Limba arabã – pronuntie si scriere, Manual ( 2 )

Limba arabã – pronuntie si scriere, Manual ( 2 )

Prezentare generalã

Originea si Evolutia Alfabetului Arab

Alfabetul arab isi are originea in alfabetul Nord-Semitic, cel mai vechi cunoscut in Istorie, dezvoltat in jurul anului 1700 î.Hr., in Palestina si Siria.

Din acest alfabet s-au dezvoltat, intr-o prima faza, alfabetele :

1. ebraic,
2. aramaic,
3. fenician.

Din alfabetul FENICIAN s-a dezvoltat, in jurul anului 1000 î.Hr., alfabetul GREC – chiar numele literelor grecesti sunt o mãrturie in acest sens – care a introdus si semne specifice pentru notarea vocalelor.

Alfabetul GREC a constituit, la randul sau, un model, pe de o parte pentru

1. alfabetul ETRUSC ( dezvoltat in jurul anului 800 î.Hr. ) din care a derivat alfabetul LATIN,

iar pe de alta parte pentru

2. alfabetul GLAGOLITIC ( derivat din minusculele grecesti ) si pentru
3. alfabetul CHIRILIC ( derivat din majusculele grecesti ).

Tabel (desenat) cu 7 randuri de scriere ( sau 7 alfabete), la mijloc, cu negru, randul alfabetului FENICIAN :

Din alfabetul fenician ( cel notat pe banda inchisa la culoare ) au evoluat alfabetele ( de la alfabetul fenician in sus ) :

1. grec,
2. latin timpuriu,
3. latin modern ;

apoi ( de la alfabetul fenician in jos ) :

1. aramaic timpuriu,
2. nabatean,
3. arab timpuriu.

Alfabetul arab este derivat dintr-o forma cursiva a alfabetului nabatean, derivat la randul sau din alfabetul aramaic.

Acest alfabet, folosit in secolele al IV-lea – al V-lea d.Hr., de catre triburile arabe de la Hirah si ‘Anbar, a patruns in Higaz, inclusiv la tribul Qurays – tribul profetului Muhammad – unde a fost introdus de catre Harb bin ‘Umayyah.

Aceste inceputuri ale scrierii arabe se regasesc in cateva inscriptii, devenite deja celebre :

1. inscriptia de la Gabal Ramm, la Est de Al-‘Aqaba ( in Iordania de astazi, de la mijlocul secolului al IV-lea d.Hr. ) ;
2. inscriptia trilingva ( araba / siriaca / greaca ) de la Zabad, de langa Alep ( in Siria de astazi, 512 d.Hr. ) ;
3. inscriptia de la Gabal ‘Usays, aflat la aproximativ 100 km de Damasc ( 528 d.Hr. ) ;
4. inscriptia de la Harran ( 586 d.Hr. ) ;

Tabel cu 6 randuri scrise :

Scriere nabateana ( randurile fara sot  ) – cu transliterare in alfabetul arab actual ( randurile cu sot ) – de pe piatra funerara a poetului preislamic ‘Imru’Al-Qays (anul 328 d.Hr.)

Alfabetul arab s-a dezvoltat, cu precadere, incepand cu secolul al VII-lea, odata cu fixarea in scris a textului sacru al religiei islamice, Coranul.

Intr-o prima faza, textul Coranului a fost notat intr-un ductus consonantic, defectiv, in care acelasi semn grafic reprezenta mai multe consoane, iar vocalele scurte nu erau marcate.

De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y – le corespundea grafic un singur semn, ceea ce ingreuna lectura si chiar intelegerea textului.

De aceea, ‘Abu-l-‘Aswad ad-Du’ali ( d. 688 ) a introdus un sistem constituit din puncte colorate, prin care se indicau vocalele scurte.

Catre anul 700, califul ‘umayyad ‘Abdu-l-Malik, sub influenta guvernatorului al-Hallag bin Yusuf porunceste sa fie facuta diferentierea consoanelor in scris.

Al-Halil bin ‘Ahmad al-Farahidi ( d. 786 ) a inlocuit sistemul de notare a vocalelor scurte, folosit de ‘Abu-l-‘Aswad ad-Du’ali printr-un alt sistem ce cuprinde sase semne, :

1. trei semne pentru vocalele scurte – fatha ( a ), damma ( u ), kasra ( i ) -,
2. un semn pentru a indica absenta vocalei dupa o consoana – sukun -,
3. un semn pentru indicarea unei consoane duble – sadda – si
4. un semn pentru indicarea prelungirii vocalei a – madda.

Acest sistem, care s-a impus in mod exclusiv din secolul al XI-lea, este folosit si astazi.

Cu timpul, alfabetul arab a atins un inalt nivel  de sofisticare, el variind de la forma rigida, unghiulara, a stilului KUFI, pana la numeroasele stiluri cursive.

Tabel cu 5 randuri de scriere : arata diferite tipuri de scriere in stilul KUFI.

Nota :  in scrierea in stilul KUFI, literele sunt drepte, scrise la 90 de grade fata de linia unui caiet dictando de exemplu

Dintre aceste stiluri cursive mentionam :

1. nash,
2. tulut,
3. muhaqqaq,
4. nasta’liq,
5. ruq’a.

In general, in momentul de fata, stilul NASH, fiind foarte usor de citit, se foloseste in textele tiparite, iar stilul RUQ’A pentru scrierea de mana.

In manualul nostru, literele folosite in tabele sunt in stilul NASH, iar cele pentru ilustrarea scrierii cursive in RUQ’A.

Tabel cu 5 randuri de scriere : Diferite stiluri de scriere arabã cursivã. De sus in jos : nash, tulut, muhaqqaq, nasta’liq, si ruq’a.

extras din manualul ( cursul universitar ) Limba Araba – pronuntie si scriere -, Prof.George Grigore, Universitatea Spiru Haret, Editura Fundatiei Romania de Maine