In saptamana patimilor ( 4 ). Omisiunea de a incunostinta organele judiciare ( 2 )

In saptamana patimilor ( 4 )

Omisiunea de a incunostinta organele judiciare ( 2 )

Textul incriminator

Art. 265. - ( 1 ) Fapta de a nu aduce la cunostintã organelor judiciare a unor imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane tinute in arest preventiv pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendã.

( 2 ) Fapta prevazuta in alineatul precedent nu se pedepseste daca prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta obligatie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru sotul sãu sau pentru o rudã apropiata.

Latura obiectivã

Elementul material ( actus reus ) al infractiunii analizate constã intr-o inactiune, anume din omisiunea de a aduce la cunostinta organelor judiciare, a unor imprejurari de naturã sa duca la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata si condamnata, ori tinutã in arest preventiv, pe nedrept.

Omisiunea se poate realiza,

1. atat prin atitudini omisive ( nu înstiinteazã ),
2. cat si prin acte comisive ( înstiinteazã eronat )*

[ * Nicoleta Iliescu, op.cit., vol. IV, p. 229. In acelasi sens : Nicolae Conea, op. Cit., vol.II, p. 199 ].

Dupa alti autori* [ *Avram Filipas, op.cit., p. 136. In acelasi sens : Avram Filipas, in Octavian Loghin, Avram Filipas, Drept penal. Partea speciala, editie revizuita, Casa de editurã si presã Sansa SRL, Bucuresti, 1992, p. 215 ; Horia Diaconescu, Drept penal. Partea speciala, vol.II, editia a 2-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 146 ], infractiunea analizata nu se poate savarsi decat printr-o omisiune.

Actele comisive nu ar fi decat un mijloc de fapt, care semnificã existenta atitudinii omisive, cu alte cuvinte, un mijloc de probã pentru dovedirea neîndeplinirii obligatiei de denuntare.

O încunostintare incompletã, cu omisiuni esentiale, cu reticente sau cu informatii false, echivaleaza deci cu o lipsã de încunostintare.

Incunostintarea, pentru a fi utilã, trebuie sa fie facuta de îndatã ce o persoana a avut cunostinta de o imprejurare care ar putea stabili nevinovatia unei persoane intr-o cauza penala.

In practica, insa este, de cele mai multe ori, greu de a se dovedi momentul in care o persoana a aflat despre imprejurarile care trebuie aduse la cunostinta organelor judiciare.

Instiintarea se considerã insa facuta in timp util, cata vreme mai poate duce la stabilirea nevinovatiei* [ * Nicoleta Iliescu, op.cit., vol. IV, p. 229 ].

Cerinte esentiale :

( 1 ) Omisiunea incunostintarii organelor judiciare trebuie sa se refere la o persoana trimisa in judecata sau condamnata, pe nedrept, sau la o persoana tinuta in arest preventiv pe nedrept.

Pentru a fi savarsita omisiunea de a incunostinta organele judiciare, este necesar sa existe in prealabil un act judiciar, prin care o persoana sa fi fost trimisa in judecata sau condamnata, ori tinuta in arest preventiv, pe nedrept, deci un act care sa implice “vinovatie” in sensul art. 19 Cod penal.

Fara preexistenta unui act de trimitere in judecata, adica a unui act de inculpare, sau a unei hotarari de condamnare, ori a unui act prin care o persoana este pusa sub arest preventiv, nu poate fi comisa fapta de omisiune de a incunostinta organele judiciare.

Cerinta esentiala este indeplinita din moment ce preexistã unul din aceste acte.

“Persoanã trimisa in judecata” inseamna persoanã deferitã instantei de judecata, prin rechizitoriul procurorului – art. 262 pct.1 Cod procedura penala.

“Persoanã condamnatã” este persoana fata de care s-a pronuntat o hotarare de condamnare, prin care i s-a constatat deci vinovatia, i s-a aplicat o pedeapsa sau o alta sanctiune de drept penal, fiindca rostul obligatiei de instiintare este stabilira nevinovatiei.

Pentru existenta infractiunii este indiferent daca hotararea de condamnare este definitiva sau nu.

“Persoanã tinutã in arest preventiv” este persoana aflata in stare de arest, in executarea uneia din masurile preventive, privative de libertate prevazute de Codul de procedura penala, retinerea sau arestarea preventiva ( art. 136 si urm. Cod procedura penala ).

Pentru existenta infractiunii, nu este deci suficient numai sa se fi luat una din aceste masuri, ci este nevoie ca persoana fata de care s-a luat masura, sa fi fost efectiv privata de libertate, textul art. 265 Cod penal referindu-se la “eliberarea” unei persoane tinute in arest preventiv.

( 2 ) Lipsa de incunostintare trebuie sa priveasca organele judiciare.

Totusi, instiintarea se considerã facuta si atunci cand a fost adresata unui organ care are obligatia de a transmite instiintarea organelor judiciare, fiindca organele de Stat trebuie si ele, la fel ca cetatenii, sa ajute la infaptuirea Justitiei.

“Organele judiciare” au, in intelesul art. 265 cod penal, un sens restrans, limitandu-se numai la organele de urmarire penala prevazute de art. 201 cod procedura penala ( procurorul si organele de cercetare penala ) si la instanta de judecata.

Cerinta este indeplinita din moment ce o persoana incunostinteaza unul din aceste organe judiciare, indiferent daca acest organ este cel in fata caruia se aflã cauza in care este implicata persoana la care se referã incunostintarea.

( 3 ) Persoana care a omis incunostintarea sa fi avut cunostintã despre imprejurarile care trebuiau sa faca obiectul instiintarii.

Este indiferent pentru existenta infractiunii, modul sau mijlocul in care o persoana a luat cunostinta de imprejurarea care trebuia sa fie adusa la cunostinta organului judiciar.

( 4 ) Imprejurarile care trebuie aduse la cunostinta organului judiciar, sa nu fi fost cunoscute acestuia.

Este conditia care rezultã din cuvintele “imprejurari care daca ar fi cunoscute”.

( 5 ) Imprejurarile care trebuiau sa faca obiectul incunostintarii, sa fie de natura a duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata ori condamnate, sau la eliberarea unei persoane tinute in arest preventiv, pe nedrept.

Sunt “imprejurari care ar duce la stabilirea nevinovatiei”, cele din care ar rezulta cã nu existã fapta imputatã, sau cã ea nu a fost comisã de cel invinuit, ori condamnat, ori cã existã vreo cauza care inlaturã caracterul penal al faptei.

Imprejurarile care ar duce la eliberarea persoanei tinute in arest preventiv pe nedrept, sunt acelea care fac ca privarea de libertate sa nu fie justificata ( art. 143, 146 si 148 cod procedura penala ).

Urmarea imediata a omisiunii de a incunostinta organele judiciare constã in creara unei stari de pericol pentru desfasurarea normala a activitatii de infaptuire a Justitiei, si deci pentru relatiile sociale a caror ocrotire este asigurata prin aceasta activitate.

Alaturi de aceasta urmare imediata principala, se produce o urmare adiacenta costand dintr-o vatamare adusa persoanei trimise in judecata sau condamnata, ori tinuta in arest preventiv, pe nedrept.

Legatura de cauzalitate

Pentru ca starea de pericol sa constituie urmarea imediata a infractiunii, trebuie sa existe in mod firesc o legatura de cauzalitate intre aceasta stare de pericol si savarsirea omisiunii.

Aceasta legatura de cauzalitate nu trebuie deci dovedita.

Acelasi lucru si pentru urmarea adiacenta, constand in vatamarea cauzata celui in legatura cu care s-a produs omisiunea.

Latura subiectivã

Forma de vinovatie ( mens rea )

Fata de dispozitiile din art. 19 alineat ultim Cod penal* [ * “Fapta constand intr-o inactiune constituie infractiune, fie ca este savarsita cu intentie, fie din culpã, afara de cazul cand legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie” ], forma de vinovatie cu care se poate comite aceasta fapta omisiva este :

1. fie intentia,
2. fie culpa.

Pentru realizarea laturii subiective a infractiunii, faptuitorul trebuie sa fi avut cunostintã in mod cert despre imprejurari care duc la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau condamnate, ori la eliberarea unei persoane tinute in arest preventiv.

Faptuitorul avand aceasta cunostinta, va lucra cu intentie cand si-a dat seama de natura omisiunii sale si a prevazut rezultatul omisiunii, urmarindu-l ( intentie directa ), sau acceptandu-l ( intentie indirecta ).

Faptuitorul va fi in culpã cand si-a dat seama de natura omisiunii sale, si, desi a prevazut rezultatul omisiunii, din usurintã el a socotit cã [ rezultatul ] nu se va produce, sau cand din indolentã el nici nu a prevazut acest rezultat, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Pentru existenta laturii subiective a infractiunii, si implicit a infractiunii analizate, mobilul determinant si scopul sunt irelevante, dar vor fi tinute in seama la individualizarea pedepsei.

Forme. Modalitati. Sanctiuni

Forme

Omisiunea de a incunostinta organele judiciare fiind o infractiune de inactiune, nu este susceptibila de tentativã.

Dimpotriva, sunt uneori posibile actele preparatorii dar nu sunt incriminate.

Infractiunea se consumã in momentul expirarii intervalului de timp necesar pentru incunostintarea organelor judiciare de indata ce faptuitorul a aflat de imprejurari care ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane, sau la punerea ei in libertate, si a avut posibilitatea sa incunostinteze.

Aceasta fapta penala se consuma deci, de indata ce s-a produs omisiunea si s-a creat starea de pericol care constituie urmarea imediata a omisiunii.

La omisiunea incunostintarii organelor judiciare, atitudinea infractionala continuã si dupa consumare, epuizandu-se in momentul cand incunostintarea a devenit inutilã.

Modalitati

Omisiunea de a incunostinta organele judiciare, desi incriminata numai in configuratia sa tipica, poate fi savarsita insa in trei modalitati normative corespunzatoare celor trei situatii in care s-ar gasit persoana fizica, victimã a unei nedreptati : trimitere in judecata, condamnare, tinere in stare de arest.

Aceasta infractiune se poate savarsi insa in diferite modalitati faptice, pe care le poate prezenta omisiunea incunostintarii in concret, in raport cu circumstantele faptice, de care trebuie sa se tina seama la evaluarea gradului concret de pericol social al faptei comise, si la individualizarea raspunderii penale.

Sanctiuni

Omisiunea de a incunostinta organele judiciare se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni, la un an, sau cu amendã.

Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, potrivit art. 71 indice 1 alineat ( 2 ) Cod penal.

Cauzã de nepedepsire sau de impunitate

Omisiunea de a incunostinta organele judiciare nu se pedepseste daca, prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta obligatie ar produce un prejudiciu pentru ea [ insasi ], pentru sotul sãu, ori pentru o ruda apropiata.

Legiuitorul tinand seama de consideratiuni umanitare a restrans incidenta legii penale, numai la situatia in care, prin incunostintare nu s-ar aduce un prejudiciu persoanei care are obligatia de a incunostinta, sau sotului [ sãu ], ori unei rude apropiate.

Calitatea de “sot” este determinata de existenta casatoriei valabil incheiate si nedesfacute pana in momentul savarsirii infractiunii analizate.

“Rude apropiate”, potrivit dispozitiei explicative din art. 149 alineatul 1 Cod penal, sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude.

Dispozitiile din legea penala privitoare la rude apropiate, in limitele prevazute de alineatul ( 1 ), se aplicã, in caz de adoptie cu efecte depline, persoanei adoptate cat si descendentilor acesteia si in raport cu rudele firesti, iar in caz de adoptie cu efecte restranse, adoptatului cat si descendentilor adoptatului si in raport cu rudele adoptatorului.

“Prejudiciu” inseamna atat o paguba materiala, cat si un prejudiciu moral* [ *Nicoleta Iliescu, op.cit., vol.IV, p. 232. In acelasi sens : Octavian Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român. Partea speciala, editia a IV-a revazuta si adaugita, Casa de editura si presa Sansa SRL, Bucuresti, 2001, p. 450.

Dupa alti autori* [ *Constantin Viforeanu, Eugen Petit, Nicolae I. Tanoviceanu, Codul penal explicat, Bucuresti, Editura Adevarul, p. 331 ] , prin “prejudiciu” se intelege numai un prejudiciu penal, o pedeapsa la care ar fi expus cel care informeaza, sotul sau ruda apropiata.

Aspecte procesuale

Actiunea penala pentru infractiunea de omisiunea de a incunostinta organele judiciare se pune in miscare din oficiu.

Urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatorie – art. 209 alineatele ( 3 ) si ( 4 ) Cod procedura penala.

Competenta de judecata in prim instanta revine judecatoriei.

( Extras din Drept Penal Partea speciala, Vol. I, Editia a II-a revazuta si adaugita cu modificarile si completarile aduse Codului penal prin Legea nr. 278 din 4 iulie 2006, Prof.univ.dr. Gheorghe Diaconescu, titularul disciplinei : titlul I ; titlul II ; titlul III ; Lector univ.drd. Constantin Duvac : titlul V ; ttilul VI, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept si Administratie Publica, Editura Fundatiei România de Maine, Bucuresti, 2006 )