Bonsoir à tous! Buna seara tuuturor ! le 3 août / august 2017
Astazi am fost cu tata Nicolae Marcov la libraria Sophia, pe strada Bibescu-Voda nr.19, in sectorul 4 al Bucurestiului.
Totul s-a terminat cu bine, insa totusi nu rezista la drum si in autobuz, la intoarcerea spre casa, m-am speriat cel mai rau, pentru ca tata incepuse sa planga si parea ca panicheaza.
Deja in librarie mi s-a parut ca plange, o lacrima ii curgea dintr-un ochi, insa era extrem de transpirat saracul si mi-am spus ca pana la urma o fi de la transpiratia care ii acoperea fata.
Si acum sa va povestesc putin cum a fost.
Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns inapoi acasa sanatosi, credeam ca se prabuseste pe frum.
Nu, nu pot spune ca e vina mea, tata inca de zilele trecuta insista sa mergem la librarie.
Cand era in spital la Municipal, i-am spus ca mergem impreuna, cand va fi bine si ca se va face bine.
Insa chiar acum, nu il gandesc prea apt pentru un drum atat de lung si eu una, nu doream sa merg.
Insa imi spusese alaltaieri cred, " Maine, mergem la librarie ", apoi seara in aceeasi zi a venit si mi-a spus : " Maine nu mai mergem la librarie, ma intalnesc cu Sorin Radnef !".
Desigur, extrem de secretos cum este, mi-a spus ca absolut nimeni nu trebuie sa stie.
Ma intreb daca or exista oameni atat de rai, incat daca ar sti, i-a aduce vreun prejudiciu, vreo paguba ?
Pe urma intentiona, si nu stiu daca asa a procedat, eu am crezut ca da - sa il sune pe Sorin, adica pe dl Radnef, de la INCAS.
Si, a doua zi, deci asta a fost ieri, ce credeti ?
Tata a plecat de la ora 10h00 ( exact ca pe 23 mai 2017, cand la ora 10h00 trebuia sa plece, in jurul acestei ore si a cazut facand acel AVC, s-a prabusit ! atunci pleca la INCAS ) SI PANA LA ORA 16H00,
La ora 15h55 s-a intors, ieri, de plecat din casa, a iesit cu mama.
Mie mi-a spus ca se duce in parc, sa citeasca, imi aratase un curs cu niste lectii, dupa cum le-a numit el, de matematica, scris de el.
Cand s-a intors mi-a spus ca nu s-a intalnit cu Sorin Radnef.
Insa si-a luat o servieta grea, servieta lui actuala e grea si goala !
In schimb, am aflat ca Sorin Radnef " nu mai e la INCAS ", poate s-a retras vazand ce a patit tata !!
Insa ieri s-a intors ok, as zice.
Dupa ziua de ieri, seara iar vroia sa mergem a doua zi, adica azi, la libraria Sophia, eu nestiind unde exact se afla libraria.
Eu am spus ca nu stiu, ca poate mergem, iar dimineata inainte de ora 10h00 vroia sa ma trezeasca si ma intreba daca mai plecam, eu m-am trezit la 10h00 si pana la urma, dupa ce am mai stat pe ganduri, i-am spus ca as vrea, in principiu, dar eu nu ies asa usor din casa si ma pregatesc in vreo 2 ore, si pe urma eu evit sa ma deplasez prea departe pentru mine, pentru ca ma irita vezica.
Si asa este, depinde ce beau, nici apa rece nu pot bea, ca ma irita, am baut luni ceai de salvie si efectul ( diuretic ! ) m-a tinut pana azi !!!
Miercuri, ieri am intentionat sa ma duc la slujba Paraclisului Maicii Domnului seara, insa desi am scris pomelnicul marti seara, mama la 15h20 spala rufe in baie, miercuri !
Si avea rufe de spalat, zicea ea.
Am intrebat-o daca nu poate lua pauza si sa continue la 17h30 cand incepe slujba si eu voi fi plecata !
Mi-a spus ca nu poate, ca are multe rufe, desi eu nedumerita ma uitasem prin baie si nu vedeam unde sunt toate rufele acelea multe de spalat, spalase deja !
Insa mama a continuat sa spele si s-a oprit putin de tot inainte de ora 15h55, ora la care a intrat pe usa tata venind de la intalnirea cu Sorin, sau din parc, nu stiu de unde.
La ora 16h00 normal, a intrat si tata in baie, plecat de dimineata cum era.
Ce puteam sa zic ?
Asa incat m-am resemnat si am ramas acasa.
Dupa ce tata a iesit din baie, mama nu a mai spalat rufe. Le spalase.
Nu stiu acuma, daca miercuri fiind zi de post in cursul saptamanii, o fi bine sa speli rufe ?
Pana acum nu imi pusesem problema, dar mai demult Doamnele de pe bancute dezbatusera acest subiect, ajungand la concluzia, ca in fond, numai duminica mai poti spala rufe ( cand nu se poate face treaba ) pentru ca una zicea ca ea nu spala vinerea ca e ziua Sfintei Parascheva, sau zi de post, sau oricum nu mai stiu motivul, vineri nu spala rufe, alta nu spala in alta zi, si tot asa, pana au epuizat zilele saptamanii si mai ramasese duminica.
Atunci, una din ele a intrebat : " Atunci cand sa speli, duminica ?"
Cred ca azi am plecat la librarie in jurul orei 14h00, era canicula, da...
Am luat autobuzul din fata blocului, de pe scara cealalta, de pe Drumul Taberei, unde acum e statia RATB, si cu 168 am mers pana la Eroilor.
Ce efect mi-a facut, sa il vad pe tata mergand la Eroilor, si peste drum sa fie spitalul Municipal unde se afla internat la etajul 9 la Neurologie in mai 2017 !
Din autobuz a coborat greu, isi pusese o palariuta de soare, la insistenta mea.
Am mers spre gura de metrou si am depasit-o, eu mi-am incarcat cardul RATB de 5 lri, adica 4 calatorii, caci mai aveam numai doua, si imi trebuiau trei calatorii pentru calatoria de azi, si nici nu vroiam sa las gol cardul.
Cu totul aveam acum 6 calatorii.
Am mers mai departe la statia autobuzului 104, pe jos.
Aici, ajungand la statie, l-am lasat la umbra pe tata si am inaintat spre stalpul cu placuta in varf de statie, care enumera autobuzele ce opresc acolo.
Un tanar s-a apropiat de mine, mi-a parut asa de rau, era palid, cam glaben palid, avea sacose pe umeri, in brate, si era nemancat, mi-a spus ca ii e foame, era bine facut, si semana cu Petrutu Craciunas ! Tanar, slabut.
I-am dat 40 de bani, cat aveam, maruntul, la chioscul de RATB cheltuisem 5 lei, o bancnota de 5 lei pentru bilete de calatorie transport in comun.
Mai aveam, e drept 10 lei in portofel, luati de acasa, si au fost ai tatei, ii lasasem in portofel de cateva zile, cand vrusesem sa plec la Biserica.
Insa cu tata imi era frica, sa nu cumva sa fim nevoiti sa luam un taxi si sa nu avem bani !!!
Asa incat, zau m-am intristat, insa i-am dat numai monedele marunt, in rest aveam gol in portofel.
El mi-a spus ca vrea sa vorbeasca cu cineva la telefon si mi-a aratat o carte de vizita, insa i-am spus ca eu nu il pot ajuta, ca nu am bani si sa roage pe cineva care are bani.
Mi-a fost mila de el, si cand m-am gandit la cat de rasfatate sunt unele dintre persoanele care se plang ca nu au bani si pensie buna, si mananca la Cantina Bisericii, si acest tanar nu avea nimic !
O fi fost de la tara, si neavand bani a pornit-o spre Bucuresti unde cunostea pe cineva, pentru ca avea acea carte de vizita.
Deci Claudia are o situatie buna, comparativ cu acest tanar, care nu mancase si era palid, poate fusese bolnav, mi-am spus.
Imbracat simplu, Claudia isi schimba hainutele si chiar si mama mea a facut remarca ca intotdeauna are haine foarte frumoase pe ea, Claudia.
Insa rautatea lor, a celor din curtea Bisericii e strigatoare la cer, cand vezi ca sunt oameni mult mai necajiti decat cele care zbiara prin curtea Bisericii.
Si mi s-a impietrit inima cu privire la Olga, cand ma gandesc ca opreste lumea de la milostenie pentru oamenii necajiti.
