Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Iulia Motoc 15 august 2013

Iulia Motoc 15 august 2013

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Jesus-Christ

Jesus-Christ

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

Laura Adriana Bucharest Romania July 2009

Laura Adriana Bucharest Romania July  2009

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Mission to Magadan October 29 2014

Mission to Magadan October 29 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Gratiela Andreescu Romania Italia

Gratiela Andreescu Romania Italia

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Father Michael Shields of The Heart of Jesus May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Father Michael Shields of The Heart of Jesus  May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Vladimir Putin, Moscou, Russie, octobre-décembre 2015

Vladimir Putin, Moscou, Russie, octobre-décembre 2015

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine Chisinau Moldova

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine  Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Jesus Christ Iisus Hristos

Jesus Christ Iisus Hristos

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés Bucarest Romania

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés  Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Notification blogspot.com 17 novembre 2016

Notification blogspot.com 17 novembre 2016

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Jésus-Christ

Jésus-Christ

vineri, 31 mai 2013

Lagãr sau iad ? Cãutând seisme

Lagãr sau iad ? Cãutând seisme


In postarea anterioara am mentionat "Revista Ortodoxã Sf. Andrei" si anume numarul sãu 1-3 din anul 2010 ( An 20 ) pe care rasfoind-o si gandindu-ma ce poezie frumoasa, sau ce articol din ea sa va arat, am dat peste un articol scurt la randul sãu preluat dintr-o alta revista, foarte interesant, si pe care vi-l voi infatisa.
Iata cum ne apare el in Revista Ortodoxa Sf. Andrei, la pagina 15 :

" Articol preluat din revista Enigme Neelucidate
Baza secretã în Siberia ? Iadul ? Lagãr secret ?


În 1989 a fost efectuat în Siberia un foraj profund de 16 km sub directia oamenilor de stiintã sovietici si strãini.
copul era de a gasi un mijloc de a fi avrtizati contra unui seism.
Cercetatorii doreau sa plaseze un microfon special, legat la un magnetofon de la suprafata.
Ei sperau sa poata astfel inregistra zgomotul produs de inceputul unei deplasari continentale, si de a preveni sosirea unui cutremur de pamant.
Ajunsã la 16 km adancime, coloana de foraj a inceput sa se invarta la viteza maxima, semn cã se invartea in vid.
Temperatura indicatã era 1100 grade Celsius.
Imediat ce a fost ridicata coloana de foraj, din tub a iesit un nor gazos.
Atunci, sub ochii inmarmuriti ai tehnicienilor, a iesit o creatura monstruoasa cu colti, care a inceput sa urle salbatic inainte de a disparea.
Dupa ce si-au revenit, oamenii de stiinta si-au coborat microfonul in profunzimile pamantului.
In locul zgomotului placilor litosferice care s-ar fi deplasat, a fost auzita o voce urland de durere.
S-a crezut cã a avut loc o defectiune, insa totul functiona normal.
Nu una, ci milioane de voci umane au fost inregistrate.
Ce se afla acolo ?
Un lagar secret ?
( strigatele se pot asculta la :
http://zalmoxys32.wordpress.com/2009/04/21/dr-azakov-%C8%99i-pu%C8%9Bul-spre-iad-din-siberia/ )
Dr. Azakov marturiseste cã : "Centrul Pamantului este gol ! ... Temperaturi de peste 1 000 de grade Celsius au fost inregistrate ... am putut auzi mii, poate milioane de suflete torturate urland in agonie". "

De ce ne rugãm ?

De ce ne rugãm ?


De mai multi ani de zile, de cand la slujbe merg la Biserica Nasterea Maicii Domnului din cartierul Drumul Taberei, de pe str.Targu-Neamt, si am inceput din Noaptea de Inviere a anului 1999, o noapte linistita, dar pe la miezul noptii imi amintesc ca au inceput sa picure stropi de ploaie, tot in liniste, cred ca atunci a fost, pot spune ca in parohia noastra ortodoxa, din nefericire prea putini tineri vin la biserica, cu regularitate.
Este insa adevarat ca la mari sarbatori, mai ales in noaptea Invierii, curtea bisericii si strada chiar se umplu de tineri, de persoane in varsta, de adulti sositi inclusiv cu copiii, dar acestea sunt mai degraba niste exceptii.
In schimb, la Biserica Rusa, am fost impresionata cand la o slujba de acatist a Sfantului Nicolae, Episcopul Mirelor si Lichiei, patronul bisericii Studentilor cum mai este numita Biserica Sf. Nicolae sau Rusa din str. Ion Ghica nr. 9, sector 3, asa micuta in interior cum este ea, biserica s-a umplut de credinciosi de toate varstele si nu putini erau tinerii si chiar adultii in toata firea si inca in plina putere.
Mult mai demult, prin anul 1990 sau 1991 am fost la slujba in noaptea de Inviere la Biserica Rusa si atunci, de asemenea, erau foarte multi credinciosi sositi la slujba, numerosi incat nu puteai respira, ca dovada ca nici nu am simtit cand mi-am pierdut cunostinta si mi-am revenit imediat ce am simtit aerul racoros al noptii in plamani, pentru ca un cetatean sau un bun crestin, impreuna cu tatal meu m-au scos la aer.
Ma intreb azi oare de ce sa nu spunem lucrurilor pe nume ?
Desigur ca trebuie, se impune sa respectam toate varstele si pe cei batrani si sa nu uitam ca intr-o buna zi, daca vom trai, si noi vom ajunge in varsta.
Cu toate acestea, sincer vorbind este un spectacol deplorabil si trist ca intr-o biserica, in general, ca o regula, la slujbe sa vezi mai mult credinciosi de varsta a treia, uneori sunt seri in care s-au tinut slujbe de acatist, vinerea in special, in care biserica era aproape pustie si numai cateva femei batrane sau foarte batrane intindeau acatistele lor, preotilor ca ei sa le citeasca.
Tinerii sunt foarte putini, cei care cu regularitate vin la biserica, trebuie sa recunosc ca, daca pe fratele meu l-am indemnat intotdeauna sa mearga la biserica des si el chiar a fost receptiv acestui indemn, eu nu am reusit sa fiu intotdeauna prezenta cum as fi dorit.
Duminica dimineata, la sfanta Liturghie sosesc si tineri, intr-adevar, dar in peisaj predomina in continuare persoanele mai in varsta.
De-a lungul anilor, acest peisaj s-a schimbat, persoane care veneau intr-o perioada la un moment dat au incetat sa mai vina, sau vin dar mult mai rar, altii deloc, desigur ca si anii trec si aduc cu ei, mai ales celor in varsta infirmitatile si slabiciunile caracteristice varstei si firesti.
Persoanele care la varsta a treia raman in forma, energice si pline de viata intr-un fel au mare noroc ca isi pot trai cu bucurie si optimism mai ales batranetea, asa, ca niste tineri.
Sigur insa ca acest cartier este mult mai mare si din cate am auzit, slujbele la biserica de la Piata Moghioros, aceea avand o cupola aurita si rotunda, numita "Sfanta Vineri", intrucat are hramul Sfintei Parascheva, reunesc intotdeauna multi credinciosi, uneori slujbele, preotii se aud pana departe, la noi, desi ne aflam la o statie buna distanta, caci, fireste, vorbesc la microfoane care amplifica vocile.
O biserica mai noua, dar mare, este aceea a Sfantului Andrei de la Valea Argesului care are si o cantina sociala din cate am auzit.
Stiu ca, in trecut, tineri din parohia noastra, de pilda vecinul nostru pictorul impreuna si cu tatal lui cand acesta traia inca, duminica mergeau uneori la Biserica Sfantul Andrei, o vreme alti doi tineri au sosit la biserica noastra Nasterea Maicii Domnului si au spus acelasi lucru, ca ei sunt prezenti duminica la Sfantul Andrei.
Oricum ar fi, bisericile trebuie sa isi tina portile deschise si oamenii, credinciosii sa mearga chiar in mai multe biserici, sa se roage, sa se inchine Mantuitorului, Domnului nostru Iisus Hristos si sa se simta deopotriva bineveniti in orice biserica s-ar opri.
In ziua sarbatorii sfintilor Constantin si Elena, 21 mai 2013, o zi cu mult soare si caldura, dupa terminarea slujbei cand oamenii au fost invitati sa serveasca coliva cu o capsuna in varf si sarmalute, chec, miere, putin vin si au facut rand in curtea bisericii, in dreptul Centrului Social, o cladire scunda, mica, de unde se distribuie la ocazii si sarbatori, mancare, alimente, credinciosilor, desigur ca s-a facut si putina, dar nu multa imbulzeala.
In curtea bisericii sunt si masini, dar masinile sunt mai ales ale preotilor nostri.
Ei bine, la un moment dat, desi nu o cunosc si nu stiu cine era, a intrat si o tanara, sa tot fi avut 30 sau peste 30 de ani, frumusica, ingrijita, moderna, care conducea o masina mare, de culoare gri metalizat, chiar foarte mare, gen "Aro", o masina de teren adica, francezii numesc o astfel de masina " Une quatre-quatre" sau "4 X 4 ".
Cu parul ei negru, vopsit negru, lung si neted, usor sau lejer prins intr-un fel de coc, cu jeansi, adica cu pantaloni blugi de culoare gri deschis, mulati pe picior, cu balerini albi in picioare si un tricou alb, tanara s-a plans ca i s-ar fi descarcat bateria autoturismului celui mare si impresionant, te intrebai cum de a reusit sa isi faca loc cu el in curtea bisericii si printre credinciosii asezati la rand la tavitele cu miere si sarmalute.
Inaltuta si uscativa, cu tenul si pielea brune, o bruneta cu ochii caprui-negri, tanara i-a spus unuia dintre preotii nostri ca masina ei are nevoie sa isi incarce bateria, astfel incat preotul, intotdeauna dornic sa poata ajuta si bucuros cand te poate ajuta cu ceva, a intrat in masina lui, a scos masina din locul in care era parcata si a intors-o si a avansat cu ea, cat mai aproape de masina cea mare, scumpa si moderna a tinerei brunete, o masina atat de mare si scumpa si impunatoare, cu o baterie atat de slaba, iata iti poti spune, asta inseamna sa pui pret numai pe bunurile materiale !
Vazand ca in toata curtea bisericii o alta masina la fel de scumpa si de mare nu se mai afla, te puteai intreba chiar daca nu cumva masina era din dotarea unei institutii.
Nu cunosc insa raspunsul.
Preotul nostru si-a oprit masina fata in fata cu masina cea gri metalizata, si si-a ridicat capota motorului sau, apoi cu ajutorul unor...cum sa le numesc... fire, cabluri, avand la capete niste clestisori rosii si albi pe care i-a legat la motorul masinii celei impunatoare a tinerei, a inceput astfel sa incarce si sa alimenteze bateria tinerei femei.
Intre timp insa, tanara coborase din masina ei si discuta cu preotul, ea a privit in jurul ei cateva clipe, apoi i-a pus preotului o intrebare, dupa expresia chipului ei, desi nu stim ce intrebare i-a pus, s-ar fi zis ca intreaba ceva la maniera : "Cutare ce cauta aici ?", sau o varianta a acestei intrebari, pentru ca, iata, preotul i-a dat un raspuns cam asa : "C.... K... ne-a spus ca ea e altfel ! "
Cateva momente mai tarziu, o doamna care sedea la randul la tavita cu sarmalute, mai scunda decat tanara si decat mine, dintr-o data a spus cu voce tare ca tanara a lovit-o in cap cu portiera masinii ei mari si inalte, gri, si nici macar nu si-a cerut scuze.
Fiind mai in varsta, femeia a dus mana la cap si a inceput sa se planga si sa spuna cu teama ca, " acum poate patesc ceva la cap !"
Ea a indicat din nou spre tanara, spunand ca nu e atenta si ca nici macar nu s-a deranjat sa isi ceara scuze.
In acest timp, tanara a auzit-o prea bine, ea statea cu spatele la femeia mai in varsta, roscata, si dintr-o data, o auzim ca spune tare : "Da, doamna, sa stiti ca am vrut, ca am facut intentionat !", iar tonul vocii era mai degraba plin de plictis si lehamite.
Acuma, nu stim deloc, eu una nu stiu deloc cine putea fi aceasta persoana tanara, dar m-a pus pe ganduri raspunsul dat de preot la intrebarea ei.
Indraznesc sa spun, sa deduc ca tanara femeie chiar il intreba pe preot "ce cauta aici cutare ?", si daca asa ar fi fost, acest fapt ma pune pe ganduri si ma nedumereste.
Pentru ca, altfel cum sa explici sau cu ce sa pui in relatie, raspunsul dat ei de preot : "Nu stiu. K... ne-a spus ca ea e altfel !"
Nu stim deci cine era tanara, sau daca o masina asa scumpa chiar ii apartinea ei, sau era a vreunei institutii a acestui Stat roman, care daca asa ar fi si daca fata apartinea si ea vreunei institutii, pesemne ca nu a inteles ca traim in libertate, in tara in care ne-am nascut si ca putem fi la biserica sau in alt loc prezenti oricand.
In jurul incheieturii fata avea diverse bratari sa fi fost ele, nu stiu cum sa le numesc altfel, si una din ele mai mare, lata, de culoare alba, in ton cu tricoul alb cu maneci scurte, asortat cu blugii gri-alb, usor albi, si ca lungime coborand pana la glezne si oprindu-se la glezne.
O fata imbracata sport si cu haine noi si eleganta, totusi simplu, insa a carei atitudine m-a nedumerit putin.
Dar, acuma mai bine sa revin la mica noastra comunitate de prieteni crestini, de tineri pe care de obicei ii putem intalni la biserica Nasterea Maicii Domnului.
Mai intai, am tras concluzia, dar nu e rau nici asa, dimpotriva, baietii intre ei leaga mai repede o relatie de prietenie sau socializeaza mai repede, alaturi de fratele meu sunt Mihaita, care era student la una din facultatile universitatii noastre "Spiru Haret", care insa in ultimul sau an, inainte de licenta a plecat in Spania de unde s-a intors destul de repede, insa si-a amanat astfel examenul de licenta pe care nu stiu daca l-a sustinut in cele din urma la facultatea de contabilitate.
Mihaita insa, cunoscand locurile, campusul Universitatii Politehnice ( de Stat ) unde Universitatea noastra particulara "Spiru Haret" are cel putin doua cladiri in care isi au sediile doua facultati, una fiind aceea de Contabilitate, inainte de examenul meu de licenta din 4 iulie 2009, cand cu numai o zi ( nu stiu daca doua ) pe pagina internet, facultatea noastra de Drept a publicat listele noastre, ale studentilor inscrisi la licenta si sediile facultatilor, locatiile unde vom sustine examenul de licenta, ori litera "M" urma sa dea licenta undeva, intr-o cladire a campusului Politehnicii, ei bine, atunci cand nu stiam cum sa ajung acolo, necunoscand campusul, decat mai mult din auzite, demult, foarte demult, prin 1987 am fost cu o colega de liceu acolo, insa nu pot spune ca eu as cunoaste campusul acela, Mihaita i-a aratat fratelui meu, iar fratele meu m-a ajutat, pentru ca eu aveam probleme inca mari cu rinichii, si m-au condus amandoi chiar in ziua examenului, pana in poarta facultatii unde am dat licenta.
Pe drum, multe masini erau ale colegilor nostri studenti-absolventi ai facultatii de drept a USH, inscrisi la licenta in acea luna de iulie 2009, si ne intrebau cum ajung in cutare loc, ne-am dat seama imediat ca sunt colegii mei si fratele meu le spunea sa ne urmeze "Si noi mergem acolo !", astfel incat am alcatuit un mic sir de masini pana in poarta facultatii cu pricina.
Un alt bun prieten, dar el prefera baietii, este chiar pictorul nostru talentat cum il numesc eu, el chiar este talentat, dar uneori este mai rezervat fata de fete, insa ramane fidel prietenilor sai de parte sau sex masculin.
In primavara-vara 2010 acest prieten s-a deschis fata de mine, dar m-a pus in garda de la bun inceput ca el are o retinere fata de fete, si dupa acea perioada de timp in care am iesit impreuna, am discutat, ne-am plimbat, am fost si la slujbe la biserica parohiei Adormirea Maicii Domnului, romano-catolica de la drumul taberei nr. 39, si chiar la o slujba la Catedrala Sfantul Iosif, nu am ajuns sa vizitam Muzeul National de Arta cum dorea acest prieten, si m-a invitat de cateva ori, este drept, poate totusi pe viitor se va intampla si aceasta, - el s-a retras si s-a inchis in sine, dar din trecut am remarcat ca are perioade in care simte nevoia sa fie mai singur.
Totusi, pe fratele meu il tunde, da, il tunde, cu consecventa, cu masina electrica de tuns si il aranjeaza ca un adevarat coafor, iata un alt talent al prietenului nostru care este pictor, caci el a absolvit o facultate de Arte Frumoase, a unei universitati particulare.
In afara de Mihaita si prietenul nostru pictor, mai vine la Biserica Nasterea Maicii Domnului si Cristian, caruia tinerii ii spun "Militaru", intrucat el a lucrat multi ani pentru Armata si in cadrul Armatei, fiind, nu stiu prea bine, maistru militar sau inginer militar, am stat de vorba cu el o data, putin mai mult, pe o banca in curtea bisericii la o sarbatoare a Sfintei Cruci, ceea ce inseamna ca a fost intr-un an pe 14 septembrie, o zi insorita, calda, insa nu chiar de vara, atunci Cristian si cu mine am vorbit mai mult si el mi-a spus ca este cu vreo 4- 5 ani mai mare ca mine si ca, impreuna cu alti colegi in trecut, la un moment dat au fost disponibilizati din Armata.
Poate de ziua Sfintei Cruci, poate la o alta sarbatoare, nu este insa asa de important acest aspect.
Atunci cand Cristian este bine dispus si are timp, este un partener de conversatie plin de talent, placut si instruit, inteligent si prudent, iar vorbirea lui graseiaza usor si placut, pune deci accentul putin mai mult, ca un francez, pe consoana "r".
Este si plin de seriozitate, dar si de umor cand e bine dispus, odata mi-a spus ca ii placeau candva benzile desenate cu 'Porrrky" ( Porky ) si un alt personaj al carui nume il retin oarecum, Milred, Milfred ( ? ) dar nu precis, trebuie sa mi-l amintesc, si vocea lui a graseiat placut pe acel "r" din cuvantul "Porky".
Da, Milford era, Cristian vorbea despre Porrrky si Milforrrd.
Insa Cristian nu vine intotdeauna la biserica si odata mi-a explicat cã "mai lucrez cand pot si pe unde pot", de aceea uneori nu are timpul necesar, altadata mi-a spus ca a fost plecat in Delta Dunarii unde "am prins o furrtunã perrrfectã !", mi-a zis el prelungind si graseind lejer, usor, pe "rrrr..."
Tin minte totusi ca eram imbracata nu tocmai de vara, dar nici gros, cu un pulovar peste o bluza alba de vara, si un pantalon, desi aveam ochelarii de soare si chiar batea puternic soarele, ne-am asezat pe o banca si am descoperit ca prietenul nostru crestin Cristian, " Militaru' " cunoaste o multime de lucruri...
Stiu ca am ras cu el, cand mi-a povestit despre puterile - parca - ale calugarilor tibetani care printr-o simpla atingere pot programa moartea unei persoane, Cristian mi-a spus ca a auzit el, ca asa ar fi murit celebrul Bruce Lee.
Este suficient sa te atinga cu mana, usor pe umar, sau pe spate, in trecere, pentru ca o boala, cancerul de exemplu, sau chiar moartea sa survina nu imediat atunci, ci chiar peste un timp considerabil, peste ani, mi-a povestit Cristian ca aceasta s-ar numi, aici eu am ras, "palma vibrrratoarrre".
Eu am ras si i-am spus "Daca te bate pe umar cu mana, tu sa-i dai cu limbile de foc sau cu busuiocul sfintit !"
Limbile de foc sunt frunzele de nuc sfintite, pastrate in altar si care ni se impart noua credinciosilor la sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh.
Cristian mi-a spus insa, ca asa fiind, el vine la Biserica si se miruieste, si este astfel protejat de oameni cu intentii sau ganduri urate.
Dar, desigur povestea lui Cristian nu e amuzanta, el a suferit pentru ca nu a mai lucrat in cadrul Armatei unde lucrase un numar de ani.
Pe 21 mai 2013 l-am zarit la biserica, cred ca era cu mama lui, care insa statea cu spatele intr-un mic grup de persoane si pe Cristian l-am vazut tinand de toarta unui cos, impreuna cu mama lui, pe care il leganau si in care era coliva, intrucat s-au sfintit painea, coliva, cozonaci sau ale asemenea alimente aduse de credinciosi la sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.
Intr-un alt an, poate chiar in 2010, in Noaptea de Inviere, intr-un grup mic, pe fratele meu l-am vazut alaturi de Mihaita, dar si de alti doi tineri, dintre acestia unul din ei mi-a spus ca cel mai adesea merge la slujbe la biserica Sfantul Andrei, el mi-a spus si ca lucra in domeniul constructiilor si mai exact al decoratiunilor, pe acesti doi tineri insa numai pasager, in trecere, i-am cunoscut si nici nu i-am mai vazut dupa aceea la noi la biserica Nasterea Maicii Domnului din strada Targu-Neamt.
Prietenul nostru pictorul, care a fost elev la scoala generala nr. 155, in timp ce eu am fost la scoala nr. 169 - sunt doua scoli generale situate una langa cealalta - are la randul sau un alt coleg de scoala, si prieten, poate chiar alti doi colegi si prieteni, dar unul dintre ei are familie, si personal nu prea l-am intalnit la biserica cand am fost eu, insa am intalnit-o pe sotia lui uneori, iar mama i-a intalnit pe amandoi de cateva ori.
Insa aceasta tanara familie este foarte credincioasa.
Ramane intrebarea la care in mod direct nu am raspuns, " de ce ne rugam ? "
Raspunsul, in mod indirect, rezulta din cele scrise mai sus, pentru ca oamenii sunt credinciosi, sunt botezati, pentru ca au avut suferinte in viata lor sau mai au inca, pentru ca viata nu a fost prea blanda cu unii dintre ei, dimpotriva, si cu totii simt nevoia sa fie iubiti si protejati de Dumnezeu.
Fiecare are motivele lui, dar sunt oameni care cred cu adevarat in Dumnezeu si pe care Dumnezeu nu i-a lasat.
O alta persoana pe care o intalneam la biserica inca de prin anii 1999, 2000, in cativa ani, tinand post, eu zic ca tine post, chipul i-a devenit luminos si alb chiar, este o doamna, - doamna Gabriela - care in timpul zilelor revolutiei romane din 22 decembrie 1989, iesind de la locul sau de munca, a primit pur si simplu un bolovan in cap, cu forta, aruncat intentionat, cu putere, si care pur si simplu a izbit-o in plin.
Desigur ca a fost imediat dusa la spital, operata chirurgical, si a suportat chiar doua operatii chirurgicale in timp.
Prietenul nostru pictor este de parere ca neaparat se impune sa fii prezent duminica la sfanta Liturghie, si aceasta, in fiecare duminica.
Cu timpul, in anii din urma, Biserica Nasterea Maicii Domnului a deschis o Biblioteca cu carti predominant despre credinta ortodoxa, dar nu numai totusi, la inceput am auzit ca oamenii au daruit noii biblioteci multe carti, astfel incat nici nu au incaput toate in incaperea frumoasa care azi adaposteste Biblioteca si se afla chiar la intrarea in biserica, in partea stanga cum intri in biserica noastra.
La chioscul din curtea bisericii o gasim intotdeauna pe doamna Olga care vinde iconite, prescuri, lumanari, tamaie, icoane, si doamna Olga a lucrat multi ani, pana la un moment la care locul sau de munca si nu doar al sau, a fost disponibilizat, intr-un fost institut sau o fosta intreprindere de Stat, cunoscuta inainte de 1989, aflata undeva pe Calea Victoriei cred.
De mai multi ani, impreuna cu sotul ei, se ocupa de chioscul din curtea bisericii si intotdeauna te incurajeaza cu o vorba buna, te intreaba ce mai faci, are o foarte buna memorie si este o persoana care intelege bine realitatea si dificultatile altora, nu numai pe cele intampinate personal si este foarte corecta.
Doamna Olga si sotul ei au si copii pe care trebuie sa ii creasca, imi amintesc cum intr-un an, era iarna, sa fi fost in apropierea sarbatorilor de iarna, a Craciunului, in 2009 oare, am auzit ca peste noapte sotului doamnei Olga i s-a facut rau, mai exact nu se mai putea misca, merge si tine in picioare si pe picioare, si a fost dus la spital, insa dupa mai multe zile si-a revenit si multumita lui Dumnezeu astazi este sanatos, si pe 21 mai 2013 era la chiosc impreuna cu sotia lui, doamna Olga.
Am intrebat-o atunci pe doamna Olga ce stie despre domnul Mihai, si intr-un fel dupa aceea, un aspect m-a amuzat putin, pentru ca la acel moment nu stiam ca este chiar sotul ei.
I-am spus ca ma voi ruga pentru domnul Mihai si voi aprinde o lumanare, sa se faca bine.
"Amuzant" a fost ca nici ea nu mi-a spus atunci ca este sotul ei.
Prin iarna anului 2010, odata am fost la biserica cu o colega de facultate si de master, careia i-am aratat biserica noastra, cu Mihaela, ea insasi o fata credincioasa si doamna Olga a sosit atunci in biserica si a stat putin de vorba cu mine, nu era o zi de slujba insa noi am lasat acatistele noastre in biserica, de aceea venisem.
Si era tot cu putina vreme inainte de Craciun, la scurt timp dupa aceea, preotii au inchis biserica si au pornit cu Icoana in casele noastre, intrucat parohia este mare, le ia ceva timp sa ajunga in casa fiecarei familii.
In anii facultatii am avut ocazia sa vorbesc cu colegi credinciosi, astfel odata Alexandru mi-a povestit ca de cate ori intra in Catedrala Patriarhala "Sfantul Dumitru", aceea de pe Dealul Mitropoliei din zona Unirii, unde sunt moastele Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov, Ocrotitorul Bucurestiului, dar si moastele ( maxilarul ) Sfantului Ioan Gura de Aur, catedrala avand hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena si Sfantul Dumitru, ii merge bine, si el a avut de intampinat o operatie chirurgicala, de hernie, la catva timp insa dupa terminarea facultatii, dar s-a refacut ; mi-a spus atunci, in facultate, ca s-a rugat intotdeauna si pentru tatal lui care se confruntase cu niste probleme de sanatate.
Impreuna cu o alta colega in anul IV de facultate, inainte de sesiunea de examen de iarna, aceea de la sfarsitul primului semestru, am fost la biserica Zlatari de pe Calea Victoriei, si anume la sfintele moaste ale Sf. Ciprian, am asezat grila cu intrebari si raspunsurile schitate de noi, pentru examen, chiar deasupra raclei, pe racla cu moastele sfantului.
A fost sesiunea in care am obtinut numai note foarte bune, dar foarte bune.
Elena avusese o foarte buna idee.
Apoi, o colega credincioasa era Mihaela, care mergea adesea la sfanta manastire Radu-Voda sa se roage, impreuna si cu sora ei geamana, nu stiu daca acolo sunt si moastele sfantului Nectarie, dar stiu ca Mihaela i se ruga mult Sfantului Nectarie si odata a vrut chiar sa imi ofere sticluta ei cu mir sfintit de la sfantul Nectarie, i-am spus insa ca, din moment ce se gaseste de cumparat, voi cauta sa merg intr-o buna zi si eu la Radu-Voda sa imi cumpar.
Insa si eu pastrez mir sfintit in casa, de la o alta biserica, de la slujbele sfantului Maslu facute, de la icoana Sfantului Nicolae, de la Biserica Rusa, biserica care are chiar hramul sfantului Nicolae, episcopul Mirelor si Lichiei cum am mai scris.
Intr-un an, poate in primavara 2010, sau 2011, anul in care Mihaita a fost plecat in Spania ( ? ), mama mi-a spus venind acasa de la slujba, ca l-a intalnit la biserica pe Mihaita care i-a urat pentru mine "la multi ani !" cu ocazia Sfantului Olivian.
Sfantul Olivian este sarbatorit in calendarul ortodox in ziua de 29 mai si, sincer, nici nu stiam ca exista, dar Mihaita a fost prompt.
Alti buni credinciosi din parohia noastra sunt Irina si Robert de la biblioteca "Filocalia" a bisericii Nasterea Maicii Domnului, si Amalia-Elena care ne-a servit cu bomboane de ciocolata intr-un an, tot prin 2010 sau chiar 2011, de Sfanta Elena, si cu Fanta de portocale, Amalia-Elena era studenta la facultatea de Limbi straine a Universitatii Bucuresti, la Germana-engleza, ea dorea chiar sa plece vara sa lucreze in Germania, dar am auzit ca in cele din urma ar fi renuntat.
De altfel pe unii dintre prietenii nostri credinciosi i-am regasit si pe facebook, pe Mihaita, pe Catalin pictorul nostru care apoi s-a retras, pe colegul lui Catalin de la scoala generala nr. 155, pe Irina si pe Robert, pe Amalia-Elena.
In ce il priveste pe Mihaita, am ajuns la concluzia ca lui chiar ii place sa se roage si sa fie prezent la slujbele de la biserica.
Toti acesti tineri, in general, au avut de intampinat surprize neplacute ale vietii, dar si-au pastrat credinta, iar Irina mi-a spus ca ea tine post luni, miercuri si vineri si m-a sfatuit sa procedez la fel, sau sa reincep, cand i-am povestit ca mai demult prin anii 1996 si eu obisnuiam ca, de trei ori pe saptamana in aceste zile, sa tin post.
Daca ma gandesc bine, i-am spus eu Irinei atunci, tineam post si chiar negru mai ales in zilele de sedinta publica de judecata, cand uneori ramaneam multe ore in sedinta si nu aveam cum sa mananc.
Si in restul zilelor saptamanii cand aveam mult de lucru, de fapt, mai mereu, la judecatoriile sectoarelor 1 si 2 unde am lucrat intre 1993-1999.
Dar Irina m-a asigurat ca acel "post" sau lipsa de hrana, "nu se considerã", "nu se pune", intrucat trebuie anume sa tii postul, din vointa ta expresa, cu intentie si  anume luni, miercuri si vineri, iar faptul ca nu mancam, pentru ca nu aveam timp nu se pune la socoteala, sau nu se considerã.
Un alt tanar credincios pe care l-am cunoscut prin anul 2010 sa fi fost, este Alexandru care o vreme a vandut niste reviste, tiparituri de credinta, la Biserica Sfantul Andrei de la Valea Argesului, din cate intelesesem biserica Sfantul Andrei avea tipografia ei si la zile de sarbatoare, carti si reviste erau expuse si scoase la vanzare.
La inceputul verii anului 2010 l-am cunoscut pe Alexandru, despre care numai auzisem vorbindu-se, eram in oras cu prietenul nostru pictorul, la Universitate la statia RATB de 268, aceea din zona fantanilor de la Universitate si peste drum de Intercontinenal, cand il vad pe Catalin ca da semne de recunoastere a unui prieten al sau, prietenul sosea de pe Bulevardul Magheru, a traversat strada dinspre Intercontinental, si s-a oprit in statie unde noi asteptam autobuzul acesta care soseste la cel putin 20 minute, chiar 30 de minute si chiar la o ora s-a intamplat sa soseasca si care ne conduce direct in Drumul Taberei.
Atunci, Catalin mi-a facut cunostinta cu Alexandru iar el ne-a povestit ca trecuse, cred, in acea zi, pe la manastirea Sf. Antim.
In autobuz ne-a oferit revistele lui despre credinta ortodoxa, eu am cumparat una, iar prietenul nostru pictorul a spus ca el le cunoaste, le are, ah, da, de fapt ne-a aratat si oferit mai ales niste Brosuri, in volume, din colectia "Din invataturile Parintelui Arsenie Boca", eu am ales " Despre durerile oamenilor. Prapadul adus de patimi ( vol.3 )", o brosura tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic Episcopul Argesului, de la editura "Credinta stramoseasca", 2005, consilier editorial fiind Preot Nicolae Tanase, editie ingrijita de Manastirea Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil ( distribuitor unic "Pelerinul", Iasi ) ; fiecare brosura avea copertile in culori diferite, aceasta fiind albastra, iar o alta brosura verde, avand pe coperta portretul Parintelui Arsenie Boca.
Cat priveste revista despre credinta ortodoxa, de la Sfantul Andrei, ea are intotdeauna copertile de culoare galbenã si pe coperti, icoane.
Iata ce scrie pe revistele pe care le avea Alexandru, fapt care se explicã cand ii privesti cartea de vizita pe care mi-a oferit-o si pe care este mentionata " Asociatia Ortodoxa "Frãtia" " alaturi de numele lui : Alexandru-Stere ; eu intelesesem ca el ar fi presedintele asociatiei, dar cand l-am intrebat el nu a spus cã asa este...
...Denumirea revistei este "Revista Ortodoxa Sf.Andrei" si pe coperta sunt mai multe mentiuni, precum : "Maran Atha" si "Vino Doamne !", "Crestinul Azi", "Adevarul vã va face liberi" ( In. 8, 32 ), Credintã, Caritate, Culturã, Libertate, Nr. 1-3 / 2010 An 20, iar pe coperta din spate este indicat pretul 1,50 lei si este pictata absolut superb, o icoana mare a Maicii Domnului cu pruncul Isus in brate, invesmantata fiind in rosu Maica Domnului si albastru, rosul predominã, albastrul se vede mai putin.
Pe coperta din fata este pictat Mantuitorul Isus, rastignit pe Cruce, deasupra fiind initialele I.N.R.I., iar la picioarele sale insangerate Maica Indurerata, cu capul aplecat pe picioarele ranite ale lui Isus, ingenuncheata, imbracata in albastru, culoare ce predominã si in rosu, dar rosul nu predominã.
Pe coperta din spate sau ultima coperta, in interior se mentioneaza ca "revista este sprijinita de Asociatia Ortodoxa Fratia" si ca "apare cu binecuvantarea Bisericii Ortodoxe Romane din anul 1990", adresa redactiei fiind Parohia Ortodoxa Sf. Andrei, Aleea Parva nr. 1 B, sector 6, Bucuresti.
Aceasta este chiar adresa bisericii Sfantul Andrei.
Pe prima coperta, cea din fata, in interior sta scris : "Stimati Cititori, cititi si difuzati Revista Ortodoxa Sf. Andrei cã sfanta este lucrarea ei. Trei mari principii doreste revista sa promoveze : spiritualizare, iubire si unire intre oameni. [ ... ] "

Cand am ajuns la piata Moghioros si am coborat din autobuzul 268, ne-am oprit in parcul nostru Drumul Taberei, deschis atunci, si langa lac ne-am asezat pe o banca, iar Alexandru ne-a povestit ca el isi doreste sa faca misiune, sa fie un fel de apostol, de evanghelist.
Dupa cateva luni, prin iarna, l-am vazut - si eu cred ca el era, nu am vorbit insa cu el atunci si nici el cu mine - chiar la noi la o slujba la biserica Nasterea Maicii Domnului, si daca era el, atunci era si foarte schimbat caci isi lasase barbã, ori eu il cunoscusem fara barba, complet ras.
M-am rugat pentru el, intrucat ii doream reusita in planurile lui de credinta, iar prietenul nostru pictorul mi-a spus la un moment dat, ca, din pacate Alexandru nu ar mai fi fost in gratiile preotului de la biserica Sfantul Andrei, intrucat preotul il socotea intr-un fel prea "independent" si nu era de acord cu el.
Nu stiu ce opinii diferite au avut, in legatura cu credinta ortodoxa, insa m-am rugat pentru Alexandru si pentru preot, sa se impace.
Pe preotul respectiv nu il cunosc absolut deloc, insa eu ma rog pentru toti preotii si pentru pace intre oameni si buna intelegere.
In afara de rugaciunile noastre de cerere catre Dumnezeu, trebuie insa sa il iubim pe Dumnezeu, sa ne placa rugaciunea si sa ne rugam, sa il adoram pe Isus Cristos, in alti termeni desi avem nevoie de Dumnezeu continuu, se cade insa sa nu ne indreptam spre El numai si numai cand suntem in suferinta sau vrem sa ii cerem ceva anume.
Mie insa imi place sa ma rog si imi place credinta.
Nu se stie cum, sau din ce cauza, insa exista persoane care au o credinta a lor, si anume ca numai bolnavii si persoanele in varsta trebuie sa mearga pe biserica, ceea ce mi se pare gresit si este gresit.
Am auzit si ca exista persoane chiar cu studii superioare, cu diplome care pur si simplu nu iubesc credinta, sau manifesta o retinere fata de rugaciuni, credinta, Dumnezeu sau chiar nu prea vad cu ochi buni aplecarea spre rugaciune, dorinta de a participa la slujbe, la biserica.
Nu stiu cum si-au cladit o astfel de conceptie, dar dintr-o simpla lectura a Bibliei, putem vedea ca Sf. Apostol Pavel spune " Rugati-va neincetat " si acest indemn este adresat credinciosilor, tuturor credinciosilor si nicidecum credinciosilor dintr-o anumita categorie, sa zicem din categoria celor batrani, ori a celor bolnavi.
Este trist, este cumplit chiar ca oameni care au facut o facultate, uneori de Medicina se uita "sui" sau "sasiu", strâmb, cand aud de Dumnezeu si li se pare cã omul e "anapoda" daca iubeste credinta, religia, daca il iubeste pe Dumnezeu.
Mi se pare ca acestia au motivele lor, necunoscute noua, caci trebuie sa ne explicam cumva de ce li se pare ciudat ca cineva sa il iubeasca pe Dumnezeu, daca ei nu Il iubesc, in cele din urma despre asta vor da socoteala la judecata de apoi, ii priveste.
Poate au fost comunisti inflacarati, poate mai exista si azi fosti nazisti, nu stiu, dar cand aud ca unora nu li se pare un semn de sanatate mintala sa il iubesti pe Dumnezeu, sa iti placa Teologia, care este o stiinta si un domeniu al cunoasterii, imi spun ca ceva e in neregula chiar la acesti oameni invatati, care au facut studii superioare, dar pacat ca nu s-au luminat, sau altfel spus "sa fie la ei !".
In alta ordine de idei, Teologia tine si de cultura, chiar de domeniul culturii, trebuie sa fii un incult sa nu citesti teologie, cand te dai mare ca ai terminat Medicina, dar poate ca nu iti dai seama, nu realizezi.
In fine, fiecare cu credintele si cu pacatele sale, pentru ca, in mod clar, daca ei cred sau nu in Dumnezeu, daca il iubesc sau nu pe Dumnezeu, intr-o zi tot se vor lamuri ca Dumnezeu este peste noi toti, si deci si peste ei.
Dar nu as vrea sa fiu in pielea lor cand se vor lamuri, Doamne fereste !
In tot cazul un om cultivat, cult, sanatos mental, daca este si invatat si a facut si facultatea, de pilda Dreptul, la Drept invatam si despre Religie, da, deschidem cursurile si vom vedea ca studiem si trebuie sa avem idee despre Religie, doar nu traim pe alta planeta, - se cade sa cunoasca macar putina religie sau teologie chiar.
In plus, cand spun ca invatam despre religie la facultatea de Drept, in anul intai de facultate, precizarea o fac acum, ce presupune asta ?
Presupune ca, daca in cursul tau de Teoria Generala a Dreptului ai si un capitol despre religie, si religii chiar, trebuie sa si inveti capitolul, mai ales daca vrei sa treci examenul.
Pentru a face acest simplu rationament nici nu trebuie sa ajungi doctor, nu-i asa ?
Scriu acestea pentru luminarea mintilor si pentru a imblanzi inversunarea unora care au ajuns, se pare, doctori, poate mult inainte de 1989 si care ar fi trebuit cel putin un "Multumesc, Doamne !" sa ii spuna lui Dumnezeu, Celui de Sus, pentru ca, in vremea in care au avut loc prigoane, persecutii comuniste, si nu toti ajungeau sa faca facultatea, cand unii au fost dati afara din facultate desi erau studenti, ei au terminat Medicina si au ajuns doctori.
Si atunci ?
Macar putin bun simt elementar, macar putin sa le fie treaza constiinta.
Constiinta bat-o vina !
Vai de noi in Romania aceasta, in care am vazut toate ciudateniile si minunatiile pamantului !
Un fost vecin, odata ii spunea mamei cu titlu general, ca el ii numeste pe unii oameni "vietuitoare", si asta datorita ciudateniilor acelora sau direct spus, datorita caracterului acelora.
In tot cazul nu este in intentia mea sa fac educatie unor adulti asa de invatati si atoastiutori, dar cred sincer ca daca in viata te nasti cu un suflet bun, daca traiesti fara sa faci rau oamenilor si daca ai primit o educatie frumoasa, esti cu adevarat un om norocos si pe care Dumnezeu l-a iubit.
Iar daca esti un om rau si al dracului, nu stiu ce va fi pentru tine, cel care esti rau si poate ai facut mult rau in viata ta, dar cu siguranta ca ceva va urma pentru tine si ca te vei lamuri ca Dumnezeu nu doarme.
Si aceasta este valabil pentru toti oamenii rai, absolut pentru toti, oriunde ar lucra ei, oricine ar fi ei, si orice masina de teren voluminoasa si tipatoare ar plimba ei pe la biserica.
Revin cu gandul la tanara aceea din 21 mai 2013, care in curtea bisericii plimba masina ei mare, gri metalizat, cea mai mare masina din curtea bisericii.
In primul rand se putea observa cu ochiul liber, ca in toata curtea bisericii, masinã asa de impunatoare nu exista.
Al doilea, m-a amuzat putin si in sinea mea am facut haz de necaz, gandind : "ce masina mare si scumpa si ce baterie slaba si proasta !".
Acum cred ca voi cauta pe internet Acatistul Sfantului Maxim Marturisitorul, dimineata citeam din manualul de Teologie Dogmatica pentru seminariile teologice despre Judecata universala.
In paginile citite era mentionat si sfantul Maxim Marturisitorul.
Este interesanta tema judecatilor, a celei particulare si a celei universale.
Cred ca despre "Judecata" voi scrie putin din acest curs frumos si instructiv de teologie, dar  mai tarziu.


joi, 30 mai 2013

Sfânta Tainã a Mirului ( Mirungerea )

Sfânta Tainã a Mirului ( Mirungerea )


Strâns legatã de Taina botezului este Taina sfântului Mir sau Mirungerea, ambele Taine fiind cuprinse în aceeasi rânduialã culticã în Molitfelnic.
Sfantul Mir sau Mirungerea este Taina prin care noul botezat, îndatã dupa botez, primeste harul Duhului Sfant spre a se întãri si spori în noua viatã dobânditã prin botez.
Acest efect al Tainei îl aratã si numirile de “pecete” si “întãrire” : “Iar cel ce ne intareste pe noi ... si ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit pe noi” ( II Cor. 1, 21-22 ), si : “ Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti in ziua rascumpararii” ( Efes. 4, 30 ).
Alte numiri ale Tainei sunt :
  1. ungerea mantuirii,
  2. impartasirea Duhului,
  3. confirmare,
  4. desavarsire,
  5. si altele,
toate aratand roadele sau efectele ei.
Cat priveste numirea de “Taina puterii mainilor”, aceasta ne aratã modul in care aceasta Taina se administra la inceput de catre apostoli ( cf. Fapte 8, 17 ; 19, 6 ).
Raportul dintre efectele acestei Taine si efectele Tainei Botezului este asemanator celui dintre cresterea trupeasca si nastere.
Caci, precum noul nascut are nevoie de o ingrijire deosebita pentru a creste, tot asa si noul nascut duhovniceste are nevoie de intarire prin haruri noi, spre a creste in noua viatã pe care a dobandit-o prin botez.
Asadar, harul primit prin Taina sfantului Mir este necesar cresterii si desavarsirii moral-spirituale a celui renascut prin botez, fapt pentru care unii parinti bisericesti, ca bunãoarã Chiril al Ierusalimului, spun cã abia dupa primirea sfantului Mir, noul botezat e vrednic sa poarte numele de crestin.
Necesitatea acestei Taine o aratã si Nicolae Cabasila, care spune cã prin Taina sfantului Mir se pun in lucrare puterile date omului prin botez.
Desi nu se cunoaste momentul instituirii acestei Taine, caracterul ei de Taina, si nu de simpla ierurgie asemanatoare ungerii cu untdelemn din Vechiul Testament, rezultã din numirile pe care ea le poarta, numiri care se referã atat la partea vazuta si nevazuta a ei, cat si la efectele ei asupra primitorului ( Fapte 8, 14-16 ; 19, 6 ; vr. 6, 2 ; I Ioan 2, 20 ; Efes. 4, 20 ; Ioan 7, 38 ; I Cor. 1, 21-23 s.a. ).
Atat Sinodul din Laodiceea, cat si numerosi sfinti parinti, ca :
  1. Irineu,
  2. Teofil de Antiohia,
  3. Ciprian,
  4. Chiril al Ierusalimului,
  5. Fericitul Augustin
  6. si altii
ne dau marturie cu privire la numirile si importanta acestei Taine.
Cu privire la modul de administrare a ei, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne oferã dovezi din care rezultã cã aceasta taina se savarsea la inceput in doua feluri :

  1. prin punerea mainilor de catre apostoli, sau de catre episcopi, asupra celor botezati,
  2. sau prin ungerea cu mir sfintit.

Dar indiferent daca ambele practici coexistau in epoca apostolica, sau daca practica ungerii e mai nouã, aparand odata cu raspandirea crestinismului in spatii mai largi si mai indepartate, unde Apostolii si episcopii nu se puteau deplasa usor, si unde Taina se savarsea de catre preoti, prin ungere cu mirul sfintit anterior de apostoli sau de episcopi, este absolut sigur cã ambele practici se refereau la una si aceeasi Taina, deoarece sfintii parinti fie ca vorbesc despre Taina “punerii mainilor”, fie a “mirungerii”, aduc aceleasi temeiuri biblice in favoarea amandurora.
Deci punerea mainilor si ungerea cu mir sfintit reprezintã douã lucrari deosebite ca formã, dar ambele legate de aceeasi Taina, avand acelasi efect.
Remarcãm cã astazi Biserica Ortodoxa savarseste aceasta taina prin episcop sau preot, dar numai prin ungere cu mir sfintit, in timp ce Biserica Romano-Catolica pastreaza in ritualul Tainei ambele forme impreunate, ceea ce constituie o dovada in plus cã este vorba de una si aceeasi tainã.

Materia Tainei este mirul sfintit ( untdelemn amestecat cu numeroase aromate ), care se sfinteste de Patriarhul fiecarei Biserici Autocefale inconjurat de tot Soborul Ierarhilor in functiune, in Joia Patimilor.

Formula Tainei este :
“Pecetea darului Duhului Sfant”.
Ungerea trupului la principalele organe se face pentru ca Duhul Sfant sa imprime acestora puterea de a-si indeplini functiile lor, in vederea cresterii si desavarsirii primitorului in viata duhovniceasca.
Biserica Ortodoxa administreaza Taina sfantului mir îndatã dupã Botez.
Aceasta practica strãveche isi aflã temeiul in cuvintele sfantului apostol Pavel : “Nu întristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, întru care ati fost pecetluiti in ziua Rascumpararii” ( Efes. 4, 30 ).
“Ziua Rascumpararii” înseamnã aici ziua Botezului ( cf. Sf. Chiril al Ierusalimului, cateh. 3, 1 ; can. Sinod. Laodiceea ; epist. Papei Melchisedec catre episcopii spanioli, etc. ).

Împotriva acestei practici stravechi, Biserica Romano-Catolica incepand cu Veacul XIII, amânã conferirea acestei taine copiilor pana la vârsta de 12 ani, sau cel putin 7 ani, numind-o “Sacramentum Confirmationis” ( sacramentul confirmatiunii ).
Ea justificã aceasta practica pe considerentul cã, daca Taina se dã copiilor indata dupa botez, ea este de putin folos, deoarece ei n-au atunci ratiunea dezvoltata, in timp ce daca se administreaza mai tarziu, cand acestia au ratiunea mai dezvoltata, ea constituie intr-adevar, un mijloc de intarire si pregatire in lupta pentru credinta in Hristos.
Aceasta justificare n-are insa temeiuri suficiente, deoarece este mai firesc si mai logic, precum rezultã din insasi fiinta acestei Taine, ca ea sa fie impartasita copiilor indata dupa botez, deoarece atunci ea este mai necesara dezvoltarii spirituale a noilor botezati, ca urmare a renasterii lor prin Taina Botezului.
Numai aceasta Taina face ca bogatia darurilor Botezului din “ziua rascumpararii” sa devina insusire personala a crestinului, pentru ca acesta, indata dupa botez, sa poata inainta pe calea innoirii, sfintirii si cresterii sale duhovnicesti.
Nu este deci de mirare, daca in zilele noastre se ridicã printre teologii romano-catolici glasuri care exprimã dorinta ca aceasta Tainã sa se administreze si in Biserica lor, copiilor, indata dupa botez.

Protestantii, denominatiunile crestine si sectele nu recunosc aceasta Taina nici macar ca simbol, afirmand cã Sfanta Scriptura nu vorbeste nicaieri despre o asemenea Tainã, ea fiind doar o ceremonie unitã cu Botezul, iar ungerea cu mir e o practica, nu numai fara caracter de taina, dar ea nici nu provine de la Hristos.
Afirmatiile lor sunt insa lipsite de adevar, deoarece, din faptul cã nu oricine boteza in timpul apostolic era si indreptatit sa-si puna mainile asupra celor botezati, ci numai apostolii ( iar mai apoi episcopii ), rezultã cã ea era o Tainã deosebita de cea a Botezului, prin care se impartasea Duhul Sfant celor botezati ( Fapte 8, 14-15 ).
Cat priveste ungerea cu mir sfintit, ea a inlocuit practica punerii mainilor, dar efectele acesteia raman identice cu cele ale punerii mainilor, care ramane numai in practica hirotonirii.
Rezultã cã punerea mainilor din epoca apostolica a fost o practica importanta, deoarece aflãm din Noul Testament cã ereticul Simon Magul a insistat pe langa Apostolii Petru si Ioan sa-i vanda puterea de a impartasi pe Duhul Sfant ( cf. Fapte 8, 18-19 ).
Cat priveste obiectia care vine din aceeasi parte, anume cã Duhul Sfant poate fi impartasit nu numai celor botezati, ci si celor nebotezati fara Taina mirului, cum a fost cazul cu pãgânii sutasului Corneliu ( cf. Fapt 10, 44 s.u. ), ea nu poate sta in picioare, deoarece acest caz aratã numai faptul cã Duhul Sfant poate fi impartasit in mod extraordinar si pe alta cale decat cea a sfintelor Taine, deoarece “vantul suflã unde vrea” ( Ioan 3, 8 ) ; dar calea obisnuita de impartasire a Duhului, lasata de Mantuitorul Hristos Bisericii Sale, ramane, desigur, numai cea a Tainelor.


( Extras din Teologia Dogmaticã, Manual pentru seminariile teologice, Pr.prof.dr. Isidor Todoran, Arhid.prof.dr. Ioan Zãgrean, tiparita cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1991 )

miercuri, 29 mai 2013

N'importe quoi. Identitate. Iulia-Antoanela Motoc. Olivia-Maria Marcov (actualizat la 30 mai 2013)

N'importe quoi.
Identitate. Iulia-Antoanela Motoc. Olivia-Maria Marcov. ( actualizat la 30 mai 2013 )


Duminica trecuta, seara, foarte tarziu, am gasit pe pagina Lumii Justitiei un articol cu privire la Iulia Antoanela Motoc, publicat la rubrica "Vorbe de Fumoar".
Articolul Lumii Justitiei face la randul sãu, trimitere la un alt articol publicat pe o alta pagina internet, il puteti citi accesand acest link :
vorbe-de-fumoar-26-05-2013-iulia-motoc-comenteaza-pe-luju-sub-pseudonimul-silvia-si-se-lauda-singura-cat-e-de-frumoasa.
Prin urmare am citit si articolul indicat de Lumea Justitiei, cel publicat pe pagina Sursei Zilei si ca sa fiu sincera nu mi-a placut deloc.
In primul rand, mi se pare deja rautate faptul ca Iulia Antoanela Motoc este continuu criticata si atacata pe pagina ziarului Lumea Justitiei, un ziar virtual pe care de altfel il citesc si pe care il apreciez, dar mi se pare ca se transforma deja in persecutie reprosurile repetate si criticile ce ii sunt cu tenacitate aduse Iuliei Antoanela Motoc.
In articolul Lumii Justitiei din 26 mai 2013 se spune ca, Iulia-Antoanela Motoc ar fi luat obiceiul de a scrie si posta comentarii in spatiul dedicat comentariilor al ziarului Lumea Justitiei, atribuindu-si in acest scop o alta identitate, mai exact un pseudonim care este acela de "Silvia".
Se afirma deci, desi la rubrica ziarului "Vorbe de Fumoar" ca Iulia Antoanela Motoc s-ar apara singura impotriva criticilor ce ii sunt aduse in articolele ziarului Luju.ro, folosind un pseudonim "Silvia".
In ce ma priveste pot spune ca, de cand am inceput, mai demult, in trecut sa comentez, uneori, pe pagina aceluiasi ziar Lumea Justitiei, de la inceput de cate ori postam eu un comentariu, imediat intervenea un comentator, despre care cred ca este barbat ( desi, in fond, nu e obligatoriu sa fie barbat ) si care ma jignea in mod uimitor, violent, agresiv si nu se sfia, nu ezita, dimpotriva i se parea normal comportamentul sau, iar ziarul Lumea Justitiei nu a intervenit.
Pe cand eu ma identificam cu numele si prenumele meu, comentatorul care intervenea si imi raspundea - desi nu ma adresasem acestuia, un necunoscut pentru mine - scria sub "pseudonime" diferite si pe care cu greu le pot numi pseudonime, el ma ridiculiza, ma infrunta, ma jignea, parea foarte sigur pe el, plin de ostilitate si era cu siguranta agresiv, desi nu avea niciun drept sa se comporte astfel.
La inceput chiar m-a speriat atitudinea aceasta, mai ales nejustificata si imprevizibila, dar in timp, "omul" a dat dovada de continuitate si nu s-a sfiit sa apara si sa comenteze de cate ori postam eu vreun comentariu pe pagina Lumii Justitiei.
In tot cazul atitudinea agresivului comentator nu mi-a facut niciodata placere si nu am acceptat-o niciodata.
Dar ziarul Lumea Justitiei nu a avut nicio reactie, desi in articolele sale se indigneaza de toate nedreptatile vadite sau inchipuite care se petrec in Romania si in mediul judiciar.
Nu foarte demult, un articol, unul dintre ultimele pana astazi, despre Iulia Motoc, ne anunta ca ea, pe pagina ei de Facebook personala s-ar fi antepronuntat in chestiunea revocarii judecatorului Cristi Danilet, membru al CSM, de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
In repetate randuri, Iuliei Antoanela Motoc, ziarul Lumea Justitiei i-a reprosat faptul de a avea o pagina personala de facebook si de a se exprima pe aceasta pagina.
In timp ce milioane de oameni si chiar foarte multi romani au o pagina de facebook, in cazul Iuliei Antoanela Motoc acest fapt, devine evident, deranjeaza la maxim, daca ar putea i-ar inchide gura acestei tinere femei si judecatoare, Lumea Justitiei.
Ceea ce deja ajunge sa ingrijoreze si sa fie alarmant.
Sunt intrigata de atitudinea ziarului Lumea Justitiei pentru ca da dovada de ostilitate fata de Iulia Motoc si in fond, nu se justifica.
Iulia Motoc nu este nici singura judecatoare a CCR din Romania, nu este nici prima si nici ultima care a fost procuroare, judecatoare, care este cadru universitar sau care a obtinut titlul de doctor in Drept.
De ce aceasta inversunare si fixatie impotriva Iuliei Motoc ?
Ziarul Sursa Zilei a publicat pe 26 mai 2013 un articol cu privire la Iulia ( Antoanela ) Motoc si la faptul ca ea ar scrie comentarii in apararea ei, sub numele "Silvia", pe care le-ar posta, singura, pe pagina unor publicatii, nu numai pe pagina Lumii Justitiei.
Lumea Justitiei si Sursa Zilei par a fi la unison cand e vorba de "simpatia" fata de Iulia Motoc, iata si adresa la care se afla articolul sursei zilei :
sursazilei.ro/exclusiv/oglinda-oglinjoara-judecatoarea-iulia-motoc-se-admira-singura-pe-internet-sub-numele-silvia-26052013.html

Din  moment ce se spune ca Iulia Motoc prin aceste comentarii, pe care ea insasi le-ar publica sub prenumele "Silvia", se apara, aceasta inseamna o recunoastere a faptului ca este atacata.
Cu privire la articolul in care Lumea Justitiei facea referire la faptul ca pe pagina ei de FB, Iulia Motoc si-ar fi expus opinia cu privire la chestiunea revocarii judecatorului Cristi Danilet, din sanul CSM, ceea ce ziarului acestuia i se parea cu neputinta, anume ca un judecator sa aiba o pagina de FB pe care sa isi expuna opinia, mai intai ca, dreptul administrativ ne invata ca toti cetatenii, dar absolut toti cetatenii Romaniei au dreptul la exprimare si dreptul la opinie, fie ei si judecatori - cu totii, cu mic cu mare se bucura de toate drepturile si libertatile fundamentale mentionate in Constitutia Romaniei revizuita in anul 2003 si in vigoare la aceasta data ( 29 mai 2013 ).
In al doilea rand, am scris atunci sub acel articol un comentariu, la acel moment trecuse un timp, destul timp, de cand nu mai deschisesem spre a-l citi, blogul Iuliei Motoc ( iuliamotoc.com ).
Dupa ce am postat comentariul meu, a intervenit un comentator care efectiv m-a ridiculizat si care scria foarte convins de ceea ce scrie si exprima pe aceasta cale, si afirma ca eu as fi Iulia Motoc, spunea el ca Iulia Motoc se identificã cu "Silvia", - si, intr-adevar, o persoana cu pseudonimul "Silvia" comentase pe acea pagina unde articolul era publicat - si cu Olivia-Maria Marcov !
O reactie de-a dreptul dementa a comentatorului, care m-a speriat, si, pe cale de consecinta i-am atras imediat atentia ca eu ma numesc, - si dupa cum poate vedea toata lumea, ma identific cu numele si prenumele meu intreg, sunt singura persoana fizica care procedeaza in acest fel pe pagina Lumii Justitiei - Olivia-Maria Marcov si i-am atras inca atentia ca eu NU sunt Iulia Motoc.
Dar nu a fost totul, pentru ca acelasi comentator sau un altul, a postat un comentariu folosind chiar numele si prenumele meu, deci a scris un comentariu ca si cum l-as fi scris eu insami, intrucat se identifica in mod vizibil cu numele si prenumele meu intreg.
Am replicat si am postat la randul meu un comentariu, am adaugat numelui si prenumelui meu si initiala tatalui meu, Nicolae, adica N. si mi-am exprimat indignarea fata de indrazneala comntatorului, si faptul de a fi scris cu numele meu.
Nu am vazut nicio reactie din partea ziarului Lumea Justitiei nici de data aceasta si am impresia ca ziarul incurajeaza astfel de atitudini belicoase si necinstite, infractionale, mie mi se pare o infractiune sa indrazneasca un comentator sa scrie sub numele meu de familie si prenumele meu.
Daca pe cei de la Lumea Justitiei ii amuza comportamentele infractionale, acest lucru da de gandit si ingrijoreaza.
Dupa aceea, am parasit pagina Lumii Justitiei si am cautat sa citesc ultimele noutati de pe blogul Iuliei Antoanela Motoc.
Abia atunci am remarcat pe blogul Iuliei Motoc, ca ea publicase in vreo 3 parti, un interviu pe care l-a dat Televiziunii Romane, TVR1, un interviu pe care l-am privit si ascultat si care mi-a placut foarte mult, iar dupa aceea pe blogul meu am postat un articol, am scris adica si am facut trimitere la interviul Antoanelei Iulia Motoc care mi-a placut foarte mult.

Mai intai ma intriga sa citesc in Lumea Justitiei, adica intr-un ziar, faptul ca o fraza poate incepe cu : "Ca sa radeti de problemele la mansarda ... ", intr-un articol publicat fie el si la acea rubrica intitulata "Vorbe de Fumoar".
In ipoteza in care cineva ar avea probleme mentale, caci ce inseamna "probleme la mansarda" ? - nu cumva probleme la creier, adica probleme psihice,  - este uimitor si revoltator ca ziarul poate rade, se poate amuza si poate incita cititorii sa rada si ei de cutare persoana, care ar avea probleme psihice.
Fata de continuturile celor doua articole, - ambele publicate in 26 mai 2013 - al celui din Lumea Justitiei si al celuilalt la care Luju.ro face trimitere, anume articolul Sursei Zilei - ale caror link-uri le-am indicat mai sus, cu litere roz, care se refera la Iulia Antoanela Motoc si care incearca sa o caracterizeze si sa ii faca un profil, cu privire la educatia Iuliei Motoc care provine dintr-o familie de intelectuali ( ne spune sursazilei.ro ) si la faptul ca Iulia Motoc ar avea o personalitate narcisica, continua sursazilei.ro si inca, ca ea ar alerga dupa titluri si decoratii, ca ea nu s-ar amesteca si nu s-ar fi amestecat cu colegii atunci cand s-a aflat printre colegi ( a se vedea articolul surseizilei.ro ) se poate formula un raspuns, iata-l :
Mai intai ca, atunci cand in familie cel putin unul din parintii tai este un intelectual si nu oricare ci unul de varf sau unul semnificativ, cerintele parintilor pentru copilul lor sunt de timpuriu ridicate, copilului i se cere sa invete foarte bine, sa fie studios si sa isi ajunga cel putin, parintele intelectual atunci cand va fi mare.
Unui copil provenit dintr-o familie de intelectuali i se cere sa fie performant, sa ia note mari si foarte mari la scoala, caci mai intai incepem cu scoala, i se cere constant sa se pregateasca astfel incat intr-o buna zi sa fie la nivelul parintelui sau, ori al parintilor sai.
Foarte numerosi, sau nu putini sunt acei parinti care fiind sa zicem doctori, judecatori, profesori, au dorit sa isi pregateasca copilul pentru aceeasi profesie sau meserie si cand copilul a refuzat, si a optat pentru un alt domeniu al cunoasterii decat acela in care parintele sãu era format, pregatit, parintii au fost deceptionati.
Mama intotdeauna imi povestea cum tatal unchiului meu Dumitru Andrei, care era jandarm, isi dorea sa il vada pe fiul sau Dumitru, cand va fi mare, in halat alb de farmacist, dar crescand, unchiul meu s-a inscris singur si se pare, fara stirea parintilor la facultatea de Drept, devenind magistrat militar ( ceea ce a fost la inceputul carierei sale de magistrat, continuata cu aceea de avocat peste foarte multi ani ).
La randul sau, unchiul meu ar fi dorit ca macar unul din cei doi copii ai sai, altfel copii inteligenti, sa urmeze facultatea de Drept, dar ei au ales, unul arhitectura si altul medicina.
Parintii mei au insistat ca eu sa fac Matematica, desi eu am fost corecta si onesta si de la inceput le-am explicat ca nu doresc deloc sa ma inscriu la Matematica si ca nici nu sunt pregatita suficient pentru a face performanta mai tarziu in matematica, intrucat creierul meu nu este organizat pentru acest domeniu al cunoasterii, nu e structurat pentru a obtine performanta.
Una este sa inveti matematica la nivel de liceu si alta sa termini facultatea de Matematica si sa continui cu studii de doctorat, mai tarziu, si sa ai si realizari in acel domeniu al cunoasterii, de varf.
Am inteles de timpuriu ca tatal meu pur si simplu are un altfel de creier, intrucat in ce priveste stiintele exacte, matematica cu siguranta el are ceva in plus, fata de multi studenti sau absolventi sau profesori, pe de alta parte suntem personalitati diferite si suficient de tenace pentru ca fiecare sa ramana pe pozitia sa.
Tata discuta si scria matematica, citea matematica, ceea ce el facea, calculele pe care le realiza mental, matematice, pe vremea cand nu aparusera computerele te facea chiar sa te si sperii putin, este evident pentru mine ca el s-a nascut cu anumite capacitati, talente, abilitati, care il deosebesc de alti oameni.
Pe de alta parte, dincolo de matematica, personalitatea lui a fost intr-adevar mai interiorizata, mai inchisa, mai retrasa, si aceasta trasatura o au foarte multi intelectuali si profesori universitari, foarte multi oameni de stiinta, exceptie pot face uneori juristii, care prin specificul lor sunt si trebuie sa fie deschisi comunicarii, socializarii.
Intotdeauna a trait intr-o lume a lui, a calculelor, a ecuatiilor, fapt pe care mi l-a confirmat o colega de liceu si o vecina si prietena din copilarie a tatalui meu, Cornelia Stanescu cand la telefon, in urma cu cateva luni de zile mi-a spus ca atunci cand il vizita pe tata, mama lui, bunica mea Teodora, pe care nu am apucat sa o cunosc, caci a decedat inainte ca tatal meu sa se casatoreasca, ii spunea Corneliei ca tata nu este disponibil si ca stã retras in camera lui, ocupat cu "radicalii si ecuatiile lui", si aceasta " de cand este student la Matematica ".
O mare parte a activitatii stiintifice a tatalui meu a ramas nespusa, necunoscuta si el insusi nu prea vorbeste despre ea, dar mi-a spus odata inainte de 1989 ca a avut o activitate chiar in legatura cu Armata, in legatura cu navele, cu avioanele, in ce priveste constructia acestora, pentru ca tata cunostea bine mecanica solidelor, a fluidelor, aerodinamica si cate si mai cate.
Exista oameni cu adevarat dedicati stiintei, cercetarii, studiului neintrerupt si mi se pare ca in ziua de azi acest lucru pare un defect si este luat in ras.
Mai ales cand e vorba de juristi, ca si cum in domeniul Dreptului nu ar fi nevoie de oameni foarte bine pregatiti, studiosi sau foarte studiosi, cercetatori, in afara de practicieni - desi si unui practician i se cere sa cunoasca bine Dreptul.
Ma dezamagesc oamenii, oricare ar fi ei, care rad de cei care invata si studiaza si sunt aplecati spre studiu.
In plus, am observat tendinta puternica a oamenilor de a considera ca absolut orice persoana numaidecat face politica, din momentul in care reuseste sa se ridice.
Iar o cariera chiar se cladeste si cere un sacrificiu, nu vad cum altfel.
In timp ce poate altii petrec intr-un club si se amuza, oamenii de stiinta stau inchisi in biblioteci public, sau acasa, multi din ei, fireste, au o biblioteca personala importanta, - sacrificii cu siguranta se cer.
Nu stiu cine poate realiza o cariera profesionala fara niciun fel de sacrificiu, ma intreb.
Se pot aduce raspunsuri articolului din Lumea Justitiei si celui la care acesta face trimitere publicat de Sursa Zilei.
Sa ajungi la un anumit nivel, implica sa te si mentii, cel putin, daca nu sa ( si ) continui sa evoluezi.
Daca unii cred ca lumea aceasta functioneaza si poate functiona numai dintr-o activitate de ridiculizare si de jignire a oamenilor, pe care din nefericire cate unii o desfasoara, se inseala amarnic.
Lumea nu functioneaza numai pe baza de rautate si de barfa si denigrare, cu asta nu faci planeta sa se invarta.
Avioanele, navele care plutesc si merg pe apa nu se construiesc stand toata ziua sa razi de cineva sau lovind in oameni.
Nu este in schimb obligatoriu si nici nu trebuie sa fie, sa faci performanta, sa desfasori o activitate stiintifica.
Asta este adevarat, dar trebuie sa respecti pe toata lumea si sa nu lovesti oamenii.
Din pacate multi in Romania au lovit chiar romanii si continua sa ii loveasca, daca nu ar fi fost si nu ar fi asa, am avea o tara cu mai putini oameni saraci, cu mai putine cazuri de infractiuni, cu mai multi oameni fericiti si cu bunastare pentru toti, adica un standard ridicat de viata, ori suntem departe de asa ceva.
Am aflat si eu din ziar ca tatal Iuliei Antoanela Motoc a fost rectorul Universitatii Politehnice din Bucuresti, si ca ea se numea "Voina" inainte de casatorie.
Pe tatal meu il auzisem de multe ori vorbind despre un profesor universitar care se numea Voinea, adica cu "e", Voin-e-a, si nu Voina.
Insa ieri am cautat pe internet cu motorul de cautare google.ro si am gasit pe Wikipedia o fisa a profesorului Radu Voinea ( 24 mai 1923 - 11 mai 2010 ), inginer, membru si fost presedinte al Academiei Romane, insa nu am gasit pe wikipedia referiri despre profesorul Voina.
In schimb, un articol din Hotnews.ro publicat mai demult, anunta ca profesorul N.I. Voina a decedat in aprilie, cam pe 9 aprilie 2007, si spunea ca a fost un profesor, cercetator, savant roman, inventator, specialist in chimie si tehnologii moderne.
Nu stiu, ma intreb, daca acest profesor N.I.Voina a fost tatal Iuliei Motoc, dar nu cunosc raspunsul.
Dupa ce am terminat facultatea, in iulie 2009, candva in acesti ultimi ani, intr-o seara, stiu ca tatal meu a primit un telefon de la un inginer cred, care i-a anuntat decesul profesorului Voinea, era prin anii in care ma preocupam de master, si intr-adevar am constatat ieri pe wikipedia ca profesorul Radu Voinea a decedat in mai 2010.
Citind mica biografie a Iuliei Motoc, publicata in articolul din 26 mai 2013 de Sursa Zilei. ro, l-am intrebat pe tatal meu daca il cunoaste sau a auzit de profesorul Voina, cu "a" si fara "e".
I-am spus cã stiu bine cã l-am auzit vorbind despre un profesor numit Voinea, insa nu stiu daca este chiar Voina ?
Tatal meu mi-a raspuns ca profesorul Voinea avea mai mult de 80 de ani cand a decedat si cu privire la profesorul Voina mi-a spus : "Acela a fost altcineva. Este vorba de altcineva."
Avand in vedere ca Iulia Antoanela Motoc provine dintr-o familie cu un tata profesor, este firesc ca ea sa fie obisnuita cu studiul, cu performanta, sunt convinsa, stiu ca acest lucru i-a intrat in sange.
Pe de alta parte, exista oameni cu sau fara parinti intelectuali care nu ar trebui, o spun sincer, sa munceasca prea mult, caci munca chiar ii irita si le dauneaza.
Este adevarat ca s-ar impune pentru toti oamenii programe de lucru mai flexibile, si iarasi spun nici nu ar trebui toti oamenii "obligati" de vremuri, daca nu de parintii lor, sa devina intelectuali, sa urmeze o facultate, de pilda de cativa ani asa cere moda, si astfel toata lumea se inscrie la facultate.
S-a ridicat intrebarea daca Iulia Motoc ne poate apara la CEDO, in calitate de judecatoare.
Mai intai ca romanii inca nu sunt obisnuiti sa se respecte unii pe altii, sa nu faca abuzuri unii asupra altora si sa nu loveasca fatis sau din umbra alti romani, deci daca ei nu se apara intre ei in Romania, ei toti, ar vrea unii ca o singura persoana - judecator la CEDO - sa apere toata populatia Romaniei ?
Incetati dragi romani sa mai loviti in ceilalti cetateni, priviti in jurul vostru si vedeti ca unii nu lovesc pe nimeni si totusi traiesc, priviti cum i-ati lovit pe altii si va uitati cum sufera si pe urma radeti de ei.
Ce credeti, in aceste conditii, ca poate repara un singur om trimis la CEDO din partea Romaniei ?
Daca s-ar da la lumina zilei, public, toate discriminarile si persecutiile puse in practica in Romania, fata de cetatenii romani, ma intreb cand va veni acea clipa ?
Articolele din presa din 26 mai 2013, mentionate mai sus, spun despre Iulia Motoc ca atitudinea ei o face "antipatica" si ca ea nu s-a amestecat cu colegii ei.
Este de remarcat faptul ca in trecut, la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, acolo unde Iulia Antoanela Motoc a fost judecatoare prin anii 1995, mai exista o alta judecatoare tanara, Antoanela-Anemary Mares ( peste ani casatorita fiind s-a numit Costache ), aceasta din urma era rezervata, retinuta, insa in biroul ei, alaturi de colegele ei tinere judecatoare era foarte sociabila si adesea radeau impreuna, ori nu demult, pe 15 martie 2013, Antoanela-Anemary Mares-Costache a fost arestata si vad ca pana astazi nici nu a fost pusa in libertate, in ciuda incheierii favorabil a judecatorului Stan Mustata de la Curtea de Apel Bucuresti, din 25 aprilie 2013.
In ce priveste insa privarea de libertate, Antonela-Anemary este de mult timp arestata, a trecut o mare perioada de timp de cand ea este lipsita de libertate.
Iata, Antoanela-Anemary socializa si daca socializa cu colegele ei mai mult, nu am inteles in concret ce i-a adus aceasta deschidere in afara de porecla din partea unor colegi judecatori, colegii ei de la T.B., "Antonela-SRL" si o pereche de catuse ?
In trecut  nu am auzit niciodata ca Iulia-Antoanela Motoc sa fie considerata antipatica la judecatoria sectorului 2 Bucuresti si fiecare judecatoare era cum era, oamenii aveau problemele lor de viata, mai ales fiecare dorea sa aiba o casa, multi sau destui nu o aveau, sa isi poata creste copilul sau chiar sa isi intemeieze o familie, lucru normal.
Pe de alta parte, absolventii de Drept isi doresc in numar mare sa devina practicieni ai dreptului si mult mai putini sunt aceia care isi doresc o cariera didactica, in invatamant.

Astazi am citit pe site-ul Juridice.Ro un articol din 29 mai 2013 in care se anunta ca a fost respinsa pe 22 mai 2013, actiunea disciplinara initiata impotriva Mihaelei-Lamaita Ciocea, judecatoare la Curtea de Apel Bucuresti, de catre Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Iata o veste buna, m-am intrebat numai citind, aceasta care era, in ordinea cronologica, dintre actiunile disciplinare initiate in contra Mihaelei-Lamaita Ciocea, mai ales ca ea a tinut sa ne indice numarul lor exact mai demult.
A ramas Mihaela-Lamaita Ciocea la Curtea de Apel Bucuresti sau a fost la Ploiesti asa cum ii fusese "scris" printr-o alta hotarare a CSM, sa stea 3 luni bune la Curtea de Apel Ploiesti ?
Mihaela-Lamaita Ciocea a spus atunci ca va ataca la ICCJ, Hotararea CSM si nu se va lasa, un fapt foarte bun.

Revenind la Iulia Motoc, un alt articol din Lumea Justitiei scria despre faptul ca ea si-ar etala toaletele elegante pe un "parapet" "dinaintea avionului".
Mai intai ca personal nu inteleg, despre ce parapet poate fi vorba cand vorbim despre un avion ?
Am postat un foarte mic comentariu si am spus acelasi lucru, iar cineva mi-a raspuns, nu urat, neutru, mi-a spus ca ar exista un parapet la clasa "business", insa eu spuneam ca nu inteleg daca termenul de "parapet" i se poate aplica unui avion.
Daca, cu privire la un avion, putem vorbi despre un parapet ?
Eu am deschis inca odata Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, dar nu vad in semnificatia cuvantului parapet, vreo trimitere sau o punere in relatie cu avionul, ca mijloc de transport.
Pe de alta parte un "parapet" nu poate fi pozitionat, plasat, "dinaintea avionului", cum spunea articolul din Lumea Justitiei.
A vazut cineva avioane construite, avand in exteriorul lor un parapet ?
Daca exista ceva la clasa "business" poate ar trebui sa i se dea o alta denumire, dar nu "parapet".

Cat despre eleganta, Iulia Motoc intotdeauna s-a imbracat cam la fel, in acelasi stil, elegant dar simplu.
Mi-o amintesc pe Iulia Motoc candva, dupa 1995, poate prin 1996 sau chiar 1997 ( ? ), in fata usii grefierei-sefe a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, pe culoarul acelei judecatorii din cladirea Palatului de Justitie, astepta ceva.
Iulia Motoc era imbracata de sus pana jos in alb, intr-o bluza fara maneci si o fusta lunga pana la glezne, foarte simplu, iar in picioare ceea ce mi-a atras atentia, purta o pereche de sandale din piele naturala ( de buna calitate, este adevarat ), dar foarte rezistente si solide, baietesti, cu talpa plata, fara niciun toc si comode, in mana la un moment dat, caci parea pe picior de plecare, tinea un portofel din acela in care ne pastram si actele de identitate sau altele de acest gen, din piele, solid ; sandalele erau de culoare maro inchis, cred, si Iulia avea si o geanta simpla, poate tot de culoare maro.
In tot cazul era imbracata complet in alb, iar sandalele si geanta solida, erau maro.
Iulia-Antoanela Motoc...
...Inalta, cu parul ei lung, blond, neted si lasat liber pe spate exact cum procedeaza femeile franceze.
Cu ochii ei mari, luminosi, caprui si poate ca da, poate ca uneori putin de tot, misteriosi, in orice caz sensibili.
Pentru ca, iata, se impune sa spun si acest lucru si nu este nicio gluma si nu este nici vreo exagerare, asteptati, pentru a intelege, voi face o paranteza si voi explica...

....Francezii au tot felul de obiceiuri nescrise, dar foarte puternice si robuste in timp, care dainuie din timpuri stravechi, nu se stie exact de cand, si printre ele este si acela ca femeile franceze nu isi piaptana parul.
Relativ de curand, in urma cu vreo doua, trei luni de zile numai, pe site-ul yahoo.fr pe care citesc uneori Actualitatile, si ele sunt diverse, am citit un articol care povatuia femeile franceze sa nu se pieptene, cu nimica, si mai ales nu cu un pieptan din plastic, pentru ca parul se deterioreaza si obiceiul de a te pieptana nu e bun.
Nu am citit tot articolul, cunosteam obiceiul, cred ca erau aduse si alte argumente pentru care nu face bine si nu e sanatos pentru podoaba capilara sa o perii sau piepteni.
Mai ales cand in 1999 am locuit in Franta, a trebuit sa ma adaptez, in sensul de a proceda cum vor francezii si ei vor ca toti oamenii sa aiba aceleasi obiceiuri, asta inseamna ca in fiecare zi imi spalam parul, - sa fiu sincera acuma, eu il cam pieptanam totusi... - nu trebuia uscat cu foenul, dar eu il uscam ( ceea ce cred eu in scurt timp mi-a adus o constatare facuta, ca iarna energia electrica costã mai mult ca vara si "se consumã" mai multa ... ), dar stiu bine ca multe femei franceze nu isi piaptana parul, il lasa pur si simplu sa se usuce cand e ud, asa, simplu, fara foen sau alte surse de caldura.
Au fost insa si zile cand eu insami imi spalam parul dar nu il uscam cu foenul, desi imi pieptanam parul.
Pe de alta parte, in Franta la Coafor esti foarte bine ingrijita, si pieptanata, suvita cu suvita, dar aceasta operatiune intra in "actiunea" Mersul la Coafor, iar logodnicul meu tinea sa imi tund parul extrem de scurt, desi era deja tuns foarte scurt, el vroia si mai scurt, asa incat dupa aceea nici nu mai aveam ce pieptana !
Un alt coafor francez, un barbat de data aceasta, prima fiind o coafeza franceza, o femeie, a gasit la mine ca am un par incredibil de des, - care consumã multa apa la limpezitul parului ! - ori nu este deloc asa de des ( precum am vazut la alte persoane ) si ca trebuie rarit, astfel incat a taiat din el, cu atata perseverenta, el a fost multumit de rezultat, insa cand peste o luna, doua, am fost in Romania la coafor, coafeza a fost oripilata, tot aranjand ea parul meu i-am spus ca ultima data am fost in Franta la coafor, si atunci dintr-o data, ea mi-a spus : "Ah ! Si deci acolo v-au facut gaurile astea in cap ? In par ? " si a adaugat : "Este incredibil sa tunzi asa parul unei femei, v-au facut gauri in cap, in par ! Nu pot sa cred !
Coafeza din Romania avea o opinie complet opusa coaforului francez, anume ca unei femei ii sade bine si frumos cu parul des, si nu cu "trei fire numai in cap".
Da, am fost chiar la doamna Petruta, la al carei Coafor m-am dus timp de mai multi ani, din 1999, pana cand de catva timp am renuntat sa mai tai parul care imi creste incet, dar in general tot la ea voi merge cand voi relua calea Coaforului sau chiar voi avea nevoie.
Pe doamna Petruta am cunoscut-o prin Anisoara David, o colega asistenta medicala din anii 1988, 1989, de la Institutul Victor Babes de pe Splaiul Independentei, locuim in acelasi cartier, Drumul Taberei, iar doamna Petruta are un Coafor la parterul unui bloc cu zece etaje, la capatul liniei troleibuzelor 90, 91 si 93 chiar, la Valea Ialomitei, coaforul e amenajat in spatele blocului, intr-un fost garaj.
Odata chiar, intr-o iarna sa fi fost, am intalnit, dar nu cred ca m-a recunoscut, nu stiu in fond, o avocata pe care o stiam din vedere de la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, si despre care in 1995 cand am sosit in acea judecatorie auzisem ca fusese chiar judecatoare la aceeasi judecatorie, o cunosteau grefierele de sedinta mai vechi, si unchiul meu avocatul Dumitru Andrei o cunostea, o stia ; aceasta avocata a intrat in Coafor, parea ca o cunoaste bine pe doamna Petruta, si au stat de vorba, si a spus ca pentru vacanta de Revelion intentioneaza sa plece la Londra, unde isi rezervase deja cu sotul ei, cu familia, o camera, in chiar centrul Londrei, lucru de care se bucura chiar de pe atunci.
Colegele grefiere, sau una din colege imi spusesera ca aceasta tanara avocata - in fine, avea o varsta, dar era tanara inca - are copiii la Liceul German din Bucuresti, iar sotul ei era inginer.
Insa avocata, curajoasa si ambitioasa, l-a pus pe sotul ei, ascultator si cuminte si respectuos si familist sa se inscrie la facultatea de Drept, desi el lucra ca inginer de mai multi ani, si intr-adevar, dupa un timp cred - spun, cred - ca sotul avocatei a terminat Dreptul, si poate ca a ajuns el insusi avocat.
O doamna micuta, scunda, finuta, comunicativa, dar discreta, oameni care nu aveau nimic de impartit cu nimeni, nu faceau nimanui niciun rau, imi placea de ea, avusese si curaj intr-o anumita imprejurare.
Dar bine, sa nu ma indepartez de la subiectul postarii mele prea mult, pentru ca, din aproape in aproape, amintirile revin si o amintire o cheama pe alta...

Cu alta ocazie, trecand pe coridorul judecatoriei, usa incaperii grefierei-sefe fiind deschisa, pe Iulia Motoc am vazut-o inauntru, incercand sa dea un telefon ( probabil in exterior, telefonul grefierei-sefe avea linie directa cu exteriorul si cu strainatatea cred, iar telefoanele din birou aveau numere de interior, comunicau doar cu alte birouri din Palatul de Justitie, sau din cladirea de peste drum, pe atunci, a TMB ), si era imbracata tot in alb, poate chiar la fel, cu o fusta lunga si usor cloche, alba, si cu o bluza alba, sau poate era o rochie lunga de culoare alba, si in picioare, de data aceasta chiar mi-a retinut atentia faptul ca purta o pereche simpla de pantofiori ce se doreau balerini, cum avusesem si eu demult, dar demult in anii liceului, prin clasa a XI-a, a XII-a, candva prin 1985, m-am intrebat daca ea o fi avand tot din aceeasi epoca acei pantofiori care imi placusera mult si mi-i cumparasem desi imi erau putin ficsi dar alta masura nu gasisem atunci, erau pantofiorii mei de culoare bleu-marine cu o panglica alba din piele, ca si cum pe pantof ar fi fost "cusuta" o panglica alba, insa, am impresia ca nu erau, culmea, din piele naturala, sau poate asa se vindeau, ca fiind din piele ; pe atunci, e adevarat, in comertul romanesc gaseai pantofi din piele naturala, conditia era insa sa gasesti si numarul tau, iar eu nu prea gaseam, avand nevoie de o jumatate de masura, iar azi, dupa 1989, nici nu mai exista, nu se mai fabrica jumatatile de masura macar ! )
Iulia Motoc mai avea si o geanta comoda, simpla de tot, nu mai retin daca din piele, poate da, poate nu, dar solida, pe care o tinea pe umar ; nu era o geanta cocheta, dimpotriva una solida, de baza si simpla de tot ca model.

Multe doamne, atunci cand eram grefiera, am vazut ca, pe masura ce isi castigau salariul, viata, unele mai bine poate ca altele, in mare insa cam toate la fel, cel putin pe atunci prin anii aceia 1995, isi cumparau cand doreau haine elegante, chiar foarte elegante, dar nu era chiar o regula ; ele erau avocate sau consilier juridic, si mai rar pe atunci, judecatoare(le) !
Doamnele acelea preferau mai ales parfumurile bune si scumpe, mai ales parfumul frantuzesc.
Cu privire la haine, mie in Romania oamenii mi s-au parut intotdeauna simplu imbracati, dar de multe ori bine imbracati, aceasta in primul rand pentru ca ne putem cumpara numai ceea ce ne ofera piata, comertul, magazinele.
"Bine" imbracati inseamna ca omul la noi se imbrãca si se imbracã de sus pana jos, cu tot ce ii trebuie, pe cand de pilda in Franta, cutuma si moda cer sa ai cat mai putine haine pe tine ( chiar si daca afara este frig ).
Nici in Franta nu mi s-a parut ca hainele ar fi cine stie ce frumoase, multe sunt confectionate din materiale sintetice, dimpotriva, la Bucuresti puteai gasi uneori haine cu mult mai dragute sau de mai buna calitate, c-i drept cand le gaseai.
In schimb, in Franta exista haine pentru toate masurile si masuri mai mici, asa ca pentru o persoana ca mine, pe cand in Romania in general, in magazine hainele, rochii, fuste, bluze, erau de la masura 44 in sus, prea adesea si chiar masura 42 imi era foarte mare si se gasea mai rar (cel putin inainte de 1989).
In concluzie cu privire la Iulia Motoc, si in ce ma priveste atunci cand scriu vreun comentariu pe pagina Lumii Justitiei, ziarele sau comentatorii cu o activitate asidua si tenace, nu ar trebui sa spuna N'importe Quoi, adica Orice.
Nu cred ca, daca romanii au inca nemultumiri cu privire la standardul lor de viata, cu privire la respectarea drepturilor lor si libertatilor lor fundamentale, acest lucru i se datoreaza Iuliei Antoanela Motoc, chiar daca ea este judecator al CCR.
Din 1990 si pana in 2013 am avut destule necazuri in Romania si Iulia Motoc nu era judecator constitutional pe atunci, fiind numai de cativa ani unul dintre judecatorii Curtii Constitutionale a Romaniei.
De cand am inceput sa scriu, am luat si o pauza de masa, timpul trece rapid, am consultat si cateva pagini internet si iata, pe nebagate de seama s-au facut orele 15h58 la Bucuresti si in cartierul meu Drumul Taberei.
Sper ca nu ar da prin gand cuiva sa spuna ca scriu de la resedinta familiei Motoc, ca deja nu stiu daca sa plang sau sa rad.
Sa rad si eu de voi, v-ar placea ?
Aici este modestul apartament al unui profesor universitar, dedicat stiintei toata viata lui, pe numele sau Nicolae Marcov, da, in sectorul 6, va place mai mult asa Romania, - ziaristii (ziaristilor) de la Lumea Justitiei ?
Un om care a lucrat pentru Romania si care are un apartament in Drumul Taberei, daca Romania e o tara cu oameni onesti si buni la suflet, asta o demonstreaza numai destinele noastre.
Altfel, mie mi-a placut cu adevarat cartierul acesta Drumul Taberei si imi place Bucurestiul, dar nu imi place rautatea oamenilor.
Exista cate unii calici de avutii, niste neam-prost care nu se mai satura adunand si, in acelasi timp, calcand peste altii, peste cadavre, acestia va inspira mai mult respect ?
Ce munca depun acestia din urma ?
Ii calca la propriu pe altii si ii dau la o parte, ca niste criminali ce sunt.
Iulia Motoc si-a construit cariera ei prin munca, fara munca depusa de ea nu s-ar afla unde este.
Daca cineva are intr-adevar acum dedicatia, dorinta si experienta pentru a fi judecatorul Romaniei la CEDO, dintre cei propusi, ei bine Iulia-Antoanela Motoc este acel "cineva" sau acea persoana.
Si acum as vrea sa caut si sa citesc Acatistul Sfantului Emilian de la Durostorum, pentru ca la Biserica Nasterea Maicii Domnului din Drumul Taberei el isi are moastele, si intotdeauna il rog pe acest sfant sa imi dea sanatate si sa imi vindece suferintele, de pilda sa nu ma mai doara picioarele.
Si la biserica, cum spune Parintele Emilian, chiar sunt probleme complexe, eu as spune ca au fost inca din trecut, si sunt si astazi.
Si ca nu trebuie trecute cu vederea.