Buna ziua si/ et Bonjour à tous !
Ieri searã, v-am trimis vederile / felicitarile pe care le am de la Jean-Paul Foinant, consilier pre-aderare ( pré-adhésion ) al Uniunii Europene la Bucuresti, de formatie ( pregatire ) trezorier, care a fost trezorier-sef in orasul Nancy, exact inainte de a obtine proiectul Phare de la Contabilitate Publica din Ministerul roman de Finante, intr-un jumelage ( twinning ) Franta- Romania.
De fapt, Jean-Paul Foinant mai facuse o facultate, iar Finantele erau a doua lui facultate.***
[ *** Cred ca mai urmase o facultate, daca nu el, ceilalti experti despre care scrie mai jos ! ]
Da, asa imi amintesc, stiu insa cu mai multa precizie ca expertii care aveau sa lucreze de-a lungul perioadei proiectului Phare aveau in CV-ul lor, adesea, inscrise 2 facultati.
In general, prima lor facultate fusesera Literele, Filologia, si cred ca si Jean Paul Foinant studiase tot Literele, prima lui facultate.
Imi amintesc ca spunea ca la un moment dat si-a spus ca nu are ce face cu Literele sau cu prima lui facultate, si atunci a inceput o a doua facultate.
In orice caz eu am fost impresionata de CV-urile functionarilor ministerului francez de Finante, care urmau sa vina la Bucuresti pentru a se pronunta in anumite etape si puncte ale proiectului nostru Phare, cu privire la chestiuni de specialitate, adica isi dadeau expertiza, cum s-ar spune azi, motiv pentru care erau numiti experti.
Impresionata sa vad ca prima facultate aleasa a fost Filologia / Literele, si ca, de la Litere au trecut la Finante.
Unii incepusera a doua facultate pe la varsta de 40 de ani, cred.
Un proiect Phare este in acelasi timp si un Contract.
Un Contract intre doua parti ( contractante ) : Franta si Romania in cazul nostru.
Fiecare tara sau parte a contractului, cu privire la proiectul Phare, avea desemnat un responsabil ( sef ) de proiect si un sef-adjunct.
Munca concreta, toata munca proiectului o facea insa cel numit consilierul de pre-aderare, ajutat de asistenta sa, care trebuia sa fie traducatoare + interpreta ( traducere orala adica ) si secretara, si asistenta in sine.
Expertii soseau la intervale de timp, in functie de un calendar foarte precis al proiectului, adica sarcinile incluse in Proiect trebuiau indeplinite intre anumite termene, si sa atinga, sa cuprinda, anumite "teme", sau chestiuni de specialitate.
In anumite etape, pentru o zi, doua, mai putin de o saptamana si maxim 1 saptamana, la Bucuresti la minister soseau functionarii francezi din ministerul de Finante "omolog" care se numeau experti si veneau sa isi formuleze expertiza.
Intrucat un proiect Phare la baza se redacteaza si se incheie ca un Contract, in textul Contractului erau incluse CV-urile tuturor celor care urmau sa lucreze in cadrul proiectului respectiv, totul, absolut tot continutul Contractului fiind stabilit cu multe luni ( cam un an aproape ) inainte de a se incepe in concret munca pe respectivul proiect Phare.
Totul era prevazut in textul Contractului care semana deja cu o carte.
Toate conditiile, obligatiile partii române si obligatiile partii franceze.
In ansamblul totul fiind "tutelat" de Uniunea Europeana.
Am sa va spun si ce nu mi-a placut, si e valabil pentru toata functionarimea, desi eu nu pot spune ca ii cunosc pe toti functionarii si desi pot exista functionari care sunt oameni de treaba.
Nu mi-a placut faptul, constatat inainte in Romania, iar acum il constatam pentru Franta, ca se discuta mult, si inainte si dupa ce incepe contractul, ca UNII, si spun UNII ( dar e suficient si unul singur ) dintre functionarii-oameni ( am sa ii numesc aa ) nu sunt de calitate, unii chiar cu vocatie de mahala ( dupa caz, mahalagie, sau mahalagiu ), vorbesc mult, comenteaza, adesea comentariile lor depasesc nivelul firesc al unei informari ( in sens larg, o informare = a se pune la curent cu o situatie, imprejurare, persoane, etc. ) si denaturau mi s-a parut mie si pe buna dreptate uneori in barfe, sau comentarii care nu erau favorabile unor persoane implicate.
Discutie multa, si munca sau treaba, parca subsecventa acestor negocieri=barfe=comentarii.
De muncit, ca atare, se munceste, si se poate munci foarte mult.
Dar pana acolo, pana a incepe munca si dupa ce o incepi, zilele, serile sunt presarate de tot felul de comentarii pe langa subiect, adica pe langa obiectul muncii in sine, adica nu poti munci, lucra linistiti si decent.
De la situatii firesti, sau in orice caz facute sa fie firesti de contextul social, politic, si chiar istoric, de moment, se denatureaza si se comenteaza la nesfarsit de catre oameni care sunt chiar functionari inalti, adica asa sunt ei socotiti.
Omul trebuie sa fie om, mai intai, si mi se pare ciudat sa fie functionar "inalt" cand nivelul lui omenesc, uman este undeva, daca am fi pe o "scara" imaginara, undeva sub scara, undeva la un subsol !
Pe urma sunt oameni care ajung in functii si importante in tara lor, insa devin foarte semeti, si inca, mai mult, de la functia lor in sine, propriu-zisa, ajung sa creada ca trebuie sa judece vietile oamenilor si oamenii si chiar sa ia decizii cu privire la oameni, lucru care nu este de acceptat, si poate fi daunator.
Daca ei sunt functionari si functionari inalti, adica cu functii de conducere, incep sa creada ca viata lor, trecutul lor, se intelege de la sine ca este cel mai normal, potrivit si "de bine", pe cand viata altor persoane cu trecutul acestora, cu personalitatea acestora, cu dorintele legitime de viata, cu totul este rea, nu este "cum trebuie", nu este fireasca, si asa mai departe.
Ajungand in functii inalte incep cum s-ar spune sa se exprime cum vor, justificat sau nu, frumos sau urat, politicos sau lipsit de politete, si chiar abuziv, daca privim in sine cuvintele spuse.
Dupa caz, si subliniez, si o spun acum cu titlul general, plecand de la un caz particular al proiectului Phare mai sus mentionat.
Asa stand lucrurile, munca pe acel mult- indelung- asteptat Phare a fost "framantata", fara niciun pic de liniste, in fiecare zi ma intrebam dimineata mergand spre minister, daca voi fi lasata sa lucrez, sa intru in minister si in biroul in care lucram impreuna cu Jean-Paul Foinant.
Multi pot invoca faptul ca primesc ordine.
Veti vedea ca din aproape in aproape cand cineva e respins, cum am fost eu pana la urma pe acel proiect Phare, nedorita si pusa in situatia de a pleca, pentru ca nu aveam incotro pana la urma, din aproape in aproape, toti cei care sunt implicati si participa la alungarea/ prigonirea/ inlaturarea ta - toti vor invoca ca au primit un Ordin, un Indemn de Sus, ceva mai mare ca ei si peste care vezi bine, ei nu puteau sa treaca !
Toti arunca "vina" pe altul, oricat de "inalti" ar fi in functiile lor.
Acesta este nivelul - subuman - al functionarilor, si cu cat sunt mai inalti, cu atat sunt mai periculosi, mai agresivi si mai ostili oamenilor.
Sunt fiinte periculoase.
Mai exista si aspectul personalitatii, dincolo sau separat de functie.
Fiecare om are o personalitate a sa.
Sunt oameni care se muleaza pe o personalitate rea, a altuia, daca acel ALTUL,se afla intr-o pozitie sociala, de functie, mai mare si mai tare, fie si numai intr-o anume conjunctura precisa si limitata.
Indiferent cum ar fi situatia de fapt, daca e unul cu gura mai mare si mai belicoasa si barfitoare, multi oameni - indiferent de rangul lor si studiile lor - pleaca urechea si iau masuri, decizii, pe masura gurii barfitoare.
De barfit ?
De fapt viata e viata, si nu exista propriu-zi ceva anume de "barfit", dar fapte cotidiene pot imbraca aspectul de "barfa" in gura unei persoane rau-voitoare.
Sunt oameni care fac "corp comun" cu cate un om rau, numai daca acela, fie prin functie, sau prin alt mijloc ( de pilda umbla cu vorba si barfa peste tot ) ii domina PSIHOLOGIC, si se muleaza pe parerile urate, rele, nemernice chiar ale unei astfel de personalitati barfitoare, de care le este cred eu, si zic "cred", in fond, frica, pana acolo incat orice dar orice ar zice "cel rau", omul rau, cel lipsit de personalitate sau dominat psihologic aproba in nestire, chiar si impotriva lui, mai mult sau mai putin.
Desi personal nu am multa informatie, insa ca sa nu lungesc vorba, voi spune ca l-am cunoscut pe Jean Paul Foinant, printr-o doamna, ea insasi consilier pre-aderare la Finante, doamna X, despre care ( desi eu personal nu stiu decat in acest chip ) doctorita ministerului roman de Finante, cea cu biroul la parter, langa, aproape de biroul unde am lucrat Jean Paul F. si cu mine, spunea ca o cunoaste ( statusera de vorba in timp, dna X era de ceva timp in Romania ) si ca se trage, ca origine din orasul Nantes, adica ca este nanteza.
Insa doamna X nu prea era dornica de nimeni, asa ii era felul, era mereu nemultumita de prezenta semenilor ei, francezi sau romani, ceva nu mergea bine deloc in inima si sufletul ei.
Era dornica sa stranga bani, macar "acum" ( cand se apropia de varsta a treia ) pentru a-si ajuta familia, in speta copiii ( si nepotii, implicit ).
In rest, nimic si nimeni nu ii intra in voie si cred ca nu gasea vorbe bune si frumoase pentru nimeni, iar daca spunea ceva frumos despre cineva, dupa aceea cred ca ii parea rau pana la lacrimi ca a fost capabila de o astfel de "generozitate".
Am asteptat mult sa inceapa acest proiect Phare.
Si cand incepea, era pe cale sa inceapa, eram prin decembrie 2000 - atunci l-am cunoscut pe Jean Paul Foinant, intr-o zi, dimineata, ma aflam la minister unde am dus o traducere facuta, pentru Jean Paul F. si el discuta, in acelasi birou al dnei X ( noi inca nu aveam birou si nu ne instalasem in minister ) la cativa centimetri departare de mine iar doamna X ii spunea cam asa, insa sensul era acesta chiar : " O luam acum pe ea [ asistenta ] si DUPA ACEEA, luam o alta asistenta comuna",
cu alte cuvinte ma "luau", desi eu urma sa fiu asistenta numai pe proiectul Phare obtinut de JP Foinant, - spunea la plural, de parca si pentru ea urma sa lucrez, nu m-ar fi suparat asta, dar lucrurile nu stateau asa si nu intelegeam de ce folosea un plural ! - deci ma "luau" LA INCEPUT, adica "acum", si dupa ce avea sa inceapa proiectul, aveau in plan, ea ii propunea lui Foinant sa ma schimbe, si sa ia o alta persoana, asistenta, care sa lucreze pe ambele proiecte si pe al doamnei X si pe al lui JP Foinant.
Va dati seama, ea, X , spunea asta acolo, de fata cu mine.
Dupa discutia aceasta, JP Foinant ( cred ca era zi de vineri ) mi-a propus ca, a doua zi, in week-end adica, sa plecam sa vizitam ceva in tara, sa iesim adica la plimbare.
In final, am vizitat a doua zi, Curtea de Arges si ne-am intors seara la Bucuresti.
Da, cred ca el ar fi vrut sa mearga la Snagov, unde nu mai stiu cum, nici de ce, nu am ajuns.
Despre X , insusi JP Foinant a spus ca nu o place, pentru ca ea merge mereu la Ambasada Frantei si intra la ambasador, unde, asta spun eu, intrece o moara prin vorbaria ei despre tot ce vede, aude si se intampla la munca in ministerul de Finante, adica cam barfea ( vorbea de rau ) in fata ambasadorului, pe toti pe care ii avea in preajma in minister.
Exista femei nenumarate care au o patima a barfei, la unele e o patologie adevarata, dar barfa e o preocupare veche de cand lumea, si daca ele barfesc de la tinerete la batranete, inseamna ca ceva nu e in regula in mintea lor, daca odata cu varsta nu se inteleptesc.
Orice fapt, orice gest, orice vorba, orice situatie : e un prilej de barfa la nemurire pentru cate o femeie sau alta, care nu e capabila de un alt nivel mintal, intelectual, psihologic.
Neavand alt nivel cat priveste substanta cenusie se ocupa cu barfa la nemurire.
Asta e materia ( substanta cenusie ) si cu ea "procedeaza".
Mai mult nu ai ce face, pentru ca femeile care barfesc sunt femei care nu se vindeca niciodata, niste incurabile.
Insa, la un alt nivel, sunt persoanele care se si socotesc pe sine si pe care viata le-a si asezat mai sus, - mai presus, mai bine pregatite, mai instruite - si avand si o functie mai bine vazuta de oameni, mai inalta - si acestea, iata, la randul lor, devin dependente de trancaneala nemuritoare a vreunei femei barfitoare.
Trancanesc ele si ei asculta cu orele, zi si noapte.
Cat timp pierdut.
Pe de alta parte, cat rau pot face, daca sunt dependenti de barfa.
Barfa porneste din frustrari, din invidie, si dintr-un esec in viata, fie in viata personala, in casatorie, in iubiri, fie in viata profesionala, sociala, desi multi oameni sunt casatoriti, dar nu sunt toti multumiti sau nu au fost multumiti in viata lor.
Si incepe barfa si nu se mai opreste niciodata, dar niciodata.
In loc sa spui in viata asa :
"Vreau si eu sa fiu om fericit !",
spui in mod gresit si urat :
"De ce este asta, mai, fericit ??? Cum adica ? El sa fie fericit ? Si eu nu ? Nu am inteles. Cum vine asta ?"
Inca altii pot spune in varianta aceasta : "Numai eu am dreptul sa fiu fericit ( in felul meu, in functie de ceea ce ma face pe mine fericit ), dar altul nu are acest drept !"
In loc sa spui in viata : "Vreau si eu un proiect Phare, si ( pentru ca de multe ori asa este ) un salariu consistent, bun, mare, solid !", spui "Ia te uita al dracului ala / aia, de ce are mai ala/ aia asa un salariu, asa o munca si eu nu am ?"
Pentru ca am sa ma opresc cu prima parte a acestui mesaj e-mail aci, si voi continua, am sa spun, ca sa stabilesc ca personal nu am nimic contra lui Jean Paul Foinant, cat il priveste, desi situatia, si am s-o explic inca o data, un pic mai pe larg, nu mi-a placut la vremea respectiva, adica eu a trebuit sa plec, totusi eu nu am nimic impotriva lui Jean Paul Foinant, insa nu imi place si regret , eu regret, in locul lui, personalitatea lui, care se lasa dominata de oameni rai, si care putea deveni pe alocuri rea, dupa modelul gresit, al oamenilor rai, cu toate acestea eu nu am nimic impotriva lui Foinant, si el chiar mi-a adus carti de gramatica franceza din Franta, putea sa nu faca acest lucru, mai ales ca nu am lucrat pana la finele proiectului cu el, totusi mi-a adus carti, si eu am apreciat acest lucru.
Nu pot decat sa regret sincer personalitatea contradictorie, absolut contradictorie, a lui Jean Paul Foinant si faptul ca el a refuzat parca, asa simt eu, sa vorbeasca cu mine absolut deschis, lasand loc raului si nu stiu de ce, dar oare isi dorea el sa ne mearga rau ?
Si azi si oricand el ar refuza sa discute cu mine despre ce nu a mers la ministerul de Finante, in hatisul functionarilor semeti, rai, aroganti si dupa parerea mea umila, dar sincera, cam tampitei la minte si la cap, pentru ca sa faci rau altuia, inseamna intotdeauna sa iti faci tie un rau in viata.
Dar poate ca erau un fel de instrumente ale Satanei, si daca erau asa - exista oameni care bat palma cu Diavolul - daca chiar va fi fost asa, dupa caz, atunci duca-se pe pustii, si Iadul cand ii va cuprinde, nu voi avea nici cel mai mic regret, nici cea mai mica tresarire.
Daca l-ai iubit pe Dracu, du-te Dracu'.
Ajungi pe cel iubit de tine.
Ia sa vezi cum ajungi si concret, trupeste, dupa ce sufletul tau a demult in mana si puterea Diavolului.
Am sa va trimit, fotografiata, o vedere de la domnul Jean Robert Vaux, un domn caruia m-a recomandat dl J P Foinant, care urma la Bucuresti sa inceapa un proiect phare la ministerul transporturilor, in domeniul transportului rutier.
Eu nu am obtinut acel contract, nici atunci nu prea mi-am dorit acel contract.
Insa totusi, da, ma bucuram sa pot avea de munca, insa nu eram de specialitate si limbajul urma sa fie, de specialitate, chiar in detaliu, si mai trebuia, era necesar totusi sa fii inginer sau specialist.
Era un proiect greu, am tras eu concluzia, daca nu aveai pregatirea in acel domeniu.
Si nu am dorit cu adevarat al proiect.
Dar, nu stiu de ce, - printr-un alt simt decat cele concrete, fiziologice, ale omului - si dupa felul usor de a se purta, si dupa oarece reactie, mi s-a parut mie ca J R Vaux nu ma place, si nu numai atat, dar ca acest om nu imi vrea binele.
A fost o impresie, poate gresita, de aceea eu am ramas la ideea de "impresie", de "senzatie", nu stiu cum in prezenta acestui om, simteam ca ceva nu merge bine, sau ca mi s-ar putea intampla ceva rau, personalitatea lui nu imi inspira incredere, desi concret, omul nu pot spune ca a spus cine stie ce, totusi nu mi s-a parut decat un functionar, ajuns in functie inalta in ministerul Transporturilor din Franta, un om si barbat rasfatat de soarta, nascut in Maroc din parinti francezi din Franta plecati la munca ( poate in diplomatie, sau prin diplomatie, sau in functie mai inalta ) in Maroc.
Dl Vaux era casatorit ( sigur ) sau chiar recasatorit, a doua casatorie, avea mai ales o familie numeroasa, familia larg extinsa, din partea lui si a sotiei lui aveau multi nepoti, multi, multi nepoti, la randul lor insurati, pe cale sa se insoare, si care normal, deveneau parinti.
In Maroc, dl Vaux ar fi fost indragostit de o marocanca, insa familia fetei l-a jignit chiar si a spus ca nu o da de nevasta dupa acest "[ grand ] blanc" ( cred, au spus ceva de genul astia, cu iz dispretuitor ) , " [ mare ] blanc" adica acest alb.
Dupa foarte multi ani, s-a intors recasatorit in Maroc si tanara de altadata, marocanca pe care el o iubise, s-a imprietenit puternic cu sotia lui si mereu spunea "sa nu ma lasati".
Pesemne nici ei nu ii placea lipsa de libertate din familia ei si din Marocul ( prea ) traditional, care abuzeaza de femei, si care nu le acorda drepturi.
Nu stiu de ce, dar cand, in iunie 2003, m-am aflat la camera de Garda a spitalului de psihiatrie din sos.Berceni, "Obregia", reclamata de parintii mei pe nedrept, in fata doctorului de garda de la Internari, mi-am amintit de dl J R Vaux.
Sa il descriu putin pe JR Vaux :
Un barbat foarte inalt, cu parul alb, dupa mine, cam ( prea ) in varsta, care insa se tinea bine, drept ca bradul, bine facut, nu slab, insa mai degraba 'slab" cand ii vedeai silueta inalta, inalta, in paltonul lui gri, cu parul alb, cu nasul rotunjit la varf, cu pielea alba, culoarea ochilor, poate albastra, poate caprui, nu mi-o mai amintesc prea bine.
Un barbat functionar, cu o functie inalta la transpoturi rutiere in ministerul francez al transporturilor.
Dar, nu stiu, ceva nu mi-a placut la el.
Cand imi spuneam " Olivia, zau mai, hai ca omul e un om ok, de treaba, dar e si el functionar", cand imi spuneam "Olivia, parca nu e prea politicos, adica parca are ceva anapoda, care nu imi place, parca parca e ceva ce eu nu stiu si care ma priveste si o fi discutat cu JP Foinant despre mine si eu nu stiu, parca omul asta nu imi vrea mie binele."
Doctorul de la Internari din iunie 2003, desi sedea pe scaun, la o masuta-birou, insa mai tarziu, peste niste zile, l-am vazut in picioare, in curtea spitalului, sa il descriu si pe el putin :
Un barbat inalt ( dr Marin Stancu ), inalt, fusese candva si drept ca bradul, insa acum era cam adus usor de spate, si cu parul alb complet, insa avea un nas drept ( nu rotund nici rotunjit ), si avea ochii albastri si reci si rai, o voce care chiar mi-a displacut, o voce de om si barbat, harsaita, "neunsa", batraneasca si parca "hâtrã" si rea, asa cum in povestile din copilaria mea si in filmele pentru copii, au vocea vrajitoarele batrane, urate si rele, care negresit vin la cate un personaj din poveste/ basm cu scopul declarat de a-i face un rau, chiar de a-l omori.
Desi JR. Vaux - fac o paralela intre acesti 2 barbati - parea un om care nu a uitat ca, desi e functionar, e om si omului ii sta bine sa fie om, si cumsecade, si cum trebuie, si sa isi respecte toti semenii, totusi, pe undeva mi se parea ca Vaux este si semet, si are propriile sale judecati ( corecte sau false/ gresite ), mi se parea ca totusi e un om arogant, plin de el si functia lui, dispretuitor cu cei care nu au avut si nu au in viata lor o functie, si una inalta mai ales.
La ministerul Transporturilor nu am obtinut postul, si cred ca Vaux nu m-a vrut, dar repet, nici eu nu prea vroiam si pe drept cuvant imi spuneam ca nu cunosc dreptul transporturilor cu tot vocabularul si notiunile, cunostintele in materie.
Ar fi fost necesar macar, sa vad Contractul/ Proiectul, dar Vaux mi-a vorbit mult prea putin despre Proiect, si am dedus ca de fapt, nu vrea sa il refuze pe JP Foinant care ma recomandase, si ca, asa, de "politete", ma prezinta la ministerul din Romania, ca pe viitoarea lui asistenta, pe care el ar dori-o pe contract.
Mi s-a parut ca actioneaza de forma.
Si poate ca nu am gresit.
Parandu-mi-se acest lucru.
Am fost odata la minister in "interviu", asa se cheama, la un functionar, român, cu un prenume strain, dl William PADINA, a fost politicos, parca nici nu prea avea el o infatisare de roman de-al nostru din Romania, inalt, inalt, bine facut, desi statea jos, eu cred ca era inalt bine, in sacou parca in patratele, carouri mici, o stofa ceva pepit, sau carouri mici, si purta ochelari de vedere, si inca parca, din amintirile mele despre el, ochelari cu lentile ( cu "geamuri" ) mari ca dimensiune, sau in tot cazul mie asa mi s-au parut.
Un om inca tanar, spre deosebire de Vaux.
Vaux nici nu a insistat cu privire la mine, ci simtind - asta spun eu vazut in exterior, dar poate ca aparentele mai si inseala ! - ca Padina e la el acasa in Romania, functionar roman la Transporturi, a renuntat imediat la mine, cu toate ca, inca spun, cred ca Vaux a ales in final o asistenta despre care imi spusese ca ar exista ca si candidata, ca si posibilitate, sau doritoare, insa aceea ar fi fost o inginera.
In fine, mai e de povestit putin, nu mult, dar totusi in mare asta este.
Daca a luat-o pe acea fata, si daca a si ramas cu ea la lucru, pe toata durata proiectului sau Phare, asta nu mai stiu.
Pentru ca el putea sa o angajeze, sa lucreze o vreme cu ea, si pe urma sa renunte la ea si sa ia pe altcineva.
Cum am patit eu la Finante cu JP Foinant.
Au fost cateva intrevederi pe care le-am avut cu JR Vaux.
Si aici e putin de povestit, desi nu mult.
Dar, iata, deja am povestit mult, si desi nu sunt secrete si chiar ca nu sunt, imi e neplacut.
Vedeti, dupa toate acestea, in iunie 2003 eu m-am pomenit internata la spitalul de Psihiatrie.
Si daca cineva are puterea, parghiile, posibilitatea, de a ancheta tot ce am patit, si de a afla, poate, daca sunt de descoperit si de aflat, dedesubturi care ma privesc si despre care eu nu stiu, si care sa fi avut o legatura cu necazurile pe care eu le-am avut, eu chiar as vrea ca tot acest trecut sa fie cercetat, adica in sensul de a se descoperi ce o fi fost, de ce mi-a mers mie rau, de ce am avut atatea necazuri, de ce oamenii m-au vorbit urat, de rau, cu dusmanie, si chiar si numai din vorbele lor, cu privire la mine, mi-au facut un rau.
Voi cauta sa il gasesc in casa, si sa vi-l arat, fotografiat, contractul Phare pe care eu l-am semnat in decembrie 2000 cu Jean Paul Foinant.
Vreau sa va spun ca nu doresc, desi mi-a mers rau, in niciun caz eu nu doresc sa ii aduc vreun neajuns, oricat de mic, si nu doresc sa ii fac niciun rau lui Jean Paul Foinant.
Relatia mea cu el a fost cum a fost, am fost totusi apropiata de el, nu pot decat sa regret natura, firea lui contradictorie, care, dupa parerea mea, se intorcea si impotriva lui.
Dar cu Jean Paul F. am avut totusi o relatie apropiata, si nu, pur si simplu nu vreau sa ii aduc eu vreun neajuns, niciodata.
Si simt ca daca ar pati ceva rau, nu mi-ar placea, chiar m-ar durea.
Pur si simplu eu nu as fi vrut decat o relatie sociala, normala cu el.
Adica pur si simplu.
Nu aveam si nu am asteptari de el, alta decat a fost cea privind contractul de munca semnat Phare.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu