Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Iulia Motoc 15 august 2013

Iulia Motoc 15 august 2013

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Jesus-Christ

Jesus-Christ

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

Laura Adriana Bucharest Romania July 2009

Laura Adriana Bucharest Romania July  2009

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Mission to Magadan October 29 2014

Mission to Magadan October 29 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Gratiela Andreescu Romania Italia

Gratiela Andreescu Romania Italia

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Father Michael Shields of The Heart of Jesus May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Father Michael Shields of The Heart of Jesus  May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Vladimir Putin, Moscou, Russie, octobre-décembre 2015

Vladimir Putin, Moscou, Russie, octobre-décembre 2015

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine Chisinau Moldova

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine  Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Jesus Christ Iisus Hristos

Jesus Christ Iisus Hristos

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés Bucarest Romania

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés  Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Notification blogspot.com 17 novembre 2016

Notification blogspot.com 17 novembre 2016

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Jésus-Christ

Jésus-Christ

luni, 29 iulie 2013

Despre lagarele de munca fortata in filmul difuzat de Katéo ( ktotv.com ) “Le goulag, la mémoire enfermée », « Gulagul, memoria inchisa »

Despre lagarele de munca fortata in filmul difuzat de Katéo ( ktotv.com ) “Le goulag, la mémoire enfermée », « Gulagul, memoria inchisa »

Magadan : oras simbol al barbariei

In timpul regimului lui Stalin, 20 de milioane de oameni au murit in lagarele de munca fortata, in lagarele numite gulag.
Multi au murit de foame, de frig, de epuizare.

Am ajuns in port la Magadan ( in Siberia Orientala ) la 28 septembrie 1944, dupa 13 zile de traversare pe mare cu vaporul de la Vladivostok.
Cand am ajuns, gardienii ne asteptau cu haite de caini.
Ne-au incolonat si ne-au scos in afara orasului, unde se aflau lagarele Gulagului.
Imediat ce am sosit ne-au dat o uniforma de detinut, pe spatele careia de la un umar la celalalt umar era scris numarul detinutului.



Bronislava Bronislavovna Klimaviciute :

“Je suis née en Lituanie, dans une famille de paysans pauvres, chrétiens, j’ai vécu une enfance difficile ... « 
M-am nascut in Lituania, intr-o familie de tarani saraci, crestini, am trait o copilarie dificila...
Am stat la parintii mei pana la data arestarii.

Dupa terminarea razboiului au inceput tulburari in tara, nu mai aveau loc petreceri, nici chermeze in orase... S-au facut arestari...

Am fost arestata ( prima data ) in anul 1946, au urmat doua luni de ancheta si cate 3 zile de interogatoriu luat cu bataie.
Interogatoriul a inceput imediat ce am fost arestata.
Eram lovita cu picioarele si ma durea stomacul ( abdomenul ), eram intr-atat de lovita incat corpul era scuturat de tremuraturi, m-au aruncat ( azvarlit ) pe jos si se puneau cate patru oameni, pe mine, sa ma loveasca....
Ofiterul instructor ( cel care facea instructia ), anchetatorul imi spunea in fiecare zi : “Raconte !”, “Povesteste !”, dar nu mai aveam ce povesti, ii spuneam ca a scris totul, nu mai am nimic de povestit, nimic....

Apoi m-au lasat sa plec, dar ma aflam sub supraveghere, casa era supravegheata, se auzeau cainii.

Prima halta am facut-o la Taichet ( Taichev ) Taishet, in regiunea Irkustk.
Aici am fost grupati, am fost declarata invalida. Apoi am mers pe jos 120 de kilometri prin taiga.
Ne alegeau dupa criteriul rezistentei.

In anul 1950, intr-o buna zi a venit vestea ca ne vor duce pana la Magadan.
Am calatorit intr-un tren imens.
Calatoria pana la Vladivostok a durat o luna de zile.  
Aici se afla un lagar care nu era pazit, izolat, de tranzit.
Se putea munci in natura, la cositul fânului sau se smulgea scoarta mestecenilor enormi, albi.
Din fâsii de scoarta de mesteacan mi-am facut carti de rugaciune, in care apoi am scris rugaciuni.
Scoarta mestecenilor era alba si stralucea.

Ramaneam cate 2, 3 pana la 7 zile cu acelasi gardian.
In zilele cu viscol, lagarul devenea izolat si nu aveam paine.
Gardienii trimiteau femeile ( prizonierele ) pana la cel mai apropiat lagar sa aduca paine si in acest scop ii dadeau fiecareia cate un sac.
Eram trimise pentru aprovizionare peste campuri si mergeam 15 kilometri in sir printr-o zapada inalta pana la piept, una dintre noi fetele mergea in frunte si deschidea calea, si celelalte o urmau, apoi dupa un timp, o alta trecea in locul celei din frunte...Nu se vedea nimic in fata noastra.
Mergeam kilometri in sir, mergeam, mergeam, adormeam mergand si visam.
Pamantul era inghetat.

Ii numeam “les acheteurs”, adica cumparatorii.
Ne scoteau din baraci, ne fixau cu privirea, cautau care este capabil sa munceasca, purtau galoane si medalii, erau niste conducatori cei care ne faceau trierea.
Ne treceau in revista, mai ales pe cei din Tarile Baltice, din Ucraina.

Pentru a dormi nu aveam asternut, paturile erau fabricate din lemn de brad, goale, aspre, iar tulpinile brazilor nu fusesera curatate de crengi.
Din fericire aveam o cuvertura pe care tatal meu mi-o adusese cand eram arestata, cu ea si cu o vesta ne-am invelit, eu, impreuna cu o alta fata ne strangeam una in cealalta, amandoua, ca doua gaini.

In lagar te scoli dimineata, mergi la adunare si nu mai stii daca esti un robot sau o fiinta umana, daca mai traiesti sau daca esti mort.
Munca avea loc in cele mai rele conditii.

Nu ma puteam adresa sefului cu numele meu, trebuia sa spun : “Eu....numarul cutare”, adica sa mentionez numarul de detinut pe care il aveam.

In ziua in care am fost eliberata, gardienii ne-au aliniat pe toti la poarta lagarului.
Ei ne-au spus : “Retirez vos numéros !”, adica “Dati-vã jos numerele !”
Cu totii ne-am gandit in clipa aceea cã ne spun asa pentru cã vor sa ne impuste.


Anna Vasilievna Kotti :

“Je suis née le 28 décembre 1920, dans la région de Léningrad ... »

M-am nascut la 28 decembrie 1920 in regiunea Leningrad si mai posed si astazi pasaportul [ valabil ] in interiorul acestei regiuni.

Ma aflam in lagarul de la Vakanka ( Vakantka ? ), situat langa Magadan.
In acel lagar fiecare avea sarcini precise.
Eu trebuia sa aprovizionez o masina care concasa roci, apoi un camion transporta pietrisul la o uzina.
Unii detinuti munceau in padure. Ei pastrau scheletul pestelui si odata ajunsi in padure ( dupa masa ) isi pregateau o supa punand la un loc in niste cutii din metal scheletul pestelui, zapada si paine.
Fiecare detinut avea o cutie din fier.
La cantina erau mese intinse, soseam infometati si tot asa ne sculam de la masa.
Ne era foame si inainte de masa, dar si dupa masa.
De mancare ne dadeau tot timpul heringi.

Dupa moartea lui Stalin in anul 1953, in lagar s-a putut circula liber, puteam sa comunicam cu prietenii si pentru a ne indrepta spre cantina nu mai eram obligati sa mergem in rand. Pentru prima data, pe mesele noastre a aparut painea !

In ziua in care am fost eliberata din lagar, seful m-a strigat pe numele meu de familie.
El mi-a spus “Vous êtes libérée !” “Sunteti eliberata !”.
I-am spus : “Multumesc” si am plecat.

Pe viitorul meu sot l-am cunoscut cand eram inca in lagar unde el venea uneori sa lucreze.
Dupa ce am fost eliberata el m-a cautat si mi-a cerut voie sa vina sa ma vada.
I-am spus ca am o fetita in varsta de 6 luni, tatal fiind un gardian din lagar.
Am inceput sa traim impreuna, eu si viitorul meu sot.
Un an mai tarziu, la 30 iulie 1956 s-a nascut fiul nostru.


Olga Alexeïevna Goureïeva :

“J’ai grandi dans une ville du Kremlin Occidental ...”

Am crescut intr-un oras din Kremlinul Occidental, intr-o familie crestina cu cinci copii si bunica.
Pot spune ca am avut o copilarie luminoasa....

Am fost arestata in 5 decembrie 1944, in timpul unei razii enorme.
Un om m-a denuntat ca as fi un dusman al poporului.
Soldatii din garnizoana din orasul vecin au sosit cu doua tancuri, au intrat in casa si ne-au smuls hainele de pe noi, au deschis larg ferestrele pentru ca totul sa se auda afara, a fost umilitor....

In timpul instructiei, interogatoriile aveau loc in timpul noptii si erau luate sub tortura.
Dupa o sedinta de tortura erai de nerecunoscut : mormane ( mase ) de carne in sange.
Atunci cand un detinut era luat la interogatoriu, ceilalti care ramaneau in celula inchisi cadeau in genunchi si incepeau sa se roage, se rugau...

Din Ucraina spre Magadan am calatorit in vagoane pentru animale, pentru vite, care nu fusesera curatate, trenurile mergeau numai noaptea, iar in timpul zilei stateam [ cocotati ] pe sinele de cale ferata, fara sa putem coborî.
Primeam o bucata de peste putred, paine, putina apa....

Am debarcat la Magadan in luna octombrie....
Vantul sufla puternic.
S-a facut apelul pe chei
Apoi a trebuit sa mergem 4 kilometri pana la baracile de triere, unde ni s-a facut vizita medicala.

Directorul lagarului era un fost detinut ucrainean, intr-un fel am avut noroc, ne-a spus sa mancam totul si sa ne luam astfel vitaminele necesare.
Eram fete tinere, aratam ca niste schelete “couverts de mousse”, acoperite cu muschi, spuma ( ? ) [ mousse = muschi, spuma ]

Lagarul de la Vakanka ( ? ) era un lagar pentru marii dusmani ai patriei.
Vakanka era un lagar cu regim strict.
Conditiile de trai si de munca erau peste puterile noastre.
Nu ne puteam ruga intrucat ne era interzis, insa ne rugam in gand.
In lagar detinutii mergeau cu mainile la spate si cu capul plecat.
Trebuia sa pastrezi randul si sa daca te abateai cu un pas macar la stanga sau la dreapta, paznicul putea trage fara sa te previna.
Iti striga : “En rangs !”, “En rangs !”, “In rând !”, “In rând !”, “Couche-toi par terre !”, “Culca-te la pamant !”.
Daca nu executai ordinul primeai un glont. Am vazut doua fete murind asa.

In lagar se lucra la doborarea copacilor sau in uzina.
Am avut noroc sa pot lucra in uzina, apa era rece, aerul era umed, insa cel putin avam caldura ( incalzire ).

La moartea lui Stalin in anul 1953, regulamentul din lagar a devenit mai putin strict, puteam circula liberi pentru a merge la cantina.

Am ramas in lagar pana in anul 1956.

Am fost judecata de o troika, adica de un tribunal alcatuit din trei persoane care erau trei ... ( ? ).
De fapt, membrii tribunalului au citit condamnarea.
Am fost condamnata la 20 de ani de munca fortata, 5 ani de privare de drepturi si apoi “assignée à résidence... “ ( adica « contrainte à résider en un endroit déterminé » ) constransa sa locuiesc intr-un loc determinat.

Nu stiu daca este vorba de domiciliu fortat, sau era constransa sa locuiasca in acelasi loc ( oras ) ?!

De ce nu am plecat de aici dupa eliberarea mea ?
Mai intai, pentru ca nu aveam dreptul.
Impreuna cu sotul meu puteam obtine aprobarea sa ne mutam, dar tot in Siberia unde ne si aflam.
Nu puteam obtine insa un permis de rezidenta in Ucraina.
Apoi copilul nostru a inceput sa mearga la scoala.
Si astazi iata-ma ramasa singura, “Au Pays de la Mort Blanche”, “In tara mortii albe”.

Anna Ivanovna Jouk ( Biélorussie ) :

M-au arestat fara niciun motiv, mama a vrut sa ma retina, m-au impins intr-un furgon si atunci m-am lovit la cap si mi-a curs sange, apoi mi-am pierdut cunostinta si nu imi mai amintesc nimic....
Ofiterul instructor m-a zdrobit.
Am fost arestata fara motiv, mi-a fost vatamata viata, sanatatea, am fost privata de studii.

Ce este bun intr-un lagar ? Nimic.

Daca nu munceai destul erai pedepsit, primeai atunci o ratie disciplinara, adica un sfert [ de litru ] de ceai si 200 de grame de paine neagra, ceea ce nu este mult mai ales cand este frig.
Pentru a face un control de rutina, ne scoteau afara la temperaturi de minus 60 de grade Celsius si ne tineau in frig.

Femeile in varsta de 60 – 70 de ani nu au rezistat in lagar.
In lagar fiecare se descurca cum putea. Multi s-au sinucis.

La data de 18 martie 1950 am fost judecata. Aveam mai putin de 20 de ani.
Am fost condamnata la 25 de ani de lagar si la 5 ani de privare de drepturi.

La data de 6 mai 1956, judecatorii au sosit la Magadan.
In ziua aceea, au eliberat 25 dintre noi ( detinutii ).
Ei mi-au inmanat dosarul meu personal.
Judecatorii mi-au spus : « Vous êtes innocente ! », « Sunteti nevinovata ( inocenta ) ! », “Ati fost condamnata ilegal”, “Sunteti reabilitata !”
Apoi judecatorii m-au intrebat daca in ziua in care am fost arestata nu aveam un inel din aur.
Intr-adevar, aveam un inel din aur, inelul pe care mi-l daruise bunica mea, dar am preferat sa le spun ca nu imi mai amintesc.
Totusi judecatorii au spus ca imi va fi restituit inelul meu din aur, insa in fapt nu mi l-au restituit niciodata. Niciodata !

Dupa ce am fost eliberata din lagar si reabilitata, oamenii ma aratau cu degetul si spuneau “Uite un dusman al poporului !”. Acestia erau oameni care lucrau pe santier si alti oameni.

La data eliberarii, Administratia lagarelor ne-a dat suma de 800 de ruble care ar fi trebuit sa ne ajunga pentru a ne transporta cu vaporul si pentru a ne hrani, pana ce vom fi ajuns inapoi  acasa in Bielorusia ( Belarus ).
Dar aceasta suma de bani era cu totul insuficienta.
Astfel, din “lagar” nu se putea pleca si deportatii nu au plecat de aici.

Nikita Petrov, istoric, vice-presedintele Asociatiei “Memorial”

Pana in anul 1980, istoria oficiala a URSS nu a recunoscut existenta lagarelor numite gulag, a negat-o chiar.
Nici pana astazi nu se stiu cu exactitate numarul victimelor si nici motivele arestarilor.
Dupa eliberarea lor, deportatii au ramas aici.
Ei au primit cate 800 de ruble pentru transport, la momentul eliberarii.
Lagarele sunt rezultatul regimului totalitar care s-a nascut din socialism.
Ele sunt un sistem canibal care a devorat multe vieti, multe corpuri si multe suflete.
Oamenii [ rusii ] nu sunt nici astazi pregatiti sa il considere pe Stalin un criminal, ei il vad un om politic iesit din comun si apreciaza ca la epoca aceea cruzimea era necesara.
Oamenii nu sunt pregatiti sa faca procesul comunismului, al lui Stalin, Lenin si al celor din anturajul lor.
Procesul regimului sovietic nu a fost oficial facut, cel putin nu in Rusia.
Aceasta este o absenta a reflectiei morale, politice, sunt lectii, invataminte ale Istoriei care nu au fost extrase, invatate.
Nikita Petrov apreciaza ca lumea trebuie informata despre acea epoca, despre regimul acela represiv al lui Stalin si despre ce au patit popoarele URSS-ului.

**

Dupa cum ne spune Olga, astazi o zi din an este dedicata victimelor represiunilor politice.
In programa scolara figureaza studiul perioadei regimului lui Stalin, prin prisma operelor lui Soljenitîn.
Olga este de parere ca tinerii trebuie sa stie “ce qui nous est arrivé », ce ni s-a intamplat.

Din film aflãm cã Legea reabilitarii victimelor represiunilor politice a fost adoptata “il y a 20 ans”, in urma cu 20 de ani.

Cum au fost culese aceste marturii ?

Parintele Michael Shields, originar din Alaska ne spune ca « la inceputul anilor 1990 s-a retras pentru 40 de zile intr-o manastire iezuita, unde a postit si s-a rugat si a vrut sa afle care este vointa lui Dumnezeu pentru el”.
Dupa post si rugaciuni, raspunsul nu a intarziat sa vina : « Du-te, roaga-te in lagare !”
Astfel, Parintele Michael Shields a sosit in orasul Magadan unde il putem vedea si astazi in Biserica Nasterii Domnului.

Intr-o buna zi, Parintele Michael Shields a avut ideea sa organizeze o intalnire a supravietuitorilor lagarelor de munca fortata si a dat un anunt.
“Venez !”, “Veniti !”, ii invita el pe cei care au fost victimele represiunilor regimului lui Stalin.
Cu acest prilej a constatat ca persoanele care au scapat de gulag traiau singure, izolate unele de altele.
Insa supravietuitorii au primit invitatia si au venit la intalnire.
S-au regasit astfel prietenii care se abordau cu : “Rappelle-toi !” “Adu-ti aminte !” “In 1946 in lagarul de la Butugyceag...”

In ziua in care a consacrat ( sfintit ) Capela [ Martirilor ], Parintele Michael Shields a oferit fiecarei victime cate o cruciulita pentru a o agata in spatele altarului, in memoria celor care nu mai sunt in viata.
Bronislava i-a oferit rozariul ( son chapelet ), siragul ei de matanii pe care il confectionase din paine, in lagar.
Si numarul ei de detinuta din lagar : D – 129.

Cum au supravuietuit in lagar ? se intreaba Pr. Michael Shields si se gandeste la un pasaj din Biblie in care Sf. Ioan spune ca “omul nu traieste numai cu paine...”
Intr-adevar omul traieste si cu rugaciune.

Cinci ani i-au trebuit Parintelui Michael Shields pentru a castiga increderea victimelor represiunilor politice si pentru a putea culege Povestea lor, si in fond, Istoria traita.

In 15 ani, mentalitatile s-au schimbat mult, astazi supravietuitorii lagarelor de munca fortata sunt in mod oficial, declarati eroi.
Nu numai oamenii au aflat si au luat cunostinta de aceasta, dar ele insele, victimele represiunilor politice, detinutii politici din trecut, au constientizat acest lucru : ca sunt eroi.

Daca timp de multi ani, supravietuitorii lagarelor nu au vorbit despre perioada detentiei lor nici macar in familia lor, de frica sa nu le afecteze cariera copiilor lor, astazi nepotii lor sunt mandri de ei.

La scoala, operele studiate privind perioada regimului represiv al lui Stalin sunt prea teoretice si accentul nu se pune pe impactul Povestilor autentice, Povestilor individuale, adevarate ale supravietuitorilor lagarelor.
De asemenea nu existã o superproductie cinematografica cu referire la aceasta epoca a marilor represiuni politice, in schimb existã productii cinematografice privind nazismul de exemplu.
Biserica a editat cartile ei care cuprind Povestile individuale ale victimelor represiunilor politice.

Filmul se incheie cu o inscriptie care poate fi citita in cimitirul unui lagar din Kolyma. Textul inscriptiei este dureros, este sfâsietor :

“Dans ces sépultures anonymes
Notre existence a pris fin
Frères humains,
Ne nous oubliez pas ... »

« În aceste morminte anonime
Existenta noastrã a luat sfârsit
Frati oameni ( muritori ),
Nu ne uitati ... “



Oficiul monastic din mijlocul zilei ( sau de la pranz, 12h30 ) de sambata de la Biserica Saint-Gervais-Saint Protais din Paris ( din al 4-lea arondisment ( sector ) al Parisului )

Oficiul monastic din mijlocul zilei ( sau de la pranz, 12h30 ) de sambata de la Biserica Saint-Gervais-Saint Protais din Paris ( din al 4-lea arondisment ( sector ) al Parisului )



Sursa : facebook : Katéo ktotv.com

Pãrintele Sofronie Saharov din Essex

Parintele Sofronie Saharov din Essex

,,Îi vom iubi pe ceilalţi atunci când ne rugăm pentru ei. Pentru a înţelege ceea ce îl preocupă pe celălalt trebuie să ne rugăm din inimă pentru el.Atunci vedem nevoile pe care le are şi ne îngrijim de rezolvarea lor.” Sofronie Saharov :

( extras de pe Forum Crestin Ortodox inclus in Newletter-ul "Smerenia" de luni, 29 iulie 2013, ora 8h07 site-ului Crestin Ortodox Ro - sau cum mi-a venit ideea sa caut sa citesc despre Parintele Sofronie Saharov, dupa acest minunat citat de mai sus de pe Forumul mentionat )

Viata Arhimandritului Sofronie Saharov


Exista fiinte care, inca de la nastere, sunt mistuite de setea de absolut. Aceasta este o taina a persoanei umane si a prestiintei lui Dumnezeu. Nascut la Moscova, in anul 1896, intr-o familie ortodoxa numeroasa, Parintele Sofronie Saharov este, cu siguranta, una dintre acestea.
Inca din frageda varsta a fost tulburat de marile intrebari metafizice. Foarte curand avea sa constientizeze caracterul tragic al existentei umane, prin intermediul marii literaturi ruse si de asemenea, prin intermediul istoriei care imbraca formele absurde ale Razboiului si ale eshatologiei sangeroase a Revolutiei din Octombrie. Desi ofiter in trupele de geniu, parintele Sofronie nu a mers pe front.
Avea sa fie inchis insa, de doua ori, de politia bolsevica la inchisoarea moscovita Liubianka.

In timp ce lumea din afara pendula intre oroare si barbarie, Parintele Sofronie a cunoscut o mare tulburare launtrica provocata de "amintirea mortii". Nu un simplu memento mori ca in traditia ascetica, ci o cufundare ametitoare a sufletului in valtoarea neantului. Avea sentimentul ca prin moartea sa moare in el si cu el tot ceea ce a fost inglobat de propria constiinta: neamul omenesc, cosmosul si chiar Dumnezeu.
Experienta decisiva din care avea sa retina doua lucruri, paradoxale: o senzatie profunda a efemeritatii existentei, si o deschidere "prin cruce" fata de taina persoanei - capabila sa imbrace creatul si necreatul - si fata de realitatea Fiintei infinite. "Prin cruce", deoarece la 17 ani, intr-o dimineata, i-a venit ideea ca absolutul nu poate fi "personal", ca vesnicia cuprinsa in iubirea evanghelica nu este decat sentimentalism si "psihism demn de dispret".
Abandonandu-L pe Dumnezeul cel Viu inca din copilarie, isi indreapta atentia catre misticismul Orientului ne-crestin. Practica o forma de meditatie orientala si se straduieste sa-si goleasca mintea de toate "formele relative".

Confundand individul cu persoana, el servea - cum avea sa o spuna mai tarziu - pe "Dumnezeul filozofilor care, in realitate, nu exista".

In paralel, isi daruieste intreaga pasiune picturii, pe care a studiat-o la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Moscova. Insa, tulburarile Revolutiei bolsevice ii perturba munca si se hotaraste sa emigreze. Dupa o scurta trecere prin Italia si Germania, soseste la Paris in 1922. Imediat, are ocazia sa expuna in acele temple ilustre ale artei moderne care sunt "Salonul de toamna" si "Salonul de tigla". Cautare a invizibilului in spatele vizibilului, pictura, desi ii ofera momente de bucurie fina, nu-l poate satisface: "mijloacele de care dispuneam erau neputincioase sa redea frumusetea care domneste in natura".

Apoi, intr-o zi, Cel pe Care parintele Sofronie Il parasise, se arata lui. Experienta tulburatoare careia un text din Scriptura ii va revela adevaratul sens: "Eu sunt Cel ce sunt" (Iesire 3,14). Cum oare, Dumnezeu Cel fara de inceput, Creator si Stapan al intregului univers, sa spuna "Eu sunt"? Aceasta intorsatura in istoria umanitatii, aceasta revelatie facuta lui Moise de catre Fiinta Absoluta ca "persoana", ca "ipostas" este pentru parintele Sofronie un adevarat drum al Damascului.
"Mare este cuvantul "Eu", scria sfintia sa. El desemneaza persoana. Numai persoana traieste cu adevarat. Dumnezeu este viu pentru ca este ipostatic. Miezul acestei vieti este iubirea. Intrucat Dumnezeu spune "Eu", omul poate spune "tu". In "eu"-l meu si in "tu" al Sau se afla intreaga Fiinta: si aceasta lume si Dumnezeu. In afara si dincolo de acesta nu exista nimic. Daca sunt in El, pot spune ca "eu sunt"; dar daca sunt in afara lui pot spune ca "eu mor"."
"Fapt suprem si primordial al Fiintei", acest principiu ipostatic are un nume si o infatisare, infricosator prin putere si sfintenie: Iisus Hristos. "Fara El nu l-as fi cunoscut nici pe Dumnezeu si nici pe om", scria parintele Sofronie. El contempla in Fiul lui Dumnezeu care S-a intrupat, insusi chipul din vesnicie al lui Dumnezeu in om. Mantuirea apare ca indumnezeire. Omul este mai mult decat un microcosmos, el este un mic dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu, luand chip de rob, S-a facut intru totul asemenea omului, omul are posibilitatea sa devina intru totul asemenea lui Dumnezeu.

Pentru parintele Sofronie sfintenia nu este de ordin etic, ci ontologic: "Sfant nu este cel care a atins o treapta inalta in domeniul moralei umane sau in viata de asceza, nici chiar in cea de rugaciune (fariseii, de asemenea, posteau si se rugau indelung), ci acela care poarta in sine pe Duhul Sfant".
Bucurie nesfarsita, aceasta autorevelare a lui Dumnezeu este pentru parintele Sofronie izvorul unei "dureri care va fi leit motivul intregii sale vieti in Dumnezeu". Pentru ca, revelandu-i-se asa cum este El, Dumnezeu i-a ingaduit parintelui Sofronie sa se poata vedea asa cum este el in adancimea cea mai intima a fiintei sale. Luminandu-i sufletul, Duhul Sfant il face sa vada profunzimea pacatului si a intunericului launtric.
Dar pacatul vazut nu ca o incalcare a normelor vreunei etici, ci ca o ignorare a lui Dumnezeu Cel Adevarat, ca un refuz al iubirii Tatalui, "o separare de izvorul ontologic al fiintei noastre".
Descoperind cu spaima "cadavrul sau interior", parintele Sofronie intra atunci in "iadul pocaintei".
Un dar al lui Dumnezeu, "mai mare decat acela de a vedea ingeri", pe care il considera ca a treia sa nastere, dupa cea trupeasca si aceea in Duh. Indignarea, rusinea, deznadejdea, ura de sine, sentimentele cele mai extreme il infrang. Asemenea Sfantului Petru dupa ce s-a lepadat de Mantuitorul, el varsa lacrimi "ca sa-si zdrobeasca oasele".
Totusi, departe de a-l nimici, aceasta suferinta metafizica, mai rea decat cea mai mare durere fizica, refac firea sa creatã si fac sa tâsneascã în el "o alta vedere, un alt auz, energia unei vieti noi".

Parintele Sofronie Saharov - lumina necreata
Despre Focul care arde patimile si purifica in Lumina care lumineaza, exista un pasaj legat de o intamplare pe care parintele Sofronie o va trai in 1924. In ajunul Sfintelor Pasti, dupa Sfanta Impartasanie, Dumnezeu il cerceteaza in sfarsit si ii da sa contemple lumina necreata a Imparatiei Sale.
"Am perceput-o ca pe o atingere a vesniciei divine de duhul meu. Dulce, plina de pace si de iubire, aceasta lumina a ramas cu mine timp de trei zile. Ea a alungat intunecimile neantului care se ridica inaintea mea. Reinviam si, odata cu aceasta, in mine si cu mine, lumea intreaga reinvia. Singura inrobire adevarata este cea a pacatului. Singura libertate adevarata este cea a reinvierii in Dumnezeu".
Legata de cunoasterea sa practica a misticii orientale, aceasta experienta a Luminii necreate, pe care nu va inceta sa o aprofundeze, ii va da parintelui Sofronie o viziune patrunzatoare a diferitelor moduri de contemplare, divina, umana sau demonica.

Discernamantul sau il va face, inca de la instalarea sa in Occident, un interlocutor privilegiat al multor aventurieri ai spiritului. Nimeni n-a aratat mai bine decat el iluziile si pericolele anumitor forme de gnoza si de mistica naturala, fondate pe metodele psihotehnice: confuzia intre Lumina necreata (care vine de la Dumnezeu) si lumina creata de intelect (care nu este decat reflexul ei), autoindumnezeirea prin identificarea naturii umane cu cea a lui Dumnezeu, linistirea interioara care nu este adesea decat o forma de chietism, incompatibilitatea intre meditatie (ca destindere) si rugaciune (ca tensiune extrema), dizolvarea persoanei umane in "oceanul imuabil al absolutului impersonal".
Pentru parintele Sofronie, "vederea luminii necreate este indisolubil legata de credinta in dumnezeirea lui Iisus Hristos". Din ea decurge si tot ea o confirma. Sunt multi budisti si alti gnostici pe care Hristos i-a convertit in timpul intalnirilor acestora cu parintele Sofronie.

In mod evident, Pastele din 1924, a marcat o intorsatura pentru parintele Sofronie. Duhul Sfant, cum spunea parintele, "a varsat in inima sa o inspiratie care nu-l va mai parasi deloc". Aceasta i-a dat o "indrazneala nebuna", necesara pentru a fi crestin. Din acest moment incepea o noua viata. El se cufunda intru totul in rugaciune, pe care o vede ca "intalnirea vie a persoanei noastre create cu Persoana divina".
Se vede pus in fata unei alegeri radicale: ori infierea parinteasca a lui Dumnezeu Tatal, ori intunecimile nefiintei. "Nu exista cale de mijloc", spunea el. In inima sa, o lupta ingrozitoare opune iubirea sa fata de Dumnezeu cu pasiunea sa pentru arta, care "il stapaneste ca pe un sclav". Dupa luni de sfasiere interioara, asa cum Avraam s-a decis sa sacrifice ceea ce avea mai drag, abandoneaza pictura.
Dornic sa-si consacre viata lui Dumnezeu, parintele Sofronie intra la Institutul Saint-Serge, care tocmai se infiintase la Paris. Dar studiile nu-l satisfac. El gaseste ca acolo se vorbeste mai putin intru Dumnezeu cat mai mult in jurul lui Dumnezeu. Pana la sfarsitul vietii va pastra o atitudine critica fata de teologia academica. Desi folositoare vietii istorice a Bisericii, stiinta teologica nu este, dupa el, nici mantuire personala si nici cunoastere adevarata a lui Dumnezeu. Motivul: "Ea ne da numai o intelegere intelectuala, dar nu ne ridica intr-adevar in domeniul Fiintei divine".
Pentru parintele Sofronie, ucenic fidel Sfantului Siluan (1866-1938), "crestinismul nu este o doctrina, ci viata".
Teologia nu este un exercitiu speculativ, ci "starea de a fi inspirat de harul lui Dumnezeu". Cunoasterea spirituala nu este o simpla cunostinta, ci "experienta, in existenta, a comuniunii cu Dumnezeu".
Primeaza asadar experienta existentiala insa, ea nu exclude necesitatea esentiala a unei cunoasteri dogmatice temeinice. Asa cum scria parintele Sofronie, "O viata dreapta este conditionata de conceptia corecta in legatura cu Hristos si cu Sfanta Treime. Altfel, cea mai mica abatere de la adevar in viata noastra interioara denatureaza perspectiva noastra dogmatica".

In anul 1925, parintele Sofronie pleaca la Muntele Athos. Devine calugar la manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon. Pentru el, monahismul este, dupa expresia lui Teodor Studitul (sec VIII-IX) pe care ii placea sa-l citeze, "al treilea har". Este viata cereasca pe pamant, inima spirituala a Bisericii. Foarte repede primeste darul rugaciunii neincetate, "dar de la Dumnezeu legat de un alt dar: pocainta".
Transfigurat prin rugaciune, el insusi devine rugaciune, stalp de comuniune intre cer si pamant. Calugarul, pentru el, este icoana Maicii Domnului. El este cel care se roaga pentru intreaga lume, dupa preotia imparateasca si profetica a lui Melchisedec, preotie universala si accesibila tuturor crestinilor, superioara din punct de vedere spiritual preotiei ierarhice a semintiei lui Aaron.
La Sfantul Munte, parintele Sofronie face, in acelasi timp, experienta pierderii harului. Marcat de "legea pacatului", omul nu poate sa "pastreze intru totul harul iubirii lui Dumnezeu". Mai devreme sau mai tarziu, victima a patimilor sale, el are sentimentul ca Duhul Sfant il paraseste in forma sa tangibila. Pentru ca este suficienta o simpla miscare a orgoliului, o simpla intoarcere a constiintei asupra ei insesi pentru ca inima sa se inchida iar duhul sa se intunece. Caderea, uneori , este cea in care omul se naruie in accedie, pe care parintele Sofronie o vede ca "lipsa grijii de propria mantuire".
In functie de treapta harului primit mai inainte, aceasta parasire a lui Dumnezeu poate fi traita ca un adevarat "iad": o neliniste , o nenorocire, o durere apropiata celei pe care Hristos a cunoscut-o in Ghetsimani si pe Golgota. Pentru a regasi harul, cu alte cuvinte a transfigura fiinta noastra dezbracand-o de patimi, este necesara o asceza. O lupta interioara. Un proces de "chenoza totala" prin care se exprima dorinta noastra de a-L urma pe Hristos, de a ne asemana Lui mai mult. "Dragostea lui Hristos este o fericire cu care nimic in lumea aceasta nu se poate compara, scria parintele Sofronie. Dar, in acelasi timp, a iubi cu dragostea lui Hristos este a bea paharul Sau. Iubirea lui Dumnezeu este chenotica. El ne-a poruncit sa-L iubim pana la ura de sine".

Parintele Sofronie Saharov - intuneric si nadejde
Mai intai "dar" gratuit al harului, apoi abandonare de catre Dumnezeu, iar la sfarsit redobandirea harului Sau. Pentru parintele Sofronie, toata viata duhovniceasca este in aceasta tripla miscare. El insusi nu va inceta sa traiasca "in acelasi timp si intunecimile mortii si nadejdea in Dumnezeu care ne mantuieste". Aceasta oscilatie intre iad si lumina, aceasta stare paradoxala in care sufletul este inaltat la cer si, in acelasi timp, aruncat in valurile intunecate ale iadului, marcheaza lungul sau periplu "printre tulburari" si devine una dintre cheile spiritualitatii sale
Din aceasta experienta arzatoare, parintele Sofronie nu va putea insa profita decat din momentul in care, in 1930 - eveniment capital in viata sa - il intalneste pe Staretul Siluan. Imediat, el, intelectualul cultivat si ranit de metafizica, se pune la picioarele acestui om simplu, taran la origine si aproape analfabet. Traind in cel mai inalt grad dragostea de dusmani, staretul Siluan a cunoscut starile spirituale cele mai extreme: vederea plina de deznadejde a condamnarii sale vesnice urmata, intr-un moment de iluminare, de vederea lui Hristos stralucind in Lumina.

In anul 1905, in timp ce Einstein anunta revolutionarile secolului XX prin teoria sa a relativitatii, acest calugar sfant primea de la Hristos un cuvant de mantuire pentru timpul nostru: "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui".

Pentru Parintele Sofronie, aceasta chemare la condamnarea de sine permanenta este expresia desavarsita a caii lui Hristos, calea cea mai directa si cea mai sigura spre desavarsire. In noi sta sa ne smerim asemenea lui Dumnezeu, sa ne condamnam la chinurile vesnice ale iadului prin care sa nimicim in noi orice patima si sa ne facem inima smerita si libera pentru a primi dragostea lui Dumnezeu. Caci "altceva este smerenia ascetica si altceva smerenia lui Hristos". Prima, relativa, consta in a se vedea cineva "mai rau decat toti"; este rodul unei lupte crancene cu gandurile.
A doua, absoluta, "este atributul iubirii lui Dumnezeu care Se daruieste fara masura"; este lucrarea in noi a Duhului Sfant atunci cand traim intreaga umanitate, pe "intreg Adam-ul", ca pe noi insine.

Staretul Siluan a adormit intru Domnul la 24 septembrie 1938.
In primavara urmatoare, parintele Sofronie merge sa traiasca pustniceste intr-o chilie din Karoulia, in inima "pustiei" athonite.
Aici isi pune la incercare iubirea sa fata de Parintele ceresc si aprofundeaza realitatea dumnezeiasca, dar in acelasi timp, merge pana la capatul pocaintei si a chenozei sale.
Acolo, in singuratate, cunoaste momente de rugaciune curata. Intr-o astfel de rugaciune, fata catre Fata cu Dumnezeu, fara imagini si ganduri care sa-l distraga, mintea si trupul sau erau unite in mod desavarsit in inima; duhul este antrenat in infinitul imens, luminos si de negrait al vesniciei dumnezeiesti, mai presus de limitele spatiului si ale timpului. In privinta aceasta, procedeul literar pe care parintele Sofronie il foloseste in ultimul capitol al cartii sale "Rugaciunea, experienta vietii vesnice" nu inseala pe nimeni.
Adevaratul ascet pe care il intreaba in scopul initierii in tainele Luminii Taborului apare tocmai pentru a nu fi el-insusi. Prin gura acestuia, considerat demn de a contempla aceasta lumina - figura in spatele careia se ascunde si se manifesta smerenia sa - se rosteste bine inteles propria experienta pe care ne-o comunica.

Parintele Sofronie Saharov - rugaciunea pentru lume
Dar, un alt paradox, in timp ce omul "experimenteaza prezenta lui Dumnezeu pana la a uita de lume", rugaciunea largeste inima si cunostintele sale la nivel cosmic. Acolo, in "pustia" athonita, parintele Sofronie asculta ecourile razboiului pana in adancurile grotei sale. Noaptea, mai ales, strigatul umanitatii care suferea ii traversa inima.
Asemenea staretului Siluan, el se roaga pentru lumea intreaga, pentru "intreg Adam-ul", cu aceeasi plangere ca pentru el insusi. El vede in aceste lacrimi un dar al lui Dumnezeu, un reflex al rugaciunii lui Hristos in Gradina Ghetsimani cand, "fiind in chin de moarte, sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant" (Luca 22, 44). El realizeaza atunci sensul profund al cuvantului lui Hristos: "Sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti".
Aceasta porunca, dupa el, indica mai putin masura in care trebuie sa iubim, cat indica deofiintiimea ontologica a firii umane, distrusa de pacatul original, dar deja restaurata de Hristos prin Intruparea, Moartea si Invierea Sa si pe care fiecare are a o reactualiza in iubire. A iubi cu iubirea lui Hristos inseamna a introduce in existenta sa personala viata umanitatii intregi; inseamna a lua asupra sa tot raul acestei lumi ca pe propriul rau; si mai inseamna a introduce in pocainta pentru propriile caderi, pacatele aproapelui sau.

"Rugaciunea pentru lume inseamna a-si varsa cineva sangele", spunea Sfantul Siluan. O astfel de rugaciune, nu vine totusi de la sine. Fiind un dar al Duhului Sfant, ea presupune o pocainta desavarsita. Esentiala, intrucat este mantuitoare, ea este de asemenea marcata de neputinta. Deoarece, asa cum spunea parintele Sofronie, "nimeni si nimic nu-l poate priva pe om de libertatea sa de a ceda raului, de a prefera intunericul, luminii.
Oamenii isi construiesc singuri iadul". Si cel mai mare iad, cel mai mare pacat, este razboiul. Impotriva acestei alegeri gresite ce poate face crestinul? La acest sfarsit de secol cand, din Irlanda pana in Caucaz, trecand prin fosta Iugoslavie si Orientul Apropiat, fanatismele de toate soiurile, religioase, nationaliste, etnice, insangereaza pamantul vechii crestinatati, este necesar mai mult decat oricand sa ne amintim de dublul mesaj al sfantului Siluan si al parintelui Sofronie.

Mai intai, universalitatea Cuvantului intrupat al lui Dumnezeu: "Nu cunosc un Hristos grec, rus, englez, arab, spune parintele Sofronie. Hristos, pentru mine, este totul, Fiinta supracosmica. Cand limitam persoana lui Hristos, coborand-o spre exemplu in planul nationalitatilor, pierdem totul si cadem in intuneric".
Apoi, iubirea de vrajmasi. Pentru parintele Sofronie, aceasta porunca a lui Hristos este nici mai mult nici mai putin decat "piatra din capul unghiului a Evangheliei". Este singurul remediu la toate relele, criteriul ultim si de neinlaturat al credintei adevarate, al comuniunii adevarate cu Dumnezeu, al adevarului in Biserica. Cine are puterea iubirii pentru dusmani cunoaste pe Hristos in duh si in adevar. Cine, din contra, nu o are, este prizonierul mortii, inca nu este "ortodox", adica nu-l cunoaste pe Dumnezeu "asa cum este El".

Practic, in ce consta iubirea vrajmasilor? In faptul ca preferam sa fim ucisi in loc sa ucidem, spune parintele Sofronie. "Nu trebuie sa ucidem pe vrajmasii nostri, ci sa-i invingem prin iubire. Sa ne amintim ca raul absolut nu exista si ca singur absolut este Binele care nu are inceput. Porunca de a nu raspunde raului cu raul (Matei 5, 39) este metoda cea mai eficace de a lupta cu raul". A lupta prin forta inseamna a inlocui o violenta cu alta si a intretine astfel dinamica raului. Biruinta obtinuta prin forta este intotdeauna o rusine pentru omenire. Prin natura ei, nu poate dura o vesnicie. Biruinta martirilor si a sfintilor este, in schimb, o adevarata slava. Ea ramane in vecii vecilor.

Ca dovada, istoria recenta a Rusiei, pentru care parintele Sofronie nu inceta sa se roage, si care ii revela caracterul eminamente paradoxal: suferinte, crime si drame nesfarsite pe pamant, iar in cer si in Biserica, secerisul sfintilor! "Nu exista tragedie in Dumnezeu, spunea si repeta el, intr-un alt fel in "Rugaciunea, experienta vietii vesnice".

Tragedia nu exista decat pentru omul a carui vedere nu depaseste hotarele pamantului. Hristos a trait drama intregii omeniri, dar in El Insusi, nu exista nici o drama". Numai o pace de necuprins.

In anul 1941, parintele Sofronie este numit preot la manastirea Sfantul Pavel. Un an mai tarziu, a fost numit duhovnic. Va fi, din acel moment, parinte duhovnicesc pe langa mai multe manastiri. Era inceputul unei paternitati duhovnicesti care nu va inceta sa se extinda nici dupa venirea sa in Europa occidentala.
Ironie a destinului si sclipire a Providentei: el care, la inceput era ofiter in trupele de camuflare, lucrand sa faca vizibilul invizibil, venea acum sa faca invizibilul vizibil pentru mii de ucenici. Da - si capitolul pe care il dedica paternitatii duhovnicesti in "Rugaciunea, experienta vietii vesnice" confirma acest fapt - parintele Sofronie a fost un adevarat staret.

Un om in Hristos, preocupat sa intrupeze Logosul in istorie si in cosmos, sa transfigureze istoria si cosmosul in Lumina Logosului.
Un om al linistii prin care vorbeste Cuvantul lui Dumnezeu, care ne naste pe noi noua insine si vietii in Hristos prin cuvintele sale inspirate.
Un om al cuvantului, arzand precum psalmistul, capabil sa vorbeasca de la egal la egal cu orice om, de la copil la filozoful cel mai sofisticat, trecand prin muncitorul cel mai simplu.
Un om-rugaciune care daruieste primul sau gand lui Dumnezeu si primeste de la El raspunsul la o mie si una de intrebari ale vizitatorilor sai.
Un om purtator al Duhului Sfant, care stie sa citeasca in inimile oamenilor, sa participe la bucuriile si la suferintele lor si sa le deschida lucrarii harului.

A vorbi cu parintele Sofronie insemna sa fii irezistibil atras intr-o miscare de depasire: de la psihologic la spiritual, de la inevitabilele detalii si caderi ale vietii cotidiene la "unicul necesar", de la micul nostru "eu" la dimensiunile cosmice ale Adam-ului intreg, de la logica lumii la "perspectiva inversa" a Evangheliei.
Spre sfarsitul lui 1943, urmand chemarii mai vechi a calugarilor manastirii Sfantul Pavel, parintele Sofronie va parasi Karoulia pentru pustia de la Sfanta Treime, langa Noul Schit.
Conditiile de viata de aici sunt foarte aspre, intrucat grota, izolata si prevazuta cu o capela mica, era prada unor importante infiltrari de apa. Sanatatea parintelui Sofronie a avut de suferit din aceasta cauza si, la capatul a doi ani, a trebuit sa renunte. Se aseaza o vreme la schitul Sfantul Andrei, care apartinea manastirii Vatoped.
Acum incepe sa simta nevoia interioara de a face cunoscuta lumii experienta duhovniceasca a staretului Siluan. El a insotit-o cu o analiza foarte profunda a vietii si gandirii sale. Aduse de Sus, "cuvintele vietii vesnice" ale Sfantului Siluan sunt asa de simple, asa de transparente, incat profunzimea lor teologica, inaltul grad de perfectiune spirituala de care acestea dau marturie, scapa multora dintre cele mai mari inteligente ale epocii.
Tradus apoi in nenumarate limbi, opera Sfantul Siluan, monah al Muntelui Athos a devenit clasica in literatura ascetica ortodoxa. Pentru parintele Emilianos, egumenul manastirii Sfantul Petru (de la Muntele Athos), ea este chiar "o noua filocalie". Intuitia parintelui Sofronie si marturisirea sa isi vor aduce roadele. In 1988, staretul Siluan va fi canonizat de Patriarhul Constantinopolului.

Parintele Sofronie Saharov - unicul necesar

Victima a unei boli grave, refacut cu greu in urma unei operatii importante in 1951, parintele Spfronie nu se poate intoarce la Sfantul Munte unde, din cauza Razboiului rece, situatia s-a inrautatit puternic pentru calugarii de origine slava.
Ramane atunci in aceasta mica Rusie a emigratiei care era Saint-Genevieve des-Bois, aproape de Paris.
Atrasi de stralucirea sa spirituala, mai multe persoane cu orizonturi diferite se aduna in jurul sau. In 1959, dupa ce a cautat zadarnic in Franta un loc mai favorabil unde sa intemeieze o forma de viata comunitara, parintele Sofronie pleaca in Anglia cu o mana de ucenici.
Impreuna se instaleaza la Tolleshunt Knights (Essex), intr-o veche casa parohiala dezafectata. Astfel ia nastere manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, dupa numele primei capele impodobita cu icoane de parintele Gregoire Krug.
Pana mai ieri cenobit, apoi pustnic, iar acum staret in inima lumii: traiectoria parintelui Sofronie este exemplara.
In Marea Britanie, tot efortul sau s-a concentrat in construirea unei "familii spirituale" unita in iubirea si cautarea "unicului necesar". Era greu, descoperind manastirea sa, sa nu te gandesti la spiritul mistic al Sfantului Serghie de Radonej (sec. XIV) si, mai tarziu, la Sfantul Nil Sorski (sec. XV).
Asemenea celui din urma, in ciuda neincrederii sale in teologia academica, el da o mare valoare activitatii intelectuale.
Ca si la acesta, respectul pentru unicitatea persoanei primeaza asupra regulii. Nu este vorba de tipic (ansamblu de reguli rituale si randuite de Biserica), ci de vointa si constiinta deplina de a trai in Duhul lui Hristos care creeaza unitatea comunitatii. Nu este vorba de respectarea prescriptiilor alimentare exterioare, ci de lupta interioara impotriva gandurilor si a atentiei mintii la viata Sfintei Treimi, care sunt sensul si esenta postului. Asceza nu este un scop in sine, ci un mijloc pentru a ne elibera de pacat, a ne curati inima, a primi harul, a conforma vointa noastra cu cea a lui Dumnezeu, "a dobandi dragostea care ne-a fost poruncita de Hristos".
Marele pericol al unei reguli, atat in viata monastica dar si in afara ei, este de a incita persoana in a se pune de acord cu ea, de a dezvolta o "constiinta de forma stramtorii Dardanele", prea stramta pentru a sesiza "maretia supracosmica a lui Hristos". Singura regula care ramane, in realitate, este Hristos, cu care, la drept vorbind, nu putem fi niciodata "in regula", si in fata Caruia pocainta noastra nu va avea sfarsit pe pamant.
Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul nu va avea deci reguli, ci doar un orar.
O impartire a zilei in trei perioade de timp: pentru masa, pentru lucru si mai ales pentru rugaciune, liturghie si chemarea Numelui. Pentru parintele Sofronie, liturghia nu era doar "actul unei credinte respectuoase, ci contemplarea lucrarii lui Dumnezeu-Omul, Pastele Domnului prezent intotdeauna cu noi" . El spunea: "Daca mantuirea in Hristos este singurul scop al vietii noastre, tot ceea ce facem poate deveni act de rugaciune. Viata noastra cotidiana trebuie sa fie o liturghie neintrerupta".
Fundamentul spiritual al manastirii Sfantul Ioan Botezatorul va fi, desigur, invatatura Sfantului Siluan. Nu cautari ale unor stari mistice deosebite, ale unor contemplatii sublime, ci o viata simpla, euharistica, evanghelica. Urmand lui Hristos, "oriunde va merge El" (Ap. 14, 4). Daca scopul este clar - dobandirea mantuirii personale, indumnezeirea - nici mijlocul de realizare a acesteia nu este mai putin important: a face din poruncile lui Hristos legea unica si neschimbata a vietii noastre.

Pentru parintele Sofronie, foarte inspirat de Sfantul Grigorie Palamas (sec XIV), poruncile nu sunt norme etice, ci "energii dumnezeiesti". Ele sunt reflectarea pe pamant a vietii vesnice: "Ramanand in aceste porunci, vom deveni asemenea lui Hristos in mod organic. Viata Sa devine viata noastra, constiinta Sa devine constiinta noastra, iar gandirea Sa gandirea noastra".
Aceste porunci ale lui Hristos, care deschid aici pe pamant portile raiului, parintele Sofronie le considera intr-o forma unitara, liturgica, pe care nu inceta s-o repete: "Sarguiti-va sa va petreceti viata fara de pacat". Fara de pacat, adica in sfintenie. Fara a rani pe aproapele, ci punandu-se in slujba sa si asumandu-si eventualele lipsuri ale acestuia.
In constiinta, atenta pana la extrem, prezenta permanenta si nevazuta a lui Dumnezeu, aici si acum: "Vegheati sa nu fie nimic impersonal in viata voastra. Fiti atenti sa traiti ca si cand ati avea de dat raspuns pentru fiecare miscare a inimii si a mintii voastre in fata intregii umanitati. Duhul vostru sa ramana zi si noapte acolo unde este Hristos".
Exigenta pana la extrem, aceasta atitudine interioara presupune o lupta fara ragaz impotriva patimilor si a energiilor cosmice ale acestora: gandurile.
In aceasta cultura a spiritului - adevarata "stiinta a stiintelor" pentru care nu primim o diploma decat acolo, Sus - parintele Sofronie, un adevarat maestru al acesteia, isi crestea fiii duhovnicesti.
Stradania de a trai fara pacat, ia asupra sa slabiciunea altora. Simplu si profund, acest program duhovnicesc era de asemenea, pentru parintele Sofronie, calea catre unitatea crestina. "Fiecare, acolo unde l-a lasat Dumnezeu, sa se straduiasca sa dobandeasca Duhul Sfant, iar Dumnezeu va face restul". Din anumite ratiuni, parintele Sofronie nu credea catusi de putin in ecumenismul institutional. Dar el traia, in primirea de straini si in milostenie, ecumenismul inimii.

Ca dovada, cei 1000 de oaspeti, dintre care un mare numar de ne-ortodocsi, pe care manastirea Sfantul Ioan Botezatorul ii primea in fiecare an.
Prin optiunea usor naturalista a iconografiei sale, grija sa de a celebra liturghia in limbile vernaculare, instituirea la slujba a rugaciunii lui Iisus, importanta munca de traducere a discipolilor sai, dialogurile si prieteniile spirituale cu numerosi crestini de alte confesiuni, parintele Sofronie avea sa fie, pentru a-l cita pe Olivier Clément, o adevarata punte intre Orientul si Occidentul crestin, unul din marii marturisitori ai secolului nostru despre universalitatea Ortodoxiei.

Dupa un inceput dificil, intr-un mediu indiferent si suspicios in acelasi timp, manastirea Sfantul Ioan Botezatorul se va mari putin cate putin pentru a numara astazi aproape douazeci si cinci de monahi si monahii de doisprezece nationalitati diferite.

In 1965, intra in jurisdictia Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Redescoperind harismele de altadata, parintele Sofronie deschide un atelier de iconografie; impreuna cu monahii si mai ales cu monahiile sale, el impodobeste cu fresce refectorul si noua biserica, care poarta astazi hramul Sf. Siluan. El ia de asemenea condeiul si scrie carti si articole.
Va publica, in limba franceza: Sa vie et la mienne (Cerf, 1981), La Felicite de cannaite la voie (Labor et fides, 1988), De vie et d'esprit (Le Sel de la terre, 1922) si mai ales autobiografia sa spirituala: Voir Dieu tel qu'il est (Labor et fides, 1984).
Monah, pustnic, preot, duhovnic, parinte duhovnicesc, intemeietor de manastire, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, darurile parintelui Sofronie au fost nenumarate.
Personalitatea sa multipla era de asemenea paradoxala. In timp ce viata sa spirituala a fost ca o "linie de inalta tensiune" intre Gradina Ghetsimani si Muntele Tabor, activitatea sa apostolica a fost in intregime infaptuita intre noutate si traditie.

Urmaritor al Sfantului Irineu de Lyon (sec. II) in lupta sa contra gnosticismului si viziunea sa "recapitulativa" despre Adam-ul total, discipol al Sfantului Macarie Egipteanul (sec IV) in conceptia despre har, var cu Sfantul Maxim Marturisitorul (sec VI-VII) in dubla sa natura de ascet si metafizician, frate al Sfantului Simeon Noul Teolog (sec X-XI) prin cinstirea parintelui sau duhovnicesc si verva sa autobiografica, palamit prin apropierea sa de Lumina necreata si poruncile lui Hristos, fiu al marii traditii ruse al unui Hristos chenotic, parintele Sofronie este in intregime cufundat in Traditia Bisericii.
Dar, in acelasi timp, aceasta nu a fost niciodata pentru el doar un sinonim pentru repetitie si conservare. Astfel, el nu a ezitat sa imagineze noi simboluri (pamantul in centrul cosmosului, situat pe o cruce bizantina), sa inoveze in iconografie (Iuda parasind Cina cea de Taina), sa creeze rugaciuni liturgice, sa permita dezvoltarea unei comunitati monastice "duble", compusa din barbati si din femei. In timp ce Traditia inseamna creatie in Duhul Sfant si reapropiere personala!

Parintele Sofronie, pentru a relua o expresie proprie, a intrat "in linistea si Lumina vesniciei" la 11 iulie 1993.
Urma sa implineasca 97 de ani. "Cum este cu putinta sa unesti duhul, asemanare a Absolutului, cu pamantul"? Toata viata sa, el va fi lucrat prin taina omului - duhul - curat si liber, in trupul supus puterilor cosmice. Aceasta taina, se poate spune ca ii va fi preocupat intreaga viata, pana la sfarsit.
Toti cei care l-au cunoscut inainte de moartea sa au fost frapati de contrastul dintre extrema slabiciune a trupului sau, care nu mai voia sa-l duca, si vioiciunea arzatoare a mintii sale. Asa cum spunea unul dintre apropiatii sai, "flacara Duhului va fi ars si transfigurat in el pana si ultima particica de materie".
Gabriel Popescu"

Sursa :