Despre rãspundere. Arbitrariul ( 2 )

Despre rãspundere. Arbitrariul ( 2 )

Ma gandesc ca, ceea ce vreau sa scriu este important, dar as vrea sa incep cu un vis.

Da, un vis pe care l-am avut intr-o noapte, anume in noaptea din 16 spre 17 iunie 2013.

De multe ori uit visele, dar exista cate un vis care fie ma trezeste din somn, fie se incapataneaza sa ramana in memorie dupa ce ma trezesc sau chiar zile intregi dupa aceea.

Despre faptul ca omul are vise scriu chiar manualele de Psihologie.

Au existat vise pe care le-am avut si nu am stiut cum sa le interpretez sau ce mi-ar putea ele anunta, sau daca imi anunta ceva, si le-am trecut in uitare, pentru ca, la un interval de timp ceva intr-adevar sa se intample si aceasta, in realitate.

Pe 17 iunie 2013 m-am trezit avand in minte imaginea unui vis din noaptea care tocmai trecuse : in fata cladirii fostului Tribunal al Municipiului Bucuresti din strada Danielopol, l-am visat pe unchiul meu, avocatul Dumitru Andrei, nu era singur caci langa el mai era o persoana pe care am cunoscut-o, totusi ma gandesc sa nu relatez intregul meu vis.

Unchiul meu ma privea zambind, bucuros ca ma vede in fata lui, acolo, in fata cladirii TMB-ului si desigur el avusese sau se pregatea de un proces.

In realitate, unchiul meu avea ochii de culoare deschisa, mi se pareau mie uneori verzi, dar erau mai degraba albastri, insa, in mod sigur, niste ochi luminosi de culoare deschisa, senina.

Dar, in visul meu, ochii sai albastri devenisera, erau foarte mari - mai mari decat ii avusese el in realitate cu mult ! - si de un albastru foarte, foarte intens.

In rest, unchiul meu era exact cum arata el cand traia, parca ar fi fost viu si visul meu, parca ar fi fost o frantura din realitate.

A fost un vis totusi intens, din moment ce l-am tinut minte dimineata la trezire.

Imbracat sobru, intr-un impermeabil de culoare bleu-marine, incins pe mijloc cu un cordon al impermeabilului, purtand costumul sau de culoare gri ( sau unul din ele ), il stiam, insa nu il vedeam, impermeabilul il acoperea in intregime, singur, capul, chipul ramaneau la vedere exact ca in zilele cand el traia.

Din toata aceasta infatisare se desprindeau deci ochii, mult mai mari decat i-a avut, mai mari decat ii au oamenii in realitate, aproape rotunzi ca forma, si de culoare albastra, vai, dar cat de intens acel albastru !

Niste ochi albastri care parca iradiau o lumina albastra, niste ochi plini de viata, altfel decat in viata reala.

Si unchiul meu care mi-a aparut in vis, chiar mi-a anuntat in realitate ceva.
In vis, unchiul meu s-a bucurat ca ma vede, ma astepta, acolo in fata tribunalului municipiului bucuresti, zambea calm si misterios, asa cum zambea in realitate, buzele lui se strangeau, fine si subtiri intr-un zambet misterios, tacut, care ascundea parca ceva ce ramanea intotdeauna nespus, sau el nu dorea sa iti spuna, aceasta chiar in viata adevarata, cand el traia !
Langa el era o persoana care chiar va trebui sa se judece, dar despre care nu m-am hotarat sa vorbesc insa, cu toate acestea era o persoana care si ea avea ochii foarte albastri si foarte mari si de un albastru foarte intens.
Amandoi stateau unul langa altul si ma asteptau, de aceea ma si aflam acolo.
Totusi nu imi vorbeau, ma priveau linistit cu calm si zambeau, nici macar nu deschideau buzele sa rosteasca ceva.
Cred ca, in vis, s-a mai intamplat ceva, nu stiu ce, unchiul meu si-a luat ramas bun si a plecat, insa imaginea este prea vaga si nu pot spune cu certitudine ca asa era, insa, dupa aceea, in vis, m-am aflat intr-o sala de judecata din cladirea Palatului de Justitie, o sala destul de mica, ca o sala de clasa din scoala generala.
Un proces se judeca si la catedra, caci sala am spus, avea aspectul unei sali de clasa din scoala, se afla profesoara noastra din facultate, care ne-a predat dreptul procesual civil, insa acum in vis, ea era procuroarea de sedinta.
Statea asezata la catedra langa alta sau alte doua femei, care erau judecatoarele.
Putea fi judecatoarea ea insasi, totusi era mai mult procuroarea.
( In viata reala ea chiar este judecatoare, dar la sectia comerciala a Curtii de Apel Bucuresti, pe cand in visul meu se judeca un proces penal ).
Cand am intrat in sala de judecata, un proces chiar se judeca, insa fara public.
Totusi, in banci erau un avocat si vreo alte doua persoane, iar profesoara mea din anii facultatii, e vorba de doamna Minodora Condoiu, mi-a spus : "Bine ca ai venit, vino langa mine, trebuie sa vezi, sa stii !", dupa aceea mi-a spus : "Acum treci in banca, vei fi avocata si trebuie sa notezi totul !".
Am trecut deci in banca si am luat loc langa acel avocat care se afla deja acolo.
In usa si-a facut aparitia si a ramas in sala, in cadrul usii, singura, persoana cu care se afla mai devreme unchiul meu in fata cladirii TMB.
In fapt, acea persoana era judecata.
Am deschis un caiet si am inceput sa notez cu atentie totul, tot ce se discuta, insa aveam in mana un creion alb chinezesc simplu, din acela cu mina HB, cu varful neascutit, tocit si ma intrebam cum sa gasesc o ascutitoare, caci procesul continua si varful era tocit si nu mai puteam curand scrie cu el.
Tanara persoana care era judecata, inainte sa intre in sala, afara fiind inca, intre cele doua cladiri, a TMB-ului si a Palatului de Justitie, se intalnise cu persoane cunoscute, se revazusera, se sarutasera pe obraz si zambea ; aceasta, pana sa intre in sala de judecata.
Si acum, in sala fiind, sedea linistita in cadrul usii si nu se misca de acolo, iar sala era aproape goala, nu eram decat noi, cateva persoane in sala.
Profesoara mea din facultate mi s-a adresat si mi-a spus : "Acum cauta bine prin textele de lege, daca asa ai vrut tu, pentru ca va trebui sa o ajuti, tu ai vrut !" si inca "sa fie totul bine".
Apoi, ea si-a indreptat din nou atentia spre colega ei, judecatoarea, care ocupa scaunul central, la catedra din acea sala de clasa si a ramas langa ea, in tacere.
Visul meu mi s-a parut destul de lung, intr-un fel, suficient cat sa para destul de aievea si sa imi aminteasca de anii in care am lucrat la judecatorie, grefiera de sedinta.
Desigur, m-am trezit si cu tristetea in suflet fata de faptul ca visul m-a facut sa retraiesc clipe din zilele in care unchiul meu traia si chiar daca nu il intalneam in fiecare zi, stiam insa ca el se afla acolo in salile de judecata ale palatului de Justitie unde isi apara clientii si interesele lor legitime.
Insa acum, in realitate, unchiul meu nu mai este, asa incat m-am simtit destul de trista.
M-am intrebat totusi pe cand imi sorbeam dimineata cafeaua, daca nu cumva se va intampla ceva, din moment ce mi-a aparut in vis.
In cursul zilei am alungat imaginile visului si mi-am spus ca l-am visat poate si pentru ca eu citesc destul de des Acatistele Sfantului Dimitrie ( Basarabov ) si Sfantului Andrei, apostolul.
Totusi, daca eu citesc destul de des aceste doua acatiste, de visat nu pot spune ca il visez pe unchiul meu.
Ziua a trecut insa linistita si ca de obicei, pentru ca tarziu, seara, sa primesc un telefon de la o colega de facultate.
Ea nu imi mai telefonase si nu mai aveam vesti de la ea - lucru cam ciudat - din luna mai 2013.
Cred ca ultima oara imi telefonase poate in jurul datei de 11 mai 2013, spun in jurul acestei date, nu mai stiu sigur cand.
Pe 13 si 14 mai 2013 am fost ocupata cu vizita la Bucuresti a inginerului Deloly, apoi zilele urmatoare s-au scurs si nu mai primeam nicio veste de la colega aceasta a mea.
De obicei ea ma suna, la intervale de timp si ma intreba ce mai fac, daca nu ies in oras, sa ne vedem adica, sau daca nu vreau sa vin sa o vad la Tribunal sau la Curtea de Apel.
Pentru ca azi ea este avocata, inca in primii ei ani de profesie, insa deja o avocata.
Vazand ca nu mai primesc nicio veste de la ea, mi-am spus ca ea probabil se gandeste ca ma preocupa mai mult traducerile, limba franceza, si mai putin lecturile de Drept, asa incat a renuntat sa ma mai caute.
Dar, cand nu ma asteptam, in seara zilei de 17 iunie 2013, nu mai retin ora, sa fi fost 20h35 ? - colega mea m-a chemat la telefon.
Atunci mi-a dat o veste trista, neasteptata si care mi-a explicat si tacerile ei si de ce nu imi mai telefonase o perioada de timp.
Prietena ei, pe care si eu am cunoscut-o prin luna ianuarie 2008, a fost nevoita sa isi inchida cabinetul de stomatologie in care avea grija de dantura pacientilor sai, ori, de acolo, de la prietena sa pe care o vizita zilnic, colega mea imi telefona.
Despre prietena colegei mele am mai scris sub titlul "O problema a zilelor noastre. Arbitrariul ( 1 )".
Atunci cand am scris eram foarte suparata si emotionata si revoltata de ceea ce i se intamplase, si anume sa fie internata la Psihiatrie.
Nu voi reveni deci asupra situatiei de fapt, atat cat cunosc din ea si am aflat de la colega mea de facultate.
Insa pe 30 iunie 2013 am primit o noua veste de la colega mea, cu privire la prietena ei, o tanara doctorita stomatolog.
Colega mea, pe care am intrebat-o daca prietena ei a fost externata, daca este libera mai intai pot spune asa, pentru ca fusese incuiata, izolata, singura, la cheie si i se administrasera medicamente psihiatrice, injectii.
Colega mea mi-a spus ca din nefericire, prietena ei i-a dat telefon insa se afla in continuare internata in spitalul de psihiatrie si plangea la telefon.
Cum sa te lase rece o astfel de situatie ?
Ceea ce insa am aflat in continuare m-a indignat.
Prietena noastra fusese externata  - sa reamintesc ca in seara de 17 iunie 2013 eu am aflat ca este internata la spitalul de Psihiatrie Obregia si in clipa aceea, aproape sigur se afla internata acolo - intre timp, dar numai timp de doua zile.
Doua zile s-a aflat in libertate - Doamne, cum suna ! - si s-a dus acasa, ori ea locuieste cu parintii ei.
Acasa a ramas insa numai cele doua zile, pentru ca ea le-ar fi reprosat parintilor ei ca in casa nu e foarte curat, ei i-au raspuns, s-au certat si parintii, "simplu", au apelat numarul de telefon 112, ambulanta, si au internat-o din nou la spitalul de Psihiatrie.
Am ramas socata, oripilata, adica cum poate fi asa de simplu ?
In acest caz poate si ea, daca ar fi vrut in trecut, ar fi apelat 112, si-ar fi reclamat vreun parinte sau parintii si i-ar fi internat, de buna seama ea nu a vrut asa ceva si deci nici nu a procedat asa.
Prin urmare, e numai o chestiune de cine are initiativa si pune mana sa dea telefon sa cheme Psihiatria, si Psihiatria imediat vine si interneaza, asa, pur si simplu ???????
Am auzit in trecut - desi nu am cautat-o atunci si nu m-am documentat cu privire la ea - ca exista o Lege privind conflictele, nu stiu daca sa spun conflictele de familie.
Insa, daca ne gandim si privim realitatea in fata, societatea este foarte conflictuala ceea ce putem vedea, dat fiind numarul mare de dosare aflat pe rolul instantelor de judecata din Romania.
Nu cred sa existe familie, in care membrii sa nu se fi certat sau sa nu fi avut vreo discutie in contradictoriu, si nu de putine ori daca una din persoane este mai sensibila incepe sa planga, sau chiar sa deprime, cel putin o zi, doua, sau o perioada.
Intrucat am auzit de la colega mea in trecut, ca parintii ar fi prea de moda veche si prea severi cu prietena ei, cu doctorita stomatolog adica, iar in 2008 cand am avut ocazia sa o cunosc si sa petrec cateva ore alaturi de ea, doctorita insasi ne-a povestit la masa ( la springtime-ul din str. academiei, la universitate ne aflam atunci ) ca nu este casatorita, dar fusese casatorita cu un preot care imediat dupa incheierea casatoriei i-a spus ca de acum fiecare cu viata lui, sa faca ce vrea, insa cu privire la conceptia copilului sa fie atenta, sa fie al lui.
Desigur ca in acel moment, desi se maritase, doctorita s-a regasit la fel de singura ca inainte sa incheie casatoria, ca pe vremea cand era o femeie singura si fara sot, din moment ce sotul acela al ei din trecut, ii spunea ca "de acum fiecare cu viata lui", asa incat ea a divortat.
Este posibil, s-ar putea, ca ea sa mai fi spus ceva despre el, sau daca nu ea, insa colega de facultate, poate in alta imprejurare, colega mea fiind o buna prietena a doctoritei, insa nu imi mai amintesc.
Tin insa minte ca doctorita a divortat foarte repede de acel sot al ei, care era preot.
Preot ( ortodox ) este si tatal doctoritei, este si fratele doctoritei.
Asa cum am mai scris, doctorita este o tanara femeie - am aflat si varsta exacta, are 42 de ani - frumoasa si sensibila, inalta, poate chiar foarte inalta pentru o femeie, plinuta si bine cladita, cu ochii caprui si chipul armonios si radios, cu un ten si o piele albe, nimic nu "rupe"armonia in chipul ei, trasaturile sunt mai degraba rotunde, si nimic nu este ascutit in ea, poarta ochelari de vedere si parul lasat pe umeri, neted si matasos, castaniu.
Iar cand vorbeste, chiar si atunci cand este ferma, are o voce placuta, blanda, linistita, cu inflexiuni, insa parca si acelea se manifesta in liniste si calm si cu blandete, tonul ei este intotdeauna placut si incurajator, linistitor, iar tonul vocii nu este ridicat, chiar cand pare ca se ridica, totusi nu urcã, se ridica in liniste, daca pot spune asa, este o calitate a ei, a acestei doctorite, sau un talent ?
Este o tanara dornica de viata, si sincer vorbind ii place mult iubirea, insa asa cum si-ar dori ea sa o intalneasca la un barbat, nu a gasit-o.
Nu vreau sa revin insa voi repeta doar ca, pe 17 iunie 2013, colega mea mi-a povestit ca doctorita " IN urma cu 2 luni a fost cuplata cu un preot, care o batea rau, a batut-o rau de tot, a batut-o rau ( a insistat colega mea speriata ), o incuia in casa si o punea sa ii fata cartofi prajiti ".
Cand ma gandeam la sensibilitatea doctoritei si la preotul-bataus, nu mi-a venit sa cred, m-am ingrozit pentru ca ea chiar este o femeie delicata.
Colega mea a continuat povestindu-mi ca : "Acum o luna a fost internata, prima data, apoi externata".
Pana aici deja putem deduce ca o luna mai tarziu dupa incidentul sau incidentele cu preotul-bataus, doctorita a deprimat, a inceput probabil sa planga, pe buna dreptate, si atunci tatal ei, si el preot dar desigur mai in varsta ( pe 70 de ani ) a inteles sa isi pedepseasca fiica pentru esecul ei cu preotul, adica el ii reproseaza fiicei sale ca nu este casatorita si nu a reusit sa isi intemeieze o familie, si a internat-o fortat in spitalul de Psihiatrie.
Intr-adevar, colega mea a punctat si a spus ca : " [ doctorita ] a inchis cabinetul " si inca "Dar, ce ? Ii mai ardea ei atunci de cabinet ?"
Ceea ce poate sa ne arate ca preotul-bataus a fost foarte violent si a socat-o complt, a batut-o intr-adevar atat de rau incat ea a fost nevoita sa isi inchisa cabinetul de stomatologie, nemaiputand lucra.
Si cum sa lucrezi, cand un stomatolog lucreaza si cu mainile care se cer delicate, blande, dar puternice si prompte, cand ti se cere [ ca stomatolog ] precizie in miscari, fermitate, abilitate, ti se cer reactii prompte, in functie si de reactiile pacientului pe care il ai in scaunul stomatologic, atentie crescuta si mentinuta si vigilenta ?
Atunci, tatal si de fapt ambii parinti si-au internat fiica la spitalul de Psihiatrie, ei au semnat internarea fiicei lor.
Daca prima data, doctorita internata a fost libera, a doua oara a fost incuiata, singura, izolata si i s-au administrat din plin injectii.
Pana intr-atat inca colega mea a tras o spaima puternica si mi-a spus ca vizitand-o o data in spital ( adica ar fi rezultat o singura data ), doctorita s-a plans ca nu mai stie de ea, ca o doare rau capul dupa atatea medicamente psihiatrice si pe moment nu a recunoscut-o pe colega mea cand s-a trezit din efectul acestora.
Atunci, colega mea s-a speriat cumplit.
Insa, dupa cateva clipe, doctorita a recunoscut-o.
Atunci cand, mai tarziu, nu stiu insa la ce data, doctorita a fost pentru doua zile externata din spitalul de psihiatrie, desigur ca a fost necesar acordul ambilor parinti.
Din moment ce ambii parinti au semnat internarea, ar rezulta ca era nevoie de acordul ambilor pentru externarea fiicei lor.
Odata, din spital, in acest interval de timp, doctorita si-a sunat - a putut, caci ii luasera telefonul si colega mea nu a stiut unde, brusc, i-a disparut prietena ! - prietena, pe colega mea si s-a plans ca nu are mancare, colega mea i-a adus atunci mancare.
Apoi, am auzit ca prietena mea ar fi fost totusi vizitata la spital de mama ei, acea mama care spunea ca ii pare rau ca o are pe fiica ei, ca nu a dorit-o si ca l-a dorit numai pe fiul ei.
Totusi, aceasta "mama" se ducea la spital si se pare, ii ducea si mancare fiicei sale pe care o internase, de buna seama un motiv important pentru care a internat-o este si acesta mai vechi, anume ca nu a vrut-o pe fiica ei.
Ma gandesc in astfel de situatii, mai ales copilului nedorit cat de tare i-o parea rau ca are asa o mama, care nici nu l-a intrebat daca sa il aduca pe lume, dar care, odata ce a fost 'adus pe lume" a trebuit sa suporte toate capriciile si rautatile unei femei care, atunci cand s-a casatorit cu un barbat, nu a dorit sa aiba un copil, in cazul nostru o fiica.
Vai de sufletul nostru cu asemenea persoane care se casatoresc, dar apoi regreta ca au facut copii.
Dupa ce concepi un copil si il aduci pe lume, ii reprosezi ca s-a nascut in felul in care s-a nascut, sau asa cum s-a nascut.
Uiti insa ca tu si sotul tau l-ati conceput si isi trage seva sau  ADN-ul din voi, parintii sai !
Dar, revenind acuma la actul internarii.
Colega mea de facultate, cand am intrebat-o de ce a internat-o familia din nou pe prietena ei, mi-a raspuns, de fapt si cand am intrebat-o cu privire la prima internare mi-a dat cam acelasi raspuns, si anume ca : "Parintii raspund de fiica lor, adica familia !"
Ultima data, pe 30 iunie 2013, dar nu stiu unde scrie asa ceva, unde se poate citi asa ceva, colega mea mi-a spus ca, " Da, [ au internat-o din nou ] pentru ca este sub tratament, ia medicamente psihiatrice, si, daca omoara pe cineva ?"
Dar, unde scrie, ce logica este aici, cum poti sa spui ca efectul unor medicamente psihiatrice asupra unui om este acela ca omul care ia astfel de medicamente, din clipa in care le-a luat si le ia, ar putea omori un om ?
Eu nu inteleg acesta logica deloc.
Bun.
Cu privire la prima internare a doctoritei, nu stim ce s-a petrecut, dar stim ca numai cu o luna inainte sa fie internata, fusese batuta rau de iubitul ei, un preot-bataus.
Putem deduce ca fusese batuta rau si foarte rau si din faptul ca " Dar ii mai ardea ei de cabinet atunci ? ", iar cabinetul de stomatologie a fost inchis.
Nu stim nici ce anume s-a petrecut cand a fost internata pentru a doua oara, si apoi, a treia oara, dupa numai 2 zile de libertate petrecute acasa.
Insa stim, potrivit Codului Civil ca o persoana majora nu raspunde de o alta persoana majora.
In ce priveste raspunderea penala, cu privire la aceasta, stim ca raspunderea este personala.
Iar in ce priveste raspunderea civila, ea este reglementata in codul civil in articolele de la 1349 la 1395 inclusiv.
Niciunde nu scrie ca o persoana majora raspunde de o alta persoana majora.
Aceasta este regula.
Am intrebat-o pe colega mea : "Cum sa raspunda parintii de fiica lor doctorita [ sa nu uitam ca ea are 42 de ani si este doctorita si are un cabinet de stomatologie ! ] ? Doar nu este pusa sub interdictie [ doctorita ] ? "
Acum, am scris mai sus ca in trecut, am aflat ca exista o Lege privind conflictele ( de familie ) si de ea s-ar prevala doctorii psihiatri cand fac internari la Psihiatrie.
Bun.
Am scris si ca nu m-am interesat inca de continutul acestei legi.
Ok.
Sa mergem mai departe.
Sa privim codul civil si sa vedem ca raspundere civila este de 2 feluri :
( 1 ) delictuala ; si ( 2 ) contractuala.

Pentru ca raspunderea delictuala sa fie antrenata trebuie sa se fi produs ceva, o actiune ori o inactiune care sa fi adus atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Asa scrie in articolul 1349 intitulat Raspundere delictuala, alineatul 1 ( codul civil ) si anume ca :
"Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane".

Cu toate acestea, pentru ca un conflict sa aiba drept urmare o internare in Psihiatrie, trebuie ca, de maniera concreta sa se fi intamplat, produs un fapt rau, o atingere "drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane", pentru ca altfel nu vad cum s-ar putea ajunge la o internare, adica conflictul o fi el conflict, dar trebuie sa se materializeze concret, sa aduca o atingere a drepturilor altei persoane sau a intereselor legitime ale altor persoane.
Din moment ce ne referim la conflicte de familie, atingerea ar trebui sa fie in legatura cu drepturile si interesele legitime ale membrilor familiei in chestiune.
In caz contrar, toate persoanele care se cearta intre ele, ar trebui sa ajunga internate in Psihiatrie si cati oameni nu se cearta intre ei !

Raspunderea civila mai poate fi si contractuala, dar atunci se refera la un contract, ori doctorita noastra nu avea contract cu parintii ei care au internat-o.
Articolul 1350 Cod civil ne spune ca "( 1 ) Orice persoana trebuie sa-si execute obligatiile pe care le-a contractat".

Este de notat faptul ca doctorita avea cabinetul ei stomatologic si avea pacienti, aceasta insa pana sa nu se vada nevoita sa inchida cabinetul.

De asemenea, colega mea spune ca tatal doctoritei, preotul, vrea continuu bani de la fiica sa, probabil el apreciaza ca ea nu aduce prea multi bani, nu castiga foarte mult.
Dar, pe de alta parte familia se bucura de bunastare materiala, iar cat o priveste pe doctorita nu stiu cum ar putea sa isi atraga mai multi pacienti.

Revenind acum la codul civil in vigoare, acesta reglementeaza Raspunderea pentru fapta proprie, apoi Raspunderea pentru fapta altuia - aici este vorba despre raspunderea pentru fapta minorului, sau a celui pus sub interdictie si despre raspunderea comitentilor pentru prepusi ( ca un exemplu, daca un conducator, sofer RATB face un accident in orele de program, atunci este antrenata raspunderea angajatorului sau ) si inca, Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri.

Sa reamintim ce anume trebuie sa avem in minte :
faptul ca o persoana majora nu raspunde - aceasta este regula - de o alta persoana majora.

Cu toate acestea, exista insa o exceptie de la regula :
Este vorba de faptul ca o persoana majora, in anumite conditii prevazute de lege, poate fi pusa sub interdictie judecatoreasca.
Dar acest lucru se poate face numai printr-un proces in fata instantei de judecata, si numai daca judecatorul da o sentinta judecatoreasca, o hotarare ( judecatoreasca ) definitiva.
Insa a pune sub interdictie judecatoreasca o persoana majora, este un fapt foarte grav, iar conditiile in care se poate intampla asa ceva sunt mentionate in articolul 164 din codul civil si anume :
" ( 1 ) Persoana care nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, va fi pusa sub interdictie judecatoreasca" si " ( 2 ) Pot fi pusi sub interdictie judecatoreasca si minorii cu capacitate de exercitiu restransa" [ adica minorii care au implinit 14 ani '.

Cu alte cuvinte sub interdictie judecatoreasca poate fi pusa o persoana majora, sau un minor care a implinit 14 ani.
Daca ne uitam la articolul 164 cod civil, pentru a fi pus sub interdictie judecatoreasca, majorul ( persoana majora ) trebuie sa fie alienata sau debila mintal.

Atat cat am putut eu afla si am inteles din anii facultatii de la disciplina Drept Civil. Persoane ( din anul I, semestrul 2 ), alienatia  sau debilitatea mintala trebuie dovedite cu acte medicale.
Mergand mai departe asta inseamna sau ar insemna ca trebuie sa existe acte medicale care sa dovedeasca ca persoana a carei interdictie judecatoreasca se cere, sufera de vreo boala psihica, deci are un diagnostic de boala psihica si ca nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale.

Interdictia judecatoreasca se instituie numai si numai printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, dar ea va fi ridicata ne spune articolul 177 din codul civil " ( 1 ) Daca au incetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecatorasca va pronunta ridicarea ei", iar " ( 2 ) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdictie judecatoreasca, de tutore, precum si de persoanele sau institutiile prevazute la articolul 111 cod civil" si "Hotararea prin care se pronunta ridicarea interdictiei judecatoresti isi produce efectele de la data cand a ramas definitiva".

Imi amintesc ca si unchiul meu Dumitru Andrei in anii in care a fost avocat - 1990 - 2008 - a avut la un moment dat si un proces in care era vorba de o cerere de punere sub interdictie.
Cand nu reuseam sa il intalnesc pe el, in schimb se intampla sa o mai intalnesc pe avocata stagiara la acea vreme, si asistenta lui, o tanara cam de seama mea, pe Carmen Pascu ( Tunaru dupa numele ei de femeie casatorita ).
Odata Carmen mi-a spus ca unchiul meu si cu ea se aflã la TMB unde au un proces, o punere sub interdictie.
Cererile de punere sub interdictie nu se judecau la Judecatorie, ci la fond, in prima instanta ele erau de competenta Tribunalului Municipiului Bucuresti.

In mod obisnuit, persoana majora are capacitate de exercitiu deplina - adica de la implinirea varstei de 18 ani.
Ce inseamna capacitate de exercitiu ?
"Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a incheia singura acte juridice civile", ne invata articolul 37 cod civil, care poarta titlul "Notiunea", si este primul articol al Sectiunii a 2-a intitulate "Capacitatea de exercitiu " a Capitolului I ( "Capacitatea civila a persoanei fizice " ) al Titlului II "Persoana Fizica" din Codul Civil ( Cartea I Cod Civil ).

Instituirea interdictiei judecatoresti are drept efect asupra persoanei majore, faptul ca aceasta devine lipsita de capacitatea de exercitiu.
Iata ce ne invata articolul 43 din Codul civil, intitulat "Lipsa capacitatii de exercitiu " : " ( 1 ) In afara altor cazuri prevazute de lege, nu au capacitate de exercitiu :
( a ) minorul care nu a implinit varsta de 14 ani ; si
( b ) interzisul judecatoresc", " ( 2 ) Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se incheie, in numele acestora, de reprezentantii lor legali, in conditiile prevazute de lege ".
In sfarsit, alineatul 3 al articolului 43 cod civil ne spune ca : "Cu toate acestea, persoana lipsita de capacitate de exercitiu poate incheia singura actele anume prevazute de lege, actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul incheierii lor ".

Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra acestei chestiuni, in general, voi spune ca punerea sub interdictie judecatoreasca este o masura de ocrotire a persoanei fizice.
Despre "Ocrotirea persoanei fizice" citim in codul civil, in titlul III, cartea I, articolul 104 si urmatoarele cod civil.

Din articolul 106 alineat ( 2 ) cod civil aflãm cã "Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdictie judecatoreasca sau prin instituirea curatelei, in conditiile prevazute de prezentul cod".
Si acum sa vedem putin ce inseamna Curatela.
Articolul 178 cod civil ne spune care sunt cazurile de instituire a Curatelei si anume :
" In afara de cazurile prevazute de lege, instanta de tutela poate institui curatela :
( a ) daca, din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, personal, sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii corespunzatoare si, din motive temeinice, nu-si poate numi un reprezentant legal sau administrator ;
( b ) daca, din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare ;
( c ) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar sau un administrator general ;
( d ) daca o persoana a disparut fara a exista informatii despre ea si nu a lasat un mandatar sau administrator general."

Articolul 181 cod civil ne spune care sunt efectele curatelei si anume : "In cazurile prevazute la articolul 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta".

Iar articolul 182 se numeste "Procedura de instituire" si ne arata ca : " ( 1 ) Curatela se poate institui la cererea celui care urmeaza a fi reprezentat, a sotului sau, a rudelor sau a celor prevazuti la articolul 111 [ cod civil ] ", " ( 2 ) Curatela nu se poate institui decat cu consimtamantul celui reprezentat, in afara de cazurile in care consimtamantul nu poate fi dat." si " ( 3 ) Numirea curatorului se face de instanta de tutela, cu acordul celui desemnat, printr-o incheiere care se comunica in scris curatorului si se afiseaza la sediul instantei de tutela, precum si la primaria de la domiciliul celui reprezentat ".

Acuma sa revenim putin la punerea sub interdictie judecatoreasca, am vazut ca despre ea ne vorbeste articolul 164 din codul civil.
In acelasi timp, articolul 165 Cod Civil ne spune care sunt "Persoanele care pot cere punerea sub interdictie" si anume acestea sunt : "Interdictia poate fi ceruta de persoanele prevazute in articolul 111 cod civil care este aplicabil in mod corespunzator".

In acest caz, va trebui sa ne ducem la articolul 111 al codului civil si sa vedem ce ne arata acesta :
Articolul 111 al codului civil se intituleaza "Persoanele obligate sa instiinteze instanta de tutela" si are cuprinsul urmator :
"Au obligatia ca, de indata ce afla de existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca in cazurile prevazute la articolul 110, sa instiinteze instanta de tutela :
( a ) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minor ;
( b ) serviciul de Stare Civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale ;
( c ) instantele judecatoresti, reprezentantii Ministerului Public si ai Politiei, cu prilejul pronuntarii, luarii sau executarii unei masuri privative de libertate ;
( d ) organele Administratiei Publice locale, institutiile de ocrotire, precum si orice altã persoanã."

Din toate cele de mai sus putem desprinde cã o persoana majora nu raspunde pentru o alta persoana majora.
Exceptia este numai aceea cand o persoana majora este pusa sub interdictie, pentru ca despre aceasta aflam din continutul alineatului 1, al articolul 1372 cod civil care se intituleaza "Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie judecatoreasca " si care este urmatorul :
"Cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari judecatoresti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urma persoane".

In ce il priveste pe acel preot-bataus, daca este adevarat ca "In urma cu 2 luni" ( calculate de la data de 17 iunie 2013, data la care am aflat eu aceasta de la colega mea de facultate, prietena doctoritei ) "a batut-o rau" pe doctorita si "a incuiat-o in casa", atunci este de competenta dreptului penal.
Codul penal ne spune la articolele 180, 181 si 182 ca : lovirea sau alte violente, vatamarea corporala si vatamarea corporala grava se pedepsesc de legea penala.
Iar "acum o luna" ( calculata tot de la data de 17 iunie 2013 la fel ca mai sus ), doctorita a fost internata in Psihiatrie pentru prima data, de parintii ei.
Cu privire la faptul ca iubitul ei, preotul-bataus " o incuia in casa " pe doctorita, nu stiu in ce conditii s-a intamplat aceasta, insa ramane nu mai putin faptul ca o incuia in casa, si ne putem indrepta cu gandul spre articolul 189 cod penal care poarta titlul "Lipsirea de libertate in mod ilegal".

Pe de alta parte daca ne raportam in continuare la Raspunderea Civila, asa cum am spus persoana fizica majora raspunde pentru fapta proprie, adica, ne spune articolul 1357 alineatul 1 din codul civil : " Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu intentie sau din culpa, este obligat sa il repare", articolul se intituleaza "conditiile raspunderii".

Iar articolul 1381 cod civil, intitulat "Obiectul reparatiei", ne spune in alineatul sau ( 1 ) "Orice prejudiciu dã dreptul la reparatie" si ( 2 ) "Dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat".
In continuare, articolele 1387 si 1388 poarta fiecare urmatorul titlu : "vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii" si "Stabilirea pierderii si a nerealizarii castigului din munca".
Articolul 1389 priveste vatamarea minorului si nu prezinta interes in cazul nostru.

Articolul 1387 are 3 alineate mai consistente, sa le vedem pe rand :
" ( 1 ) In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda, in conditiile art. 1388 si 1389, dupa caz, echivalentul castigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care este impiedicat sa-l dobandeasca, prin efectul pierderii sau reducerii capacitatii sale de munca. In afara de aceasta, despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.
( 2 ) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca se acorda, tinandu-se seama si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub forma de prestatii banesti periodice. La cererea victimei, instanta va putea acorda despagubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.
( 3 ) In toate cazurile, instanta va putea acorda celui pagubit o despagubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente".