Religia ( 4 ) in Statele Unite ale Americii. Congregationismul.

Plantarea congregationismului in Noua Anglie

Congretationismul a devenit biserica statului Noua Anglie. La inceputul secolului al XVII-lea, congregatia din orasul Scrooby, care emigrase din localitatea Leyden din Olanda, pentru a scapa de persecutiile datorate ideilor lor congregationaliste, s-a hotarat sa emigreze in America, pentru a impiedica incorporarea tinerilor lor in populatia olandeza.

O companie londoneza de comercianti “aventurieri “ le-a imprumutat sapte mii de lire pentru finantarea calatoriei.

Emigrantii, care nu aveau de dat nimic in schimb, doar munca lor, urmau sa isi restituie datoria, ajutandu-i sa puna bazele unei industrii de pescuit.

In luna august a anului 1620, cam o suta de colonisti, cunoscuti sub numele de pelerini, au ridicat panzele din Anglia spre America, pe vasul Mayflower.

Nu se stie din ce motive au ancorat la Plymouth in Noua Anglie, in loc sa se opreasca in nordul Virginiei, asa incat au trebuit sa primeasca o noua autorizatie de la compania pe ale carei teritorii au ajuns.

Pentru a preveni tulburarea coloniei de catre cei certati cu ordinea, inainte de a debarca au redactat Acordul Mayflower, ca un instrument de guvernare.

Acest acord era de fapt pe linia de legamant a separatistilor fata de guvernarea civila, si el a ramas principala lor constitutie, pana cand Plymouth a fost incorporat in anul 1691 cu asezarile din Salem, in Massachusetts.

Debarcarea la Plymouth a fost providentiala, pentru ca, daca ar fi debarcat in Virginia, ar fi fost persecutati tot asa cum fusesera in Anglia.

Batranul Brewster le-a fost conducatorul spiritual, iar William Bradford a devenit primul lor guvernator.

Cel putin cincizeci din colonisti au murit in acea prima iarna grea ; dar incepand cu primavara urmatoare, afacerile colonistilor au inflorit si ei au reusit curand sa isi plateasca datoriile.

Biserica era centrul vietii spirituale si sociale din comunitatea lor.

Un mare numar de puritani nonseparatisti s-au stabilit in Salem si Boston dupa anul 1628.

In anul 1626, John White, un pastor puritan din Dorchester, Anglia, a organizat o campanie pentru a instala cativa oameni la Salem.

In jur de cincizeci de oameni au ajuns la Salem in toamna anului 1628 si l-au ales pe John Endicott, guvernator.

Acesti oameni erau, fie congregationisti puritani, fie anglicani inclinati spre congregationalism inainte de a fi parasit Anglia.

Faptul acesta, mai mult decat serviciile medicale amabile ale dr.Samuel Fuller, care venea de la colonia separatista Plymouth pentru a le acorda ajutor medical in timpul iernii din anul 1628 - 1629, a determinat colonia Salem sa infiinteze sistemul congregational de guvernare a bisericii, bazat pe un legamant.

In anul 1629, organizatia lui White a fost incorporata in Compania Golfului Massachusetts. Toti actionarii Companiei Golfului Massachusetts care nu vroiau sa emigreze in Anglia, impreuna cu liderii companiei si cu documentul de constituire – “ charter “ – pentru a scapa de domnia despotiva a lui Carol I.

In anul 1631, Tribunalul General din Massachusetts a limitat dreptul de a vota, doar la membrii bisericii, si congregationismul a devenit religia de Stat.

Colonistii au respins conducerea bisericii de catre episcopi, dar au sustinut principiul uniformitatii credintei.

John Winthrop ( 1588 – 1649 ) a fost declarat guvernator al acestor asezari din Salem si Boston.

Peste douazeci de mii de puritani au venit in aceste asezari intre anii 1628 si 1640.

Pastorii unui numar tot mai mare de biserici erau absolventi de universitate, majoritatea educati la Cambridge.

Ei le interpretau oamenilor Scriptura, asa incat acestia sa cunoasca modul in care trebuie sa o aplice in viata lor particulara si sociala.

Cu toate ca organizarea bisericilor era congregationala, teologia acestor puritani era calvinista.

Dorinta de a ocupa regiuni fertile invecinate si intoleranta conducatorilor asezarii din Noua Anglie, au dus la ceea ce s-ar putea numi “ roirea “ puritanilor.

Thomas Hooker ( 1586 – 1647 ), numit pastor la Newton in anul 1633, era iritat din cauza limitarii drepturilor cetatenesti la membrii bisericii.

Impreuna cu congregatia lui, a cerut magistratilor permisiunea de a emigra spre Vest, in fertila Vale a raului Connecticut.

Au primit permisiunea de a pleca, si in jurul anului 1636 erau infiintate trei orase.

In anul 1638 au fost elaborate Regulile Fundamentale ale Connecticut-ului, fiind de fapt Constitutia noii colonii.

Aceasta Constitutie era mai liberala decat cea a coloniei mama, deoarece numai guvernatorul trebuia sa fie membru al bisericii, iar guvernarea era bazata pe acordul poporului exprimat prin votul pentru magistrati.

Infiintarea unei alte colonii poate fi atribuita lui John Davenport ( 1597 – 1670 ), pastor al unei biserici din Londra, si unuia din membrii sai, Theophilus Eaton, care au navigat spre America impreuna cu multi membri ai congregatiei in anul 1636.

Ei s-au gandit ca nu vor fi fericiti la Boston, si astfel au infiintat colonia New Haven din Sudul Connecticut-ului de azi.

Prin negocieri, au obtinut pamant de la indieni, si in anul 1639 au creat un commonwealth, o comunitate economica de bunuri bazata pe Biblie, in care numai membrii bisericii aveau dreptul de vot.

In anul 1664 aceasta colonie s-a unit cu celelalte, pentru a forma colonia Connecticut.

Unitatea teologica si de organizare a fost asigurata la Sinodul de la Cambridge in anul 1646, la care reprezentantii a patru colonii puritane au adoptat Marturisirea de credinta de la Westminster, ca expresie a teologiei lor, elaborand in final Platforma de la Cambridge in anul 1648.

Aceasta platforma declara ca fiecare biserica este autonoma, fiind creata printr-un legamant al bisericii, care ii lega pe credinciosi unii de altii si de Cristos, Capul Bisericii.

Primii puritani nu i-au ignorat total pe vecinii lor pagani.

John Eliot ( 1604 – 1690 ), pastor al bisericii Roxbury, care a inceput sa lucreze printre indieni in anul 1646, si-a organizat convertitii in mici asezari urbane.

In jurul anului 1647 existau patrusprezece localitati, cu aproape douazeci si patru de mii de indieni crestini.

De asemenea, el a tradus si a publicat Vechiul si Noul Testament in limba indiana in anul 1661, si respectiv in anul 1663.

( Teoria generala a dreptului, curs universitar, - extras – prof.univ.dr.Costica VOICU, Ed.Lumina lex, Bucuresti, 2002 – Facultatea de Drept si Administratie Publica Bucuresti a Universitatii “ Spiru Haret “, in anul intai de facultate 2005 – 2006 )