Sfinti dacoromani si sfinti români mai vechi

Sfinti dacoromani si sfinti romani mai vechi

Biserica Ortodoxa Romana nu inscrisese pana acum catva timp, in calendarul si cultul ei, nici un sfant de origine romaneasca. Organizandu-se sub directa dependenta a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, ea a primit, in cultul ei, sinaxarul si calendarul (lista sfin­tilor) din Biserica greceasca, in care se afla nu numai sfintii din epoca anterioara despartirii Bisericilor, care sunt cinstiti in toata Ortodoxia, ci si sfintii nationali si neomartirii greci, introdusi treptat in sinaxarele grecesti dupa marea schisma, si chiar o parte din cei bulgari, sarbi si rusi. Trebuie sa amintim ca:

a) In epoca persecutiilor religioase din primele patru secole ale erei noastre, crestinismul dunarean a dat o sumedenie de martiri si sfinti dintre stramosii nostri daco-romani din Tracia, Moesia si Dacia Traiana, dintre care unii sunt  si astazi pomeniti in sinaxarele orto­doxe ; amintim, de ex., pe mucenicii Dasius si Emilian Mar­turisitorul de la Durostorum (Silistra de azi), Chiril din Axiopolis (Cernavoda de azi), preotul Montanus cu sotia sa Maxima din Singidunum (Belgradul de azi), episcopul-misionar Nichita de Remesiana, mucenicii Nichita Romanul,  Sava Gotul, episcopii Bretanion (Vetranion) din sec. IV si Teotim al Tomisului, cei patru mucenici descoperiti  la Niculitel (Filippos, Attalos, Kamasis si Zoticos) s.a.

b)  Trecand apoi la epoca de dupa organizarea tarilor si a mitropo­liilor romanesti, documentele vorbesc despre  sfinti ca Leontie de la Radauti, facator de minuni, al carui trup zacea nestricat (intreg) in episcopia de la Radauti pe la inceputul  secolului   XVII, sau Vasile facatorul de minuni, de la manastirea Moldovita (secolele XV - XVI). In cronici, in cantecele populare si in amintirea credinciosilor   din   preajma  locurilor pe unde au trait unii din marii nostri pustnici, se pastreaza amintirea  unor sfinti ca Ioan egumenul de la Prislop (din Silvas, sec. XVI), sau Daniil Sihastrul, contemporanul lui Stefan cel Mare, ingropat in manastirea Voronet. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (sec. XVI) enumera o seama de sfinti romani, cinstiti in vremea lui, ca Rafail de la Agapia, ca parintele Chiriac de la Bisericani, un alt Chiriac de la Tazlau, Epifanie de la Voronet, Partenie de la Agapia, Ioan de la Risca, Inocentie de la Pobrata si Eustatie.  Se  mai pastreaza  de  ase­menea, in popor sau in manastirile prin care au trait, amintirea sfantului Iosif de la Bisericani, a maicii Teodora de la Sihla (sec. XVIII), de care pomeneste si scriitorul C. Hogas   in insemnarile   sale   de   calatorii prin Muntii Neamtului, a cuviosului Antonie din Valcea (+ 1720), care a sihastrit intr-o pestera sapata de el insusi in  piatra, langa schitul Iezeru din preajma comunei  Cheia   (in  partile   valcene), a cuviosului Nifon de la schitul romanesc Prodromul idin Sf. Munte s.a.

c)  Pe alti romani cu viata sfanta i-au venerat popoarele vecine, care i-au cinstit ca sfinti inaintea noastra. Astfel, la bulgari si la sarbi e cinstita, inca din sec. XIV, Sfanta Teofana (Tofana), pe numele ei de botez Teodora (Todora), fiica domnitorului Tarii Romanesti Basarab I (sec. XIV) si mama tarilor bulgari Sratimir si Mihail Asen, care a fost casatorita cu tarul bulgar Ivan Alexandru din Tarnovo (sec. XIV) si apoi s-a calugarit (dupa 1352) intr-o manastire de langa  Vidin. Un neomartir originar din Valahia (Tara Romaneasca), martirizat de turci la Constantinopol (+ 12 mai 1662), si anume Sfantul Ioan Valahul (Romanul), era cinstit de multa vreme in Biserica greceasca, dar numele lui a fost trecut in sinaxarul zilei de 12 mai din Mineiul romanesc pe aceasta luna, abia din secolul trecut. Necunoscut a ramas la noi si ieroschimonahul moldo­vean Antipa din Calopodesti, din secolul trecut, care a calugarit in Mol­dova, in Muntenia si la Athos, apoi s-a asezat in manastirea ruseasca Valaam, unde a murit la 10 ianuarie 1882 ; numele lui a fost trecut de calugarii rusi de la Athos in Mineiul rusesc pe ianuarie tiparit in ma­nastirea ruseasca Pantelimon din Athos, la 1906.

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/liturgica/sfinti-romani/sfinti-dacoromani-sfinti-romani-vechi-70797.html

*

Manastirea "Duminica Sfintilor Români"

La marginea de sud-est a Capitalei, pe Soseaua Oltenitei nr. 255, in imediata vecinatatea a comunei Popesti-Leordeni, pe un teren ce apartine Arhiepiscopiei Bucurestilor, se ridica semeata o biserica monumentala, cu hramul "Duminica Sfintilor Romani", izvorata din evlavia Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, fata de toti sfintii cei din veac ai Ortodoxiei Romanesti si ca prinos de multumire si recunostinta fata de vrednicii sai inaintasi in Scaunul Patriarhal.

Zamislita in gandul Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist inca din anii 1954-1955, cand era episcop vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, biserica s-a construit intre anii 2003-2006, pe vatra unde, inca din anii 1987-1989, la vremuri de grea cumpana si prigonire a credintei, s-a ridicat, prin purtarea de grija a Prea Fericirii Sale un nou asezamant al Atelierelor Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane. Acest asezamant avea sa fie, intru toate, continuator al lucrarii de mult folos bisericesc initiate de vrednicul de pomenire patriarh Justinian Marina in cadrul ansamblului "Schitul Maicilor" din Bucuresti, disparut in anul 1982, in urma dezlantuirii furiei demolatoare a regimului totalitar de atunci.

Sfantul locas a fost conceput, prin arhitectura, pictura si sculptura interioara si exterioara, in stilul si frumusetea bisericilor brancovenesti. Planul cruciform al bisericii, cu parter si demisol, se compune din pronaos, naos, cu doua abside laterale, poligonale in exterior si arcuite la interior, si incaperea semicirculara a altarului, avand in partea de nord proscomidiarul. La demisol este amenajat un paraclis, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Corpul bisericii are o lungime totala de 31,5 m si o latime de 8,65 m. inaltimea de 31,5 m la turla principala, confera edificiului multa zveltete. Turla Pantocrator, mai ampla si mai inalta, monumentalizeaza naosul, iar turla mica, mai scunda, se situeazdeasupra pronaosului. Acoperisul turlei mari a fost confectionat la sol si ridicat cu o macara. Turla mica, realizata de asemenea la sol, a fost si aceasta ridicata cu o macara, succesiv, intai corpul si apoi acoperisul. Ferestrele bisericii, inguste si alungite, cu ancadramente sculptate in piatra, sunt prevazute cu vitralii, iar invelitoarea este din tabla de cupru. Edificiul este impodobit cu elemente cioplite artistic in piatra (capiteluri, coloane, ancadramente si 3 braie), dupa modelul celor brancovenesti, unele recuperate de la bisericile demolate din Bucuresti si refolosite la dorinta Parintelui Patriarh Teoctist.

Intrarea se face printr-un pridvor deschis, asezat pe latura de sud a bisericii, lat de 8, 40 m si lung de 5,50 m, marginit de opt coloane cu baze si capiteluri cioplite artistic in piatra. La nivelul pridvorului se ajunge urcand noua trepte placate cu piatra. In dreapta si stanga usii de intrare strajuiesc chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, in mozaic. Deasupra usii este inscris textul pisaniei. Pe frontarul pridvorului este reprezentata, in mozaic, stema Patriarhiei Romane iar mai sus, la dimensiunile fatadei, icoana hramului bisericii, in mozaic, cu inscriptia "Duminica Sfintilor Romani". Cele doua registre inegale ale fatadelor, despartite de un brau median din piatra, sunt prevazute cu o succesiune de ocnite. In registrul superior, in aceste ocnite, sunt reprezentate in mozaic icoanele unor sfinti romani. Pe peretele de vest, in registrul de jos, in trei ocnite succesive sunt reprezentati in mozaic patriarhii Miron Cristea, Justinian Marina si Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Deasupra, in mozaic, este infatisata icoana "Duminicii Sfintilor Romani" potrivit cuvintelor Mantuitorului Iisus Hristos: "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele" (Ioan 15, 5), cu chipuri de sfinti romani in medalion. Deasupra se deschide un foisor, marginit de patru coloane de piatra, unde sunt montate trei clopote, din care doua turnate la Viena, in Austria, potrivit inscriptiei de pe ele.

Interiorul bisericii este zugravit in tehnica fresca. Pardoselile sunt din marmura. Pe peretele de vest al pronaosului, deasupra usii ce duce in cafas, este zugravita inscriptia: "Intru slava implinirii a 80 de ani de Patriarhat, intru slava si pomenirea sfintilor romani si pentru cinstirea inaintasilor sai, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a savarsit lucrarea ctitoriceasca de zidire si infrumusetare a acestei sfinte biserici din contributia sa si a bunului credincios Alexandru Constantin din Bucuresti cu ajutorul preotilor si dreptcredinciosilor crestini. Binecuvinteaza, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale!", In partea opusa, pe peretele de nord al pronaosului, este zugravit ctitorul, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, invesmantat in odajdii arhieresti. Astfel zidita si impodobita, biserica a fost randuita a fi locas al rugaciunilor neincetate ale monahilor manastirii "Duminica Sfintilor Romani", intemeiata odata cu tarnosirea bisericii, si inzestrata, pentru inceput, cu un prim corp de chilii, pe latura de sud a incintei, construite in lunile iulie-octombrie a anului 2006.

Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, prin a carui staruinta s-a ridicat asezamantul, a trait pas cu pas grijile si bucuria acestei ctitorii, vizitand saptamanal santierul si observand fiecare detaliu, incurajandu-i si indrumandu-i pe toti cei implicati in zidirea bisericii si chiliilor: arhitecti, ingineri, constructori, coordonati de catre Parintele Consilier Eparhial Nicolae Cringasu care s-a ingrijit ziua si noaptea de asigurarea resurselor materiale si financiare necesare constructiei, in regie proprie a bisericii.Prin inaltarea bisericii inchinata sfintilor romani si prin intemeierea Manastirii, pentru ai carei vietuitori s-au construit alaturi chilii, harul Duhului Sfant a facut ca vatra Manastirii "Schitul Maicilor" sa fie stramutata pe acest loc, unde s-a construit incapatoarea cladire a Atelierelor Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, ale carei planuri le-a intocmit vrednicul de pomenire Patriarhul Iustin Moisescu, si care, cum s-a aratat, a fost inaltata de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist intre anii 1987-1989 si inzestrata cu toate cele necesare lucrarii obiectelor bisericesti destinate sfintelor slujbe: iconostase, icoane, ferecaturi de evanghelii, policandre, clopote, sfesnice si sfinte vase liturgice de toate felurile. S-a tamaduit, astfel, in parte si cu multe eforturi, rana demolarii atelierelor din incinta ansamblului "Schitul Maicilor", a carei frumusete dainuie nesters in sufletele slujitorilor si credinciosilor bucuresteni.

Slujba de tarnosire a Sfantului Altar, sfintirea bisericii si a corpului de chilii s-a savarsit in ziua de duminica, 29 octombrie 2006, de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, in al douazecilea an de slujire patriarhala a Prea Fericirii Sale, impreuna cu un marit sobor de arhierei, preoti si diaconi, in mijlocul unei multimi de credinciosi.

Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul nostru si inchinat si preamarit intru sfintii sai, in vecii vecilor!

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/manastirea-duminica-sfintilor-romani-68182.html