Constiinta, Medicina Legalã, Expertiza medico-legalã psihiatricã

Constiinta, Medicina Legalã, Expertiza medico-legalã psihiatricã

Constiinta ( “cu-stiintã” sau “cunoasterea cunoasterii” – M.Dufrenne ) este o functie de sintezã a psihicului, cea mai evoluatã formã de reflectare subiectivã ( psihicã ) a lumii obiective, rezultat al interconexiunilor stabilite între elementele provenite din functionalitatea sistemului nervos ( ce prelucreazã informatiile din mediul intern – “eu”-ul corporal – si extern ) si din relatia organismului uman cu mediul, inclusiv cu ceilalti semeni, in cadrul relatiilor sociale ce presupun/implicã folosirea limbajului articulat si procesul muncii.

( Prin constiintã se realizeazã o “reflectare a reflectãrii” – Kreindler citat de Badiu si Exarcu ).

Structural, constiinta ar putea fi abordatã din punct de vedere cantitativ ( in plan vertical ) si din punct de vedere calitativ ( in plan orizontal ) :

( 1 ) In plan vertical – cantitativ sunt descrise urmatoarele niveluri sau trepte ale constiintei ( ce ar putea fi reprezentate prin piramida constiintei ) :

a.  Constiinta elementarã, sau vigilenta ori starea de veghe, de prezentzã temporo-spatialã ( in mediul pe care-l poate recepta, observa, supraveghea ) este un concept neurofiziologic, un act rudimentar de gandire ce permite individului sa dea o anumita semnificatie ( primarã ) stimulilor ;

b.  Constiinta operational-logicã, sau constienta ori starea de cunostintã, concept neuro-fizio-psihologic ce vizeaza procesele intelectuale de gandire prin care individul isi poate adapta comportamentul de reflectare ( isi dã seama de sine si de realitatea inconjuratoae putand sa raspunda stimulilor din mediu – intern si/sau extern – coerent si cu luciditate;

c.  Constiinta axiologica, concept neuro-fizio-psiho-social, ce-i conferã persoanei aderenta la anumite valori, posibilitatea de optiune in baza unor criterii sociale admise la un moment dat si intr-un anumit areal ;

d.  Constiinta etico-morala, concept neuro-fizio-psiho-socio-spiritual ce reflectã capacitatea unei persoane de a distinge intre bine si rau prin evaluarea consecintelor pozitive, negative sau indiferente ale comportamentului sãu.

( 2 ) In plan orizontal – calitativ putem vorbi de urmatoarele compartimente psihice, cercuri sau arii ale constiintei ( ce pot constitui sistemul constiintei ) :

a.  Constientul semnificã atat continutul psihic, la un moment dat, al constiintei, cat si locul unde se primesc informatiile, din exterior si din interior, pe care insa nu le pastreaza ;

b.  Subconstientul ( interpretat de unii autori ca preconstient ), zonã intermediarã între constient si inconstient, anticamera constientului, loc de stocare, de depozitare a fenomenelor psihice, care anterior au fost constientizate, de unde acestea se pot reîntoarce in constient ( sediul memoriei ) ; considerat si constiinta stinsã, subconstientul pastreaza intr-o stare latentã, posibil de activat, fenomenele psihice care au tendinta de a reveni in constient, asupra caruia exercitã o tensiune continuã.

c.  Inconstientul cuprinde fenomenele psihice care scapã constiintei ( psihismul bazal sau latura ascunsã a vietii psihice ) si care pot accede în luciditate fara a trece prin preconstient ( banda lui Möbius ) ; inconstientul ( individual sau colectiv ) reprezintã “o forta energizanta, un factor bazal de dinamizare a conduitelor”.

Din punct de vedere filozofic, constiinta se prezinta in doua ipostaze :

1.       Constiinta socialã – totalitatea ideilor, normelor sociale, teoriilor, sentimentelor din care se constituie conceptia despre sine si despre lume a unei societati, ce reprezinta experienta acumulata de acea comunitate umanã de-a lungul istoriei, si pe baza carora se constituie conceptia despre sine si despre lume a acelei societati ;

2.       Constiinta individuala – reflectarea subiectiva a existentei fiecarui om, ce particularizeaza individul in raport cu semenii, avand note de unicitate si irepetabilitate.

Constiinta sociala, ce include totalitatea constiintelor individuale, constituie fundamentul, baza constiintelor individuale, fara de care nu poate exista.

Astfel, desi fiecare fiinta umana apartine societatii si timpului sãu ( care vor contura constiinta sociala ) va prezenta o constiintã individualã, proprie, inconfundabilã, un univers sufletesc unic.

Despre constiinta, in cadrul Expertizei medico-legale psihiatrice – in colaborare cu dr.Gabriela Costea, medic primar psihiatru, ( extras din ) capitolul 14, pp. 275-278, in manualul de  “Medicina Legalã, Editie revazuta si adãugitã, Conf.Dr.Valentin Iftenie, Editura Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2006.