Fratele meu Silviu Marcov ( 1978 )
In fotografii, la botezul fratelui meu Silviu Marcov, la biserica Sfântul Elefterie ( aflata nu departe de Opera Românã ), desi el s-a nascut in 23 iunie 1977 a fost botezat iarna si mai exact cred ca in iarna anului 1978 – cu nasii de botez Silviu si Maria Crãciunas, vechi prieteni de familie, pe care i-a cunoscut mai intai tatal meu cand a luat avionul spre Algeria ( trecand, din cate retin, prin Roma ? ).
In fapt, tata si Silviu Craciunas s-au aflat in acelasi avion si fiecare plecand din Romania cu un contract de munca in orasul Constantine din Algeria, iar tatal meu a plecat cu mai multe luni inainte de noi, in anul 1972, iar mama si cu mine l-am urmat in cursul aceluiasi an.
La Bucuresti, ne-am regasit cu familia Craciunas in acelasi cartier Drumul Taberei si vecini, astfel de la etajul 9 al blocului in care ei au locuit multi ani de zile, se vedea perfect in balconul nostru, desi blocurile se aflau la o oarecare distanta unul de altul.
Cand eram in liceu, imi amintesc ca deja familia Craciunas se mutase din cartierul nostru Drumul Taberei in alt cartier din Bucuresti, unde a si ramas.
Mai tarziu, in jurul anului 1989-1990, dar nu mai retin exact data, familia Craciunas s-a mutat la Sibiu, dar si-a pastrat si casa din Bucuresti pentru a putea locui si la Sibiu si la Bucuresti.
La botez, la biserica, mama nu a fost pentru ca spunea ea, asa este mai bine, ca mama copilului botezat sa nu fie prezenta la biserica cand i se boteaza copilul ; am fost numai tata si cu mine.
In schimb, dupa biserica am venit acasa impreuna cu nasii, unde am petrecut cateva ore agreabile impreuna, ca de fiecare data cand ne aflam in prezenta lor.
In vara in care s-a nascut fratele meu a fost o vara rece, friguroasa si ploioasa, intr-atata incat m-am jucat in liniste si pace afara cat am poftit – mama nu era acasa ci la Maternitate – si am racit puternic, am facut o amigdalita splendida iar doctorul pediatru Valentin Manu a trebuit sa alerge alarmat sa ma consulte si sa imi prescrie medicamente, in prima etapa, dar cum noaptea ma sufocam si amigdalele erau prea inflamate, in etapa a doua, alertat de tata, mi-a prescris injectii cu penicilina V, foarte dureroase de altfel si pe care nu le pot uita nici astazi.
Totusi, inainte sa ma imbolnavesc ( sa “cad” la pat ) am apucat sa merg cu tata la maternitatea Giulesti, sa ii aducem acasa pe mama si pe fratele meu cel mic.
Eram foarte bucuroasa si fratele meu era ca un cadou din Cer pentru mine, foarte fericita ca am un fratior, o mica minune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu