Buna seara tuturor! Bonsoir à tous! 23 ianuarie/janvier 2021-01-23
Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À :.................[...].; cancelaria@patriarhia.ro;
palatul.patriarhiei@patriarhia.ro; peterhehn@...;.pcraciunas@....;
prdominich@...; pr.mihai.martinas@...; presa@patriarhia.ro;
procetatean@presidency.ro; varujanpamb@ ............[...] ; sr.emmanuelmaillard@gmail.com; [...........]; oliviamarcov@gmail.com;(Camelia Smicala din Piatra-Neamt, Tampere= Camelia Mocanu/Jalaskoski/Karppinen ) camelia_mocanu@yahoo.com;
ministru@mae.ro; opinia_ta@mae.ro
Date :samedi 23 janvier 2021 à 18:39 UTC+2
Buna seara tuturor! Bonsoir à tous! 23
ianuarie/janvier 2021-01-23
Am trecut in Noul An si mai intai sa va
urez « La multi ani ! », si ani frumosi, buni, fericiti,
cu sanatate si sa ne rugam sa dispara pandemia sau epidemia sau ce este ea, de
la noi !
Ei bine, in acest email, am sa va spun despre
cateva probleme sau aspecte, nesolutionate, sau care nu sunt placute din
pacate, sau care, poate, dupa caz, sunt partial solutionate....
De ce nu ajung/ nu mai ajung
scrisorile/coletele fie ele prin Posta clasica, traditionala, fie prin posta
electronica ???
De ce paginile facebook, publice, ale unor
institutii publice, sunt blocate pentru unele persoane, adica acele persoane nu
pot scrie comentarii acolo, fie scriu comentarii si ele le sunt sterse ???
Despre o veste neplacuta, care m-a
dezamagit si pot spune, daca o fi si foarte adevarat m-a si scarbit....
Despre faptul ca unii s-au vaccinat, in
prima etapa, cu vaccinul anti-covid.....
Sa incep :
Mai intai, o veste care a venit pe
neasteptate, da si nu, si da, si totusi si nu....
Sa va explic : Camelia Smicala, doamna
doctor Smicala s-a recasatorit, s-a cununat religios !
Vestea e in “categoria” aspectelor si
problemelor de viata partial solutionate... asa o incadrez eu acum...
E bine pentru ca dna Smicala nu mai e
singura, pentru ca, se vede treaba – imi pare rau sincer ca asa stau lucrurile,
dar era o femeie singura si era lovita din toate partile, exact ca si cum s-ar
fi aflat in mijlocul unui cerc de infractori nebuni si inraiti, cu pulsiuni
criminale, care nu se destind si nu isi descarca tensiunile patologice,
psihice, decat lovind in alta persoana, trebuie sa gaseasca pe cineva in care
sa pocneasca in fel si chip....
Era greu pentru ea si financiar, odata
scria ca nu si-a primit salariul sau concediul medical poate, mai multe luni de
zile, vreo trei luni....
Este de notat ca lucrurile merg
prost si ca, daca esti PUS, eu subliniez, PUS, intr-o situatie proasta, tipi,
strigi dupa ajutor, adesea cu rezultate mici, sau chiar fara rezultat....
Cate nenorociri pentru ca s-a casatorit, in
a doua ei relatie de casatorie, cu un finlandez bolnav psihic !!!
Copiii ei nu sunt nici azi liberi.
Doar ca au mai crescut si conteaza, de acum
pot si ei sa vada cumva, mai siguri pe ei, situatia, se simt mai mult ca
siguri, totusi, mai siguri pe ei, stiut fiind faptul ca un copil ajunge repede
speriat si dezorientat, fiind prea mic sa isi dea seama ce i se face, ce
traieste, ce i se intampla....
Ieri seara am vazut un film “Tatal
Fantoma” cu Marcel
Iures, Victor Rebengiuc, Mariana Mihut ..., si subiectul filmului ( pe youtube,
pe canalul CINEPUB ) era
despre un profesor american, de origine evreu din Bucovina, Romania,
care peste multi ani in care nu isi cautase familia, se gandeste sa isi ia un
concediu de un an de zile si sa se intoarca la origini, si ajunge la Suceava,
pentru cã de la Biblioteca din SUA unde cautã el sa afle despre Bucovina ( se
pare ca el o stia in Imperiul Austro-Ungar si cam atat ), bibliotecara (o
româncã) ii recomandã sa contacteze in Romania o prietena sau cunostinta de-ai
ei, pe numele sãu Tania Georgescu, care lucra la Arhivele judetului.
Familia profesorului ( personajului
din film ) Robert Traum emigrase din Romania in anii 1920..., astfel ca
in Arhive, Tania Georgescu, functionara din Romania, nu da deloc de urma
acestei familii de evrei, Traum...
( in Arhive...
recent, Diana Sosoaca spunea pe FB despre Morga
in care zac cei morti printre bucati de haine sau incaltari, pe jos,
alandala... nu stiu exact in ce loc ...Arhivele, deficiente, acum si Morga a
ajuns un haos... )
In sfarsit, inainte de a pleca din SUA,
Robert Traum ( actorul Marcel Iures ) luase cu sine cateva fotografii cu
bunicul sau Solomon si fiii acestuia, Samuel si Rudolf Traum, si o scrisoare pe
care o avea in arhiva lui de familie, o scrisoare uitata, citita poate candva asa,
ca un act de interes despre familia din care te tragi si cam atat, caci lasata
deoparte apoi....
Acum insa o ia cu sine, un alt evreu,
Samuel/ Sami Grindberg ii scria din Romania....
Fara raspuns, caci lui Samuel Grindberg,
acela care cunoscuse familia Traum in Romania demult, lui Grindberg nu ii
scrisese din SUA nimeni, niciodata, ca raspuns la scrisorile sale...
Totusi, profesorul Robert Traum are in
arhiva lui de familie scrisoarea lui Grindberg, prietenul de altadata al
familiei Traum in Romania, si ii foloseste enorm, intrucat Arhivele judetului
Suceava nu dau de urma nicidecum a familiei Traum, in schimb, Samuel Grindberg
traieste, este inca in viata, are vreo 80 de ani, tinuse un Cinematograf,
din care il alungase Primarul, si atunci batranul evreu Sami, umbla cu o masina
buna, englezeasca facuta pentru Armata SUA, in spatele careia remorca o rulota
in care avea cinematograful pe roti, se oprea in comune, in orasele si proiecta
filmele pe care le avea.
Primarul insa, lucru surprinzator,
ce credeti ?
Controla totul in orasul sau insotit
de 2 haidamaci, da, da, chiar asa, ucraineni, care proveneau din Kiev, si erau
mana lui dreapta IN TERITORUL ROMANIEI.
Astfel, cand Tania Georgescu, functionara
Arhivelor Sucevei se hotaraste sa-l insoteasca, sa-l duca ea cu masina pe prof.
Robert Traum la Radauti ( si la Siret, doua locuri in
care traisera pe vremuri familii de evrei ), pentru a da de urma familiei
sale, sau a lui Sami Grindberg, poposesc intr-un loc, un restaurant ceva, unde
imediat sunt interpelati la masa lor de cei 2 haidamaci ucraineni care le cer
socoteala, ce cauta ei acolo !
Mai mult, auzind ucrainenii ca Robert Traum
e american au spus imediat ca nu vor americani la Siret !
Pe de alta partea, - voi cum va
explicati ? – cand nu le convenea ceva, dadeau telefoane la KIEV, de pilda,
pentru a verifica la Kiev, numarul de inmatriculare al masinii din Romania, a
batranului Sami Grindberg, evreul-român cu cinematograful pe roti !
Una, doua, ei sunau la un individ in Kiev,
care VERIFICA OAMENII ROMANI DIN ROMANIA !!!!
Dar, va vine sa credeti ? Oare ce se
intampla ? O fi film, dar totusi...
Primarul din Romania era stapan peste o
zona geografica intreaga si il tot ameninta pe evreul Sami, ii interzicea
practic sa mai arate filmele lui vechi, pe motiv ca azi oamenii vor
Entertainment. Astfel, unul din ucraineni, vazandu-l in dizgratie totala pe
evreul Sami cel batran, ii cere Primarului, mai exact ii spune ca el vrea
pentru el, masina cea buna englezeasca, a lui Sami, adica sa il deposedeze pe
evreu de masina lui !
Cu alte cuvinte teroare in Romania, in Nord, in Suceava, in zona Cacica, si
prezenta UCRAINENILOR CONTROLAND VIATA, MASINILE, IDENTITATILE, INTERESELE
ROMANILOR IN ROMANIA !!!!
Pana la urma dupa cateva zile de cautari,
Robert Traum il gaseste intr-o noapte intr-un oras pe Sami, care isi
desfasurase Cinematograful ambulant, in aer liber, si avea si clienti....
Cei doi fac cunostinta, Robert ii pune in
fata o fotografie adusa cu sine in care Sami ii recunoaste pe Solomon, bunicul
lui Robert, alaturi de Nathan, tatal lui Sami Grindberg si nu numai, dar petrec
la povesti adevarate, noaptea aceea, impreuna, si astfel Sami ii dezvaluie
adevarul despre familia lui, lui Robert Traum.
Robert credea ca familia lui
emigrase din pricina saraciei in anii ’20 din Romania, in SUA, dar lucrurile
erau complet diferite !
IN fapt, tatal sau bunicul lui Robert,
tatal era Samuel ( Solomon Traum, bunicul, avusese 2 fii, pe Samuel si pe
Rudolf ) Traum fusese bogat in Romania si orasul intreg ii apartinuse (
Radauti(i) ? ), iar Cinematograful ajunsese al lui Samuel Grindberg, prieten de
familie cu Traumii.
Numai ca bunicul sau tatal, fiind bogat,
avea un rival care il ataca mereu, pana cand bunicul l-a impuscat, si in
noaptea aceea, familia Traum toata a disparut in SUA !
Bunicul probabil...
In SUA insa cei doi fii ai lui Solomon au
apucat pe cai total diferite : Samuel, tatal lui Robert Traum profesorul de
azi, devenise un gangster si murise in inchisoare, pe cand Rudolf devenise un
scriitor reputat, un profesor !
De aceea de altfel, micul Robert de
altadata fusese adoptat de Rudolf, fratele tatalui sau !, adica de unchiul
sau !
Si asa, Robert a ajuns si el la randul sãu
profesor.
Odata ce Sami ii explica ca “tot orasul
asta e al tau, ia-ti orasul inapoi !”, Robert se duce la Primar, pe care din
pacate il cam ameninta, primarul avand reputatia unui idiot, si de fapt se
purta brutal, ca o bruta si un idiot... – si obtine pentru Sami cinematograful
Excelsior, pe care Sami il redeschide, adevarat Cinema, intr-o cladire.... si oamenii
nu intarzie sa vina la film !!!!
Tania Georgescu ramane cu profesorul, cu
binecuvantarea matusii si a unchiului sau ( Victor Rebengiuc ) !
IN ultimele zile pe youtube am
vizionat alte 2 filme, pe care vi le recomand :
“Intre chin si amin !”( viata detinutilor
politici, barbati, in inchisorile comunite, torturile la care au fost
supusi ), si “Binecuvantata fii, inchisoare “ despre
viata din inchisoarea Mislea, a unei detinute
politic, o femeie care chiar a existat si filmul e inspirat din viata
ei, Nicoleta Valeria Bruteanu, interpretata de actrita Maria Ploae, pe
internet, gasiti un articol, un site, despre Nicoleta/ Coleta Bruteanu, o
romanca care fusese jurnalista la ziarul “Desteptarea “ al Taranistilor si care
a fost arestata in vara lui 1949 de comunisti, tinuta in sediul Securitatii si
apoi dusa la Mislea la penitenciar de unde a fost dusa la Canalul Dunare-Marea
Neagra.
Dupa ce a fost eliberata s-a casatorit si a
plecat in Franta, Coleta Bruteanu a fost insa o femeie credincioasa, e adevarat
ca religia si credinta multora s-a desteptat mai ales in inchisoarea politica,
dar Coleta Bruteanu chiar era o femeie buna si credincioasa.
Era nepoata lui Iuliu Maniu.
Sotul ei, Sergiu Grossu, a fost arestat
dupa ea, la cativa ani ( asta am citit pe internet ), dar ea insasi la data
arestarii ei nu era inca casatorita cu el.
Dupa casatorie s-a numit Grossu si pentru
ca traia in Franta, si-a scris prenumele Nicole Valéry.
Pe wikipedia gasiti ca s-a nascut in 4
iulie 1919 ( 4 iulie, ce zi ! ) la Trunu-Magurele, ca a fost o scriitoare
activa din 1945 – 1996 ( probabil minus anii din inchisoare pentru ca
acolo oricum nu putea scrie ), nepoata din partea mamei ei cu Iuliu Maniu.
Puteti citi un articol mai lung cu titlul “
Sotia mea, Coleta” – Procesul comunismului, pe site-ul
www.procesulcomunismului.com.
Un articol despre ea il gasim pe site-ul : revistacititordeproza.wordpress.....,
Arhiva Revistei Literare Faleze, “Binecuvantata fii, inchisoare”...
De asemenea, am gasit de data asta pe
youtube, a aparut, filmul “ Un pas in
urma serafimilor “, apare in doua parti, este oribil, ca realitate a
elevilor din Seminariile, in film, dintr-un Seminar Teologic, sigur, probabil ca or fi si elevi cum
trebuie, dar cei prezentati in film, care au facut subiectul filmului erau niste
delicventi, faceau camatarie, lasau fetele insarcinate, sigur ca lipseau de la
slujbe, nu tineau posturile, fumau, se duceau sa duca valuta in strainatate,
pentru care primeau un comision, etc.
Erau pusi sa se denunte unii pe altii de
catre un profesor preot care ajunge pana la urma la conducerea Seminarului,
care era totusi innebunit cu denunturile, si care nu era nici el, nici prea
pacific, nici onest, adica era si el uns cu toate alifiile, numai ca o cam ia
razna cu denunturile cu care ii ameninta pe elevii seminarului care se plang
parintilor, iar parintii la randul lor angajeaza un avocat....
Sigur ca viata lor era una supusa unor
restrictii, dar sa fim sinceri, daca mai mergeau dupa fete, daca mai fumau,
...dar ei incepusera cu camataria intre ei, cu transportul de valuta in trai
straine, motiv pentru care absentau pe motive medicale, falsificau ca niste
profesionisti scutirile medicale.... etc., mergeau la biliard unde jucau
biliard, beau, intalneau fete....se duceau acasa la fete...
Preotul profesor ii exmatricula, unul dupa
altul, totusi elevii nu l-au mai suportat pentru ca brutal putea fi si el, si
era prea inchizitor, de atfel era intr-o “lupta” pentru ascensiune in sanul
seminarului cu directorul adjunct...
Una peste alta, asa lipsit de onestitate
cum era, asa prefacut, mincinos cum era, el era profesorul, era mai batran si
isi dadea seama de minciunile elevilor sai, si, da, e drept ca nici elevii nu
erau mai prejos de asa un profesor uns cu toate alifiile.
Diferenta era ca profesorul nu traia cum
traiau elevii, dar cumva, ne putem intreba cum traise si el la randul lui in
tinerete ?
Sau cum si-ar fi dorit in realitate sa fi
trait ?
Asa niste elevi smecheri, viitori preoti,
pentru care totusi religia nu insemna nimic...
Se imbatau, inventasera un tanar care cauta
sa cunoasca, prin intermediul ziarului, o fata, si adunasera scrisorilor
tuturor fetelor care le scrisesera lor, caci ei toti ticluisera acest personaj,
apoi s-au apucat sa scoata intre ei la licitatie scrisorile primite de la fete,
unul din ei tinand la licitatie, iar celalalt care impartea scrisorile,
renuntand si oferindu-le gratuit celorlalti colegi de-ai lor.
“Banca saracarilor” se numea asa, pentru
ca, “sarac esti tu ”, ii explica un
elev, altui coleg de-al sau care venise sa se imprumute de bani, si care a
lasat, la cerere, gaj, lantul lui de aur, caci primeau numai aur in gaj colegii
sai...
Daca nu vii cu banii, le vand – l-a anuntat
colegul lui, camatarul.
Si acuma, cand ii vezi asa, du-te si te
spovedeste la preot, asteapta, daca esti sarac, milostenia si ajutorul unui
preot !
In orice caz erau paraleli cu viata
normala, nu mai zic cu preotia lor viitoare, la care unii poate nu au mai
ajuns, fiind exmatriculati.
E adevarat ca se mai gasea cate un personaj
in film sa intrebe vreun elev mai rasarit la caracter : “De ce ai venit tu aici ?”
De ce vrei
tu sa faci un seminar teologic, daca nu iti place si faci orice matrapazlac ?
Cu vechea conducere, elevii, in mod direct,
negociau cu profesorii si isi chemau parintii la intarire, sa aduca si ei ceva
Scolii, Seminarului, si asa ramaneau in scoala in continuare...
La inchisoarea Mislea erau mai cinstite –
prin comparatie - femeile cand negau, cum rezulta din filmul mentionat mai sus,
cand negau ca ar fi facut ceva – unele erau legionare si la ancheta si chiar in
detentie, negau ca ar fi fost, sau ca ar fi facut ceva ce nu trebuia....
Zic ca erau mai cinstite, pentru ca cel
putin in inchisoare nu mai faceau nimic, ele nu erau detinute de drept comun
adica... ba inca Coleta gasise o Biblie si reusise sa o ia, si o ascunsesera in
camera lor, in celula, si o impartisera pe capitole sau Evanghelii si citea
fiecare, apoi schimbau fasciculele intre ele....
In ascuns...
Dar si Seminarul Teologic, este, intr-o
oarecare masura, poate fi comparat cu o inchisoare, cat priveste restrangerile
de drepturi, restrangeri adesea voite de Dumnezeu pentru TOTI OAMENII, nu numai
pentru elevii unui seminar teologic, si iata, in “inchisoare” ce faceau
elevii....
E adevarat ca la varsta liceului sunt prea
tineri si nu ii poti tine chiar asa in frau, si trebuie sa le lasi o libertate
oarecare, totusi....
E varsta....
Coleta Bruteanu era o femeie sensibila, dar
a fost, asa ne-o arata filmul, o femeie totusi puternica, si fizicul,
constitutia ei a ajutat-o in buna masura, dar si psihic, totusi, a fost o
femeie puternica...
La confruntare, la ancheta, a descoperit ca
o mintisera prietenii ei, care fusesera din aceeasi tabara cu ea, prieteni de
familie, - inainte de a venit comunistii la putere...
O turnasera, si chiar mintisera.
A turna, sa zicem, o divulga ceva despre
cineva, dar a si minti cand torni....
Sigur insa ca merg mana in mana, turnatoria
cu minciuna si chiar se pune semnul egal intre ele.
Si acuma sa va spun
despre Corespondenta si Posta :
Voi atasa un fisier word in care am copiat
cateva articole si am indicat si cateva linkuri spre cazuri fel de fel – in
care destinatarii nu si-au primit si nu isi primesc colete, pachete comandate
/cumparaturi online, scrisori primite... mai exact neprimite, dar pe care ar fi
trebuit sa le fi primit...
Problema e
mai veche, din 2015, cel putin....
Dar au fost
probleme cu corespondenta catre romanii din diaspora, 14.000 scrisori nu au
ajuns la destinarii lor in strainatate !
Intrebarea
este cum de Posta din Franta, din Romania, din alte parti ( Suedia de pilda )
nu mai functioneaza bine si ridica atatea nemultumiri ?
Oricum, avand in vedere ca oamenii se plang
– eu am copiat numai cateva articole, am mai gasit si altele, sau pe acelasi
Forum mai erau niste cazuri... – ca nu isi primesc coletele, pachetele,
scrisorile...
Cum se
explicã, in fiecare tara, cand vezi ca in multe tari e cam aceeasi problema ?
Totusi, functionarii nu isi pot permite sa
faca asta, nu cred ca li se trece cu vederea....pentru ca e vorba de scrisori,
de plicuri care contin diverse, carti, carticele, brosuri, felicitari ...
cumparate de cei care le trimit, platita si Posta in sine,...expeditia,
timbrul....unii trimit bani in plic, chiar daca in mod normal, asta nu e prea
recomandat...
Ma gandesc chiar ca au ordin sau au
avut, sa nu mai distribuie, livreze, scrisorile.
Unii spun ca poate le ia factorul postal,
altii, functionarii de la Posta care dirijeaza corespondenta, deci in faza, in
procesul in care corespondenta e pe drum si e sortata, distruita, pusa in saci,
etc.
Cum a fost functionara din Franta, de langa
Lyon, care a sustras mai multe colete, in noiembrie decembrie 2020...
In ce priveste faptul ca 14.000 de
scrisori din România nu au ajuns pentru votarea din 6 decembrie 2020 la românii
din strainatate !
Aici ar fi putut fi un interes politic in
modul cel mai direct cu putinta.
Pe de alta parte,
vecinele noastre din Drumul Taberei, sector 6, Bucuresti:
Aurelia Calugaru, de la etajul 8 din blocul
R 4, scara A : ne-a trimis noua din Viena o scrisoare/ felicitare de
sarbatorile de iarna 2020, i-a spus mamei, o intreba mereu la telefon daca am
primit-o : nu am primit NIMIC din Viena, si nimic.
Nu primim decat facturile de telefon si
lumina electrica.... Enel.
Aurelia Calugaru am inteles eu, mentiona
mai multe scrisori, poate si-a trimis siesi in Romania vreo scrisoare, ceva...
Cele 2 colete cu medicamente din Viena de la
Magda Calugaru nu au sosit niciodata la Bucuresti la Aurelia Calugaru, mama
Magdei.
Toate in noiembrie, decembrie 2020 !
Vecina din blocul A 5 de pe str. Delinesti,
Eliza Gheorghiu nu a primit scrisoarea din Suedia de la
nepoata ei stabilita acolo.
Acuma, se pare ca Aurelia Calugaru a
trimis, nu stiu cum, prin cine, alt pachet sau scrisoare, pentru ca mama saraca
ii spunea la telefon : “Spune-mi cand vine si ma duc eu la tren la gara sa
astept...”
Scrisorile pe care
mi le-a trimis Jude Duc Thang in 20 noiembrie si 10 decembrie 2020 din Lyon nu
ajuns niciodata la mine.
POSTA ROMANA nu mi-a trimis niciun
raspuns pana azi cand va scriu !
IN 18 decembrie 2020, Serviciul
Clienti al Postei Romane mi-a scris ca a dirijat datele mentionate de mine si
reclamatiile mele, catre Serviciul Reclamatii CARE IMI VA TRIMITE UN RASPUNS.
Nu mi-a trimis pana azi 23 ianuarie
2021.
Cu Posta Romana Serviciul Clienti am purtat
o corespondenta in zilele de 4, 7, 14, 17/18 decembrie 2020. Atunci am scris
eu, atunci mi-a raspuns Posta-Serviciul Clienti.
Pe Forumuri apar cazuri de Rapoarte facute
de Posta Romana in care pachetele apar INMANATE LA DESTINATAR, iar destinatarul
INTREABA CE E CU PACHETUL LUI CA NU AJUNGE ????
Cat despre noi familia Marcov, parca
nu existãm : NU PRIMIM NICIO SCRISOARE, atunci cand cineva ne trimite o
scrisoare.
Cred ca exceptia a facut-o, poate,
felicitarea verisoarei mele Magda Turcu din Bucuresti, daca i-a trimis cumva
una anul asta mamei de sarbatori.
Magduta Turcu ne felicita cu ocazia unor
zile, de-a lungul anului, asa ca primim, sau primeam, felicitarile din trimise
tot din Bucuresti.
Noi nu primim decat factura de la ENEL,
familia Calugaru de la etajul 8 primeste plicul-factura de la DIGI24 furnizorul
de internet.
Si inca, noi mai primeam factura de la
Telekom, de la Telefonie fixa.
Nicio scrisoare din strainatate care ne
este adresata – nu soseste in cutia noastra postala la Bucuresti, cutia postala
a familiei Marcov.
Si acum despre altceva, la fel de
neplacut ... :
Pe 5 ianuarie 2021 m-a sunat acasa
pe telefonul fix, colega mea Laura Agurida.
Cred ca a mai sunat cu vreo 2 zile inainte,
cand nu am prea vorbit, dar vad ca nu am notat in Agenda mea....
Nu mai vorbisem demult cu Laura (de prin
iunie 2020 ) si se pare ca nu imi mai stia numarul de telefon fix, ea care din
2008, 2009 de la terminarea facultatii ma sunã la intervale de timp, de atatia
amar de ani imi dã telefon acasa Laura, pe numarul Telekom de telefon fix !
Pe FB Messenger, Cecilia Cornitescu,
prietenã cu Laura, imi scrie intr-o buna zi ca Laura nu mai stie numarul meu si
ca voia sa ma sune, cum era in jurul, cumva, al zilei mele de nastere din
noiembrie, m-am gandit ca voia sa imi spuna la multi ani.
In fine, i-am dat numarul Ceciliei si ea i
l-a trimis Laurei care m-a sunat, eram cu Cecilia pe messenger si nu am stat de
vorba cu Laura cam deloc, dar am auzit-o, m-a sunat, am schimbat cateva vorbe.
Dar pe 5 ianuarie 2021 am avut ocazia sa
vorbesc cu Laura vreo 31 de minute si 57 de secunde, cum arata ecranul
telefonului cand am inchis conversatia cu ea.
De ce – ce regula o fi asta, nescrisa ? ce
logica o fi asta, neomeneasca ? – de ce vorbesti frumos cu omul, si omul se
poarta urat sau miseleste ?
Chiar daca in fata iti vorbeste, poate, si
el, frumos ?
Ce credeti ca s-a
intamplat ?????
Va amintiti poate, ce incantata am
fost ca pe 23, 24 noiembrie 2019 cand am fost la recomandarea Laurei Agurida,
la scoala 196 din str. Cozla, sectorul 3, membra in sectia de votare ? Atunci
cand au fost alegerile prezidentiale...
Eram incantata si linistita ca s-au purtat
toti frumos, sau in fine, la final a mai fost ceva discutie, putin, cand am
numarat voturile, dar cu totul s-au purtat frumos.
Colegii, membrii – toti, ii includ aici pe
toti – sectiei de votare....
Ei bine, nu a fost asa, pana la urma, dar
nu chiar despre ei in mod direct pare a fi vorba...
Pentru ca, sa va spun cum a ajuns la mine
vorba, in ce versiune :
Din noiembrie 2019, pana in 5 ianuarie
2021, sau cu o zi, doua inainte de data de 5 ianuarie 2021....
Laura imi spune la telefon ca ea nu s-a mai
dus la votare pe 6 decembrie 2020...
Ce s-a intamplat ?
Dupa votarea din 24 noiembrie 2020,
la sediul PNL Sector 3 au fost discutii si scandal, facut, se pare scandalul,
de dna Marina Stefania Manea ( care de la scoala 196 in seara zilei de 23
noiembrie 2019 a plecat cu echipa ei la scoala 200.... ) care a fost suparata
si a intrebat : “ DE CE LE-ATI ADUS DE MANCARE, DE CE LE-ATI DAT MANCARE in
ziua de 24 noiembrie 2019, membrilor sectiei de votare? “ veniti la inlocuire,
cum ar veni, reprezentand partidul PNL, inlocuind membri sau nu, ai PNL-ului
care venisera in turul I al prezidentialelor si nu mai veneau in turul II.
Legea spune ca e prevazuta o suma de bani,
pentru presedintele si loctiitorul presedintelui sectiei de votare, care suma
se da chiar asa in bani, iar pentru membrii sectiei de votare se aduce mancare,
in mod direct, acuma, daca nu se aduce mancare, atunci li se dau bani pentru hrana
din ziua in care sunt in sectia de votare de la 6h00 dimineata pana cel putin
la 21h00 seara si mai tarziu chiar.
Pe 24 noiembrie 2019, dna Silvia Ioana Sava
ne-a adus mancare, mie si Doinitei Tanase care reprezenta UDMR-ul, eu
reprezentam PNL-ul.
Si am fost incantata si m-a induiosat,
poate radeti, dar eu nu rad, era un frig cumplit in acele zile, si cand am
auzit – pentru ca nu ma pricep – ca Silvia Sava era, statea, a stat toata ziua
la sediul PNL-ului si la intervale de timp a venit sa ne aduca mancare la
scoala 196 din sectorul 3, sector intins, mare, cu distante cam mari ...
Ne-a adus mancare buna, a fost mancare,
acuma, mancarea nu a “dadeam” eu, asa ca nu am avut pretentii, era buna la
gust, ba chiar colegul de sectie si scaun, Antonio, m-a lamurit cum se cheama
puiul, Crispy, a spus el, adica snitel, prajit, Crispy ... si
parea si el, si il inteleg, ca tare mult ar fi vrut si el, nu a fost multa
deloc, as spune, a fost calculata cumva la limita, dimineata, pranz si seara,
dar seara toti se grabeau acasa...
Ca sa va faceti o idee, mi se facuse foame
si cand ne-a adus mancarea la pranz, punga cu mancare, eu am mancat-o, nestiind
atunci ca ea continea cu sanvisul ( mancarea toata ) de seara ! Eu ma bucuram
ca ne aduce toate acelea pentru pranz, cand o aud pe Doinita langa mine : “A !
Ne-a pus in punga si sandvisul pentru deseara !”
Dar, cum seara nu mai era timp prea mult,
ca toti eram obositi, la 21h00 abia am asteptat sa inchidem sectia, si sa
numaram voturile ca sa plecam acasa, in ziua aceea de iarna teribila, desi eram
in 24 noiembrie 2019....
Nu s-a mai gandit nimeni la mancare prea
mult, dar se simtea ca tuturor li se facuse foame si fiecare abia astepta sa
ajunga acasa la caldura...
Deci eu am fost multumita si asta a fost,
am ramas cu impresia asta vie, ca s-au purtat tare frumos si nu imi venea sa
cred !
Inainte de alegerile parlamentare din 6
decembrie 2020, am si trimis pe FB Messenger unor prieteni, oarecum, zic
oarecum, adica nu chiar direct, dar putea trece drept o incurajare, sau ma rog,
un impuls, un mesaj cum ca eu voi sustine, voi semna pentru candidatii PNL la
Deputati si Senat, ca de semnat am si semnat pe o platforma online, cu
trimiterea fotografiei cartii mele de identitate, nu am stiut niciodata daca a
ajuns semnatura mea, site-ul avand asa un design, incat nu iti confirma deloc
primirea semnaturii, sau, dimpotriva nu iti arata daca a functionat sau nu
trimiterea ta.
( De pilda pe mail, daca un email al tau nu
e trimis concret, iti apare mesaj automat in care scrie ca mesajul tau mail e
NETRIMIS ).
Pentru ca acuma, iata, in 5 ianuarie
2021, sa aud in plus, ca Laurei Agurida i s-a facut scandal la PNL deoarece
Laura Agurida, careia i se spusese sa aduca 15- 20 de oameni la inlocuire cu
vreo 2 zile numai inainte de 23, 24 noiembrie 2019 (!), si care ii si adusese,
ar fi spus explicit sa li se dea oamenilor mancare in 24 noiembrie 2019, ziua
votului, sau sa li se spuna sa isi ia ei de acasa mancare la pachet.
Iar ca urmare a
scandalului, LAURA AGURIDA NU A MAI FOST
SUNATA DE SILVIA SAVA SI CHEMATA IN SECTIA DE VOTARE PENTRU 6 DECEMBRIE 2020.
De fapt, daca imi amintesc bine, Laura m-a
anuntat pe mine, mi-a propus sa vin la inlocuire, mi-a dat telefon cu mai multe
zile inainte de 24 noiembrie 2019, dar poate ca a trebuit sa mai aduca si altii
si i-a cautat pana in ultima clipa...
Ce stiu eu ?
Eu stiu asa :
Pe 24 noiembrie 2019, eram in sectia de
votare cand a intrat Laura si a venit tinta la mine, am iesit cu ea in fata
sectiei, pe hol...pe coridor, Laura mai era cu o fata, cu o doamna....
Atunci Laura mi-a spus ca e suparata pe
Silvia Sava care adusese, nu mai retin cand, cu ce prilej, ( posibil ca eu sa
nu stiu totul ) mancare, orez stricat, membrilor sectiei, si ii duruse burtica
!!!
Atunci, Laura i-ar fi spus Silviei (
asa era povestea ? ) sa aduca mancare buna, proaspata.
Stiu ca Silvia Sava ii vorbea numai cu “
Doamna avocat Laura”, si ca m-a invitat pe whatsapp in grupul PNL-istilor
sector 3, pentru ca voia informatii despre prezenta la vot, in cursul zilei, si
eu l-am rugat pe Antonio, colegul meu de scaun, sa imi faca cont de whatsapp pe
telefonul meu, care avea instalat Windows 10, si pe un astfel de smartphone ca
al meu, Antonio nu a reusit sa-mi faca contul respectiv, trebuie, era pus sa-mi
faca in prealabil cont pe Outlook, dar a spus el, nici asa nu a mers, nici
acela.
I-am spus cred Silviei atunci ca nu merge,
nu reusesc sa am contul pe whatsapp, si mi-a raspuns simplu : “Nu face nimic”.
Langa mine, in stanga mea, Doinita Tanase
de la UDMR a intrat pe whatsapp pe acel grup, era se pare laolalta cu cei din
PNL, si acolo Silvia Sava le scria membrilor din sectiile scolii si ii intreba
de prezenta la vot, etc., si cand scria, o mentiona expres si pe “Doamna
Av.Laura”.
Stiu ca in seara zilei de 23 noiembrie 2019
am sosit inaintea dnei Silvia Sava la scoala 196, i-am dat sms de pe telefon sa
ii spun ca ma aflu in fata scolii, cum ne intelesesem, ora fixata de Silvia era
17h45, iar eu am sosit mai devreme.
Silvia imi scrisese mesaj ca la scoala 196
vine ea, iar la scoala 200 dna Marina Manea.
La un moment dat, cum se adunasera treptat
oamenii, am putut intra in holul scolii 196, pana sa vina si Silvia Sava.
In hol era Marina Manea cu oamenii ei, se
cunosteau, era limpede, erau “echipele” care veneau la vot, in sectia de
votare, in mod obisnuit totusi...
Sau se cunosteau de la partid....
Eu nu cunosteam pe nimeni.
Cand Doinita Tanase urca treptele din fata
scolii, nu intrasem in scoala inca, am intrebat-o incet daca nu e Silvia Sava,
si ea a dat din cap ca nu.
Dupa aceea am intrat in scoala.
La un moment dat a intrat Laura Agurida, si
poate odata cu ea, Silvia Sava.
Nu o cunosteam pe Silvia Sava.
Silvia Sava mi-a dat delegatia de
reprezentare necesara pentru seara de 23 noiembrie 2019 si pentru a doua zi,
ziua votului, pentru ca altfel nu aveam cum legitima prezenta mea acolo si nici
nu aveam cum sa fiu pontata prezent dupa aceea.
Pe 23 noiembrie 2019 se pregatea sectia de
votare, se instala si sigila urna de votare...apoi se inchidea cu sigiliu
sectia si se pleca acasa.
De la 18h00 in sectia in pregatire, pana la
ora 20h00 cand am plecat toti, nu pe rand, din sectia care s-a sigilat.
Insa, pana sa vina Silvia Sava, m-am uitat
in jurul meu si am crezut ca Marina Manea o fi fiind ea, Silvia Sava, dar
Marina Manea s-a uitat la mine si pe un ton foarte placut de altfel, mi-am spus
eu, o fata fina, dar ferma, mi-a spus : “Nu sunteti la mine !”
Ea isi cunostea oamenii, eu mi-am spus
atunci ca o fi ea, poate, Marina Manea, poate...
Si era.
Dupa un timp insa Marina Manea, se pare ca
a plecat cu echipa ei la scoala 200, iar noi am urcat in scoala 196 la sala
sectiei de la etajul 1.
Silvia Sava nu a urcat, a ramas in holul
scolii, la parter.
A trecut ziua votului, dupa mai multe zile,
la inceputul lui decembrie 2019 ne-au dat si banii pentru zilele acelea doua,
si i-am trimis un sms dnei Silvia Sava sa o anunt si sa ii multumesc pentru tot
si pentru mancarea delicioasa !
Laura spunea pe 5 ianuarie 2021 ca a si
pastrat un mesaj pe telefon de la Marina Manea in care aceasta isi exprima
nemultumirea pentru ca am primit mancare pe 24 noiembrie 2019 !
Pe 6 decembrie 2020 cand am ajuns si eu, in
sfarsit, in sala de clasa unde fusese amenajata sectia de vot pentru Drumul
Taberei 57, in cladirea aflata la distanta de scoala 169, si care nu stiu daca
apartinea de 169 sau daca era insasi scoala 155... (? )....
Inainte sa ajung in sectia unde am votat,
am intrat in alta sala, probabil sala de sport, o sala mare, neincalzita, cu
usa deschisa larg, pe frigul acela, era imposibil mi-am spus sa stai o zi
intreaga acolo de la 6h00 la 21h00 si mai mult pentru numararea voturilor...
Am intrat si in dreapta era o doamna la o
masuta, asa erau fiecare cu masuta lui, nu mai erau unul langa altul, asa era
acolo, pentru ca in sectia unde am ajuns si am votat, erau unul langa altul,
membrii sectiei, la o masa lunga....
La o masuta in dreapta era o femeie cu...sa
o zic direct, de gabaritul si cu infatisarea voluminoasa, a Laurei Agurida,
m-am uitat in dreapta in directia ei putin, pentru ca voiam sa intreb eu unde
votez ? Mi s-a parut chiar ca aduce cumva cu Laura, dar nu mi-am spus in gandul
meu “ Ia uite-o pe Laura !”, pentru ca daca eram sigura ca pe Laura o vad, i-as
fi spus Laurei direct “ Hello Laura, ce faci, aici esti acum ?”
In fata mea atunci a venit o femeie cu
parul lungut, vopsit blond si ochii caprui, mi-a vorbit frumos, dar eu eram cam
necajita de intunericul de afara si de timpul care expira si ma gandeam ca nu
ajung sa votez...
Femeia mi-a tot aratat mai mult cu
privirea, cu capul, “ Uitati, acolo, mai e o sala !”
Si am plecat fara sa mai arunc vreo privire
inspre doamna voluminoasa din dreapta intrarii in sala !
Pe 7 ianuarie 2021 a venit Postasul dl Doru
Dinu cu pensia parintilor, acasa, la 11h08.
L-am vazut, i-am spus buna ziua, mi-a
zambit bine dispus si asta a fost, el o intreba pe mama de dna Florescu din
bloc, pentru care are o pensie, de care nu da, cine e, ca stia el ca mama parca
luase si pentru Floreasca pensia o data [ ceea ce mama a negat si intr-adevar
nu a luat pensia pentru Florescu ] – pe moment nu stiam cine o fi dna Florescu
?, postasul “ ca sa vina ea la Posta personal cand o vrea sa-si ridice pensia
“.
Am aflat apoi ca e sotia, vaduva vecinului
inginer Florescu de la etajul 4, care are pe cineva, un partener de viata la
care s-a mutat, iar David fiul Florestilor a inchiriat apartamentul de la et.
4, David fiind in Anglia.
Florescu...la inceput in bloc, cand s-a dat
in infiintare, s-au mutat parintii lui, in varsta, si cu el de altfel, era deja
om pe picioarele lui, cam asa imi amintesc, il intalneam in bloc la parter,
odata cobora pe scari, cand eram in scoala generala, multi ani din viata lui a
stat neinsurat, pentru ca mama lui, batrana doamna Florescu de fapt nu accepta
pe nimeni, si nimeni nu i se parea potrivit pentru fiul ei, ma rog, nicio femeie...
pana la urma el a aparut cu viitoarea dna Florescu mai tanara decat el, el avea
oricum vreo 40 de ani, pe atunci era ceva sa nu fii insurat la 40, 45 de
ani....
Ea parea si geloasa la un
moment dat, radea mult, era inalta si solida, planturoasa, desi isi pastra
formele feminine.
Dupa un timp, ca o impresie si nimic mai
mult, cred ca ea incepuse sa-l insele, dar e pur si simplu o impresie.
Au plecat dupa niste ani in Germania, dar
dupa Revolutie, unde el a lucrat si si-ar fi facut atunci o vila la Breaza/
Buzau, pe undeva.
Se nascuse David, era in carucior.
David era micut.
Cand exact nu stiu, dar inginerul Florescu
a murit si au ramas David cu mama lui.
David a crescut si ii punea muzica tare (
se auzea tare si la noi la et. 2 in casa ), vecinei de sub el, dnei Maria Mihai
de la 3 camere de la etajul 3, care iesea pe palier si striga vaitandu-se ca e
bolnava si nu mai poate sta in casa de muzica aia nebuna, l-a facut si golan pe
David care ramanea impasibil, organiza petreceri si invita amici diversi si
fete si baieti...
Mama a spus de curand ca ar fi bagat-o in
spital pe vecina Maria Mihai, o femeie la pensie si ea vecina in bloc din 1971,
1972...
Dna Florescu nu mai locuia aici, cand David
organiza petrecerile acelea, si vecina nu stia cum sa o anunte pe maica-sa, il
intreba daca ea stie ce scandal cu muzica face el si cu dansul, petrecerile in
toi....
Maica-sa insa nu mai putea ea !
Daca traia batrana si discreta doamna
Florescu, mama inginerului, care, pana la urma realizai ca de fapt ea nici nu
prea vrea sa-l vada pe fiul ei cu vreo femeie, insurat....!!!!
Ce-ar fi spus ?
Totusi, inginerul Florescu a reusit pana la
urma s-o aduca acasa la etajul 4 pe dna tanara Florescu, si pe atunci parintii
lui traiau inca.
Eu inteleg ca batranii, Florestii, erau oameni
mai discreti, mai eleganti, poate si mai pretentiosi cat priveste
comportamentul, dar pe de alta parte cred ca inginerul nu avea unde sa-si
gaseasca o sotie asa cum ar fi dorit-o mama lui.
Zilele trecute au fost zile cu
geruri cum nu prea au mai fost in ultimii ani.
IN baie nu am avut deloc caldura,
caloriferul era rece noaptea, apoi in alta noaptea usor caldut, nu avea apa
calda pe toti elementii....
A fost frig noptile, in casa, da....
Baia era congelator, stim cu totii ca in
anii 80 cum se spunea, si unii spun si acum, ne spalam carand prin casa oalele
cu apa calda din bucatarie in baie...dar acum era asa ger in baie, ca nu era
suficient sa pui tu niste apa calda din oala in baie, in cadita din plastic sau
lighean.
A fost frig si ziua in casa, dar mai greu a
fost noaptea...
Bine ca s-a mai imblanzit vremea.
Caloriferele au scazut, s-au racit
considerabil odata cu racirea vremii !
Cu cat era mai frig afara, cu atat mai reci
erau si caloriferele in casa, iar in baie ioc, mai mult ioc.
Sau ioc de tot.
Despre paginile
Facebook ale institutiilor :
Despre e-mail-uri :
Mai intai Camelia Smicala in trecut, a spus
ca ea nu poate intra, nu poate sa scrie, e blocata, sau nu putea, - pe pagina
FB a MAE si pe pagina presedintelui Romaniei.
Pe e-mail, Camelia Smicala nu primea,
probabil nici azi, emailurile pe care i le trimiteam, ea a spus ca nu primeste
mailuri ( le primea poate cel mult din Finlanda ), eu i-am trimis, incluzand-o
in grupul meu de persoane destinatare si i-am trimis si numai ei, adica ea
unicul destinatar.
Nu a primit mailurile mele in niciunul din
cazuri.
Cu colega mea Anna Lasache : am facut
schimb de mailuri, dupa ce ne-am anuntat pe FB Messenger ca ni le trimitem, mai
intai nu am primit eu mailul ei, apoi nu a primit ea mailul meu. Ea sta in Anglia.
Am mai schimbat o vorba pe FB Messenger pe
tema asta, am reincercat si ea si eu, si abia atunci am primit fiecare mailul
ceilalte.
Pe 16 ianuarie 2021, Anca Cruceru, dna
avocat Anca Cruceru a scris ca i-au fost sterse comentariile ei pe pagina facebook
a Ministerului Sanatatii (MS), sub o postare despre vaccinul anti-covid a
ministerului.
Dupa o zi, cam asa, am vazut ca ii aparuse
un comentariu pe pagina MS, dar nu stiu daca mai scrisese si altele, unul
aparuse insa.
Anca-Sorina Cruceru-Popescu este avocata in
Baroul Bucuresti, e nascuta in 1970, cu 2 ani mai tanara decat mine.
Am vazut-o pe Facebook acum vreun an, doi
ani, ma rog acum in 2021 as spune, poate acum 3 ani, cand am devenit pe FB
prietena cu dl av. Joseph Iosif Friedmann Nicolescu.
Si atunci, intrucat Anca Cruceru avea
postari publice, m-am uitat la o calatorie a ei in Norvegia, postase fotografii
adica.
I-am citit atunci niste postari.
Iar numele de Cruceru imi era cunoscut.
Am citit deci, atunci niste postari ale
Ancai Cruceru, si trebuie sa recunosc ca nu imi amintesc bine daca spunea ca
tatal ei a fost profesor de Limba Romana.
Dar am vazut atunci ca publicase o
fotografie cel putin cu tatal ei si il iubea foarte mult, nu stiu daca inca
traia, nu imi amintesc, dar cred totusi ca a decedat... da...
Am retinut atunci ca il iubea foarte mult.
A fost foarte apropiata de el.
Numele imi era cunoscut pentru ca....
Unchiul meu, avocatul +Dumitru Andrei,
demult, in anii in care eram grefiera, imi recomandase 2 profesori, unul la
Limba Romana si altul la Istorie, sa fac lectii particulare, sa ma pregatesc,
sa dau admiterea la facultatea de Drept, dar eu pana la urma nu am avut deloc
timpul necesar.
Unul din profesori era Cruceru, la romana,
si celalalt se numea Hurmuz la Istorie.
Am si acum numerele lor de telefon fix,
urma sa le telefonez, nu stiu prenumele lor, nu e notat, nu l-am stiut.
Anca Cruceru e deci din generatia noastra,
a celor de dinainte de 1989, de Revolutie, avea fotografii cu ea in uniforma de
liceu, mi s-a parut schimbata, era tare draguta si frumoasa, finuta, si finuta
a ramas pana azi, are mult bun gust si nu stiu de ce, vazand-o am ramas eu cu
impresia ca a facut liceul la Scoala Centrala unde se invata mult limba
franceza, scoala de fete sau mai mult de fete, dar am retinut gresit, pentru ca
se pare ca a facut liceul la Gheorghe Lazar.
Cred ca eu mi-am imaginat-o numaidecat la
Scoala ( de fete ) Centrala, vazand-o foarte finuta, foarte feminina, foarte
“fata”, nimic baietesc in ea !
Este conferentiar universitar la
Universitatea Artifex si are 2 doctorate : unul, primul obtinut in Economie,
obtinut in urma cu 20 de ani si doctoratul in Drept obtinut acum 5 ani.
Stiu ca remarcasem ca se plangea de faptul
ca oamenii sunt acum, eu o spun cu ale mele cuvinte, ce am dedus din postarile
ei de acum vreo 3 ani – egoisti, tafnosi, imprevizibili, putin dornici sa
ajute, sa comunice, sa vina in ajutorul cuiva daca e necesar, macar cu o
informatie, ceva...
Parea destul de descurajata de “ noul “
mediu individualist si mai mult de atat, romanesc.
Odata se afla pe strada cand fara voia ei a
fost martora unui scandal pe care o femeie i l-a facut unui barbat, pe care nu
mai stiu daca nu il si altoise cumva....
Si Anca Cruceru era din ce in ce mai uimita
si mai trista, mai suparata pe viata.
Am remarcat ca e, cum am spune poate azi,
de moda veche, dar moda sanatoasa si care trebuie sa fie moda din orice epoca
si moment, adica e deschisa in sensul ca nu apare pe FB cu cine stie ce
pseudonim la profil, apare cu numele ei, cu prenumele ei, posteza uneori
fotografiile ei, cu ea, in calatorii, acasa, de sarbatori, etc.
Mi se pare firesc sa fii asa.
Pe cand multi nu posteaza mai nimic, iar
altii sunt si mai si, ca nu isi dau numele si prenumele, ci fel de fel de
denumiri si / sau si porecle sau pseudonime...sau unii nu isi scriu numele
intreg, de la Alexandra apare Al sau Alex, poate fi fata, poata fi baiat....
Sau la profil apar cu poze – orice alta
poza numai fotografia persoanei in cauza nu.
Natura, cladiri, - acestea sunt
fotografiile diverselor persoane pe FB care nu se arata, care au sectiunea cu
fotografii restrictionata puternic si nu stii cum arata macar, cine sunt, dar
care cer sau iti cer prietenia pe FB.
Persoane care iti vad profilul,
fotografiile, macar o parte din ele, dar in care tu apari, apari si la profil,
iti vad postarile, dar nu arata nimic despre ele....
Si cauta .... prietenia !
Diana Iovanovici-Sosoacã, acum o zi, doua,
pe FB, in Piata Universitatii, a spus ca Avocatului Poporului, adica sa spunem
complet : Institutiei Avocatului Poporului nu ii mai raspund la interpelari
Institutiile Publice, si a facut remarca : “IN ce hal s-a ajuns, incat Avocatul
Poporului nu mai primeste niciun raspuns de la Institutiile Publice !”
Nu ma mir.
Pentru ca nu demult se vorbea pe FB despre
desfiintarea Curtii Constitutionale chiar, si se mai vorbea ca Avocatul
Poporului, dna Renate Weber, intr-adevar, se pare ca ea care a sarit totusi, a
interpelat in cazurile de incalcari ale Drepturilor Omului, da la un moment dat
se pare ca ea a fost impotriva taierii pensiilor speciale si a cazut in
dizgratia PM-ului Romaniei, care ar fi vrut atunci sa o dea jos din functie, nu
asa a fost ?!
Renate Weber a ramas din cate vedem pe
internet, Avocatul Poporului.
Desi, eu nu mai inteleg, am vazut ca un
domn, avocat probabil sau sigur, nu mi-e cunoscut dupa nume, pe FB scrie ca e
Avocatul Poporului, poate unde o fi avocat...
Acelasi domn scria ca vede ca au ajuns din
nou jigodiile la putere.
Si ca el se gandeste sa se intoarca la
origini, sa dea cu sapa, el domn la costum, elegant, cu studii superioare si
aproape sigur cu doctorat....
Se va intoarca sigur la sapa, cum sa nu !
Observ ca multi azi pe la 50 de ani, cu
aproximatie +/- 1 an, 2 ani acolo, se gandesc sa se pensioneze, sa se retraga.
Dar ma uit ca unii mai spun asa, - poate
descurajati, mai mult sau mai putin, - insa concret merg mai departe si pot fi
un exemplu negativ pentru altii si ei descurajati si pe care ii influenteaza.
Sau poate chiar ii trag dupa ei, aceia se
retrag si ei raman.
Vreo 45 de magistrati din toata tara
au iesit zilele acestea la pensie. Scria presa.
V-am spus ?
Doamna Silvia Tarna s-a pensionat dupa 25
de ani de magistratura, la sfarsitul anului trecut, insa Decretul Presedintelui
e posibil sa fi venit abia zilele acestea si pentru ea, desi in fond nu stiu.
Acasa :
Cat despre parintii mei, in fiecare
dimineata stau de vorba si iar si iar, sub toate formele posibile se gandesc
cum sa scape de mine, iar daca ii intreb direct, imi spun ca nu e asa.
Daca as scrie toate cate le aud, si asta in
conditiile in care aud franturile discutiilor lor...
Mereu imi pregatesc cate ceva, spun
de-a lungul zilei lucruri uimitoare....
Tata, ieri, mamei : “ Si acum o aranjezi si
pe ea...[ Olivia] !”, mama : “Ce vrei ? Asa e viata !”
Il aranjase pe Silviu, care acum are jobul
lui si vine acasa de marti pana joi, uneori sta si mai mult, cum a ramas
saptamana asta, a plecat vineri, nu joi...
Joi seara pe 21 ianuarie 2021 a avut un
Curs online, bine ca facusem curat, si am continuat la mine in dormitor....ne-a
spus sa facem liniste, ca poate deschide camera, daca e obligat, curs
electronic, si-a luat el niste notite, imi ceruse coli de scris...
Mama, ca de obicei, dar nu stii niciodata
ce va face in concret, vrea sa ma interneze, asa ma aranjeaza ea...
Tot mama, ieri : “Ce facem cu Printesa ta
?Ii dam cheile ?” – mama, lui tata.
Tata ii spunea insa cam asa : “ Mergi cu
tramvaiul 41 la capat si dincolo de capat mai departeee....!”
Stiam ca prin Baneasa era/ e Casa de Pensii
a Municipiului Bucuresti, dar nu stiu de ce tata pomenea de 41 pana la
capat, nu stiu la ce se referea.
Pe de alta parte ai mei ma vor internata –
e o idee fixa, batuta in cuie, a lor.
Pe FB era aratata in fotografii o casa
romaneasca cu soba si cuptor si pat pe cuptor, casa taraneasca, cum era frig in
casa ii spun mamei ca era bun un pat pe cuptor noaptea, sa dorm, ca imi fusese
frig noptile....
Mama, brusc, se uita la mine si zice
: “Du-te in Siberia !”, pe un ton de hai, pleaca.
Ii raspund : “De ce in Siberia ? Sunt
case taranesti romanesti cu cuptor ( tu nu stiai ? ) !”
Mama s-a uitat la mine, nedumerita,
cine stie ce ganduri are si ii umbla prin minte, dar ma uimeste.
Tata ii zicea mamei ieri : “- Mi-a spus ca
ma iubeste !”, foarte nedumerit si el....
Seara la culcare vin sa ii spun
noapte buna si ii spun ca il iubesc.
Azi dimineata : azi discutau in dormitor
dimineata : tata : “Le zice ?”, si “Presimte!”
Ieri seara la 21h26 Silviu a sunat-o pe
mama pe mobilul ei, si mama ii spunea : “Tata a / i-a transmis datele !” “Noi
suntem bine “.
Dupa aceea tata m-a chemat langa el sa imi
arate ceva pe laptop : a intrat pe internet si a gasit un video in limba rusa –
limba pe care nu o inteleg – in care pe ecran aparea ecranul unui smartphone si
mi-a explicat ca in video e vorba de faptul ca telefoanele inregistreaza pe
ele, date....sau ca datele sunt inregistrate pe telefon.
Cautasem zilele trecute mesajele mele cu
Silvia Sava din noiembrie 2019 din celelalt telefon, Impera, pe care nu il mai
folosesc, si nu le gaseam.
Silviu, la rugamintea mea, mi-a mutat mai
demult putin, cartela pe acest Galaxy pe care il folosesc acum.
La rugamintea mea zilele acestea cat a stat
acasa, mi-a facut cont pe Vodafone, necesar sa imi pot vedea ofertele de
reincarcare, date despre contul vodafone, am zero euro credit pe cartela cumparata
in 12? cred, noiembrie 2019, indemnata de Laura sa nu ratez ocazia de a merge
la vot in 24 noiembrie 2019, dar ca membra a sectiei de votare !
Votasem in turul I la noi la scoala 169, in
sectorul 6, in Drumul Taberei, in str.Pascani.
Laura mi-a spus ca am nevoie de cartela si
sa comunic pe mobil cu Silvia Sava.
Da, asa era, era necesara o cartela.
M-am dus la scoala 196, in sectorul 3, in
str.Cozla.
Am facut curat zilele astea, da, in fiecare
zi cate ceva, ca nu poti totul deodata, mama m-a si vazut facand curat, cum sa
spun.....
Din ce mai spunea ea in ultimul timp, acum
cateva zile, lui Silviu :
“ – Nu fãcea treabã ! Au stricat-o
francezii ! »
Am scris in nu stiu cate mailuri si de cati
ani scriu!, ca nu ma lasa nici sa pun aspiratorul, nici sa ma misc in casa
macar, nici in bucatarie...
Si pe urma a spus ca nu fac treaba in casa.
Toata viata mi-a spus , m-a dat la o parte,
sa nu fac treaba, eu am facut, da, dar in ultimii mai multi ani, nu ma lasa
nici sa ma misc, obsedata sa ma dea afara, sa plec din casa.
Cand eram bolnava, tipa ca nu am dreptul la
medic ca nu muncesc.
Singurã, numai dr. Camelia Smicala, cand am
facut o criza de reumatism in urma cu cateva luni de zile si am fost o zi lipsa
de pe FB ( va puteti imagina ? uneori intru doar/ direct pe FB Messenger si nu
postez pe timeline, alteori postez ceva pe timeline sa arat ca am intrat pe FB
), si am spus ca m-am simtit rau, Camelia Smicala mi-a spus ce medicamente sa
iau, da, antiinflamator, dar dupa ce mi-a sugerat un Nurofen, mi-a recomandat un
medicament pentru tratament de lunga durata KETOPROFEN, care se
mai face, dar si-a schimbat denumirea in PROFENID si contine
ketoprofen !
Si uite asa, mama mi l-a cumparat si am
putut sa fac mai multa treaba prin casa, la bucatarie cu apa rece spal vasele,
aragazul, etc.
Mi-a prescris si Voltaren, dar in fapt e
Diclofenac care nu are niciun efect, asa ca am ales Ketoprofen/ Profenid.
La mai multe zile dupa ce incepusem
tratamentul, am avut cateva zile cu ameteala, m-am simtit rau, si mama mi-a
spus : “ Pai nu cumva de cand vorbesti tu cu ... finlandezii ?”, aluzie la
Camelia.
“Vorbesti tu cu medicii (finlandezi) !”
De ce nu stiu, dar toata viata mama mi-a
spus ca am multa – ea voia sa spuna prea multa – forta fizica si nu e adevarat,
am mai putina chiar decat multe femei.
Dar ea asa o tinea pe-a ei.
Ieri imi spune cu dispret : “Nu te uiti
la tine cã nu ai nicio vigoare in tine ?!”
Deci, ma vede bolnava, de reumatism, sau cã
spun/ spuneam ca ma doare inima, etc, si urla ca nu am dreptul la medic
ca nu muncesc, desi am mai spus si asta, m-a ajutat intr-o imprejurare sau
chiar doua.
Pe urma insa s-a retras complet. Adica nu
m-a mai ajutat deloc in problemele medicale, adica cu doctorul, etc. Sa merg si
eu la un doctor sa ma consulte, sa-mi prescrie medicamente pentru ce ma
doare...
Ba ca am forta multa, ce forta am eu [ si
nu are ea ] ! Si ce grav ca am asa o forta – pe care numai imaginatia ei o
vede....
Ba acum ca sunt o amarata lipsita de
vigoare, si doar ca nu merg la cosul de gunoi.
Si nu glumesc....
Azi dimineata ai mei se sfatuiau asa : “ Si
ce facem dupa ce o luam de aici ?”
Acum vreo luna, tata imi spunea : “Vezi ce
facem sa zugravim !”
Da, stim, trebuie zugravit in casa, dar cum
sa te astepti cã el, asa cu sechele de AVC vrea sa zugraveasca in casa plina de
mobila si lucruri ?
Azi dimineata insa, cred ca ai mei au spus
ca “Dupa ce o luam de aici, zugravim”.
“- Ce facem dupa ce o luam de aici ?”
« - Zugravim. »
Eu nu stiu ce fac ei sau ce vorbesc ei, -
cum sa ma exprim ? in versiunea completa, ce zic ei in casa, ce zic ei
cand pleaca de acasa, pe unde merg, ce vorbesc, sau ce vorbesc cu fratele meu
Silviu...
Stiu ca ii auzeam adesea cand ma vedeau,
zicand : “Nu stie”.
De curand voiau iar sa ma interneze si
Silviu se uitã la mine si ii spune mamei : “Stie !” si rade.
Cand ma vad, ca sa, - caci ei cam delireaza
de multe ori -, ca sa delireze in voie, ei inchid usa bucatariei, sufrageriei,
dormitorului, depinde unde stau si se sfatuiesc cu privire la soarta si
libertatea mea !!!!
Eu nu mai stiu cum sa-l numesc decat delir.
Tata, zilele trecute, mamei : “ Uneori am
impresia ca ea nu e in casa, ca nu e ea !”
Va dati seama, ce ma fac daca ies din
casa ?
Stand in casa el are impresia ca eu nu sunt
eu si nu sunt in casa.
Imi amintesc in 2002, 2003, odata
veneam acasa, ma intorceam dupa ziua de serviciu la fundatia Terre des Hommes
Bucuresti, din strada 10 Mese, nr. 7, sun la usa, mama imi deschide usa larg,
larg, apare in prag, ma atinteste cu o privire plina de repros, ma priveste
fix, fix, se uita atenta la mine, si sta in usa si nu ma lasa sa intru in casa,
pana la urma am intrat.
Se uita la mine ca si cum nu ma
cunostea.
Nu stiu daca exact in ziua aceea in urma cu
cate ore, sau cu vreo zi, doua inainte, nu cumva o asistenta sociala a
fundatiei, Sorana ? – nu mai stiu – nu a spus ca am ochii, sau se intreba daca
am ochii albastri ? Nu mai stiu cum a fost....
Nu am ochii albastri.
Am ochii verzi.
Despre culoarea parului :
M-am nascut sa zic asa, blonduta, nici
blonda ca nemtii suta la suta nemti, dar blonduta, mai degraba blonda.
In 1999, anul in care logodita, am plecat
in Franta, hop ! telefoneaza dupa tata la noi acasa Horia Titus Petrilã,
profesor universitar in Cluj, de Matematica, azi la pensie si el.
Horia Petrila venea la noi in vizita acasa
in Constantine, Algeria in anii in care am fost acolo cu mama si tata, si ma
lua pe genunchi... mai intai ca era un barbat foarte frumos si atragator,
foarte placut, era foarte sau total blond, cu parul usor ondulat, cu ochi
albastri il tin eu minte, cu pielea alba, era planturos, dar era tanar, foarte
tanar si slabut inca.
Inaltut bine.
Totusi un barbat despre care ai spune mai
degraba cumva, masiv, nu te gandeai la el ca la un barbat slab, nici nu era,
avea masa musculara.
Mariana, sotia lui si el nu aveau copii, si
ma placea, eram copil.
Si Mariana era foarte amabila si draguta cu
noi, cu mine.
Si noi mergeam la ei in vizita acasa.
In Constantine am fost intre
1972-1976, dar Horia Petrila a fost numai un an, doi ani, in perioada asta.
De atunci nu l-am mai vazut si in
1999 el da telefon dupa tata la noi acasa, raspund eu la telefonul fix.
Afland ca sunt Olivia la telefon ma
intreaba : “ Olivia...! Tot blonda ai ramas ? Cand erai mica erai blonda !”
De fapt, cu fiecare an, culoarea parului
meu s-a mai inchis putin, putin cate putin, dar bruneta nu am fost.
Satena, mai tarziu am ajuns castanie,
castaniu inchis, pe urma din 1993 am inceput sa imi vopsesc parul.
Mama mea, acasa, despre mine cand eram
foarte micuta, dupa nastere :
Intr-o vreme mama incepuse sa spuna ca la
nastere am avut parul negru, sau inchis la culoare, dar nu blond.
Intotdeauna mama spusese, ea insasi, ca
aveam parul blondut cand m-am nascut si in primii ani de viata.
Cand m-am logodit cu Roland Pasteur
francezul, si am reamintit acasa culoarea parului meu, mama a spus : “Nu.
Erai buneta !”
Sau : « erai cu parul
negru » – cum a spus exact, exact, nu mai retin.
Dar spunea acum ca nu fusesem blonduta la
nastere.
In 1999 a fost anul in care am plecat, cum
stiti, in Franta, in localitatea Fraisans in Jura, in departamentul 39,
acasa la Roland Pasteur in 30, rue de Rans, cu care ma logodisem in ziua de
Craciun, 25 decembrie 1998.
In Regiunea Franche-Comté.
V-am scris, am tot scris, sa ma opresc
aici, sigur as mai putea scrie, au trecut multe zile cand nu v-am mai dat nicio
veste...
Tin Agenda, pe cat pot, zi de zi....
Chiar mama mi-a cumparat o agenda rosie, la
rugamintea mea si a ales-o rosie.
Precis nu s-a gandit la asta, dar cand eram
copil daca cineva ma intreba care a culoarea mea preferata, eu raspundeam :
rosu.
Apoi am inceput sa o intreb si eu pe mama
care e culoarea ei preferata si imi raspundea : albastru.
IN concluzie, absolut orice as face, ai mei
incep sa planuiasca mai mult sau mai putin sa ma interneze, sa scape de mine,
sa ma ia de aici din casa...
E liniste, nu pot spune ca nu este.
Diminetile ei stau de vorba intre ei, mai
ales mama cu tata, tata la 9h00 isi ia medicamentul Pradaxa.
Mama cu Silviu, cand e silviu acasa
dimineata.
Vineri au stat pana pe la 12h00 de vorba,
nu ma puteam misca sa imi fac cafeaua, ca ii deranjez, totusi pe la 11h25 am
intrat in bucatarie ... Silviu s-a ridicat sa plece, intr-adevar, da, dar mama
abia atunci, sau era 11h50 ? – insa mama a inceput sa caute un borcan in dulap
sa ii puna mancare la el, pentru ca vineri la pranz a plecat cu sacosa si
rucsacul...
Au stat toata dimineata de vorba –
niciodata nu se gandeste ca dimineata ma scol si eu, macar beau apa, imi fac
cafeaua, nimic !
Pe la 12h00, 12h00 si ceva abia, am reusit
sa imi pun apa la fiert pentru cafea.
Adesea mama vorbeste despre mine ca si cum
eu as fi cineva (o persoana straina), la persoana a III-a si in acelasi
timp si alta persoana...
Oricate persoane ar “inventa”, pana la urma
pot spune, pot formula cam asa : toate sunt una singura, sunt EU.
V-am spus cand in 2002, 2003 cam
atunci, l-am auzit pe Silviu vorbind cu Daria Gheorghiu despre mine, la
telefon, vorbea si imi pronunta si numele, Olivia, prenumele....
Intr-o noapte, caci ei vorbeau pe la ora
23h00, Silviu se ducea in bucatarie, ai mei se culcasera, se culcau..., m-am
dus la el in bucatarie si l-am intrebat de ce vorbeste despre mine – ca nu stiu
toate frazele lor, dar vorbea ciudat, nu vorbea frumos.... – si mi-a spus ca
nu vorbeste, i-am spus cã doar spunea clar prenumele meu, Olivia, stiti ce
mi-a raspuns ?
Mi-a spus asa : “ – Da’ nu esti tu, aia e
alta Olivia, aia e penala, aia chiar ca are probleme mari !”, vedeti “
aia CHIAR ca are probleme mari !”
Sunt persoane de care te minunezi: chiar
daca ele insele au probleme, sa le spun direct, ceva probleme psihice, nu stiu
cum fac ele, ca isi vad NUMAI, dar numai de interesul lor, egoisti, gandindu-se
numai la binele lor si cand o fac nu au mintea imprastiata, nici confuza, si
inainteaza in viata si nimeni nu le zice nimic, nimeni nu sesizeaza nimic
ciudat la ele.
IN schimb, uite, despre mine, ai mei : ba
ca eu nu sunt eu, mama ca nu imi mai pronunta numele niciodata, ca eu nu mai
exist – e normal sa spuna asa ceva ??? Este ????
Ba stiu cine sunt, ba vorbesc intre ei, si
din cate vorbesc ei nu prea stiu cine sunt eu, dar nici nu imi dau seama la ce,
sau la cine se gandesc, ce e in mintea lor oare ?!
Sunt astazi, poate au fost mereu, persoane
care au boli psihice, angajate in munca, nu stiu cum se descurca pentru ele
insele, dar cand vine vorba despre altul, aparent, pot spune cam orice li se
nazare.
Tata a fost la plimbare dimineata, el care
nu prea a mai iesit, a fost si ger si nu a putut sa iasa...
s-a intors si ii spunea mamei ceva.... mai
ciudat... cred ca a spus ceva de “ francezii”, “ nu mai erau nici francezii....”
Unde sa fie ?
A stat plecat mai putin de o ora, nu are
telefon mobil la el, pentru ca a refuzat intotdeauna sa aiba un mobil.
Pleaca in parc.
IN ultimele saptamani a fost la dentist,
i-a scos vreo 6 dinti cu totul, in etape, locul extractiei nu s-a vindecat si
data trecuta nu i-a putut lucra, i-a schimbat un pansament.
A venit intr-o zi cu masca rosie de sange,
cu 2 pete mari pe masca si ii mai curgea sange, a spus ca unui pacient i-a scos
11 dinti dintr-o data si nu i se oprea hemoragia.
A avut o punte, o lucrare dentara de pe
urma careia a facut un abces, l-a trimis in Lujerului la Radiografie, s-a dus
la YTS Dental ( Care ) View in Bd Iuliu Maniu 17, bloc 21 P/ sau P 21, parter,
in zona Lujerul ( tramvai 41 ) – Cora, pana in Cora cam asa.
Dentalview.ro
Urmeaza sa ii faca alta lucrare dar pentru
moment sa i se vindece locul de unde i-a scos cei 6 dinti.
La dentist merge undeva in Drumul Taberei
aproape, dar unde anume nu stiu.
Radiografia l-a costat 90 de lei !
16 pagini si sa va spun,
Pe curand,
Olivia Maria Marcov,
sâmbătă, 23
ianuarie 2021, 23.01.2021 17:46:48, Bucuresti.
P.S. : E corect sa spun ca intr-o seara,
intr-o discutie, Silviu ma suparase, i-am spus, da, am ridicat tonul la el, dar
disperata ca nu inteleg ce are el cu mine, dar ce are ? De ce cand ma vede
spune ceva neplacut, rau, urat, defavorabil despre mine, de ce se ia de mine ? Ai mei au
intervenit, dupa aceea mama s-a tinut de el scai sa ma interneze :
« Nu vrea nimeni s-o interneze ? »
In seara aceea in toiul discutiei, mama a spus
: “Da te iubesc !”
Ma iubeste !
IN fiecare ceas vrea sa traiesc inchisa la
nebuni, sa mor in strada, data afara din casa....
Imediat dupa aceea a inceput sa il
pistoneze pe Silviu sa ma interneze.
Au trecut niste zile bune de atunci.
Mai de curand, mama intorcandu-se de la
cumparaturi, sau de unde mai merge ea, zice : « O
interneaza ! »
Azi, dupa discutia cu tata de dimineata, a
venit in bucatarie cu treaba, imi faceam cafeaua, tacea si radea tacut, am
intrebat-o de ce rade, radea, mie mi-e mila de ea, dar ne distruge, se alege
praful de noi toti !
Radea tacut, fata, gura ii radea, inchisa,
arata cam prost, ce sa mai spun....
O intreb : “De ce razi ?”
Ea : ca are voie.
Eu : “Te bucuri !”
Tacea.
Si mi-e mila de ea, dar daca ea a spus ce a
vrut despre mine, cum spun cineva ceva despr mine, chiar daca nu e adevarat,
imediat e crezut.
Cand spun eu ceva, sau scriu eu ceva,
adesea am impresia, sau chiar asa si este, ca nu e clar ce spun, sau ce scriu,
ca nu se intelege.
Rugaciunile :
M-am rugat zilele acestea, ma rog,... nu
intotdeauna in fiecare zi, desi ar trebui in fiecare zi.
Am si visat, cam urat, trist, urat, ca eram
saraca, singura, parasita, chiar ma aflam la tara, dar ramasesem singura, NU
MAI ERA NIMENI acolo in comuna, ma stiam la Piatra, dar era pustiu in jur, nu
aveam ce manca...
Mai intai, o cucoana cu ochi negri, palarie
neagra, in negru, pielea mai mult alba, a venit si mi-a dat niste RESTURI DE
MANCARE, nu stiu de ce, nu stiu decat sa va spun CA EXACT ASTA AM VISAT IN
VIS....
A venit femeia in negru la mine, era inca
tanara, la vreo 40 de ani poate, mi-a intins niste resturi, si putine de tot,
de pilaf din orez alb, cateva boabe, si o aripa de pui pe care nu mai are
carne, era foar osul, si ramasese un firicel de carne de pui pe un os...
Asta venise ea la mine si mi-a dat. Erau
resturi, cineva mancase de acolo.
De ce ? Nu stiu.
Atat a fost in vis.
Pe urma m-am visat la Piatra, era pustiu in jur, in vis nu
vedeam comuna Piatra, dar stiam ca acolo ma aflu, mancam niste bucati de pui,
de piept de pui, aveam vreo 2, 3, toata mancarea mea, ma intrebam ce voi manca,
toata lumea pleacase de acolo, erau eram ca Robinson Crusoe in Piatra
ramasa !
Stiam ca nu mai existã, nu mai existã –
mancare in lume ! Si ma intrebam ce voi face.
23/01/2021
18:19:20
olivia
- POSTA Corespondenta
Nelivrata la destinatar linkuri 23 ian 2021.doc
164.5kB
- Olivia Marcov mail 23 ianuarie 2021.doc
134kB
*******************************************************************
