Bonjour à tous! Buna ziua! Historique AVC Nicolae Marcov (Notices ) + photos Silviu et maman
Bonjour à tous ! Buna ziua tuturor ! ( 30/05/2017 )
Ci-joint sur les photos mon frère Silviu et maman, hier le 29 mai 2017 dans la cour de l'hôpital Municipal ( suub.ro ) devant l'Église de la Dormition de la Mère de Dieu, après avoir quitté mon père qui voulait se reposer au 9ème étage, dans "son" salon 44.
Depuis l'accident AVC de mon père survenu Mardi le 23 mai 2017 à 10h00, j'ai noté juste l'essentiel, j'ai tenu un petit Journal que vous trouvez ci-dessous ( voir mes Notices ).
Ensuite, les médicaments dont je me sers pour pouvoir marcher, car mes pieds ainsi que mes jambes sont gonflés : un gel " Diflex" ( ou " Diclofenac " ) contre le rhumatisme ; une crème contre les varices, car mes veines sont gonflées aussi ( peut-être aussi à cause du manque d'exercice, car il y a longtemps que je ne suis pas sortie de chez moi, dehors !!!! ) et une vieille crème, un onguent "VARITERP", un produit roumain qui ne se prépare plus, toujours pour les jambes " lourdes ", contre les varices, les veines gonflées, qui contenait : " Aesculus Hippocastanum + Rutin + Extract Hamamelis + Excipient ", produit par " Antibiotice [ Antibiotiques ] S.A. Isi [ Jassy ] ", cela fait des années que nous l'avons et nous le conservons au réfrigérateur ( frigidaire ).
Notitele mele cu Istoricul AVC-ului lui tata, am notat extrem de putin, dar totusi am notat ceva.
Medicamentele pe care le iau, cu care ma ung ca sa pot si eu sa plec de acasa, contra reumatismului si varicelor ( mi s-au umflat venele ), asta din cauza vezicii mele urinare, care m-a blocat complet acasa, si de foarte mult timp eu nu am mai mers pe afara, nu am facut miscare la aer, nu am stat decat in casa, la birou !!!!!
Ieri, insa cu toate medicamentele acestea pe mine, unsa, la intoarcerea, nu ca nu mai aveam picioarele umflate, ca le aveam, insa am simtit prima oara ca merg mai sigura pe mine, mai ales la intoarcerea de la spital, dar si la dus, cand am urcat pentru prima oara mai lejera, mai usor - si am simtit diferenta ! - treptele cam inaltute de la intrarea in spital care ma duce, intrand pe acolo, ma aflu deja la etajul 1 ( eu ma crezusem la parterul spitalului ), si la etajul 1 se afla prin urmare Angiograful.
Va spun ca nu intram pe acolo si mai exista o intrare mai mica, mai dosita, in spital, care iti iese prima in cale, cand vii de la statia RATB Eroilor, cobori in statie, si mergi tot inainte ca sa traversezi la semafor, te afli pe Podul Eroilor ( numele statiei ).
Traversezi si o iei spre spital, deci in sens invers, te intorci mai multi metri si intri pe prima alee care iti iese in cale, in parcul spitalului si o tii tot inainte, la capatul aleei faci usor stanga si mergi cativa metri avand in fata ta, sa ajungi la ea, o poarta cu usita deschisa, poarta din grilaj, intri pe portita aceea si faci imediat dreapta pe o "poteca" ingusta pana in capat unde e o usa : intrarea in spital.
Dar acolo e inchis in week-end, pe acolo intrand nimeresti chiar la parter.
Daca e inchisa intrarea respectiva, atunci intri pe poarta cu grilaj si in loc sa faci dreapta, o tii tot inainte, usor spre stanga ( asa te duce drumul, de altfel ) pe langa cladirea spitalului, si o tii pe langa cladire, pana cand in fata ta si pe dreapta, in dreapta ta dai de treptele unei alte intrari, mai mari, mai "principale" ( spitalul are mai multe intrari principale..... ), urci cateva trepte, intri in spital, si pe dreapta ai un fel de magazin care vinde apa, pufuleti si nu mai stiu de, in stanga e portarul, in fata ta, cum intri in cladirea spitalului sunt TREPTE CAM INALTE SI CAM MULTE.
In primele zile credeam ca mor, ca nu le pot urca, ma dureau picioarele in zona tibiei, numa durea osul tibia, ma durea in zona tibiei, nu ma dureau ( inca ) gambele, insa in zona tibiei mi se parea ca ma tine CEVA si nu ma tin, din cauza asta, picioarele si nu am sa pot urca, respiram cam greu, si ma dureau picioarele care au gleznele umflate si piciorul in sine, laba piciorului e umflata, se simte " edem", lichid pe dinauntru.
Ieri am urcat aceste trepte cu pricina care ma duc direct la etajul 1 din spital, cu mai multa usurinta, nu eram complet "usoara", dar am simtit O DIFERENTA ASA DE MARE, nu imi venea sa cred....
Tot ieri am alergat din salonul 14, unde ma intorsesem ca caut cele 2 iconite lasate lui tata pe noptiera, care cazusera in zona patului lui, cand l-au mutat din salonul 14, in salonul 44, unde l-am gasit ieri.
L-au mutat de langa dl Stelian.
Am recuperat iconitele si am stat de vorba cu dl Stelian, e ca un inger, cu ochii lui mari inocenti albastri si plange, si lui i-a fost frig, l-am invelit cu patura, a vrut, si deci si tata racise dupa noptile in salonul 14, la geam, si dl Stelian vroia patura pe el.
Copiii lui nu venisera insa la el, domnul Paul si sora lui vin pe rand ( si nu mi se pare ca seamana deloc ).
Dl Stelian - in afara de ceea ce veti citi pe Notitele mele din 29 mai 2017, mi-a spus ca sotia lui e foarte credincioasa, si i-am spus sa mearga la Maslu pentru dl Stelian si sa dea Acatist pentru 40 de zile pentru sanatatea dlui Stelian si sa il dea la Liturghie la Vii.
E un om foarte de treaba.
Cand vorbeam cu el, apare si Parintele Sava in salonul 14, la capatul unui pat si incepe si citeste din Cartea lui mare de rugaciuni, in soapta.
Si eu il intreb pe dl Stelian care mi-a explicat ca Parintele vine ( aici nu mai stiu bine ) de 2 ori pe saptamana sau o data la 2 saptamani si citeste, si mai venise, eu insa il vedeam prima oara in salon.
Il vazusem insa in prima mea zi la spital, in Biserica Adormirii Maicii Domnului care e initiativa lui, a pr. Sava, am citit la rubrica Asistenta Religioasa, pe pagina suub.ro
De aceea, pentru ca citisem, inca din prima zi m-am dus la Biserica AMD, superba, va spun, daca as putea, are niste icoane superbe, MARI, MARI, Sf Nicolae, Sf Dumitru Basarabov, Sf Parascheva, Sf Teodora, ICOANA DE LA HADAMBU FACATOARE DE MINUNI A MAICII CU PRUNCUL, icoanele Mantuitorului si Maicii Domnului, fireste.... si alte icoane, cred ca si icoana Sf Ioan Botezatorul, dar sunt icoane IMENSE, MARI, SUPERBE.
Biserica e mica in interior, pe stanga o masa unde se vinde mir in fiola, bratari matanii din sfoara sau perlute albe, carti de credinta.....
Am fotografiat ieri parcul mic din jurul Bisericii si am inconjurat Biserica si am fotografiat din ea cat am putut, la lumanari afara ardeau 2 mici candele, singurele.
O troita, o Bisericuta in miniatura adica, aflata afara langa Biserica, am fotografiat-o, in ea sta o candela cu ulei din plin, si aprinsa cu festila, si sunt icoane multe, icoana Sf Nectarie de la Egina, o candela cu Maica Domnului pe candela, si alte iconite, una mai mare in dreapta, fiind intuneric nu am reusit sa vad ce sfant este, e un sfant, o sfanta in picioare.....
Silviu ne-a cumparat o felie de pizza delicioasa ( la noi la Tip Top in cartier nu e prea gustoasa ), din spital, si am mancat, mama nu a vrut, sau a vrut ?
A venit o pisicuta gestanta si mama i-a dat si ei din mancarea facuta acasa, cartofi cu legume, pentru tata.
Tata a mancat ieri CU MANA LUI DREAPTA, CARE II PARALIZASE, E PRIMA ZI CAND IL VAD MANCAND SINGUR.
Eu pana acum nu l-am mai vazut mancand singur.
Era cu guturai, a spus sa nu ma apropii.
Era obosit.
Miscarea din spital, pesemne dimineata, il cam oboseste.
Uneori poate il si sperie.
I-au scos sonda, nu mai are sonda, doar scutec.
Salonul 44, patul 5 : e plin de soare, era asa cald !
Un geam deschis.
Si 2 w.c.-uri.
I-am regasit pe pacientii din salonul 14, adusi inainte de tata, la 44 : domnul Neagu care isi striga tare sotia : " Daniela, Danielo ! ( " scoala, fa ! " ) cu o voce care batea orice tenor si bas, orice cantaret de muzica de Opera si care si cazuse din pat, ca ai fi spus ca vrea sa plece...
Vine sotia la el, saracul, ieri nu stiu ce i-au dat, ca era mut ca un peste pe cand in salonul 14 racnea bietul dupa nevasta...
Zicea ca nu isi poate sterge ochii si nasul, si ruga pe cineva, cu cateva zile inainte, in salonul 14, dar eu nu am indraznit atunci sa ma apropii de el.
Iar sotia lui a venit si l-a ras, nu l-a sters la ochi, dar daca vroia, i-ar fi spus, sau poate l-a sters ca nu l-am urmarit sa vad ce face.
Si dl Oprea, care pare cam rau, cam cel mai rau dintre ceilalti, asa pare, mi se pare ca are si niste tuburi mai multe, are ceva la nas cred...
Si ieri asistentele sau infirmierele ziceau ca " curge sange ", si nu stiau ce sa faca.
Preotul i-a trecut pe lista pe toti din salonul 14 si apoi din 44, i-am scris eu, si i-a citit in rugaciuni.
Mai intai deci a aparut Pr Sava in salonul 14, cand eram la patul domnului Stelian.
Si eu il intreb pe dl Stelian : " Auziti, am timp sa ma duc la salonul 44 [...], si sa il rog sa vina si la tata la 44 ? "
Dl Stelian ca am timp, ca Pr. cand vine, sta cam o jumatate de ora.
Am luat-o la fuga pe culoar, cat mai incet sa nu fac zgomot adica, si am descoperit ca picioarele mele au luat-o la fuga ca in tinerete ( aproape ) si m-am simtit asa fericita, pe cat se putea, datorita imprejurarilor, si am zbughit-o pe hol catre culoarul din alta aripa, cu salonul 44.
Ajung la tata, mama si Silviu erau acolo, mama dinainte de ora 14h00.
[...] plec inapoi.
Ajung in salon, numai bine, si il chem pe parintele Sava si la patul domnului Stelian, cu care ma intelesesem, sa ii citeasca si lui, dlui Stelian, si parintele ca l-a trecut, imi arata lista, prenumele celor din salonul 14, si l-a citit.
Eu il rog ca dl Stelian ar vrea si vrea si el sa i se citeasca o rugaciune si insist ca e un caz mai grav ( din 1 mai 2017 e in spital ) si Parintele vine la patul dlui Stelian, stau langa Parintele, si spune [ Parintele ] : "Pai stai, atunci ne rugam pentru tatal dvs. aici, il trec pe lista, Nicolae", si citeste din nou rugaciunile pentru Stelian, NICOLAE, si din nou ii citeaza pe ceilalti pacienti de adineaori de pe lista lui.
Cand a terminat, a ezitat o clipa, apoi a spus calm : " Ei acum haideti si la tatal dvs in salonul 44 sa ii citim si lui !".
Si a venit cu mine la tata.
Ajungem, Cantina pe o masuta cu roti in fata usii, Cantina trimisese cratite mari argintii cu mancare, se servea masa....
Intru in salon, primul pat din fata usii, in fata, e tata, il vad intr-un cot, ridicat, sprijinit in mana si bratul stang, si cu lingurita din plastic in mana dreapta manca constiincios mancarea din farfuria mica din plastic alb.
Tata nu vrea mancarea de-acasa,cu exceptia iaurtului, pentru ca vrea sa fie constiincios si sa manance ce ii dau in spital.
Insa era obosit.
Ne-a spus sa plecam.
Nu mai putea, si am inteles.
Pleaca Silviu, plec cu mama, iesim pe unde intrasem in spital, si exact in spatiul cu banci din fata intrarii in Biserica.
Stam pe banca, suna si Silviu pe mama si vine si el cu Pizza la noi.
Apare si pisica.
Apare si o biata femeie - Statul ar trebui sa faca ceva pentru oamenii acestia, ai strazii - in papuci de plastic, fara ciorapi, o rochita, in varsta, cu o plasa in brate, Silviu i-a dat 2 lei noi.
I-a multumit si i-a urat sanatate.
Saracii oameni, sunt prea multi oameni asa !!
Cand am plecat de la tata..... cu o zi ? inainte, in ziua in care nu m-au luat si pe mine in liftul cu cartela magnetica pentru Personal, sa cobor si eu cu asistentele sau poate si cu doctoritele....
Am iesit din spital.... ei bine, nu mai stiu, totusi poate in ziua aia, un barbat cu sapca, plimband un caine mic, pekinez, imi opreste calea, imi arata niste hartii invelite in plastic transparent, vroia medicamente pentru fiica lui : propanolol si tirazol si unul costa 4 lei spune el, si tirazol 14 lei noi...
I-am dat 10 lei, ca mai mult nu puteam.
Oamenii sunt disperati.
Si ziarele ne arata mereu "vedete" si vedetism, si ne spun ca unii merg in Turcia sau alte tari la tratament, desi intr-adevar, viata e cusuta cu ata cum se zice, si ....
Dar prea putini au bani multi.....
Spitalul Municipal, OARECUM, INTR-UN FEL, nu ma refer la Urgentele ( maxime ), dar in rest, din multe puncte de vedere, ai impresia CA A RAMAS SPITALUL DE STAT PENTRU SARACII DIN ROMANIA.
Desi o spitalizare cu asigurare medicala cu tot, te costa imens !
Te costa, pentru ca nici tu nu castigi banii asa, una, doua !
Sa o spun deschis, oamenii au salarii mici, infirmierele vin si schimba pacientii si ii spala la poponet, va dati seama, nu-i asa ? Ce munca au si ele !!!
Si cate nu fac, pesemne, eu am vazut mai putine, orice mizerie, orice gunoi.....
Si vin copiii, rudele pacientilor, ca la dl Stelian copiii, fiica, numara bancnotele de 10 lei, cat sa ii lase, pentru asistente, infirmiere ( ca nu o sa ii lase in pipisor si cacuta, nu ? pe pacienti ? ), pentru .... si pentru ( dar stiti cum muncesc ? ) liftiere uneori...
O liftiera : in liftul fara aer, cu aer inchis, in fiecare zi.
Ieri i se facuse rau unei liftiere tinere, fusesera doi indivizi ( sanatosi ) si care efectiv au facut-o sa lesine, era rosie ca racul la fata, era terminata, plecase capul, la parter a iesit din lift sa isi revina, desi cand eu am urcat in lift nu ( mai ) mirosea a nimic in lift....
Miroseau a transpiratie de i s-a facut rau, si mie cand va scriu acuma....
Mama ieri a fost atenta si cu o doamna de la lift, unele uneori sunt chiar dragute, iti zambesc cu intelegere.... sunt amabile.....
Au cearcane liftierele, ca si unele asistente...
Cu toate ca lucreaza in schimburi, dar ce munca !
Deci trebuie sa ai bani in noptiera la capul patului....
Pentru ca ieri [...]
In salonul 44 mi s-a parut ca lucrurile stau altfel, o asistenta sau infirmiera ne-a spus ca infirmierele vin regulat, intra in salon, se uita si schimba pacientul unde e cazul....
Eu am intrebat de unde stiu ele ?
Ea mi-a raspuns ca , " miroase " ( se referea la cacuta )...
Si atunci ele intervin rapid.
Dar in salonul 14 erau mai putin expeditive in acest sens.....
Sa sper ca in salonul 44 continua sa fie la fel de eficiente si rapide.
Stelian mi-a multumit, [...]
Am observat ca toate rudele vin pregatite cu bacnote de cate 10 lei noi si lasa pacientului, ruda lor, in noptiera.
Si tata are la fel.
Inainte nu a avut, pentru ca se simtea prea rau, dar acum ca e mai binisor...
Si cand era prea rau, mama se afla continuu la spital, cand si imediat ce putea sa intre.
Un pacient nu poate fi lasat singur, ca el nu poate nici sa bea apa, tanjesc unii dupa apa.
Au perfuzii, ok, NaCl, dar omul vrea sa simta apa.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu