Zile de mai : 13, 20 si 21 mai 2013. Saint Vincent de Paul. Corsica si grecii ortodocsi

Zile de mai : 13, 20 si 21 mai 2013. Saint Vincent de Paul. Corsica si grecii ortodocsi

Despre ziua de 13 mai 2013 am scris pe blog in urmã cu cateva zile, sub titlul " Sala Orologiului. Palatul de Justitie. ... ", dar nu si despre zilele de 20 si 21 mai 2013.

M-am gandit sa scriu despre aceste zile impreuna, intrucat au un element comun si anume : credinta.

Pentru a incepe in ordine, cronologic, a doua parte a zilei de 13 mai 2013, acea zi de luni insorita in care am pornit intr-o plimbare prin Bucuresti alaturi de inginerul francez Jean-Bernard Deloly a continuat as putea spune, sub semnul credintei.

Si de ce ?

Daca in prima parte a zilei am vizitat Centrul Istoric al Bucurestiului, Palatul de Justitie si splendida Sala a Orologiului sau Sala Pasilor Pierduti, apoi Institutul Francez din Bucuresti, tot atatea locuri frumoase, in schimb, la intoarcerea din plimbare, pasii nostri au stat pot spune sub semnul credintei.

Pentru ziua de 13 mai, avusesem in plan de la bun inceput sa vizitam Palatul de Justitie sau Institutul Francez din Bucuresti si am reusit in cele din urma, vremea fiind generoasa si calda, sa vizitam amandoua aceste obiective.

Am revenit pe jos din Bulevardul Dacia din plimbare, pentru ca, nu-i asa, cel mai bine se viziteaza un oras atunci cand strabati pe jos, bulevarde, strazi si cand vezi indeaproape forfota vietii cotidiene si specificul orasului.

Cand am ajuns pe Bulevardul Magheru in dreptul Uniunii Juristilor, gazduita intr-unul din acele imobile vechi care strajuiesc Bulevardul Gh. Magheru, si ne indreptam spre piata Universitatii, din fata noastra, mergand in sens opus, in directie opusa, sosea hotarata, mergand grabita sub stropii de ploaie, cu capul in jos si parca urmarind o "tinta", adica fiind determinata, avand un scop precis, Nina.

Da, Nina.

Am strigat-o si a intors capul si m-a recunoscut.

Nina este o colega de facultate, de la Drept, in anii facultatii era cu un an mai mare, adica a sustinut licenta in iulie 2008, exact cu un an inaintea noastra.

Pe Nina am cunoscut-o la cursurile de drept penal, partea speciala, pe care studentilor mai mari, le tinea, in calitate de titular de curs, profesorul Constantin Duvac.

Nina s-a bucurat ca ma intalneste si ca dovada, si-a schimbat chiar intentia de a se indrepta in directia avuta de ea in vedere, s-a intors efectiv din drum si a inceput sa mearga grabita, la fel de grabita si hotarata, spunandu-mi : "Vino sa vezi chioscul unde vand !"

Am urmat-o, am mers impreuna o buna bucata de drum pe Bulevardul Magheru pana cand Nina s-a oprit cu putin inainte de Cinema "Patria", langa sau in fata unui sediu unde in trecut, in prezent nu stiu, dar in anii 1998-1999 se afla Compania Lufthansa de unde si eu imi cumparasem biletul de avion spre Lyon, Franta, mai exact atunci l-a cumparat logodnicul meu, Roland.

Nina nu vindea la niciun chiosc, ci la o masuta mica, neadapostita de ploaia care nu incetase, obiecte si carti religioase ortodoxe, mai ales mi-a placut Colectia ei de Acatiste ale sfintilor si Maicii Domnului, in format mic, de la editura Agapis, insa ea avea spre vanzare si un Acatistier mare cu coperti vernil, si o carte despre mormantul Mantuitorului Isus Cristos si o carte a Parintelui Cleopa, icoane, Cruci si matanii.

Am intrebat-o daca si-a terminat masterul de 3 semestre inceput in toamna anului 2008, si mi-a raspuns ca "Da", si daca a obtinut diploma, moment la care Nina a incrucisat bratele pe piept si a spus, dintr-un foc : "Auzi ! Astia nu ne mai dau diploma !".

La fel ca in facultate, Nina avea acelasi fel direct de a vorbi, si nimic nu anunta vreo schimbare de "look" in infatisarea ei, aceiasi ochi verzi, acelasi par tuns scurt, cu carare pe mijloc si grizonat, argintiu, purta un tricou frumos de culoare vernil cu un imprimeu pe partea din fata si un pantalon nou si comod de trening bleu-marine.

Nina este casatorita si are un fiu marisor.

Am intrebat-o daca atunci cand eram in anul IV, in acea zi in care ea cobora dintr-o sala de seminar a facultatii de Drept, al careia sediu din anul acela ( 2008-2009 ) devenise definitiv cladirea Universitatii noastre din soseaua Berceni 24, sector 4, dupa un curs de la master, a reusit sa isi gaseasca in cele din urma, sau macar in zilele urmatoare servieta ce ii fusese efectiv furata chiar din facultate.

In servieta ei Nina isi avea, in afara de cursuri, cheile, cartea de identitate si ce o mai fi avut ea, niste bani.

Stiu ca in acea zi a venit la mine, ma aflam la un curs in amfiteatrul nostru din Berceni, al Universitatii Spiru Haret, si m-a intrebat daca am numarul de telefon al profesorului Constantin Duvac care este si comisar- sef in cadrul Politiei Romane, intr-adevar aveam numarul inca din anul 2, cand la cursul de drept penal profesorul a spus tare in Sala Studio, amfiteatrul nostru din sediul initial al facultatii de drept, din str. Ion Ghica 13, sector 3, ca ne primeste sa facem practica la Politie.

Atunci ne-a spus numarul sau de telefon pentru ca urma sa il contactiam si sa stabilim o zi in care sa ne prezentam la practica, dar nu sosise inca perioada anume pentru inceperea practicii.

Nina mi-a explicat ca nu a rezolvat nimic atunci, in ziua in care si-a lasat servieta da, la toaleta de la parter din facultate ( sos. Berceni 24 ) si iesind nu a mai aflat-o.

Mi-a explicat ca a vorbit atunci si i-a spus ce a patit, profesorului Tudorel Butoi de psihologie judiciara, care ar fi anchetat putin in chiar una din incaperile facultatii, intrebandu-i pe rand, pe cei de la Poarta daca stiau ceva.

In final insa, Nina mi-a spus ca nu a continuat investigatiile si ca "Ce puteam face ? Sa le fac dosar penal ? "

Asa incat, Nina si-a refacut actele si si-a schimbat broasca usii si deci si cheile casei.

L-am intrebat pe inginerul Deloly daca nu se supara ca ne oprim sa vorbim putin cu colega mea Nina si el chiar a vorbit cu ea, Nina fiind interesata sa poata vinde carti religioase si obiecte religioase.

Cand am intrebat-o cand o gasesc la masuta la care vindea, mi-a raspuns ca in fiecare zi, exceptie facand zilele de sarbatoare, si chiar urma sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, iar Nina mi-a spus ca se duce la Biserica din Alexandria, cu Parintele ( nu stiu cu care Parinte ) si in general, pe la biserici.

Toate cartile ei si Acatistele erau invelite in plastic si astfel ploaia nu le uda.

Apoi, a urmat un dialog interesant din care chiar am aflat lucruri noi si frumoase.

Inginerul Deloly afland dorinta Ninei de a-si deschide un magazin cu carti religioase, ne-a povestit ca in urma cu catva timp, in Corsica ( care face parte din Republica franceza ) au sosit foarte multi greci ortodocsi, ori, in Franta religia care predomina este religia romano-catolica.

Asa fiind, si intrucat in Franta, fapt pe care il stiam din 1999 cand am petrecut un timp in localitatea Fraisans din Jura ( regiunea Franche-Comté ) la logodnicul meu Roland acasa, preotii sunt din ce in ce mai rari, atunci, Roland mi-a spus ca slujbele sunt inregistrate si difuzate duminica, si chiar sunetele clopotelor pe care le auzeam de acasa de la noi erau inregistrate pe banda de magnetofon, iar un singur preot ( curé ), paroh se ocupa si raspundea de vreo cinci localitati ( comune ) franceze.

Un preot la 5 localitati.

Iar inginerul Deloly ne-a povestit ca, in Corsica intrucat exista un singur preot in comunitatea in care sosisera in numar mare greci ortodocsi, atunci, preotul catolic, oficia pe rand, atat o slujba catolica, corsicanilor ( localnicilor ), si apoi o slujba ortodoxa, grecilor ortodocsi, proaspat sositi in Corsica, unde au si ramas si s-au stabilit.

Pe Nina a cucerit-o perspectiva aceasta, auzind ca grecii s-au stabilit in Corsica, a spus insa ca s-a nascut in religie ortodoxa si nu renunta la religia ei, si atunci inginerul Deloly i-a povestit despre grecii care traiesc in Corsica, alaturi de corsicanii catolici, spunand ca nici nu este nevoie sa renunte la religia ei.

Intrucat imi plac mult Acatistele, si desi doream sa caut, acatist cu acatist, ce acatiste are Nina la vanzare si avea multe, neavand timp m-am uitat rapid si spre norocul meu am gasit un Acatist pe care nu il aveam si nici nu credeam ca exista si ca este alcatuit, si anume "Acatistul Atotputernicului Dumnezeu".

I-am spus Ninei ca voi trece sa o mai vad, ea insa era foarte doritoare de perspectiva de a-si cumpara o masina cu care sa poata calatori si in care sa isi poata aranja si aseza intregul ei mic comert alcatuit din obiectele si cartile despre Religia ortodoxa.

Poate, cine stie, Nina Georgescu va pleca in Franta sau in Corsica.

"Nina, de fapt, care este numele tau de familie ?" - am intrebat-o eu, desi in facultate cred ca i-am auzit numele de familie insa il uitasem, pe cand ma pregateam sa imi iau ramas bun si am dorit sa schimbam numarul de telefon, sa putem avea un contact, pastra o legatura.

"Georgescu" - mi-a raspuns Nina, "ca pe ministru", - a adaugat ea.

Insa nu i-am mai spus ca nu stiu ce ministru a fost numitul Georgescu, dar ca, in schimb cunosc o alta colega absolventa a facultatii de Psihologie, tot in anul 2008 ca si Nina, a Universitatii Spiru Haret, care poarta acelasi nume, patronim.

Numarul ministrilor l-a depasit cu mult pe acela al sfintilor, pe sfinti ii cunosc, ii stiu, pe multi dintre ei, intrucat au facut fapte bune si pentru toti oamenii, fara discriminare, cat despre ministri ...

De exemplu, ministrul Educatiei, nu se stie care dintre ei se va indura poate intr-un viitor sa recunoasca si elibereze diplomele de licenta colegilor din Universitatea Spiru Haret, care au absolvit facultati ale universitatii, diferite, insa la profile care nu erau acreditate sau autorizate, desi la inscrierea lor in anul intai au fost asigurati cu totii ca absolut toate cursurile facultatilor universitatii in chestiune, sunt fie autorizate, fie acreditate, adica in legalitate.

Sunt aproximativ sau cel putin cincizeci de mii de absolventi din anii 2008, 2009 ai facultatilor USH, ramasi fara diploma de licenta dupa ce si-au sustinut si au promovat examenul de licenta.

Numai la Bucuresti cred, sau in toata Romania ?

Cand romanii nu au loc de romani, sub diverse motive, sa tot gaseasca motive cei fara buna-credinta, unii se gandesc chiar sa plece din Romania.

Dupa ce ne-am luat ramas bun in acea zi de luni 13 mai de la Nina Georgescu, ne-am continuat drumul pe Bulevardul Magheru, spre Universitate, cativa pasi mai sus ne-a iesit in cale Biserica Italiana si am intrat sa ne inchinam Mantuitorului.

Jean-Bernard imi scrisese mai demult si imi povestise ca, pe la varsta de patru ani, parintii l-au inscris la o Gradinita de copii, ( pe atunci gradinita de copii, in limba franceza se numea "jardin d'enfants", dar in zilele noastre si de mai multi ani nu i se mai spune deloc astfel, ci "maternelle" ( = gradinita ) ) religioasa la Maicile catolice din ordinul Saint Vincent de Paul, " [...] chez les bonnes sœurs de Saint Vincent de Paul [...] ", iar apoi a urmat scoala intr-o Scoala de fete, in care in total erau sase baieti si 20 de fete, cu doi dintre baieti, si astazi Jean-Bernard pastreaza legatura, in schimb nu mai stie nimic si nici nu isi mai aminteste despre colegele sale.

Cand ne aflam in Centrul Istoric al Bucurestiului, pe 13 mai, cu cateva ore numai mai devreme, Jean- Bernard mi-a spus ca scoala sa era sub protectia Sfantului Anton de Padova.

Am intrat prin urmare in Biserica Italiana si ne-am indreptat spre statuia Sfantului Anton de Padova, in fata caruia ne-am oprit cateva clipe.

Ne-am inchinat in fata Sfantului Altar, in care, mare, foarte mare, impresionanta, in semi-obscuritatea bisericii, iluminata cu beculete, stralucea aprinsa Sfanta Cruce, iar Jean-Bernard cand am trecut prin dreptul chioscului din biserica, unde se vand candele si carti de rugaciune si rozarii si matanii, mi-a spus ca si azi pastreaza primul sau rozariu sau primele sale matanii, acelea din ziua comuniunii, adica din copilarie.

La gradinita, dar si intreaga scoala primara, pana la colegiu (  adica pana in clasa a sasea de scoala generala dupa sistemul romanesc de invatamant ), incepand cu varsta de patru ani, pana in acel CM2 sau Cours Moyen 2, ce corespunde clasei a cincea din Romania, inclusiv, Jean-Bernard Deloly a fost inscris si a urmat scoli religioase, in credinta romano-catolica.

In total pana in clasa a saptea ( daca numaram de la varsta de 4 ani, inceputul Gradinitei, plus primii 5 ani de scoala primara ), el a fost la scoli confesionale, iar dupa aceea a fost inscris la o scoala publica de stat in Franta.

"Pe atunci"- scria el, "scoala franceza, liceul francez era foarte bun".

Da, intrucat liceele in Franta, dupa cum avea sa imi explice si Arjen Dijksman ai carui copii sunt inca la varsta colegiului ( invatamantul gimnazial ), numite "Lycée général" includ adesea si clase de colegiu, adica de invatamant gimnazial ce corespund in Romania claselor 6- 9 inclusiv.

Potrivit sistemului de educatie din Romania, stim ca scoala generala este de opt clase, sau clasele I-VIII, iar liceul la randul sau, are patru clase, anume clasele IX-XII.

Liceul se incheie cu bacalaureatul.

In schimb, in sistemul de educatie din Franta, vom numara astfel clasele de mai sus :

• clasa I ( Romania ) = Cours préparatoire, adica curs pregatitor ( in Franta ) ;
• clasa a II-a ( Romania ) = Cours élementaire 1, adica Curs elementar 1 ( in Franta ), se abreviaza  CE 1 ;
• clasa a III-a ( Romania ) = Cours élementaire 2, sau CE 2 ( Franta ) ;
• clasa a IV-a ( Romania ) = Cours moyen 1, sau  CM 1, curs mediu 1 ( Franta ) ;
• clasa a V-a ( Romania ) = Cours moyen 2, sau CM2, curs mediu 2 ( Franta ) ;
• clasa a VI-a ( Romania ) = aici am ajuns la Colegiul din Franta, clasa a 6-a ( Franta ) de colegiu ;
• clasa a VII-a ( Romania ) = clasa a 5-a de colegiu ( in Franta, la colegiu, in timp ce varsta elevului creste, clasele se numeroteaza in ordine descrescatoare ) ;
• clasa a VIII-a ( Romania ) = clasa a 4-a de colegiu ( in Franta ) ;
• clasa a IX-a ( sau primul an de liceu in Romania ) = clasa a 3-a de colegiu in Franta ;
• clasa a X-a ( al doilea an de liceu, in Romania ) = acum incepe liceul in Franta, cu aceasta clasa, care se numeste SECONDE si este prima clasa de liceu in Franta ;
• clasa a XI-a ( al treilea an de liceu, in Romania ) = este a doua clasa de liceu in Franta care se numeste  PREMIERE sau première ( adica prima ) ;
• clasa a XII-a ( al patrulea an de liceu si ultimul, in Romania ) = este a treia clasa de liceu in Franta, care se numeste  TERMINALE ( terminala, clasa terminala, ultima clasa de liceu ) ;
• Bacalaureatul : atat in Romania cat si in Franta.

Liceul se numeste "Lycée général" si incluse adesea, in majoritatea cazurilor si clase de colegiu,  adica pentru elevii de clasele VI- IX corespunzatoare sistemului de educatie romanesc.
In continuare, ziua de 13 mai 2013 care incepuse calduroasa si insorita s-a incheiat cu o mica plimbare in parcul Cismigiu, umed si ud de ploaie, pe o banca pe malul lacului, bancile erau insa uscate si cateva persoane respirau aerul racoros de la marginea lacului, iar o briza umeda si cam rece adia din cand in cand.
O doamna s-a apropiat de noi si ne-a intrebat daca nu dorim sa cumparam o Enciclopedie frumoasa cu Minunile Lumii si apoi am vazut ca avea si o carte mare colorata, pentru copii, foarte frumoasa, cand am intrebat-o unde pot gasi oferta editurii sau cartile lor, in general, mi-a explicat ca este vorba despre o editura din Moscova, si ca editura are carti in limba romana, ca dovada cele pe care ni le-a aratat ea.
Am intrebat-o care este pagina web, sau adresa internet a editurii moscovite si mi-a spus ca acolo voi gasi totul scris in limba rusa, totusi, pentru ca am insistat sa aflu, ea mi-a spus ca adresa este : www.roossa.ru, cu doi de "O" si doi de "S", mi-a explicat ea, caci nu mi-a lasat nimic scris, vreo carte de vizita ori vreun pliant publicitar.
In parcul Cismigiu nu am ramas mult, am povestit cu inginerul Deloly de una de alta, despre viata, si apoi ne-am ridicat si ne-am indreptat spre iesirea din parc, aceea de la Brezoianu si am intrat la Mc Donald's unde am mancat o inghetata McSundae cu sirop caramel si am baut o apa minerala pentru ca imi era foarte sete, iar Jean-Bernard si-a luat un Frappé, un Ness frappé, apoi am iesit din Mac Donald's si ne-am luat ramas bun, urmand ca a doua zi pe 14 mai 2013 sa ne regasim la ora 12h00 la facultatea de matematica pentru o intalnire cu profesorii Ieronim Mihaila si Nicolae Marcov, dar si cu profesorul Varujan Pambuccian care a fost insa retinut in ziua aceea de votarea unor legi in Camera Deputatilor, si nu a putut lipsi fiind lider de Grup Minoritar.
Pe el aveam sa il intalnim mai tarziu in ziua aceea, la restaurantul "Haute Pepper' din Piata Constitutiei.
La ora 15h00, pe 14 mai 2013, J.-B. Deloly, I. Mihaila, Marcov Nicolae si eu insami, coboram val-vartej de la etajul 3 al facultatii de Matematica din strada Academiei nr. 14, si spre norocul nostru, exact, dar exact in usa facultatii se afla un Taxi galben in care am urcat si am ajuns destul de repede in Piata Constitutiei, la "Haute Pepper", unde profesorul Pambuccian ne stabilise intalnirea la ora 15h00 fix !
Insa noi ne-am luat cu Analiza graficelor numite mai mult Curbe, inregistrate incepand cu 8 mai 2013 si in ziua de 10 mai 2013 - data eclipsei - si in zilele imediat urmatoare, caci fenomenul eclipsei a fost la Suceava urmarit atent, de-a lungul unui interval de timp mai mare, fiind important sa urmaresti ce se petrece atat inainte de eclipsa, in timpul eclipsei cat si imediat dupa eclipsa.
Si ceva s-a intamplat.
Aparatele, balantele de torsiune, pendulul au inregistrat pe grafic, pe curbe un fenomen misterios, o anomalie, toate aparatele situate in locuri diferite, la distanta unele de altele, la suprafata pamantului cat in salinele din Cacica in Nordul Romaniei, la un acelasi moment - timpul se inregistreaza si el, cat si temperatura si presiunea - au zvacnit pur si simplu, si graficul a zvacnit ca un  EKG al unui suferind de cord, de inima. Sa fi fost ora 11h36, ora critica.
Desigur, scriu acestea in mare, cu titlu general si fara a intra in detalii care isi au in acest caz importanta lor.
Asa fiind si discutand curbele, inclusiv cele de la eclipsele din 2008, 2011 si 2009 cred, pana la cele din 8 - 10 mai - si zilele urmatoare, 2013 am uitat sa fim la orele 3 precise, la Haute Pepper unde profesorul Pambuccian ne fixase intalnirea.
Discutia privind analiza graficelor s-a tinut in incaperea Catedrei de Astronomie de la etajul 3 al facultatii de Matematica.

In statia de RATB de la Brezoianu, in care m-am oprit dupa ce mi-am luat ramas bun in seara zilei de 13 mai 2013, de inginerul Jean-Bernard Deloly, spre a ma intoarce acasa, fete foarte tinere distribuiau niste reclame si una din ele m-a oprit sa ma intrebe daca nu doresc sa particip la emisiuni de televiziune la postul Kanal D, unde sa aplaud, sau sa fac reclama la produse precum sunt uleiul sau detergentul.
Intrucat am crezut ca nu au gasit persoane care sa accepte oferta lor, le-am intrebat daca cauta persoane doritoare si le-am spus ca am colege mai tinere decat mine carora le pot spune, daca le intereseaza, am vrut sa iau o reclama din aceea mica, insa tanara a avut o reactie "parcimonioasa", nu mi-a oferit nicio reclama tiparita si mi-a spus ca daca refuz si nu pot si nu vreau, nu are nimic, mi-a spus si ca, intr-un fel " Ati avut noroc !" si m-a privit spunand cã "S-a saturat lumea de vedete", si inca " Dvs sunteti putin machiata !" ( nu eram absolut deloc fardata ) si apoi a corectat privindu-ma mai atenta "Nu sunteti fardata, acum, deloc, de fapt", "Haideti totusi sa vorbim", mi-a spus tanara insistand putin si atragandu-mi atentia ca am avut noroc ca m-au ales si oprit si cã "Nici noi nu luãm chiar pe oricine, dar am vazut ca sunteti draguta", si cu bratul a aratat inspre chiosul de vanzare a biletelor de RATB, unde, nu stiu ? - poate avea vreo colega care impreuna cu ea, cu tanara aceasta plecase in campania de cautare a unor persoane pentru publicitatea realizata de postul de televiziune Kanal D din Romania.
Sau poate ca nu avea nicio colega, nu stiu.
Tanara isi tinea strans in mana reclamele ei, eram obisnuita cu faptul ca de multe ori, mergand pe strada, persoane impart reclame trecatorilor cu generozitate, si mi-a spus si ca "De ce ? " , adica de ce spun ca am colege mai tinere decat mine, adaugand ca "Noi avem o doamna [ selectata ] in varsta de 87 de ani !".
Mi-a placut faptul ca incerca sa acopere toate categoriile de varsta, din randul adultilor.
Am refuzat politicos si am inteles ca au gasit, sau tanara a gasit totusi persoane care sa fie interesate de Oferta Kanal D.
Cand am sosit in statia RATB din Brezoianu, aceea situata pe partea cu intrarea in parcul Cismigiu, mi s-a parut ca erau oricum si cel putin doua fete tinere care distribuiau reclame din acestea.
Se însera cand am ajuns acasa in cartierul Drumul Taberei, temperatura scazuse, am remarcat intotdeauna, cand ajung acasa din centrul orasului, in Drumul Taberei, temperatura este intotdeauna mai scazuta, poate si pentru ca RATB-ul datorita traficului incarcat si in prezent si deviat, parcurge distanta intr-un interval de timp considerabil, dar nu cred ca numai aceasta sa fie explicatia diferentei de temperatura.
(Traficul este deviat pentru ca au inceput lucrari pentru construirea metroului, de aceea toate mijloacele de transport in comun sunt "date peste cap", iar troleibuzele 90, 91 nu mai ajung in statia "Romancierilor", si statia insasi s-a mutat, lucru care insa ne avantajeaza caci s-a mutat mai aproape de noi ).
Pe jos erau urmele ploii, pavajul ud si se racorise puternic, am grabit pasii caci mi se facuse frig si in final am ajuns si acasa, la caldura.
Un domn isi plimba cainele mare si maro, - maro cu putin alb - cred ca da, ca era cainele sau, sau nu era ?

Sa fi fost ora 18h00, 18h30 sau putin peste, iar la 12h30 in aceeasi zi de 13 mai 2013 ma intalnisem in fata facultatii de Matematica, cu Jean-Bernard Deloly si incepuse plimbarea noastra prin Bucuresti.
Jean-Bernard a spus chiar ca nu isi explica cum de nu stie nimic despre viata lui Edgar Quinet, sau stie prea putin, pentru ca in liceu sau facultate trecuse in revista toate somitatile Frantei ; de ce Edgar Quinet ?
Intrucat strada Academiei la numarul 14 intersecteaza strada Edgar Quinet.

In ce priveste zilele de 20 si 21 mai 2013 si ele au stat cu semnul credintei, afara a fost cald si mult soare, o placere si o bucurie si la Biserica Nasterea Maicii Domnului din strada Targu-Neamt, sector 6 ( langa parcul Moghioros sau Drumul Taberei, inchis din vara aceasta pentru lucrari de intretinere, renovare ) s-au oficiat slujbe, mai intai in seara zilei de 20 mai s-a tinut slujba Acatistului Sfintilor Constantin si Elena, pentru ca a doua zi, incepand cu orele 8h00 sa se oficieze Sfanta Liturghie in chiar ziua sarbatoririi Sfintilor Constantin si Elena.
Au fost doua zile frumoase si atmosfera placuta la Biserica.
Multi credinciosi au venit la Biserica si au dat acatiste, tineri si persoane in varsta deopotriva.
Despre aceste zile voi povesti insa intr-o postare urmatoare.
Acum insa cred ca voi merge la masa, pentru ca iata, deja la Bucuresti este acum ora 14h06.
Biserica Nasterea Maicii Domnului isi are Istoricul scris pe site-ul ei :
www.bisericanastereamaiciidomnului.ro
Pe 21 mai 2013 a fost ziua onomastica a preotului paroh, Parintele Constantin Tincu, dar si a altor persoane din parohie.
Despre Maicile catolice din ordinul Saint Vincent de Paul am citit in chiar dimineata aceasta, pe Wikipedia, ele se mai numesc "Les Filles de la Charité" sau Fiicele Caritatii, Fiicele Milosteniei, iar ordinul este foarte vechi si a fost infiintat prin anul 1633 de chiar Saint Vincent de Paul, astazi el exista peste tot in lume.