Bonsoir à tous ! Buna seara ! Mon père est rentré à 14h30/Tata a sosit acasa la 14h30 ( 1 juin 2017 )
Bonsoir à tous ! Buna seara tuturor !
Mon père est rentré cet après-midi vers 14h30 sur ses pieds, il marchait ! en taxi, avec maman et Silviu mon frère.
Il gardait seulement sa couche, qu'il garde encore, sous son pantalon.
Il n'est pas rentré en Ambulance, comme prévu.
Il se repose à présent, il écrit de nouveau, aujourd'hui il a écrit " 1 iunie 2017 " sur une feuille blanche en papier.
Silviu est allé acheter ses médicaments, il s'agit de 4 boîtes de médicaments différents, et j'ai un peu peur, car mon frère n'est pas très sûr quant il est question de lui administrer ses médicaments, il n'a pas d' indications trop précises, il me semble.
Il a mangé mon père assis au bord de son lit, il a tenu l'assiette tout seul, il a mangé seul, il tenait la cuillère de sa main droite.
Mais il était fatigué et ses yeux étaient cernés, ses cernes gonflés.
Il a lu le journal " Libertatea" mon père, il a un peu lu un magazine National Geographic.
J'ai écrit un message de Remerciements sur Facebook, sur la page de l'Hôpital Universitaire d'Urgence- SUUB ( Spitalul Universitar de Urgentã - SUUB ) qui s'adresse aux docteurs NICA, DOROBAT, ainsi qu'aux docteurs qui m'ont répondu à une question ou qui ont vu mon père et qui nous ont encouragés.
Je vais vous montrer ce message.
Vers 16h00, 16h30 je suis allée à l'Église de la Nativité de la Mère de Dieu, dans notre paroisse et j'ai écrit sur un papier les prénoms de mon père Nicolae, de ( Monsieur ) Stelian de Bragadiru et de Mère Iustina du monastère de Ciorogârla.
J'ai prié aussi pour ma mère et mon frère.
Demain, à 9h00 j'irais à l'Eglise pour le sacrement des malades ou l'office des malades ou l'onction des malades, je dirai les noms de : Nicolae, Stelian, Mère Iustina, de maman et de mon frère, quand le prêtre nous dira, pendant l'office : " [ Maintenant ] Dites votre nom !", je "crierai", je dirai à haute voix, leur noms, à eux.
Quand j'étais à l'Eglise la pluie a commencé, il pleuvait, il pleuvait, on aurait dit une douche qui tombait du Ciel, des nuages, et puis il y a eu un peu de vent, les pots de fleurs sur les marches de l'Eglise ont été renversés et nous les avons remis"debout" après la pluie.
Heureusement, une dame, " doamna Elena " et une autre dame, deux voisines des immeubles voisins au nôtre ont demandé à Madame Olga qui vend des icônes, des livres et des chandelles au Kiosque les clefs de l'Eglise, Mme Olga avait encore du travail, elle devait compter les chandelles, les bougies, elle disait avoir plusieurs boîtes de bougies...
Elle nous a laissées, elle nous a permis de rester dans l'Eglise, sinon, on ne pouvait pas marcher par une pluie si abondante ! Si forte !
Ainsi, c'est toujours le Bon Dieu qui nous a abritées !!!
Et puis j'ai pris des photos de notre Eglise de la Nativité de la Mère de Dieu, à l'extérieur aussi bien qu'à l'intérieur, les icônes, les peintures....
Deci astazi la orele 14h30, tata a ajuns cu bine acasa, pe picioarele lui, cu ochii incercanati si cearcanele cam umflate, insa au venit cu TAXIUL, cu mama si fratele meu Silviu, si nu cu Ambulanta, asa cum e procedura !!!!!
Cand l-am vazut, sa lesin nu alta !
Asezat pe marginea patului, in pantaloni frumosi, camasa albastra, pantofi, ca orice om sanatos si chiar elegant.
Pastra insa scutecul, pampers-ul pe sub pantalon, desi a cerut sa mearga la baie, ne e frica sa nu cada si am pus scutec, cearceaf impermeabil pe patul meu, si acolo va sta.
Daca Domnul ne ajuta, peste catva timp se va putea duce singur si la baie.
Azi tata a mancat mamaliga cu branza, in sezut, pe marginea patului, a tinut singur farfuria, l-am lasat singur, desi eram in camera cu el, in sufragerie, a mancat cu lingura in mana dreapta.
Spre seara a cerut o coala alba de scris, nu a vrut caiet studentesc cu pagini albe liniate, si a scris cu scrisul lui ingrijit, frumos, cu un creion ascutit de mine cu putin inainte de accidentul lui tata : " 1 iunie" si pe urma a scris si " 2017".
A citit putin dintr-o revista pe care Silviu i-a dat-o, National Geographic si mai tarziu a citit ziarul Libertatea.
Silviu a plecat imediat la Farmacie, a venit cu medicamente, 4 cutii diferite, si mi-e frica sa nu se incurce si sa i le administreze corect, ca Silviu tot ezita si nu trebuie, citea prospectele si spunea ca au contraindicatii si se bat cap in cap medicamentele.
I-am spus sa fie atent, sa fim atenti, acum ca a venit acasa, ca a depasit greul, sa nu ratam tocmai acuma, la administrarea medicamentelor.
Mama vroia la spitalul Sf Luca o luna la recuperare, insa eu am vorbit cu Cornelia Stanescu care mi-a dat exemple triste, unul fiind verisoara ei, spital de Stat, un vecin de-al Corneliei a recuperat acolo 1 luna, s-a intors acasa si pe urma a murit, si la fel verisoara ei, care insa fusese internata la spitalul Sf Luca pentru altceva.
A murit si ea.
Sf Luca e pe la Piata Sudului in Berceni.
Dar, din moment ce tata a pasit singur si a venit cu taxiul - CEEA CE E LUCRU MARE, MARE, AVAND IN VEDERE cum era, .... e un lucru foarte mare !!!! o Minune !
Vorbeste inca mai greu.
Dar vorbeste.
Scrie. Aude. Vede.
Ii trebuie liniste.
Si isi revine el, ca nu vreau sa il obosesc cu un program de recuperare, unde va face efort.
Pentru prima data l-am auzit respirand, i-am auzit respiratia, in salon nu i-o auzeam.
A respirat asa bine, linistit, cand s-a intins pe patul de acasa si a adormit !!!!!
Se simtea in liniste si in siguranta.
Mi-a spus insa ca inca de dinainte de accidentul sau AVC, avea probleme - SI TACUSE, NU A SPUS NIMIC, EU NU AM STIUT NIMIC - cu DEGLUTITIA, inghitea greu si spunea ca uneori lua o gura de apa ca sa inghita.
Eu nici nu am stiut ca asta se intampla inainte de AVC-ul din 23 mai 2017 !
De ce tacea ???
Si AVC-ul da astfel de probleme.
Si-a pus ochelarii de vedere azi.
Am vazut si bonul fiscal, nu conteaza, dar totusi remarc pretul total al medicamentelor de azi de la Farmacie, 145 de LEI NOI, sau ROLEI, adica 1 milion si 450 de mii de lei vechi.
Nu e vorba de bani, dar ma uimeste ce scumpe sunt ! Si Silviu am inteles ca nu a avut reteta compensata, daca avea compensata, atunci ar fi platit 120 de lei - asa l-am auzit spunand, dar sa fim sinceri, diferenta nu e mare.
Saracutul meu tatic, numai sa traiasca !
Acum Silviu tine evidenta cum ii da medicamentele, i-am spus sa fie FOARTE ATENT, sa le tina socoteala, sa nu ne incurcam.
Ca sunt tari si serioase, importante si nu se glumeste cu ele.
Imi este cam frica, in acest sens.
Ca Silviu spune ca nu are indicatii foarte precise, dar pe cate o cutie scrie de pilda " 1 pe zi", si atat.
Silviu se tot gandeste ce inseamna "seara", la ce ora ?
Ca pe unele scrie inainte de masa si nu i-a dat azi pentru ca deja mancase mamaliga cu branza.
Eu azi la 13h34 am sunat pe mobil, la Silviu.
Silviu si mama in salonul 44 la tata in salon, la spital, asteptau sa il externeze.
Tata manca iaurt.
Am vrut sa vorbesc cu el, Silviu l-a intrebat daca " Tata, vrei sa vorbesti cu Olivia?", zice ca tata a dat din cap ca nu [ doreste ].
Am vorbit cu mama, m-am asigurat ca vin cu tata acasa si nu il duc la spitalul Sf Luca, i-am spus ca acolo mor oamenii, dupa ce se recupereaza.
sa il aduca acasa.
Dupa aceea am mai strans prin casa, m-a apucat foamea, ca nu prea mai mananc si apoi abia am intrat la dus.
Nu imediat cum i-am spus mamei, eu ma gandeam sa merg la spital, in caz ca azi nu ii da drumul acasa.
Exact cand am iesit din cada de baie, de la dus, am auzit cheia in broasca usii apartamentului.
Aveam niste emotii !
Am luat prosopul mare pe mine, m-am infasurat in el, si m-am gandit ca la fel s-a intamplat cand a sosit Ambulanta pe 23 mai 2017, in acel moment a sosit, cand ieseam din dus.
Ma asteptam sa aud zgomote, voci, pompieri, oameni care sa il aduca in casa pe tata, pe targa, sau pe sus.
Cand colo, CU EMOTII ENORME, ies din baie si ce imi vad ochii ?
Tata elegant imbracat, asezat pe pat, pe marginea patului meu pregatit pentru el !
Am ramas perplexa !
Doar ca avea cearcanele, sub ochi, umflate.
In spital avea cearcane, dar nu avea ochii, sub ochi, umflati.
Mama si Silviu au venit cu tata CU TAXIUL.
Mi-am facut cruce !
Tata mai tarziu a spus ca : "Daca nu ma sprijinea Silviu !"
Sprijinit sau nu, a venit tata si mama a spus ca a urcat si treptele din fata blocului, care acum sunt mai inalte, dupa renovarea blocului din ultimii ani, inainte aveam trepte mai joase, mai putin abrupte.
Si l-au scos pe 23 mai 2017 pe patura si musama, pe jos, saracul, lesin, mor cand imi amintesc, va spun ca mie imi raman in memorie secvente, imagini din trecut ( in general ) si numai sa le evoc si mi se face rau, nu glumesc !!!!
In concluzie a stat in spital intre 23 mai 2017 - 1 iunie 2017.
Am fost la Biserica dupa-amiaza, m-a prins o ploaie cu galetile pica din Cer si a rasturnat ghivecele cu flori de pe treptele Bisericii noastre Nasterea Maicii Domnului.
Am scris un MASLU, o rugaciune si am lasat-o acolo in cutia pentru Sf Maslu si Acatiste, si maine la 9h00 ma duc la slujba la Sf Maslu pentru Nicolae Stelian si Maica Iustina.
Am vorbit cu dna Olga de la Pangar.
Mi-a spus ( sa nu stie mama ! ) ca ea nu crede ca un AVC se reface, ca depinde de modul de viata, si ferma mi-a pus mana ei peste mana mea si mi-a spus categorica : "MASLU !".
I-am spus ca maine vin la maslu.
Doua vecine de la blocurile apropiate, una dintr-un bloc " D", doamna Elena, in alb ( o vedeti in fotografii urcand treptele din fata Bisericii, cu palarie alba, bej pe cap ) si o alta doamna au cerut cheile Bisericii dnei Olga si am stat in Biserica cat a turnat cu toate galetile din Cer, puhoaie de apa, si vant si tunete si fulgere.
Am fotografiat Biserica in exterior si in interior.
Am mai multe fotografii si sper sa le primiti pe toate, dar incep acum in seara asta si cred ca maine va trimit continuarea, pentru ca sunt mai multe si nu am timp in seara aceasta...
Acum voi dormi in dormitor, dar mama nu cred ( sigur nu ) sa ma lase la computer !
Ca vrea sa doarma.
O sa mai am de povestit cate ceva... dar pe parcurs, de maine...
Mama nu a putut intra la salonul 14, fiind inchis pana la ora 15h00 de vizite, iar mama cu tata au parasit spitalul pe la ora 14h00 cam asa, din moment ce la 14h30 intrau acasa, in casa. Asa ca nu i-a vazut pe dl Stelian si Maica Iustina.
Am scris un mesaj de multumire pe pagina Spitalului Universitar de Urgenta -SUUB pe Facebook, sper ca nu l-au sters, eu l-am postat si pe pagina ( in contul meu ) mea.
Si vi-l arat mai jos :
"
Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - SUUB
Astazi suntem in 1 Iunie 2017 si taticul meu Nicolae Marcov a fost externat si a ajuns cu bine acasa, pe picioarele lui si cu un taxi impreuna cu mama si cu fratele meu Silviu Marcov. I-am asteptat acasa si nu mi-a venit sa cred. VREAU SA LE MULTUMESC doctorilor care l-au preluat de urgenta cand a sosit cu Ambulanta la spitalul Municipal, marti pe 23 mai 2017 in jurul orelor 11h00, a suferit un AVC la ora 10h00 dimineata. Am avut ocazia sa vorbesc o data cu doamna doctor NICA, de la NEUROLOGIE, ETAJUL 9, salonul 14 si salonul 44 ( salonul de transfer ), si vreau sa le multumesc astfel doctorilor DOMNULUI DOCTOR DOROBAT SI DOAMNEI DOCTOR NICA, precum si altor doctori care l-au vazut pe tata, pe unii i-am vazut chiar eu la datorie in saloanele 13 si 14, dar pe tata, sau tomografia lui au vazut-o cred si alti doctori, sau o doamna doctor, astfel am apreciat linistea, calmul si disponibilitatea cu care mi-au raspuns la o intrebare si de care au dat dovada ( intrucat nu le stiu numele, am sa ii descriu putin, cat reusesc ) un tanar domn doctor cu parul negru, ondulat, cu ochelari de vedere cu rame negre, se ocupa de dl Oprea cred, dar nu numai, apoi ii multumesc unui tanar doctor inalt, cu ochi albastri si saten, care a fost incurajator si optimist si foarte atent. Dupa AVC-ul lui tata, am ajuns la spital sa il vizitez pe 24 mai 2017 si ma simteam distrusa, peste o zi sau doua ( am notat undeva ) am vorbit putin cu dna doctor NICA de la Neurologie si desi i-am pus intrebari sau am intrerupt-o putin cand vorbea, insa am ascultat-o cu atentie si am inteles, cred eu, ce imi spune, in tot cazul am ascultat tot ce mi-a spus. Imi pare rau ca eram distrusa, necajita si pe chipul meu nu a putut citi doamna doctor, altceva decat suparare si durere. Dar am auzit tot ce mi-a spus si am retinut. Acuma fratele meu i-a cumparat toate medicamentele tatalui meu, si sper sa se descurce sa i le dea la timp, el cunoaste reteta sau indicatiile, si am impresia, mi-e putin frica, sper ca se descurca, inteleg ca nu are insa indicatii foarte precise, s-a uitat pe prospectele medicamentelor si spune ca exista unele contraindicatii sau ca medicamentele " se bat cap in cap" unele, sau cam asta vrea el sa spuna. Tata azi a cerut o foaie de hartie, o coala alba pe care a scris singur, cu scrisul lui frumos " 1 iunie " si " 2017 ". La spital omul, in speta eu insami, ajunge suparat, eram extrem de suparata pe viata asta trista, insa nu eram surda, multumesc Domnului, si am auzit ce mi-a spus dna dr. Nica, insist sa spun acest lucru, ca sa nu creada ca o intrerupeam de placere cand incerca sa explice, incercam si eu sa inteleg si vroiam sa aflu ce s-a intamplat cu tata, ce zona, ce arie din creier i-a fost lezata de acest AVC. Ma bucur imens ca tata a facut acest AVC ( daca tot l-a facut si asa a fost ) in orele de program ale dlui dr. DOROBAT de la Angiografie, care avea program pana la pranz, in ziua de 23 mai 2017, iar tata a fost punctual, bietul de el, bietul meu tatic si a ajuns in programul de lucru . Ceea ce i-a salvat viata. Personal sunt fericita ca mi-a pasit in cas pe picioare si ca vede, merge, aude, simte, mai vorbeste inca cam greu, dar vrem sa ii lasam liniste, pentru ca eu cre, eu zic ca tata isi revine si singur. Mama vroia la recuperare la Sf. Luca, dar am auzit ca dupa o recuperare la Sf. Luca in Berceni, oamenii revin acasa si la scurt timp mor. De asemenea am auzit ca la Municipal la spital " au neurologi buni". Imi pare rau ca salariile sunt mici, majoritatea salariilor sunt mici, sau nu prea suficiente, raportat la munca si responsabilitatea asumate. Imi pare rau ca spitalele sunt amarate si sarace. Va rog, cine se ocupa de pagina FB a spitalului acestuia, sa transmiteti multumirile mele dnei dr. NICA si dlui dr. DOROBAT si tuturor doctorilor care s-au ocupat de tata si se ocupa de pacienti zi de zi. Nu mi-am luat ramas bun de la pacientii de la salonul 14, si va rog sa le transmiteti, eu cred ca e posibil acest lucru, dlui Stelian Signeanu din Bragadiru si Maicutei Iustina din manastirea Ciorogarla ( din salonul 14, etaj 9, Neurologie ), adusa in patul in care pe 24 mai 2017 se afla tatal meu. Cu ei doi am vorbit putin si le-am promis ca ma voi ruga pentru ei, am fost deja la Biserica in dupa-amiaza aceasta si am scris si lasat un Maslu acolo pentru tatal meu, pentru Stelian si Maica Iustina, iar maine dimineata ma duc la slujba de Maslu pentru ei. Va rog sa nu stergeti acesti comentariu sau mesaj al meu de multumire.
Astazi suntem in 1 Iunie 2017 si taticul meu Nicolae Marcov a fost externat si a ajuns cu bine acasa, pe picioarele lui si cu un taxi impreuna cu mama si cu fratele meu Silviu Marcov. I-am asteptat acasa si nu mi-a venit sa cred. VREAU SA LE MULTUMESC doctorilor care l-au preluat de urgenta cand a sosit cu Ambulanta la spitalul Municipal, marti pe 23 mai 2017 in jurul orelor 11h00, a suferit un AVC la ora 10h00 dimineata. Am avut ocazia sa vorbesc o data cu doamna doctor NICA, de la NEUROLOGIE, ETAJUL 9, salonul 14 si salonul 44 ( salonul de transfer ), si vreau sa le multumesc astfel doctorilor DOMNULUI DOCTOR DOROBAT SI DOAMNEI DOCTOR NICA, precum si altor doctori care l-au vazut pe tata, pe unii i-am vazut chiar eu la datorie in saloanele 13 si 14, dar pe tata, sau tomografia lui au vazut-o cred si alti doctori, sau o doamna doctor, astfel am apreciat linistea, calmul si disponibilitatea cu care mi-au raspuns la o intrebare si de care au dat dovada ( intrucat nu le stiu numele, am sa ii descriu putin, cat reusesc ) un tanar domn doctor cu parul negru, ondulat, cu ochelari de vedere cu rame negre, se ocupa de dl Oprea cred, dar nu numai, apoi ii multumesc unui tanar doctor inalt, cu ochi albastri si saten, care a fost incurajator si optimist si foarte atent. Dupa AVC-ul lui tata, am ajuns la spital sa il vizitez pe 24 mai 2017 si ma simteam distrusa, peste o zi sau doua ( am notat undeva ) am vorbit putin cu dna doctor NICA de la Neurologie si desi i-am pus intrebari sau am intrerupt-o putin cand vorbea, insa am ascultat-o cu atentie si am inteles, cred eu, ce imi spune, in tot cazul am ascultat tot ce mi-a spus. Imi pare rau ca eram distrusa, necajita si pe chipul meu nu a putut citi doamna doctor, altceva decat suparare si durere. Dar am auzit tot ce mi-a spus si am retinut. Acuma fratele meu i-a cumparat toate medicamentele tatalui meu, si sper sa se descurce sa i le dea la timp, el cunoaste reteta sau indicatiile, si am impresia, mi-e putin frica, sper ca se descurca, inteleg ca nu are insa indicatii foarte precise, s-a uitat pe prospectele medicamentelor si spune ca exista unele contraindicatii sau ca medicamentele " se bat cap in cap" unele, sau cam asta vrea el sa spuna. Tata azi a cerut o foaie de hartie, o coala alba pe care a scris singur, cu scrisul lui frumos " 1 iunie " si " 2017 ". La spital omul, in speta eu insami, ajunge suparat, eram extrem de suparata pe viata asta trista, insa nu eram surda, multumesc Domnului, si am auzit ce mi-a spus dna dr. Nica, insist sa spun acest lucru, ca sa nu creada ca o intrerupeam de placere cand incerca sa explice, incercam si eu sa inteleg si vroiam sa aflu ce s-a intamplat cu tata, ce zona, ce arie din creier i-a fost lezata de acest AVC. Ma bucur imens ca tata a facut acest AVC ( daca tot l-a facut si asa a fost ) in orele de program ale dlui dr. DOROBAT de la Angiografie, care avea program pana la pranz, in ziua de 23 mai 2017, iar tata a fost punctual, bietul de el, bietul meu tatic si a ajuns in programul de lucru . Ceea ce i-a salvat viata. Personal sunt fericita ca mi-a pasit in cas pe picioare si ca vede, merge, aude, simte, mai vorbeste inca cam greu, dar vrem sa ii lasam liniste, pentru ca eu cre, eu zic ca tata isi revine si singur. Mama vroia la recuperare la Sf. Luca, dar am auzit ca dupa o recuperare la Sf. Luca in Berceni, oamenii revin acasa si la scurt timp mor. De asemenea am auzit ca la Municipal la spital " au neurologi buni". Imi pare rau ca salariile sunt mici, majoritatea salariilor sunt mici, sau nu prea suficiente, raportat la munca si responsabilitatea asumate. Imi pare rau ca spitalele sunt amarate si sarace. Va rog, cine se ocupa de pagina FB a spitalului acestuia, sa transmiteti multumirile mele dnei dr. NICA si dlui dr. DOROBAT si tuturor doctorilor care s-au ocupat de tata si se ocupa de pacienti zi de zi. Nu mi-am luat ramas bun de la pacientii de la salonul 14, si va rog sa le transmiteti, eu cred ca e posibil acest lucru, dlui Stelian Signeanu din Bragadiru si Maicutei Iustina din manastirea Ciorogarla ( din salonul 14, etaj 9, Neurologie ), adusa in patul in care pe 24 mai 2017 se afla tatal meu. Cu ei doi am vorbit putin si le-am promis ca ma voi ruga pentru ei, am fost deja la Biserica in dupa-amiaza aceasta si am scris si lasat un Maslu acolo pentru tatal meu, pentru Stelian si Maica Iustina, iar maine dimineata ma duc la slujba de Maslu pentru ei. Va rog sa nu stergeti acesti comentariu sau mesaj al meu de multumire.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu