N'importe quoi. Identitate. Iulia-Antoanela Motoc. Olivia-Maria Marcov (actualizat la 30 mai 2013)

N'importe quoi.
Identitate. Iulia-Antoanela Motoc. Olivia-Maria Marcov. ( actualizat la 30 mai 2013 )

Duminica trecuta, seara, foarte tarziu, am gasit pe pagina Lumii Justitiei un articol cu privire la Iulia Antoanela Motoc, publicat la rubrica "Vorbe de Fumoar".

Articolul Lumii Justitiei face la randul sãu, trimitere la un alt articol publicat pe o alta pagina internet, il puteti citi accesand acest link :

vorbe-de-fumoar-26-05-2013-iulia-motoc-comenteaza-pe-luju-sub-pseudonimul-silvia-si-se-lauda-singura-cat-e-de-frumoasa.
Prin urmare am citit si articolul indicat de Lumea Justitiei, cel publicat pe pagina Sursei Zilei si ca sa fiu sincera nu mi-a placut deloc.
In primul rand, mi se pare deja rautate faptul ca Iulia Antoanela Motoc este continuu criticata si atacata pe pagina ziarului Lumea Justitiei, un ziar virtual pe care de altfel il citesc si pe care il apreciez, dar mi se pare ca se transforma deja in persecutie reprosurile repetate si criticile ce ii sunt cu tenacitate aduse Iuliei Antoanela Motoc.
In articolul Lumii Justitiei din 26 mai 2013 se spune ca, Iulia-Antoanela Motoc ar fi luat obiceiul de a scrie si posta comentarii in spatiul dedicat comentariilor al ziarului Lumea Justitiei, atribuindu-si in acest scop o alta identitate, mai exact un pseudonim care este acela de "Silvia".
Se afirma deci, desi la rubrica ziarului "Vorbe de Fumoar" ca Iulia Antoanela Motoc s-ar apara singura impotriva criticilor ce ii sunt aduse in articolele ziarului Luju.ro, folosind un pseudonim "Silvia".
In ce ma priveste pot spune ca, de cand am inceput, mai demult, in trecut sa comentez, uneori, pe pagina aceluiasi ziar Lumea Justitiei, de la inceput de cate ori postam eu un comentariu, imediat intervenea un comentator, despre care cred ca este barbat ( desi, in fond, nu e obligatoriu sa fie barbat ) si care ma jignea in mod uimitor, violent, agresiv si nu se sfia, nu ezita, dimpotriva i se parea normal comportamentul sau, iar ziarul Lumea Justitiei nu a intervenit.
Pe cand eu ma identificam cu numele si prenumele meu, comentatorul care intervenea si imi raspundea - desi nu ma adresasem acestuia, un necunoscut pentru mine - scria sub "pseudonime" diferite si pe care cu greu le pot numi pseudonime, el ma ridiculiza, ma infrunta, ma jignea, parea foarte sigur pe el, plin de ostilitate si era cu siguranta agresiv, desi nu avea niciun drept sa se comporte astfel.
La inceput chiar m-a speriat atitudinea aceasta, mai ales nejustificata si imprevizibila, dar in timp, "omul" a dat dovada de continuitate si nu s-a sfiit sa apara si sa comenteze de cate ori postam eu vreun comentariu pe pagina Lumii Justitiei.
In tot cazul atitudinea agresivului comentator nu mi-a facut niciodata placere si nu am acceptat-o niciodata.
Dar ziarul Lumea Justitiei nu a avut nicio reactie, desi in articolele sale se indigneaza de toate nedreptatile vadite sau inchipuite care se petrec in Romania si in mediul judiciar.
Nu foarte demult, un articol, unul dintre ultimele pana astazi, despre Iulia Motoc, ne anunta ca ea, pe pagina ei de Facebook personala s-ar fi antepronuntat in chestiunea revocarii judecatorului Cristi Danilet, membru al CSM, de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
In repetate randuri, Iuliei Antoanela Motoc, ziarul Lumea Justitiei i-a reprosat faptul de a avea o pagina personala de facebook si de a se exprima pe aceasta pagina.
In timp ce milioane de oameni si chiar foarte multi romani au o pagina de facebook, in cazul Iuliei Antoanela Motoc acest fapt, devine evident, deranjeaza la maxim, daca ar putea i-ar inchide gura acestei tinere femei si judecatoare, Lumea Justitiei.
Ceea ce deja ajunge sa ingrijoreze si sa fie alarmant.
Sunt intrigata de atitudinea ziarului Lumea Justitiei pentru ca da dovada de ostilitate fata de Iulia Motoc si in fond, nu se justifica.
Iulia Motoc nu este nici singura judecatoare a CCR din Romania, nu este nici prima si nici ultima care a fost procuroare, judecatoare, care este cadru universitar sau care a obtinut titlul de doctor in Drept.
De ce aceasta inversunare si fixatie impotriva Iuliei Motoc ?
Ziarul Sursa Zilei a publicat pe 26 mai 2013 un articol cu privire la Iulia ( Antoanela ) Motoc si la faptul ca ea ar scrie comentarii in apararea ei, sub numele "Silvia", pe care le-ar posta, singura, pe pagina unor publicatii, nu numai pe pagina Lumii Justitiei.
Lumea Justitiei si Sursa Zilei par a fi la unison cand e vorba de "simpatia" fata de Iulia Motoc, iata si adresa la care se afla articolul sursei zilei :
sursazilei.ro/exclusiv/oglinda-oglinjoara-judecatoarea-iulia-motoc-se-admira-singura-pe-internet-sub-numele-silvia-26052013.html

Din  moment ce se spune ca Iulia Motoc prin aceste comentarii, pe care ea insasi le-ar publica sub prenumele "Silvia", se apara, aceasta inseamna o recunoastere a faptului ca este atacata.
Cu privire la articolul in care Lumea Justitiei facea referire la faptul ca pe pagina ei de FB, Iulia Motoc si-ar fi expus opinia cu privire la chestiunea revocarii judecatorului Cristi Danilet, din sanul CSM, ceea ce ziarului acestuia i se parea cu neputinta, anume ca un judecator sa aiba o pagina de FB pe care sa isi expuna opinia, mai intai ca, dreptul administrativ ne invata ca toti cetatenii, dar absolut toti cetatenii Romaniei au dreptul la exprimare si dreptul la opinie, fie ei si judecatori - cu totii, cu mic cu mare se bucura de toate drepturile si libertatile fundamentale mentionate in Constitutia Romaniei revizuita in anul 2003 si in vigoare la aceasta data ( 29 mai 2013 ).
In al doilea rand, am scris atunci sub acel articol un comentariu, la acel moment trecuse un timp, destul timp, de cand nu mai deschisesem spre a-l citi, blogul Iuliei Motoc ( iuliamotoc.com ).
Dupa ce am postat comentariul meu, a intervenit un comentator care efectiv m-a ridiculizat si care scria foarte convins de ceea ce scrie si exprima pe aceasta cale, si afirma ca eu as fi Iulia Motoc, spunea el ca Iulia Motoc se identificã cu "Silvia", - si, intr-adevar, o persoana cu pseudonimul "Silvia" comentase pe acea pagina unde articolul era publicat - si cu Olivia-Maria Marcov !
O reactie de-a dreptul dementa a comentatorului, care m-a speriat, si, pe cale de consecinta i-am atras imediat atentia ca eu ma numesc, - si dupa cum poate vedea toata lumea, ma identific cu numele si prenumele meu intreg, sunt singura persoana fizica care procedeaza in acest fel pe pagina Lumii Justitiei - Olivia-Maria Marcov si i-am atras inca atentia ca eu NU sunt Iulia Motoc.
Dar nu a fost totul, pentru ca acelasi comentator sau un altul, a postat un comentariu folosind chiar numele si prenumele meu, deci a scris un comentariu ca si cum l-as fi scris eu insami, intrucat se identifica in mod vizibil cu numele si prenumele meu intreg.
Am replicat si am postat la randul meu un comentariu, am adaugat numelui si prenumelui meu si initiala tatalui meu, Nicolae, adica N. si mi-am exprimat indignarea fata de indrazneala comntatorului, si faptul de a fi scris cu numele meu.
Nu am vazut nicio reactie din partea ziarului Lumea Justitiei nici de data aceasta si am impresia ca ziarul incurajeaza astfel de atitudini belicoase si necinstite, infractionale, mie mi se pare o infractiune sa indrazneasca un comentator sa scrie sub numele meu de familie si prenumele meu.
Daca pe cei de la Lumea Justitiei ii amuza comportamentele infractionale, acest lucru da de gandit si ingrijoreaza.
Dupa aceea, am parasit pagina Lumii Justitiei si am cautat sa citesc ultimele noutati de pe blogul Iuliei Antoanela Motoc.
Abia atunci am remarcat pe blogul Iuliei Motoc, ca ea publicase in vreo 3 parti, un interviu pe care l-a dat Televiziunii Romane, TVR1, un interviu pe care l-am privit si ascultat si care mi-a placut foarte mult, iar dupa aceea pe blogul meu am postat un articol, am scris adica si am facut trimitere la interviul Antoanelei Iulia Motoc care mi-a placut foarte mult.

Mai intai ma intriga sa citesc in Lumea Justitiei, adica intr-un ziar, faptul ca o fraza poate incepe cu : "Ca sa radeti de problemele la mansarda ... ", intr-un articol publicat fie el si la acea rubrica intitulata "Vorbe de Fumoar".
In ipoteza in care cineva ar avea probleme mentale, caci ce inseamna "probleme la mansarda" ? - nu cumva probleme la creier, adica probleme psihice,  - este uimitor si revoltator ca ziarul poate rade, se poate amuza si poate incita cititorii sa rada si ei de cutare persoana, care ar avea probleme psihice.
Fata de continuturile celor doua articole, - ambele publicate in 26 mai 2013 - al celui din Lumea Justitiei si al celuilalt la care Luju.ro face trimitere, anume articolul Sursei Zilei - ale caror link-uri le-am indicat mai sus, cu litere roz, care se refera la Iulia Antoanela Motoc si care incearca sa o caracterizeze si sa ii faca un profil, cu privire la educatia Iuliei Motoc care provine dintr-o familie de intelectuali ( ne spune sursazilei.ro ) si la faptul ca Iulia Motoc ar avea o personalitate narcisica, continua sursazilei.ro si inca, ca ea ar alerga dupa titluri si decoratii, ca ea nu s-ar amesteca si nu s-ar fi amestecat cu colegii atunci cand s-a aflat printre colegi ( a se vedea articolul surseizilei.ro ) se poate formula un raspuns, iata-l :
Mai intai ca, atunci cand in familie cel putin unul din parintii tai este un intelectual si nu oricare ci unul de varf sau unul semnificativ, cerintele parintilor pentru copilul lor sunt de timpuriu ridicate, copilului i se cere sa invete foarte bine, sa fie studios si sa isi ajunga cel putin, parintele intelectual atunci cand va fi mare.
Unui copil provenit dintr-o familie de intelectuali i se cere sa fie performant, sa ia note mari si foarte mari la scoala, caci mai intai incepem cu scoala, i se cere constant sa se pregateasca astfel incat intr-o buna zi sa fie la nivelul parintelui sau, ori al parintilor sai.
Foarte numerosi, sau nu putini sunt acei parinti care fiind sa zicem doctori, judecatori, profesori, au dorit sa isi pregateasca copilul pentru aceeasi profesie sau meserie si cand copilul a refuzat, si a optat pentru un alt domeniu al cunoasterii decat acela in care parintele sãu era format, pregatit, parintii au fost deceptionati.
Mama intotdeauna imi povestea cum tatal unchiului meu Dumitru Andrei, care era jandarm, isi dorea sa il vada pe fiul sau Dumitru, cand va fi mare, in halat alb de farmacist, dar crescand, unchiul meu s-a inscris singur si se pare, fara stirea parintilor la facultatea de Drept, devenind magistrat militar ( ceea ce a fost la inceputul carierei sale de magistrat, continuata cu aceea de avocat peste foarte multi ani ).
La randul sau, unchiul meu ar fi dorit ca macar unul din cei doi copii ai sai, altfel copii inteligenti, sa urmeze facultatea de Drept, dar ei au ales, unul arhitectura si altul medicina.
Parintii mei au insistat ca eu sa fac Matematica, desi eu am fost corecta si onesta si de la inceput le-am explicat ca nu doresc deloc sa ma inscriu la Matematica si ca nici nu sunt pregatita suficient pentru a face performanta mai tarziu in matematica, intrucat creierul meu nu este organizat pentru acest domeniu al cunoasterii, nu e structurat pentru a obtine performanta.
Una este sa inveti matematica la nivel de liceu si alta sa termini facultatea de Matematica si sa continui cu studii de doctorat, mai tarziu, si sa ai si realizari in acel domeniu al cunoasterii, de varf.
Am inteles de timpuriu ca tatal meu pur si simplu are un altfel de creier, intrucat in ce priveste stiintele exacte, matematica cu siguranta el are ceva in plus, fata de multi studenti sau absolventi sau profesori, pe de alta parte suntem personalitati diferite si suficient de tenace pentru ca fiecare sa ramana pe pozitia sa.
Tata discuta si scria matematica, citea matematica, ceea ce el facea, calculele pe care le realiza mental, matematice, pe vremea cand nu aparusera computerele te facea chiar sa te si sperii putin, este evident pentru mine ca el s-a nascut cu anumite capacitati, talente, abilitati, care il deosebesc de alti oameni.
Pe de alta parte, dincolo de matematica, personalitatea lui a fost intr-adevar mai interiorizata, mai inchisa, mai retrasa, si aceasta trasatura o au foarte multi intelectuali si profesori universitari, foarte multi oameni de stiinta, exceptie pot face uneori juristii, care prin specificul lor sunt si trebuie sa fie deschisi comunicarii, socializarii.
Intotdeauna a trait intr-o lume a lui, a calculelor, a ecuatiilor, fapt pe care mi l-a confirmat o colega de liceu si o vecina si prietena din copilarie a tatalui meu, Cornelia Stanescu cand la telefon, in urma cu cateva luni de zile mi-a spus ca atunci cand il vizita pe tata, mama lui, bunica mea Teodora, pe care nu am apucat sa o cunosc, caci a decedat inainte ca tatal meu sa se casatoreasca, ii spunea Corneliei ca tata nu este disponibil si ca stã retras in camera lui, ocupat cu "radicalii si ecuatiile lui", si aceasta " de cand este student la Matematica ".
O mare parte a activitatii stiintifice a tatalui meu a ramas nespusa, necunoscuta si el insusi nu prea vorbeste despre ea, dar mi-a spus odata inainte de 1989 ca a avut o activitate chiar in legatura cu Armata, in legatura cu navele, cu avioanele, in ce priveste constructia acestora, pentru ca tata cunostea bine mecanica solidelor, a fluidelor, aerodinamica si cate si mai cate.
Exista oameni cu adevarat dedicati stiintei, cercetarii, studiului neintrerupt si mi se pare ca in ziua de azi acest lucru pare un defect si este luat in ras.
Mai ales cand e vorba de juristi, ca si cum in domeniul Dreptului nu ar fi nevoie de oameni foarte bine pregatiti, studiosi sau foarte studiosi, cercetatori, in afara de practicieni - desi si unui practician i se cere sa cunoasca bine Dreptul.
Ma dezamagesc oamenii, oricare ar fi ei, care rad de cei care invata si studiaza si sunt aplecati spre studiu.
In plus, am observat tendinta puternica a oamenilor de a considera ca absolut orice persoana numaidecat face politica, din momentul in care reuseste sa se ridice.
Iar o cariera chiar se cladeste si cere un sacrificiu, nu vad cum altfel.
In timp ce poate altii petrec intr-un club si se amuza, oamenii de stiinta stau inchisi in biblioteci public, sau acasa, multi din ei, fireste, au o biblioteca personala importanta, - sacrificii cu siguranta se cer.
Nu stiu cine poate realiza o cariera profesionala fara niciun fel de sacrificiu, ma intreb.
Se pot aduce raspunsuri articolului din Lumea Justitiei si celui la care acesta face trimitere publicat de Sursa Zilei.
Sa ajungi la un anumit nivel, implica sa te si mentii, cel putin, daca nu sa ( si ) continui sa evoluezi.
Daca unii cred ca lumea aceasta functioneaza si poate functiona numai dintr-o activitate de ridiculizare si de jignire a oamenilor, pe care din nefericire cate unii o desfasoara, se inseala amarnic.
Lumea nu functioneaza numai pe baza de rautate si de barfa si denigrare, cu asta nu faci planeta sa se invarta.
Avioanele, navele care plutesc si merg pe apa nu se construiesc stand toata ziua sa razi de cineva sau lovind in oameni.
Nu este in schimb obligatoriu si nici nu trebuie sa fie, sa faci performanta, sa desfasori o activitate stiintifica.
Asta este adevarat, dar trebuie sa respecti pe toata lumea si sa nu lovesti oamenii.
Din pacate multi in Romania au lovit chiar romanii si continua sa ii loveasca, daca nu ar fi fost si nu ar fi asa, am avea o tara cu mai putini oameni saraci, cu mai putine cazuri de infractiuni, cu mai multi oameni fericiti si cu bunastare pentru toti, adica un standard ridicat de viata, ori suntem departe de asa ceva.
Am aflat si eu din ziar ca tatal Iuliei Antoanela Motoc a fost rectorul Universitatii Politehnice din Bucuresti, si ca ea se numea "Voina" inainte de casatorie.
Pe tatal meu il auzisem de multe ori vorbind despre un profesor universitar care se numea Voinea, adica cu "e", Voin-e-a, si nu Voina.
Insa ieri am cautat pe internet cu motorul de cautare google.ro si am gasit pe Wikipedia o fisa a profesorului Radu Voinea ( 24 mai 1923 - 11 mai 2010 ), inginer, membru si fost presedinte al Academiei Romane, insa nu am gasit pe wikipedia referiri despre profesorul Voina.
In schimb, un articol din Hotnews.ro publicat mai demult, anunta ca profesorul N.I. Voina a decedat in aprilie, cam pe 9 aprilie 2007, si spunea ca a fost un profesor, cercetator, savant roman, inventator, specialist in chimie si tehnologii moderne.
Nu stiu, ma intreb, daca acest profesor N.I.Voina a fost tatal Iuliei Motoc, dar nu cunosc raspunsul.
Dupa ce am terminat facultatea, in iulie 2009, candva in acesti ultimi ani, intr-o seara, stiu ca tatal meu a primit un telefon de la un inginer cred, care i-a anuntat decesul profesorului Voinea, era prin anii in care ma preocupam de master, si intr-adevar am constatat ieri pe wikipedia ca profesorul Radu Voinea a decedat in mai 2010.
Citind mica biografie a Iuliei Motoc, publicata in articolul din 26 mai 2013 de Sursa Zilei. ro, l-am intrebat pe tatal meu daca il cunoaste sau a auzit de profesorul Voina, cu "a" si fara "e".
I-am spus cã stiu bine cã l-am auzit vorbind despre un profesor numit Voinea, insa nu stiu daca este chiar Voina ?
Tatal meu mi-a raspuns ca profesorul Voinea avea mai mult de 80 de ani cand a decedat si cu privire la profesorul Voina mi-a spus : "Acela a fost altcineva. Este vorba de altcineva."
Avand in vedere ca Iulia Antoanela Motoc provine dintr-o familie cu un tata profesor, este firesc ca ea sa fie obisnuita cu studiul, cu performanta, sunt convinsa, stiu ca acest lucru i-a intrat in sange.
Pe de alta parte, exista oameni cu sau fara parinti intelectuali care nu ar trebui, o spun sincer, sa munceasca prea mult, caci munca chiar ii irita si le dauneaza.
Este adevarat ca s-ar impune pentru toti oamenii programe de lucru mai flexibile, si iarasi spun nici nu ar trebui toti oamenii "obligati" de vremuri, daca nu de parintii lor, sa devina intelectuali, sa urmeze o facultate, de pilda de cativa ani asa cere moda, si astfel toata lumea se inscrie la facultate.
S-a ridicat intrebarea daca Iulia Motoc ne poate apara la CEDO, in calitate de judecatoare.
Mai intai ca romanii inca nu sunt obisnuiti sa se respecte unii pe altii, sa nu faca abuzuri unii asupra altora si sa nu loveasca fatis sau din umbra alti romani, deci daca ei nu se apara intre ei in Romania, ei toti, ar vrea unii ca o singura persoana - judecator la CEDO - sa apere toata populatia Romaniei ?
Incetati dragi romani sa mai loviti in ceilalti cetateni, priviti in jurul vostru si vedeti ca unii nu lovesc pe nimeni si totusi traiesc, priviti cum i-ati lovit pe altii si va uitati cum sufera si pe urma radeti de ei.
Ce credeti, in aceste conditii, ca poate repara un singur om trimis la CEDO din partea Romaniei ?
Daca s-ar da la lumina zilei, public, toate discriminarile si persecutiile puse in practica in Romania, fata de cetatenii romani, ma intreb cand va veni acea clipa ?
Articolele din presa din 26 mai 2013, mentionate mai sus, spun despre Iulia Motoc ca atitudinea ei o face "antipatica" si ca ea nu s-a amestecat cu colegii ei.
Este de remarcat faptul ca in trecut, la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, acolo unde Iulia Antoanela Motoc a fost judecatoare prin anii 1995, mai exista o alta judecatoare tanara, Antoanela-Anemary Mares ( peste ani casatorita fiind s-a numit Costache ), aceasta din urma era rezervata, retinuta, insa in biroul ei, alaturi de colegele ei tinere judecatoare era foarte sociabila si adesea radeau impreuna, ori nu demult, pe 15 martie 2013, Antoanela-Anemary Mares-Costache a fost arestata si vad ca pana astazi nici nu a fost pusa in libertate, in ciuda incheierii favorabil a judecatorului Stan Mustata de la Curtea de Apel Bucuresti, din 25 aprilie 2013.
In ce priveste insa privarea de libertate, Antonela-Anemary este de mult timp arestata, a trecut o mare perioada de timp de cand ea este lipsita de libertate.
Iata, Antoanela-Anemary socializa si daca socializa cu colegele ei mai mult, nu am inteles in concret ce i-a adus aceasta deschidere in afara de porecla din partea unor colegi judecatori, colegii ei de la T.B., "Antonela-SRL" si o pereche de catuse ?
In trecut  nu am auzit niciodata ca Iulia-Antoanela Motoc sa fie considerata antipatica la judecatoria sectorului 2 Bucuresti si fiecare judecatoare era cum era, oamenii aveau problemele lor de viata, mai ales fiecare dorea sa aiba o casa, multi sau destui nu o aveau, sa isi poata creste copilul sau chiar sa isi intemeieze o familie, lucru normal.
Pe de alta parte, absolventii de Drept isi doresc in numar mare sa devina practicieni ai dreptului si mult mai putini sunt aceia care isi doresc o cariera didactica, in invatamant.

Astazi am citit pe site-ul Juridice.Ro un articol din 29 mai 2013 in care se anunta ca a fost respinsa pe 22 mai 2013, actiunea disciplinara initiata impotriva Mihaelei-Lamaita Ciocea, judecatoare la Curtea de Apel Bucuresti, de catre Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Iata o veste buna, m-am intrebat numai citind, aceasta care era, in ordinea cronologica, dintre actiunile disciplinare initiate in contra Mihaelei-Lamaita Ciocea, mai ales ca ea a tinut sa ne indice numarul lor exact mai demult.
A ramas Mihaela-Lamaita Ciocea la Curtea de Apel Bucuresti sau a fost la Ploiesti asa cum ii fusese "scris" printr-o alta hotarare a CSM, sa stea 3 luni bune la Curtea de Apel Ploiesti ?
Mihaela-Lamaita Ciocea a spus atunci ca va ataca la ICCJ, Hotararea CSM si nu se va lasa, un fapt foarte bun.

Revenind la Iulia Motoc, un alt articol din Lumea Justitiei scria despre faptul ca ea si-ar etala toaletele elegante pe un "parapet" "dinaintea avionului".
Mai intai ca personal nu inteleg, despre ce parapet poate fi vorba cand vorbim despre un avion ?
Am postat un foarte mic comentariu si am spus acelasi lucru, iar cineva mi-a raspuns, nu urat, neutru, mi-a spus ca ar exista un parapet la clasa "business", insa eu spuneam ca nu inteleg daca termenul de "parapet" i se poate aplica unui avion.
Daca, cu privire la un avion, putem vorbi despre un parapet ?
Eu am deschis inca odata Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, dar nu vad in semnificatia cuvantului parapet, vreo trimitere sau o punere in relatie cu avionul, ca mijloc de transport.
Pe de alta parte un "parapet" nu poate fi pozitionat, plasat, "dinaintea avionului", cum spunea articolul din Lumea Justitiei.
A vazut cineva avioane construite, avand in exteriorul lor un parapet ?
Daca exista ceva la clasa "business" poate ar trebui sa i se dea o alta denumire, dar nu "parapet".

Cat despre eleganta, Iulia Motoc intotdeauna s-a imbracat cam la fel, in acelasi stil, elegant dar simplu.
Mi-o amintesc pe Iulia Motoc candva, dupa 1995, poate prin 1996 sau chiar 1997 ( ? ), in fata usii grefierei-sefe a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, pe culoarul acelei judecatorii din cladirea Palatului de Justitie, astepta ceva.
Iulia Motoc era imbracata de sus pana jos in alb, intr-o bluza fara maneci si o fusta lunga pana la glezne, foarte simplu, iar in picioare ceea ce mi-a atras atentia, purta o pereche de sandale din piele naturala ( de buna calitate, este adevarat ), dar foarte rezistente si solide, baietesti, cu talpa plata, fara niciun toc si comode, in mana la un moment dat, caci parea pe picior de plecare, tinea un portofel din acela in care ne pastram si actele de identitate sau altele de acest gen, din piele, solid ; sandalele erau de culoare maro inchis, cred, si Iulia avea si o geanta simpla, poate tot de culoare maro.
In tot cazul era imbracata complet in alb, iar sandalele si geanta solida, erau maro.
Iulia-Antoanela Motoc...
...Inalta, cu parul ei lung, blond, neted si lasat liber pe spate exact cum procedeaza femeile franceze.
Cu ochii ei mari, luminosi, caprui si poate ca da, poate ca uneori putin de tot, misteriosi, in orice caz sensibili.
Pentru ca, iata, se impune sa spun si acest lucru si nu este nicio gluma si nu este nici vreo exagerare, asteptati, pentru a intelege, voi face o paranteza si voi explica...

....Francezii au tot felul de obiceiuri nescrise, dar foarte puternice si robuste in timp, care dainuie din timpuri stravechi, nu se stie exact de cand, si printre ele este si acela ca femeile franceze nu isi piaptana parul.
Relativ de curand, in urma cu vreo doua, trei luni de zile numai, pe site-ul yahoo.fr pe care citesc uneori Actualitatile, si ele sunt diverse, am citit un articol care povatuia femeile franceze sa nu se pieptene, cu nimica, si mai ales nu cu un pieptan din plastic, pentru ca parul se deterioreaza si obiceiul de a te pieptana nu e bun.
Nu am citit tot articolul, cunosteam obiceiul, cred ca erau aduse si alte argumente pentru care nu face bine si nu e sanatos pentru podoaba capilara sa o perii sau piepteni.
Mai ales cand in 1999 am locuit in Franta, a trebuit sa ma adaptez, in sensul de a proceda cum vor francezii si ei vor ca toti oamenii sa aiba aceleasi obiceiuri, asta inseamna ca in fiecare zi imi spalam parul, - sa fiu sincera acuma, eu il cam pieptanam totusi... - nu trebuia uscat cu foenul, dar eu il uscam ( ceea ce cred eu in scurt timp mi-a adus o constatare facuta, ca iarna energia electrica costã mai mult ca vara si "se consumã" mai multa ... ), dar stiu bine ca multe femei franceze nu isi piaptana parul, il lasa pur si simplu sa se usuce cand e ud, asa, simplu, fara foen sau alte surse de caldura.
Au fost insa si zile cand eu insami imi spalam parul dar nu il uscam cu foenul, desi imi pieptanam parul.
Pe de alta parte, in Franta la Coafor esti foarte bine ingrijita, si pieptanata, suvita cu suvita, dar aceasta operatiune intra in "actiunea" Mersul la Coafor, iar logodnicul meu tinea sa imi tund parul extrem de scurt, desi era deja tuns foarte scurt, el vroia si mai scurt, asa incat dupa aceea nici nu mai aveam ce pieptana !
Un alt coafor francez, un barbat de data aceasta, prima fiind o coafeza franceza, o femeie, a gasit la mine ca am un par incredibil de des, - care consumã multa apa la limpezitul parului ! - ori nu este deloc asa de des ( precum am vazut la alte persoane ) si ca trebuie rarit, astfel incat a taiat din el, cu atata perseverenta, el a fost multumit de rezultat, insa cand peste o luna, doua, am fost in Romania la coafor, coafeza a fost oripilata, tot aranjand ea parul meu i-am spus ca ultima data am fost in Franta la coafor, si atunci dintr-o data, ea mi-a spus : "Ah ! Si deci acolo v-au facut gaurile astea in cap ? In par ? " si a adaugat : "Este incredibil sa tunzi asa parul unei femei, v-au facut gauri in cap, in par ! Nu pot sa cred !
Coafeza din Romania avea o opinie complet opusa coaforului francez, anume ca unei femei ii sade bine si frumos cu parul des, si nu cu "trei fire numai in cap".
Da, am fost chiar la doamna Petruta, la al carei Coafor m-am dus timp de mai multi ani, din 1999, pana cand de catva timp am renuntat sa mai tai parul care imi creste incet, dar in general tot la ea voi merge cand voi relua calea Coaforului sau chiar voi avea nevoie.
Pe doamna Petruta am cunoscut-o prin Anisoara David, o colega asistenta medicala din anii 1988, 1989, de la Institutul Victor Babes de pe Splaiul Independentei, locuim in acelasi cartier, Drumul Taberei, iar doamna Petruta are un Coafor la parterul unui bloc cu zece etaje, la capatul liniei troleibuzelor 90, 91 si 93 chiar, la Valea Ialomitei, coaforul e amenajat in spatele blocului, intr-un fost garaj.
Odata chiar, intr-o iarna sa fi fost, am intalnit, dar nu cred ca m-a recunoscut, nu stiu in fond, o avocata pe care o stiam din vedere de la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, si despre care in 1995 cand am sosit in acea judecatorie auzisem ca fusese chiar judecatoare la aceeasi judecatorie, o cunosteau grefierele de sedinta mai vechi, si unchiul meu avocatul Dumitru Andrei o cunostea, o stia ; aceasta avocata a intrat in Coafor, parea ca o cunoaste bine pe doamna Petruta, si au stat de vorba, si a spus ca pentru vacanta de Revelion intentioneaza sa plece la Londra, unde isi rezervase deja cu sotul ei, cu familia, o camera, in chiar centrul Londrei, lucru de care se bucura chiar de pe atunci.
Colegele grefiere, sau una din colege imi spusesera ca aceasta tanara avocata - in fine, avea o varsta, dar era tanara inca - are copiii la Liceul German din Bucuresti, iar sotul ei era inginer.
Insa avocata, curajoasa si ambitioasa, l-a pus pe sotul ei, ascultator si cuminte si respectuos si familist sa se inscrie la facultatea de Drept, desi el lucra ca inginer de mai multi ani, si intr-adevar, dupa un timp cred - spun, cred - ca sotul avocatei a terminat Dreptul, si poate ca a ajuns el insusi avocat.
O doamna micuta, scunda, finuta, comunicativa, dar discreta, oameni care nu aveau nimic de impartit cu nimeni, nu faceau nimanui niciun rau, imi placea de ea, avusese si curaj intr-o anumita imprejurare.
Dar bine, sa nu ma indepartez de la subiectul postarii mele prea mult, pentru ca, din aproape in aproape, amintirile revin si o amintire o cheama pe alta...

Cu alta ocazie, trecand pe coridorul judecatoriei, usa incaperii grefierei-sefe fiind deschisa, pe Iulia Motoc am vazut-o inauntru, incercand sa dea un telefon ( probabil in exterior, telefonul grefierei-sefe avea linie directa cu exteriorul si cu strainatatea cred, iar telefoanele din birou aveau numere de interior, comunicau doar cu alte birouri din Palatul de Justitie, sau din cladirea de peste drum, pe atunci, a TMB ), si era imbracata tot in alb, poate chiar la fel, cu o fusta lunga si usor cloche, alba, si cu o bluza alba, sau poate era o rochie lunga de culoare alba, si in picioare, de data aceasta chiar mi-a retinut atentia faptul ca purta o pereche simpla de pantofiori ce se doreau balerini, cum avusesem si eu demult, dar demult in anii liceului, prin clasa a XI-a, a XII-a, candva prin 1985, m-am intrebat daca ea o fi avand tot din aceeasi epoca acei pantofiori care imi placusera mult si mi-i cumparasem desi imi erau putin ficsi dar alta masura nu gasisem atunci, erau pantofiorii mei de culoare bleu-marine cu o panglica alba din piele, ca si cum pe pantof ar fi fost "cusuta" o panglica alba, insa, am impresia ca nu erau, culmea, din piele naturala, sau poate asa se vindeau, ca fiind din piele ; pe atunci, e adevarat, in comertul romanesc gaseai pantofi din piele naturala, conditia era insa sa gasesti si numarul tau, iar eu nu prea gaseam, avand nevoie de o jumatate de masura, iar azi, dupa 1989, nici nu mai exista, nu se mai fabrica jumatatile de masura macar ! )
Iulia Motoc mai avea si o geanta comoda, simpla de tot, nu mai retin daca din piele, poate da, poate nu, dar solida, pe care o tinea pe umar ; nu era o geanta cocheta, dimpotriva una solida, de baza si simpla de tot ca model.

Multe doamne, atunci cand eram grefiera, am vazut ca, pe masura ce isi castigau salariul, viata, unele mai bine poate ca altele, in mare insa cam toate la fel, cel putin pe atunci prin anii aceia 1995, isi cumparau cand doreau haine elegante, chiar foarte elegante, dar nu era chiar o regula ; ele erau avocate sau consilier juridic, si mai rar pe atunci, judecatoare(le) !
Doamnele acelea preferau mai ales parfumurile bune si scumpe, mai ales parfumul frantuzesc.
Cu privire la haine, mie in Romania oamenii mi s-au parut intotdeauna simplu imbracati, dar de multe ori bine imbracati, aceasta in primul rand pentru ca ne putem cumpara numai ceea ce ne ofera piata, comertul, magazinele.
"Bine" imbracati inseamna ca omul la noi se imbrãca si se imbracã de sus pana jos, cu tot ce ii trebuie, pe cand de pilda in Franta, cutuma si moda cer sa ai cat mai putine haine pe tine ( chiar si daca afara este frig ).
Nici in Franta nu mi s-a parut ca hainele ar fi cine stie ce frumoase, multe sunt confectionate din materiale sintetice, dimpotriva, la Bucuresti puteai gasi uneori haine cu mult mai dragute sau de mai buna calitate, c-i drept cand le gaseai.
In schimb, in Franta exista haine pentru toate masurile si masuri mai mici, asa ca pentru o persoana ca mine, pe cand in Romania in general, in magazine hainele, rochii, fuste, bluze, erau de la masura 44 in sus, prea adesea si chiar masura 42 imi era foarte mare si se gasea mai rar (cel putin inainte de 1989).
In concluzie cu privire la Iulia Motoc, si in ce ma priveste atunci cand scriu vreun comentariu pe pagina Lumii Justitiei, ziarele sau comentatorii cu o activitate asidua si tenace, nu ar trebui sa spuna N'importe Quoi, adica Orice.
Nu cred ca, daca romanii au inca nemultumiri cu privire la standardul lor de viata, cu privire la respectarea drepturilor lor si libertatilor lor fundamentale, acest lucru i se datoreaza Iuliei Antoanela Motoc, chiar daca ea este judecator al CCR.
Din 1990 si pana in 2013 am avut destule necazuri in Romania si Iulia Motoc nu era judecator constitutional pe atunci, fiind numai de cativa ani unul dintre judecatorii Curtii Constitutionale a Romaniei.
De cand am inceput sa scriu, am luat si o pauza de masa, timpul trece rapid, am consultat si cateva pagini internet si iata, pe nebagate de seama s-au facut orele 15h58 la Bucuresti si in cartierul meu Drumul Taberei.
Sper ca nu ar da prin gand cuiva sa spuna ca scriu de la resedinta familiei Motoc, ca deja nu stiu daca sa plang sau sa rad.
Sa rad si eu de voi, v-ar placea ?
Aici este modestul apartament al unui profesor universitar, dedicat stiintei toata viata lui, pe numele sau Nicolae Marcov, da, in sectorul 6, va place mai mult asa Romania, - ziaristii (ziaristilor) de la Lumea Justitiei ?
Un om care a lucrat pentru Romania si care are un apartament in Drumul Taberei, daca Romania e o tara cu oameni onesti si buni la suflet, asta o demonstreaza numai destinele noastre.
Altfel, mie mi-a placut cu adevarat cartierul acesta Drumul Taberei si imi place Bucurestiul, dar nu imi place rautatea oamenilor.
Exista cate unii calici de avutii, niste neam-prost care nu se mai satura adunand si, in acelasi timp, calcand peste altii, peste cadavre, acestia va inspira mai mult respect ?
Ce munca depun acestia din urma ?
Ii calca la propriu pe altii si ii dau la o parte, ca niste criminali ce sunt.
Iulia Motoc si-a construit cariera ei prin munca, fara munca depusa de ea nu s-ar afla unde este.
Daca cineva are intr-adevar acum dedicatia, dorinta si experienta pentru a fi judecatorul Romaniei la CEDO, dintre cei propusi, ei bine Iulia-Antoanela Motoc este acel "cineva" sau acea persoana.
Si acum as vrea sa caut si sa citesc Acatistul Sfantului Emilian de la Durostorum, pentru ca la Biserica Nasterea Maicii Domnului din Drumul Taberei el isi are moastele, si intotdeauna il rog pe acest sfant sa imi dea sanatate si sa imi vindece suferintele, de pilda sa nu ma mai doara picioarele.
Si la biserica, cum spune Parintele Emilian, chiar sunt probleme complexe, eu as spune ca au fost inca din trecut, si sunt si astazi.
Si ca nu trebuie trecute cu vederea.