Drepturile omului. Reglementari internationale. Istoric ( 6 )

Reglementari internationale

Conventia cu privire la eliminarea oricaror forme de discriminare in invatamant, adoptata de Conferinta generala a  UNESCO, la 15 decembrie 1960, prevede angajamentul Statelor parti, de a elimina si preveni orice discriminare in acest domeniu, luand in acest scop masuri legislative necesare, si aplicand o politica nationala, care sa promoveze egalitatea in sanse de tratament.

In aceeasi ordine de idei se inscriu Conventia impotriva torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante, adoptata de Adunarea generala la 10 decembrie 1984, si Conventia privind drepturile copilului, adoptata de Adunarea generala in decembrie 1990.

Majoritatea acestor documente au creat si mecanisme de promovare si protectie a drepturilor pe care le proclama.

In sfarsit, o alta directie a fost aceea de elaborare a unor instrumente juridice, cu privire la ansamblul drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Dupa lucrari prelungite si aprofundate, pentru definirea continutului drepturilor omului, au fost elaborate cele doua Pacte internationale referitoare la drepturile economice, sociale si culturale, respectiv la drepturile civile si politice, adoptate de Adunarea generala in unanimitate, prin Rezolutia 2 200 / XX din 16 decembrie 1966 ( Pactele de la New York ).

Prin reglementari paralele si identice, cele doua pacte plaseaza drepturile omului, in contextul dreptului popoarelor de a dispune de ele insele, de a-si stabili statutul politic, si a asigura in mod liber dezvoltarea lor economica, sociala si culturala, si al dreptului popoarelor de a dispune liber, de resursele lor naturale.

De asemenea, ele au ca elemente comune, Preambulul, ca si alte prevederi referitoare la egalitatea in drepturi a barbatului si femeii, dreptul la asociere, protectia familiei si a copiilor.

Ele dezvolta in termeni juridici, uneori mai generali, alteori suficient de expliciti, drepturile economice, sociale si culturale, respectiv, civile si politice, pe care le vom examina in capitole distincte, luand in considerare si practica mecanismelor create pentru a promova aplicarea lor.

Pactul privind drepturile civile si politice este insotit de un Protocol facultativ, care prevede competenta Comitetului, de a primi si examina Comunicari provenind de la persoane aflate sub jurisdictia Statelor parti la Pact si la Protocolul facultativ, privind pretinse incalcari ale drepturilor lor.

La sesiunea a 44-a, a Adunarii generale din anul 1989, a fost adoptat un nou Protocol facultativ la acest Pact, pentru abolirea pedepsei cu moartea.

Cele doua pacte au creat, de asemenea, Comitete pentru supravegherea si promovarea aplicarii lor, de catre State.

In ceea ce o priveste, Curtea Internationala de Justitie, de fiecare data cand s-a referit la drepturile omului, nu a lasat nicio indoiala ca respectarea lor este bazata pe dreptul international general.

Curtea a indicat ca, principiile si normele dreptului international, privind drepturile fundamentale ale omului, genereaza obligatii erga omnes, ca articolele Cartei ONU privind drepturile omului contin obligatii juridice, ca a priva oamenii de libertate, si a-i supune constrangerii fizice si unor conditii dure, este in sine, incompatibil cu principiile Cartei, ca si cu principiile fundamentale enuntate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )