Dumnezeu si Iubirea Sa.

Acum, doctorul Vasile G. Este un fervent pelerin de Medjugorje, care a primit de la Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare, 3 haruri foarte mari.

( 1 ) Primul har este acela de a avea puterea de a oferi permanent Lui Dumnezeu, jertfa si truda Pelerinajului, atat de bine placute lui Dumnezeu.

Face 3 – 4, sau chiar 5 – 6 Pelerinaje la Medjugorje, pe an ( a facut peste 50 de pelerinaje ), unde se roaga permanent, mereu descult, iarna sau vara, urcand neobosit pe cararile muntilor sfinti din Medjugorje.

( 2 ) Al doilea har primit este rugaciunea cu inima, pe care o practicã neincetat, cu o bucurie cum n-am vazut niciodata la un barbat, tinand cont cã in mod firesc, barbatii sunt mai retinuti si mai putin exaltati in a-si marturisi si exterioriza credinta si iubirea fata de Dumnezeu si fata de Maica Sfanta.

( 3 ) Si, in sfarsit, Vasile G. A primit si al treilea har, care este acela de-a posti permanent, asa cum neincetat ne cere Preasfanta Fecioara la Medjugorje : postul numai cu paine si apa, in toate zilele de Luni, Miercuri si Vineri de peste an, cu exceptia sarbatorilor de porunca.

Si, as completa eu, si un al 4-lea har, acela de a da marturie neobosit, despre Miracolul savarsit in viata sa, de catre Maria de la Medjugorje, Care l-a salvat si eliberat din patima de moarte a bauturii, caci Dr.Vasile G. Stie cel mai bine cã un har impartasit aduce multe alte haruri.

Iar exemplul rugaciunii cu inima, a postului si a jertfei pelerinajului, pe care le traieste neincetat de 13 ani, este spre bucuria noastra a tuturor, spre intarirea noastra in credinta, si un viu imbold dat sufletelor noastre spre a aduce slavã, laudã inchinaciune si multumire Lui Dumnezeu si Maicii noastre Ceresti.

Cat despre Andrei, prietenul de nadejde si “Bunul Samarinean” din Evanghelie, numai Bunul Dumnezeu si Maica Sfanta stiu cata ploaie de haruri au revarsat asupra sa, si a familiei sale.

Jertfa si iubirea sa sunt scrise in Ceruri cu litere de aur, si raman pildã pentru noi toti, cei care trecem mereu grabiti si indiferenti pe langa suferinta aproapelui.

Caci asta ne invatã Regina Pãcii de la Medjugorje, rugaciunea cu inima, care este viatã nu numai pentru noi, ci ea devine izvor de viatã si pentru ceilalti.

Cea Care, fara incetare, ne cheama la Medjugorje pentru a ne salva, ne spune clar : “Dragi copii, iata care este motivul pentru care am nevoie de rugaciunile voastre : Rugaciunea este singurul mijloc pentru a salva specia umanã !” ( 30 Iunie 1987, din Mesajul dat prin Jelena ).

Dar numai o rugaciune cu inima, o rugaciune plina de iubire va putea salva lumea.

Rugaciunea poate vineca, poate transforma lumea, prin rugaciune si energia rugaciunii reparatoare, se sporeste iubirea pe Pamant.

Rugaciunea facuta cu inima si unita cu postul si jertfa pelerinajului, vindecã, reconstruieste, regenereaza.

Un trio imbatabil, in fata caruia, satana si personajele sale malefice din cartile si din filmele [...], isi palesc puterea si influenta asupra sufletelor si mintilor noastre.

Caci pe noi ne tine de mana bine, Maria, Cea Care ne cheama la Medjugorje, pentru a primi mizeria, suferintele si suspinele noastre, pentru a le inalta la Cer si a le cobori sub formã de Miracole !

Extras din “La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca Gutenberg, 2008