Pagini

joi, 31 mai 2018

Bonjour à tous! Buna dimineata tuturor! 30 mai 2018 Mercredi 30 mai 2018 10h08


Objet :Bonjour à tous! Buna dimineata tuturor! 30 mai 2018
De :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À :
Date :Mercredi 30 mai 2018 10h08


Bonjour à tous! Buna dimineata tuturor! 30 mai 2018

Am fost foarte matinala, putin inainte de ora 7h00 m-am dat jos din pat, si am tot trebaluit prin casa, mi-am calcat un polo si camasa in dungi din panza fina, - ultimele cadouri de la fratele meu pe care nu le-am purtat inca....
Nu te misti usor, inca nu am baut cafeaua, nu am luat micul dejun, mama s-a sculat si mai devreme sa-si gateasca varza calita, la care a tot fiert pe aragaz, pe la 9h00 credeam ca o fi pe terminate, dar aucm prajea chiftele !
Ce sa fac ? Am luat o pauza de "forfoteala" prin casa ca sa imi pun toate in ordine si dupa ce iau micul dejun sa ma aranjez si eu ...
Am studiat dosarul cu acte necesare, am vazut din contractul casei ca parintii mei locuiau in strada Biserica Alexe nr.6, sector 5 cand au cumparat casa, adica apartamentul din Drumul Taberei unde locuim de atunci, cand ne-am mutat efectiv ? Eu stiam de la mama, in 1972, dar in ultimii ani a spus ca ne-am mutat in 1971.
Contractul e din 1970.
Astfel din contract am aflat ca apartamentul nostru are o suprafata desfasurata de ( prin rotunjire ) 50 mp din care suprafata locuibila de ( prin rotunjire ) 30 mp.
Doua camere si dependinte.
Si avem si o cota mica, 1,07 %, din  partile si dependintele comune ale imobilului, o cota indiviza.
Se refera cred la palier, ghena de gunoi, spatiul verde din jurul blocului, subsolul unde e uscatorie ( cine o foloseste , noi nu ).

Mi s-a facut o foame, inclusiv de aceea mi-am intrerupt activitatile prin casa...
Mi-am sters praful bine de tot, se depusese pe servieta si gentuta folosite vara trecuta.
la spital am ales sa iau servieta cea mai usoara, a fost a lui Silviu, ale mele ( desi si aceasta e de mult tot a mea ) sunt impachetate undeva prin debarele !
Gentuta neagra cu care mergeam si la Biserica si in oras, vara trecuta cand am mai iesit si eu putin pana la libraria Sophia in str. Bibescu Voda.
Singurele pe care nu le tin impachetate, in rest toate sunt impachetate, iar din vara trecuta am ales sa port cat mai putin, caci sa tot caut in pachete si sa schimb gentile sau gentutele, nu mai am energia asta..
Si asa te misti greu, Silviu doarme, ma mir ca m-a lasat sa-mi calc lucrurile, pentru ca nu suporta cand doarme, ma rog, pe undeva adica, are dreptate, dar nicio ora nu e potrivita pentru a calca rufe, cand eu sunt aceea care calca rufe.
Tata s-a trezit si apoi s-a culcat la loc.
Era liniste cel putin.
Si acum astept sa-mi pot face cafeaua...

Tata se duce sa vada daca mai exista chioscul de bilete RATB exact ocolesti blocul nostru R 4, si e in fata celeilalte scari a blocului, care e scara B si da pe Drumul Taberei mare...
Era chioscul acolo vara trecuta, pentru ca e si statie RATB, si chiosc de ziare...
Dar tata spune ca n-ar mai fi acum chioscul, insa a ramas statia RATB.
Si el vroia sa mergem cu autobuzul, eu stiam ca mai aveam 2, maxim 3 ? calatorii pe cartela sau cardul acela electronic, si l-am rugat ca tot ii place sa iasa cand " intra in priza ", si intra cand se porneste sa faca ceva, sa mearga sa intrebe cate calatorii mai am pe card.
Si acum va pleca in curand.
E chiar pe scara opusa a blocului, afara, in strada, in fata scarii.
Statia nu era aici, asa aproape de noi, unde e superb ca se afla acum, dar au mutat statia cand au inceput sa construiasca metroul.
Mie imi convine, e superb asa.
E cel mai aproape de noi.

Cam racoare dimineata, copilasii mergeau la Gradinita, cam subtirel imbracati, fie cu un bunic, fie cu mama lor, dar era prea frig pentru hainutele lor de vara, la ora aceea.
Eu in balcon, la geam, am scuturat bine praful depus pe rucsacelul mic negru ( gentuta ) mea, asa ca mai vedeam cine trece spre Gradinita.

Treceau in tricou cu maneca scurta, cei care isi conduc masina, sau pe afara chiar, dar eu imi pusesem peste halatul de casa de saten si halatul lui tata cel gros, albastru turcoaz, gros, plusat.

Si acum il am pe umeri.
Cand imi cautam certificatul de nastere, in biblioteca unde sunt dosarele cu actele noastre, dau peste o felicitare noua, frumoasa, si imi place, martisor de 1 martie, mama mai cumpara sa trimita zice ea, si pe urma nu mai trimite nimanui ! Si raman in casa.
Eu stiam ca e a mamei.
Dar vazand-o mi-a sarit tandara, eram panicata ca nu gaseam CN-ul, verisoara mea Magduta Turcu mereu ne trimite martisoare, gestul la prima vedere e impecabil, dar nu corespunde sentimentelor ei pentru noi si in special pentru mine.
Chiar deloc.
Si amintindu-mi de ea, si cum am si dosarul cu contractele mele de munca, puse separat, si dosarele cu acte diverse, unele langa altele, scot un dosar, cade felicitarea-martisor !
Mi-am iesit din sarite, dar ma durea, in mine, iau felicitarea, ca parca acum asta imi trebuia, si asa, fiind mobila nu am loc sa ma misc usor prin casa...
Si suparata iau felicitarea, o pun pe masa, separat, si bomban cu mare obida : " Uite si Magduta cu martisorul ei, sa isi ia de aici martisorul, cand i-am spus la telefon ca am incetat ( adica de fapt am fost obligata sa-l incetez !!! ), am pierdut contractul Phare, imi radea ca [...] in telefon, [...] , radea ca [...] ! "
"dar ne trimite martisor in fiecare an, negresit !"
Cuvintele nu sunt cele mai alese, dar reflecta realitatea din pacate.
Am o verisoara in Bucuresti care ne trimite martisor, intr-un an, in 2001 suna la noi, sau anul viitor poate ? Totusi rana mea era proaspata...
Si vorbeste cu mine.
E un robot autentic Magduta Elena Turcu, e robot si pace !
Ea nu vorbeste cu mine, decat daca ii spune mama expres sa vorbeasca.
Si cand are ea chef sa vorbeasca cu mine, imi dau seama, si ipocrizia ei si felul ei necinstit de a fi ma enerveaza incredibil, e o persoana care nici nu s-a copt la minte si care a trait o viata de comunista impecabila si a fost mandra de asta.
Chestiunea e , ca e un robot, ma mir ca sefii ei, colegii ei nu s-au mirat, pentru ca ea e cu totul speciala.... 
Sefii nu s-au mirat dupa 90 au pus-o sa le faca lucrarile si ei care aveau bani ( dupa 1989 ! ) s-au dus sa-si ridice casa noua ! Si erau pe santier, sau sa cumpere materiale, nu aveau timp sa sada la birou, nu ? Logic.
O puneau pe Magduta sa le faca si lor lucrarile si altor colegi, cand era cazul.
Mai, sa muncesti e laudabil, dar sa fii chiar asa... ca ea .... arata ceva in neregula...
Era mandra ! Desi tot ea povestea prin 1992, 1993 ce ii face seful, o simteai mandra ca ii face sefului lucrarile, e capabila.
O fi domnule, dar ea a ramas in casa de paianta !!!
IN scoala sau liceu era pionier comandant de clasa sau pe scoala sau pe liceu !
Invata foarte bine, e cam cu 9, 10 ani mai mare ca mine....
Ii placea sa invete, dar dupa ce si-a terminat scolile a muncit ca robotul si vorbeste ca robotul si e veninoasa si rea si mieroasa ! Ipocrita pana la Iad !
De fericita ce e !
O persoana ca ea, care a crezut cu adevarat in ideologia comunista si era asa mandra ca nu isi incapea in pene.
Domnule, nu toti oamenii au fost , cum sa spun ? Nu toti au asimilat comunismul, s-au identificat cu el, au fost de acord cu el, chiar daca l-au trait !
Dar nu si Magduta ! Nu !!!!! Ea si mama ei erau mandre de cat de bine invata, si e bine, dar in scoala mai aveai si materii din acelea, informare politica, eu stiu...ca ea era foarte ideologizata...
Si daca asta ar fi fost totul nu era nimic.
Dar nu era totul.
Devenise invidioasa pe alte fete din familie, desi calitatile ei erau evidente si le si spunea mereu, sa nu se uite.
Era mandra pana la urma ca ea si-a reusit viata dupa sablonul comunist, era adaptata, era comunismul in persoana !

Cand prin 2001 sau 2002 a sunat si a vorbit cu mine, asta e, cand ai sentimente iei plasa cu robotii comunisti, si eu ma gandeam frumos la ea, inca...
Despre ea voi mai reveni cu povestile in alte emailuri....
Si ce imi vine mie si ii spun ce durere aveam pe inima, ca am avut un contract phare si eu si a trebuit sa renunt la el in primavara 2001.
Idioata ce credeti? Nu, eu nu exagerez ! Pe mine ma durea si se simtea sunt sigura si in tonul vocii la telefon, ea insa a inceput sa rada incetisor, sa zambeasca veninos si o simteai cum se bucura, a spus ea ceva atunci, i-a scapat ceva, si era clar, limpede, imi zicea pe fata ca ii pare bine ! Nici nu imi venea sa cred ce reactie a avut.
Are o voce in care ii simti zambetul larg, insa veninos la propriu si mieros si onctuos-veninos, incat te sperie ! Si pe masura ce anii au trecut, defectele ei si rautatea ei a crescut.
De atunci  - si m-a socat teribil - m-a durut asa tare, incat mi-a iesit de la inima pe veci !
Si pana azi nu am revenit la sentimente bune fata de ea.
[...] .
Se arata amabila, draguta, ultima data la telefon a fost si mai si, eu de fapt o cred [...] de-a binelea, a dat telefon si eu, cand am recunoscut vocea ei, fara voia mea, am scapat un " Aaaa !" de dezamagire si nemultumire, caci si acum o am in minte ce se bucura ca am pierdut contractul acela, cred ca atunci a spus ca foarte bine ( ca l-am pierdut )...
Si ea, ce face magduta Turcu ?
Eu exclam " Aaaa !" si ea atunci - la inceput s-o fi gandit, era sigura ca e mama care raspunde , vezi ea cam stie obiceiul mamei , ca numai mama vorbeste la noi la telefon ca e casa ei, etc. - Magduta atunci intreaba : "CINE E ? CINE E ?", o spunea pe un ton, ca si cum, nu stiu, ca si cum eram un intrus in casa, adica ea sunase la mama si da peste un intrus ? Cine ce cauta la mama in casa ?
"Cine e la telefon Alo ???" -zicea ea.
Pe urma a spus cu aplomb, cu tupeu : " Va rog, vreau sa vorbesc cu doamna Magda" ( sau magdalena Marcov ) !"
Si de atunci mi-am intarit convingerea ca e sarita bine.
Altadata i-am spus la telefon ca mama nu vrea sa vorbesc cu nimeni si fratele meu e ca mama, si Magduta imi raspunde : " Daca ei zic asa, eu stiu, asa o fi !" a spus-o pe un ton, ca da, ok, daca ei zic asa, deci nu trebuie sa vorbesti cu nimeni.
Fruntasa la invatatura de la liceul Dimitrie Bolintineanu.
Si cu ea a fost viata rea, ca, daca nu avea relatii in vremea lui Ceausescu, degeaba invatase ea carte bine si facuse ASE ul la Comert ( Exterior ? )
Dar e viata rea cu ea, si-a schimbat si repartitia din Lehliu ca facea naveta si era obositor, ceea ce putini obtineau inainte de 1989, si s-a mutat cu jobul la Bucuresti la minister sau intr-o institutie a ministerului, dar nu spunea unde, o data am stiut cred, pe urma nu mai stiu....

Sa plec la cafea....mama m-a strigat acum 5 minute sau poate aproape 10....
pe curand, cu vesti mai noi,
 
olivia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu