Stiinte colaterale dreptului civil. Dreptul comparat. Sociologia juridica. Lingvistica juridica. Dreptul civil si lumea basmelor.

Stiinte colaterale dreptului civil. Dreptul comparat. Sociologia juridica. Lingvistica juridica. Dreptul civil si lumea basmelor.

“ Stiinte colaterale dreptului civil, in general sunt istoria dreptului si dreptul comparat, considerate clasice ; apoi, sociologia juridica, psihologia juridica, lingvistica juridica, analiza economica a dreptului, etnologia juridica, informatica juridica, considerate stiinte colaterale noi.

Dreptul comparat.

Dreptul comparat este stiinta al carei obiect este studiul si compararea sistemelor juridice ale lumii actuale, si  compararea institutiilor pe care le adopta.

Daca dreptul comparat general se ocupa cu compararea a doua sau mai multe sisteme juridice studiate in ansamblul lor, dreptul comparat special constituie un complement indispensabil al dreptului comparat general, avand insa functii mai practice.

Legislatiile straine pot servi la imbunatatirea dreptului unei tari, in masura in care dreptul acelei tari este susceptibil sa asimileze institutiile juridice dintr-o tara straina.

Dar datorita mentalitatilor, unor aspiratii ale corpului social ( Statului ), sau unei conceptii autoritare sau liberale, asimilarea unor institutii nu este posibila intotdeauna. Alteori asimilarea nu este posibila datorita sistemelor juridice diferite.

De exemplu, common – law –ul anglo-american nu se poate exporta intr-o tara care nu a cunoscut colonizarea engleza.

Dimpotriva, unele institutii din dreptul germanic pot fi introduse fara dificultate in dreptul nostru : unele dintre ele au fost deja efectiv introduse in dreptul francez.

Totusi, in mod exceptional este cunoscut un sistem original de drept, alcatuit dintr-un amestec de influente franceze si engleze in Québec ( Canada ) si in Louisiana (  SUA ).

Dreptul comparat special are de asemenea ca functie, sa pregateasca o unificare a Dreptului.

Nu este vorba despre o unificare generala care este o utopie, ci de o unificare partiala, limitata la anumite domenii, sau la anumite institutii.

In cadrul Uniunii Europene, aceasta unificare se realizeaza in special prin procedeul Directivelor de armonizare a dreptului Statelor membre.

Desigur, unificarea este mult mai usor de realizat, atunci cand este vorba de sistemele juridice ale tarilor apropiate prin civilizatia lor si mai ales prin civilizatia lor juridica ; mentalitati apropiate, identitate de concepte si de categorii.

O unificare mai ambitioasa s-a reusit in unele domenii particulare, in cadrul conventiilor internationale.

Aici poate fi vorba, fie de conventii care stabilesc norme materiale in ceea ce priveste relatiile internationale, care au drept consecinta suprimarea conflictului de legi – de exemplu, transporturile maritime, aeriene, etc. -, fie de conventii care au ca obiect sa unifice, nu numai dreptul international, ci chiar dreptul intern al tarilor care le ratifica.

In ce priveste Uniunea Europeana, exista o Curte de Justitie a Comunitatii Europene ( Curtea de Justitie a Uniunii europene ) a carei functie este in special, de a statua asupra interpretarii dreptului comunitar.

Sociologia juridica.

Dezvoltarea sociologiei juridice ca stiinta, este de data recenta. Ea studiaza fenomenul juridic, norma juridica, din punct de vedere sociologic, si conform metodei sociologice.

Functia sociologiei juridice este de a cunoaste modul in care regulile de drept sunt efectiv percepute si aplicate in societate.

Prin sociologia juridica a fost posibil sa se puna in evidenta norme juridice ineficace, care nu au fost aplicate si au fost respinse de corpul social ( Statul ).

Totodata, prin ea se descopera atunci cand exista, un decalaj intre norma juridica – asa cum a fost ea enuntata de legiuitor -, si modul in care este primita de cei carora trebuie sa le fie aplicata.

Sociologia juridica serveste la elaborarea normei juridice, in masura in care ea permite sa se determine aspiratia grupului social la un moment dat, asupra unei situatii juridice.

Ea opereaza prin metoda cantitativa si prin ancheta de opinie, pentru a determina nu numai modul in care Dreptul existent este primit de grupul social, ci si care sunt aspiratiile acestui grup in cazul unui nou Drept.

Desigur, nu se cuvine sa credem ca normele juridice noi sunt edictate de anchetele de opinie publica : nu este vorba decat de un criteriu printre multe altele, in elaborarea unui nou drept.

Datele sociologice nu sunt decat o sursa de inspiratie a dreptului pozitiv ( pentru detalii a se vedea J.Carbonnier, Sociologie juridique, PUF, Paris, 1994 ).

Lingvistica juridica.

Exista o legatura indisolubila intre dreptul civil si lingvistica juridica.

Simplu spus, aceasta studiaza limbajul dreptului, care este un limbaj specializat, deoarece dreptul da un sens particular anumitor cuvinte.

Ansamblul acestor cuvinte formeaza vocabularul juridic.

Cu toate acestea, vocabularul este doar un instrument ; cuvintele organizate in propozitii si fraze, fac ca dreptul sa fie comunicat.

Asadar, de o parte cuvintele, de alta enunturile.                       

Limba in general, este vie, ceea ce inseamna ca ea va influenta crearea dreptului.

Studiul acestei discipline este lingvistic, deoarece are ca obiect toate mijloacele lingvistice pe care le intrebuinteaza dreptul ; el este de asemenea,  juridic  nu numai pentru ca limbajul este cel al dreptului, ci si datorita interactiunilor dintre limbaj si drept, adica atat actiunea dreptului asupra limbajului, cat si actiunea limbajului asupra dreptului.

Lingvistica juridica, ca stiinta auxiliara dreptului, este utila atat elaborarii dreptului, cat si realizarii dreptului ( pentru detalii a se vedea Gérard Cornu, Linguistique juridique, Montchrestien, ( 3 e ) ( 3e édition ), Paris, 2005 ).

Dreptul civil si lumea basmelor.

Lumea basmelor, populata cu zane, cu pitici, vrajitoare, lupi, capcauni, etc., fascineaza nu numai copiii, ci si adultii : paradoxal, unele basme sunt o lectura numai pentru adulti.

Povestitorul popular, intruchipat de obicei intr-o batranica aflata la gura sobei, deapana din caierul de lana si in acelasi timp, pentru copiii din jur, din cel al basmelor.

Cele mai multe dintre povesti nu sunt numai incantare, fantezie, miraculos, terifiant sau chiar macabru, ci ele pot sa instruiasca. Ele sunt moralizatoare, pline de invataminte.

Productia populara de povesti, istorisite inainte de doici si de babe, a fost culeasa si scrisa aducandu-i-se imbunatatiri si infrumusetari : de pilda, fratii Grimm, Andersen, Charles Perrault, Petre Ispirescu, etc.

Pentru drept, lumea basmelor se invarte in jurul copiilor, parintilor, logodnicilor, casatoriei, partajului judiciar, etc.

De fapt, marile probleme ale dreptului familiei se regasesc in basme.

Astfel, Scufita rosie se ocupa de conditia bunicilor, Barba-albastra, de abuzul puterii maritale si interdictia de a-ti face singur dreptate, Motanul incaltat, de nulitatea pentru cauza de leziune, eroarea in casatorie, superioritatea bunurilor incorporale, Cenusareasa, de protectia copiilor din prima casatorie.

Frumoasa din padurea adormita, de logodna, Piele de magar, de prohibirea incestului, Degetel, de dreptul preferential recunoscut de cutuma pe care il are ultimul nascut ( baiat ) la transmisiunea succesorala a terenului agricol, etc.

Tendinta noua se manifesta prin tot mai multe schimburi intre ramurile dreptului.

Fiecare materie tinde ca, la obiectul ei principal sa-si “ anexeze “ aportul stiintelor si tehnicilor colaterale si auxiliare ; acesta este fenomenul interdisciplinarizarii dreptului. “

( Drept civil Introducere, curs universitar, Ovidiu Ungureanu, ed. a 8-a, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2007 )