Mie mi-ar fi frica sa fac ce face Olga, dar pe de alta parte, NICIODATA nu am avut impulsul sa ma opun, si nu as spune asa ceva - cuiva care doreste sa ofere ceva din milostenie, cuiva !
Cum sa intervii peste un om care face milostenie, pentru ca vrea ?
In acelasi timp, ce inima ai ? Si de fata, atunci cu Liliana Clementa : "Doamnelor, fiti atente cui dati !"
Olga e inconstienta, pentru ca nu o sa-i fie bine pentru ce a spus, nici nu banuiam ca e asa rea.
Ascunde rautate in inima ei, si s-ar putea sa isi primeasca rasplata, adica pedeapsa.
In ziua aceea, ca am amintit, Olga, era dupa o slujba, la predica, Pr. Constantin spusese NU TREBUIE SA II JUDECATI PE ALTII, NU IL JUDECA PE ALTUL, nu e bine si nu trebuie sa barfiti !
Si dupa slujba, se nimerise si Olga in Biserica, nu stiu cum, ca ea nu sta la slujbe, sau macar la o slujba pe saptamana sa stea si ea, la una scurta, ca tot sade toata ziua la Biserica, Olga deci era in fata Parintelui, printre oameni, insa cum ar veni il avea fata in fata, si asculta atenta.
Dupa slujba care va sa zica, vine intre cele 2 randuri de banci, cand Ionela si Mioara ii dadeau bani Lilianei Clementa, si le opreste, dar, mai intai ce spune Olga ?
" Ce a zis Parintele la slujba ? " Eu stateam langa dna Ionela, la care se uita Olga, si se uita la doamne, DAR ELE NU FUSESERA IN BISERICA LA SLUJBA NICIUNA, cu exceptia mea.
Si continua Olga : " Nu trebuie sa judecam pe altul !"
Sa ii spui cuiva care da ceva pomana, sau ajuta pe cineva, sa il opresti, - in primul rand arata lipsa de respect pentru persoana aceea, ea ajuta si tu intervii peste decizia ei, si o si atentionezi, Olga aproape ca le oprea, le oprea !
M-am intrebat ce are Olga cu Liliana ?
Am auzit si ascultat mai demult cum Olga se plangea de Claudia, care daca isi trece degetul peste perete si spune ca e praf, ii spune Parintelui paroh si acela zice ca Olga nu face curat cum trebuie in Biserica.
Deci nu iti place de Claudia, pentru ca te paraste parintelui si se ia de tine si munca ta.
Inteleg.
Dar si Liliana Clementa care sta la usa Bisericii si nu intra in Biserica, te-a parat la paroh ????
Cu Liliana ce ai ????
Cu Liliana ce ai ????
Si uitati-va cat a incercat-o Dumnezeu, de foarte multi ani, din 1989, din decembrie Olga nu mai are serviciul pe care il avusese cam 10 sau mai mult de 10 ani, insa nu stiu cati.
De atunci, Olga nu a mai avut, cum se spune si cum eram noi obisnuiti, un loc stabil de munca, cu contract pe o perioada nedeterminata.
IN 1996 a fost construita Biserica, a inceput sa se infiinteze, puna pe picioare parohia noastra, iar in 1997 a fost gata Biserica de lemn, cam asa a fost.
Dar in Biserica de lemn, " La lumanari ", - nu exista construit niciun Pangar - statea si vindea DOAMNA VALI, eu imi amintesc ca o chema " [ Dna ] Vali ", asa i se spunea, la intrarea in Biserica, in interior deci, era un hol, un vestibul, si in stanga vestibulului, era o camaruta cu geam si acolo gaseam lumanari si tamaie.
Si iconite, etc.
Vindea o doamna in varsta, slabuta, uscata, destul de maruntica, dna Vali.
IN Biserica mai tarziu, venea o alta doamna, plinuta, durdulie, avea si ea o varsta de-acuma, doamna Maria, vindea icoane si carti.
Dna Vali avea insa camaruta ei.
Atunci era Biserica Schimbarea la Fata, de lemn.
Care azi e Capela.
Pai... Biserica noastra - Alba, cum o numesc eu, s-a construit mult mai tarziu, si tot atunci cred si Pangarul.
Deci pana atunci eu nu o stiu pe Olga.
La slujbe mari, in sarbatori, afara in curte era sotul ei cu Emilia, mica de tot.
Am remarcat copilul, pe Emilia, o fetita foarte frumoasa, cand era mica era teribil de frumoasa, reusita, scumpa foc, am remarcat genele ei intoarse, frumoase, bogate, si semana cu verisoara mea Magduta Elena Turcu.
Si ma tot uitam la ea, fara sa vreau.
Si langa ea, iata si taticul ei, nu stiam cum il cheama si nici cine este.
La un praznic, o urcase in picioare pe o masa, sau nu stiu pe ce, o tinea in brate, si era micuta si tare frumusica.
Atunci, omul care o tinea, mi s-a parut un om foarte credincios, si parea ca o iubeste asa mult pe fiica lui.
Pe Olga insa tot nu o stiam.
sa fi fost acolo, si tot nu o stiam, nu o remarcasem, sau poate nici nu era pe acolo prin multime.
Deci in toti acesti ani, nu stiu unde a lucrat Olga, oare tot la firma romano-germana unde facea Contabilitate ?
Presupun ca nu i-a fost usor.
Pentru ca firmele au contabili, iar Olga era proiectanta si cu toate acestea, o trimisesera sa faca contabilitate unde lucrase ea, la Stat, la Institutul de Constructii de Masini, acolo ar fi invatat sa faca contabilitate, o mutau de la o sectie la alta.
Insa firmele au contabili specializati, autorizati, etc.
Si cu toate ca a vazut ce poate oferi viata, ma gandesc cu uimire ca inca de pe timpul lui Ceausescu se desfiintau sectii - adica locuri de munca - in institutii.
Vezi ca viata e plina de surprize, si in regimul comunist, teoretic nu existau surprize din acestea, locul de munca era garantat !
Si vezi cum e viata si ca si pe tine te-a lovit si cand vezi un om chiar necajit rau, cum e Liliana Clementa, esti nemernic cu el !!!
Clementa e chiar un om necajit, eu ma mir ca mai traieste, numai cat a mancat de pe jos !!!!
Spunea Olga, joia trecuta : " [ Ca ] am avut cojoc, am avut ....cand ai serviciu, ai mai multe... "
Vorbise de un covor pe care i-l cumparasera parintii si era ingrijit cu lavanda si naftalina.
Daca tata mi-ar fi spus ca Libraria Sophia este in spate la Horoscop, as fi inteles repede !
dar asa, nu stiam pe unde vine strada Bibescu-Voda !
E simplu de ajuns.
Si azi i-am reamintit chiar locuri umblate...
Si fiind cu tata, mi-a scazut asa optimismul....
Sa vedeti...
Am coborat din autobuzul 104, la Pod, la prima statie de la Unirii ( de la " Tribunal ", de la Palatul de Justitie adica ), e un pod acolo, si peste pod, in diagonala, se vede un Restaurant, nu stiam ca e si Hotel si nu bateam pana acolo :
Pe drum tata imi explica totul, si drumul spre Opera si Palatul de Justitie, i-am spus ca zona aceea o stiu, si mai fusesem cu 104 pe acolo.
Am coborat la prima statie de la Unirii, exact in acel loc, pe pod, ne desparteam uneori numai de Carmen, alteori si de unchiul Titi, mai adesea mergeam cu unchiul Titi, cu avocatul Dumitru Andrei de la "tribunal", de la Palatul de Justitie, dupa program, spre casa ( casa lui, el mergea pe jos ), si mergeam si era si Carmen Pascu ( Tunaru azi, avocata Tunaru ) cu noi, sau mai era o tanara, Dana ? Dana Degeratu ( da, cred ca era ruda chiar cu Gralul Degeratu, era, era ).
Mergeam apoi numai eu si unchiul Titi pe jos, de pe pod, drept inainte si cred ca acolo e Bul. Dtrie Cantemir, tot inainte, tata spune : " Aceasta e Magistrala ! Uite Biserica Sf. Spiridon !"
( cand eram eu mica, mama spunea ca " Noi locuim pe Magistrala ", sau " NOi am locuit pe Magistrala ", dupa aceea )
Mergeam cu unchiul Titi pe jos, drept inainte pana la metrou, peste drum de liceul Gh.Sincai, sau inca si mai rar, tot drept inainte pana la blocul lui, unde ne desparteam, de la Sincai drept inainte incep niste blocuri pe stanga, iar pe dreapta ai parcul Tineretului, si tot mergi, cum mi-a spus si azi o tin minte, cum mi-a explicat drumul la ei tanti Sica Andrei, sotia unchiului meu ( prima prima data prin vara 1993 cand ma pregateam sa ajung o grefiera ) " Mergi pana la primul bloc cu caramida aparenta " )
de fapt vine cam asa, erau blocuri cu caramida aparenta si dupa ele, dintr-o data incepeau blocuri din beton, asa pareau, era primul bloc, dupa cele cu caramida.
Nu mai stiu cum a fost, m-am gandit daca blocul lor o fi avand caramida aparenta si nu se vede ?
IN fine, am nimerit adresa din prima, i-am inteles explicatia, poate ca spus primul bloc de dupa cele cu caramida, eu incercam sa ii redau exact explicatia ...
Si deci am coborat cu tata, unde ne desparteam de unchiul Titi, si inca, oricum mergeam pana acolo cel putin, pe Pod, prima de la Unirii.
Uneori, unchiul Titi ne lua pe Carmen si pe mine LA HOROSCOP, unde era Pizzerie, traversam, era in diagonala, pe atunci era la inceput si nu prea era lume.
Ne dadea Pizza si apa sau suc.
Si faceau o pizza mare, mare, acolo !
Acum, astazi, Horoscop s-a dezvoltat, era plin de lume, are cautare, are terasa, terasa aparuse cand inca traia unchiul Titi si cand am fost cred, ultima oara cu el atunci acolo.
SI am trecut prin fata si pe langa Horoscop, si imediat cum treci de Horoscop, imediat, pe dreapta se face o strada, E STRADA BIBESCU-VODA.
Bucata de strada nu e lunga, daca aceea o fi toata.
Faci cativa pasi pe Bibescu-Voda, deci inconjuri, treci pe langa Horoscop, pe dreapta imediat, pe langa cladirea restaurantului...
Cativa pasi si sus, o emblema rosie, pe care scrie SOPHIA.
In capul strazii, alta librarie, si peste drum de Sophia, Libraria Bizantina, de care stiam de pe Facebook.
Dar tu nu traversezi, cum intri pe strada Bibiescu-Voda, dupa ce ai trecut pe langa Horoscop, o tii tot pe partea aceea de strada, de asfalt, si e partea strazii du SOPHIA.
Iar peste drum de libraria Sophia, este o emblema neagra cu litere albe, SOPHIA, decoratiuni interioare. Tot peste drum de librarie este si o emblema cu cineva care AVEM GHEATA, are gheata, un comerciant, este si un restaurant sau Bistro " La Stegulete " si pare ca are steagul Frantei.
Sunt si unii cu Bucatarii, dar in vitrina vad un ceas... o fi obiect de decor.
Am vazut cand am marit fotografiile, am fotografiat strada, in capul strazii dupa ce am plecat din librarie, in capul strazii deci, si atunci am fotografiat partea opusa, eu aflandu-ma pe partea cu SOPHIA, LIBRARIA, mi-a fost usor sa fotografiez partea de vis-a-vis.
Totusi intr-o fotografie, in 073 parca, se vede, marind poza, emblema rosie cu SOPHIA.
Si nu am vedere asa buna, am constatat in librarie ca nu mai vad suficient de bine cartile, trebuie sa ma apropii de ele, sa vad titlurile....
In capul strazii vrand sa fotografiez un porumbel, insa el a plecat pana ce aparatul l-a pozat, am fotografiat o masina, spatele unei masini bleu-marine, albastre, si cand acasa am marit poza, am vazut ca jos, sub placa de inmatriculare, sub numar, scrie RADACINI tel.... fax....
RADACINI : firma la care e director colegul nostru Nicolae Sorescu, de liceu, de cand in 2007 mi-am revazut colegii, stiu ca " Sorescu lucreaza la RADACINI".
El a fost Comandantul clasei noastre din clasa a IX-a pana intr-a XII-a de liceu la Nicolae Balcescu, Sf. Sava.
Radacini vinde masini !!!!
Din librarie am cumparat mai intai, si bonul a cazut pe jos acolo, o carte " Minunile icoanei MAICA DOMNULUI CAUTA LA SMERENIA", o vroiam, am vazut-o pe internet, ca o au, am mers la fix, si mai aveau la vedere cel putin la vanzare, doar 2 exemplare, maxim 3.
Mai aveau din aceeasi colectie insa, minunile altor icoane ale Maicii Domnului, toate foarte frumoase, dar eu nu aveam atatia bani.
Tata mi-a spus ca el are 10 lei, daca ma descurc cu ei ?
Eu aveam cei 10 lei " ai mei ".
Cartea 8 lei.
Am intrebat dupa ce am achitat-o, daca au si acatiste din acelea mici ?
MI-a spus ca au, " in portofel " si pentru ca eu nu vedeam " in portofel" a spus ? mi-a indicat locul cu mana.
Erau pe rafturi care se trageau spre tine, ca intr-un dulap, sifonier, si varate in raftul care avea pereti de plastic transparent, sau sticla ? plastic.
Si trageai spre tine raftul, si raftul era impartit in spatii, in " locuri" sau incaperi, vorba vine, in spatii, acelea poate erau " portofelul ", sau cum i-a zis domnisoara amabila de la Casa.
Sunt multe si frumoase, dar eu am descoperit ca Maica Domnului are , nu unul cum stiam si aveam imprimat eu, DOUA ACATISTE, ACATISTELE ADORMIRII MAICII DOMNULUI, unul e dupa traditia Bisericii Ruse ortodoxe, si celalalt dupa traditia greaca athonita.
Si in plus are si PARACLISUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI.
Toate acestea 3 intr-o brosura, carte.
La 4,50 lei pretul.
Si am mai cumparat o carte, din aceeasi colectie, Acatistul Sf.Mucenici Doctori fara de arginti, Chir si Ioan.
Contine si Viata lor, dar foarte pe scurt.
Domnisoara, caci tata luase loc, i-a spus lui tata ca poate sta pe scaun, langa rafturile cu acatiste, si-a dat seama ca nu se simte bine, eu m-am grabit sa aleg si sa platim si sa plecam.Tata era tot transpirat si atunci a si avut o lacrima pe fata.
Am plecat, i-am dat o gura de apa, a vrut apa, si spune ca nu vrea ! Si s-a inecat cu ea, bea cu pofta, ar fi baut mult, dar a luat o jumatate de gura...
Muream de sete, plecasem cu apa la mine mai mult de 1/2 litri.
Are Silviu o sticla de Vittel, de apa, era cu apa de la robinet, are o cantitate de peste jumatate de litru.
Am baut eu mai mult din ea, in special langa bloc ca muream de sete, pe drum, pe langa parc, la intoarcere, tata nu vroia.
De la librarie am luat iar 104, sa coboram la ...cativa metri mai sus de Opera Romana, am traversat Podul la Eroii Sanitari, am luat-o pe langa gura de metrou tot inainte spre podul Eroilor, unde traversam sa mergem la statia RATB din fata spitalului Municipal.... trecand cu tata pe acolo, am ridicat capul spre etajul 9 al spitalului, unde sedeam disperata...
I-am aratat lui tata : ' Uite pe aici veneam la tine, ca ma intrebai atunci pe unde vin ? "
Imediat, imediat, dupa operatia de AVC, el nu stia, tata nu stia nici in ce spital se afla, dar nici unde e spitalul, dupa ce a aflat ca e internat la Municipal....si ma tot intreba cum am venit pana acolo, vroia sa ii descriu drumul, nu reusea sa isi dea seama unde se afla...
IN 104, de la librarie spre casa... coboram, traversam Podul la Eroii Sanitari si mergem pe langa un gard, zona e in renovare ceva, se lucreaza pe acolo, si mergem pe langa un gard, spre Podul Eroilor, pe jos, e o distanta totusi !
In fata noastra, ca eu nu mai vedeam bine, si nu mai stiam pe unde o luam, un drum in stanga, inchis parea, infundat, zona era plina, in stanga noastra cu sticle de plastic, numite pet-uri, goale, era plin de peturi.
NOi am mers drept inainte, usor spre dreapta, asa era drumul pe langa gard....
In fata noastra mergea un om in varsta, mai batran ca tata, cu parul alb, in pantalon si haina sau bluza foarte deschise la culoare, spre alb, ca un fel de culoarea oului de rata, sau de kaki spre alb, decolorat, ceva de genul asta, nu stiu altfel cum sa descriu, dar tragea spre alb, vedeai un costum deschis la culoare, spre alb.
Parca avea sapca pe cap, ridat, cu nasul destul de mare, lung, cu riduri adanci, cand am ajuns mai spre el, mai inspre spatele lui, ne-a facut loc sa trecem.....
Am luat-o inaintea lui....
In autobuz la Eroilor, in 368 ne-am reintalnit, el a urcat cu noi.
S-a asezat tata pe un scaun in spate, si batranul pe scaun in fata lui.
Dupa un timp mi-a facut loc sa stau si eu langa el, el s-a dus la geam si eu asezandu-ma eram in fata lui tata.
In 104, inainte, pana la 368 tata incepuse sa planga, eu ca vom cobori si luam un taxi si platim acasa cand sosim.
Oricum mama era acasa.
Dupa aceea tata insa s-a oprit din plans, si nu a vrut sa coboram, simtea cred ca nu mai poate merge, se prabusea, avea el ceva, acasa l-am intrebat si mi-a spus ca vreau sa stiu totul.
Eu, ca sa zicem la doctor, el ca pentru el ce se mai poate face mai mult, l-au salvat, dar acum ce sa ii mai faca, a ramas asa si nu mai poate nimic !
In 368, batranul, tinea in mana niste hartii albe imprimate, gen acte, hartogarie, nu chiar acte de identitate, intr-o punguta de plastic.
Transparenta.
A inceput sa ii povesteasca lui tata si s-a uitat si la mine si a spus : " Ca v-am vazut acolo.... " se referea la drumul inspre Podul Eroilor, pe langa gard cand ne facuse loc sa il depasim, sa trecem inaintea lui, in zona peturilor.
Si spune : " Am vazut, cate peturi sunt acolo si nu le ridica nimeni !"
Pe urma ne-a spus ca fusese la o Primarie , nu stiu care, si in fata cresc balarii inalte de pe sperii, chiar in fata Primarului !!!!!
Vorbea insa pe un ton linistit.
Pe urma s-a aplecat asa frumos spre tata, i-a pus mainile pe genunchi si pe picioare, pe ambele picioare, tata si el era asezat pe scaun, si batranul pe scaun langa geam in autobuzul 368, erau in diagonala, unul fata de altul, dar unul in fata celuilalt.
Asa frumos i-a pus mainile pe picioare, parca ii spunea : "
Curaj, am vazut ca suferi si nu te simti bine , curaj !! "
Efectiv parca il mangaia, mi-am spus, ce ?
Desigur mi-am spus : " Parca e Dumnezeu Tatal si ii da curaj si il asigura pe taticul meu ca o sa fie bine !"
Si ceva a fost, nu ma insel ca a fost Dumnezeu sau Inger...
de ce ?
A fost o protectie oricum.
Sa vedeti : tot in autobuz, batranul spune : " Eu locuiesc la Moghioros, si acolo am umbra, copaci si stau la umbra bine, pe caldura asta.." pentru ca ii spuneam lui tata ca 368 coteste la piata Moghioros, ' spre Tricodava" - am spus eu batranului, care intarea ca coteste...
Si batranul parca ii spunea cu alte cuvinte : " Stai la umbra, la tine in cartier, nu pleca mai departe !!"
Si eu spusesem ca noi locuim si noi in Drumul Taberei, in zona Moghioros si e frumos la noi in cartier..
Cand s-a apropiat statia sa coboram, exact la intrarea in parcul Drumul Taberei, peste drum fiind chiar piata Moghioros, batranul a asteptat, m-am uitat ce face, pentru ca ma gandeam ca parca il sprijina pe tata si il ajuta....
Nu va spun pe drum cum incepusem sa ma rog : " Doamne, Dumnezeu ajuta-ne sa ajungem cu bine acasa, ajuta-l pe tata Nicolae, te rog Dumnezeu !!!"
M-am ridicat eu prima de pe scaun, dupa o clipa de gandire m-am dus spre usa, in spate de tot, oricum eram in spatele autobuzului, spre geam, la usa, sa le fac loc lui tata si batranului sa coborare.
Batranul se misca bine, zvelt, batran la fata, ridat, ridat, insa parea ca , desi slabut, are picioare zdravene, picioarele lui parca contrastau de zdravene ce erau sub pantaloni cu retul corpului, cu trunchiul, bratele, capul si chipul....
Stau in picioare langa usa, in autobuz, si batranul - stiam ca el coboara, ca locuia chiar la Moghioros, asa a spus....
Il asteapta pe tata, IL ASTEAPTA PE TATA SA SE RIDICE, SA SE DEA JOS, SCAUNELE FIIND INALTE, si el se ridicase in spatele lui, atent la tata, coboara tata din scaun, langa usa, batranul atent, cu grija, in spatele lui.
Se deschid usile la statie la Parc, tata coboara, eu cobor,in spatele nostru batranul.
Am intors capul ANUME DUPA EL, SA II MULTUMESC.
M-am uitat si atunci cobora si el in urma mea, prin locul pe unde coborasem eu, s-a uitat la mine, i-am facut semn cu mana si i-am spus Buna ziua sau La Revedere, si mi-a spus ceva..." Bine sau numai bine.." sau a spus ceva, si pe urma am auzit ca spune "SARUT MANA !" si a coborat, noi am plecat , eu in urma lui tata.
Pe jos de la parc, acasa la noi in blocul R 4.
Acasa era mama, era cam ... pai la ora 15h07 eram IN LIBRARIE.
Acasa eram pe la 15h45...
Pe la 16h45 a sunat Silviu la mama, sa afle daca ne-am intors acasa si cu bine.
cand am plecat si el isi facea griji, tata insa incapatanat, sa mergem azi....
Silviu sa luam telefon la noi, aveam telefonul meu, fara cartela insa.
Mama a spus ca nu are ce telefon sa ne dea, si nu il avea decat pe al ei.
dar tata azi, prima data dupa peripetiile datorate AVC-ului, s-a suparat pe mine.
Ii spun ca eu merg de 2, 3 ori la baie, pana plec din casa si ca ma pregatesc greu ca nu ma misc repede, ca sunt mai intepenita, el nu ma crede.
Si dupa pregatiri, care i s-au parut interminabile, ma imbrac si Silviu intra si el la dus, atunci.
Si eu il astept sa merg inca o data la baie.
Il astept sa iasa.
Tata insa iesise in fata usii, pe palier si ma astepta, ce fac in casa ? Ma plimb ?
Il astept pe Silviu i-am spus de 2, 3 ori.
Pana la urma a intrat din nou in casa, suparat.
S-a asezat in fotoliu, eu am mers la baie, cand am iesit i-am spus ca poate si el merge.
Ca nu stiu cu el, pe drum....
El a refuzat.
Mi-a raspuns : " Dar tu iesi afara !"
A repetat, eu am iesit pe palier, insa el a iesit destul de foarte repede, nu avea timp sa mearga la baie si precis nu a fost.
Cand plecam undeva, si cu mama, el iesea - mai demult, in viata noastra - in fata usii si suna la usa sa iesim.
Asa are el obiceiul.
dar in 104 cand incepuse sa planga, era sa panichez.
Si parea speriat, cred ca i se facea rau.
IN pantalon de catifea reiata maro, pantofi maro, sosete, camasa bleu cu alb, cu maneca lunga, maieu din bumbac sub camasa, palarie de toamna, mai mult, pe cap, in chip de palarie de soare, e dintr-un material lejer, dar nu de canicula...
Are o sapca rosie noua, de la Silviu cadou, de curand primita, insa nu o poarta.
E prima oara ca-mi zice sa ies afara.
Sa il astept.
Imi dau seama ca eu sufar de ani de zile de vezica, ma dor articulatiile ce mai plangeam ca vreau la doctor si pentru inima, sa imi dea bani.... de ani de zile !
Imi dau seama ca el CHIAR NU PRICEPE CA SI EU SUFAR.
I-am spus ca si eu sufar, ca nu mai am 18 ani si ca EU L-AM INTELES PE EL CAND A FOST BOLNAV, SI ACUMA SI EL TREBUIE SA AIBA RABDARE CU MINE...Eu am avut rabdare cu el.
Dar, cam degeaba....
M-am convins CA NU INTELEGE CA EU AM SI EU DURERI, FIZICE.
Sa va atasez fotografiile cu strada Bibescu-Voda 19, sector 4 :
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu