De mai multi ani de zile, de cand la slujbe merg la Biserica Nasterea Maicii Domnului din cartierul Drumul Taberei, de pe str.Targu-Neamt, si am inceput din Noaptea de Inviere a anului 1999, o noapte linistita, dar pe la miezul noptii imi amintesc ca au inceput sa picure stropi de ploaie, tot in liniste, cred ca atunci a fost, pot spune ca in parohia noastra ortodoxa, din nefericire prea putini tineri vin la biserica, cu regularitate.
Este insa adevarat ca la mari sarbatori, mai ales in noaptea Invierii, curtea bisericii si strada chiar se umplu de tineri, de persoane in varsta, de adulti sositi inclusiv cu copiii, dar acestea sunt mai degraba niste exceptii.
In schimb, la Biserica Rusa, am fost impresionata cand la o slujba de acatist a Sfantului Nicolae, Episcopul Mirelor si Lichiei, patronul bisericii Studentilor cum mai este numita Biserica Sf. Nicolae sau Rusa din str. Ion Ghica nr. 9, sector 3, asa micuta in interior cum este ea, biserica s-a umplut de credinciosi de toate varstele si nu putini erau tinerii si chiar adultii in toata firea si inca in plina putere.
Mult mai demult, prin anul 1990 sau 1991 am fost la slujba in noaptea de Inviere la Biserica Rusa si atunci, de asemenea, erau foarte multi credinciosi sositi la slujba, numerosi incat nu puteai respira, ca dovada ca nici nu am simtit cand mi-am pierdut cunostinta si mi-am revenit imediat ce am simtit aerul racoros al noptii in plamani, pentru ca un cetatean sau un bun crestin, impreuna cu tatal meu m-au scos la aer.
Ma intreb azi oare de ce sa nu spunem lucrurilor pe nume ?
Desigur ca trebuie, se impune sa respectam toate varstele si pe cei batrani si sa nu uitam ca intr-o buna zi, daca vom trai, si noi vom ajunge in varsta.
Cu toate acestea, sincer vorbind este un spectacol deplorabil si trist ca intr-o biserica, in general, ca o regula, la slujbe sa vezi mai mult credinciosi de varsta a treia, uneori sunt seri in care s-au tinut slujbe de acatist, vinerea in special, in care biserica era aproape pustie si numai cateva femei batrane sau foarte batrane intindeau acatistele lor, preotilor ca ei sa le citeasca.
Tinerii sunt foarte putini, cei care cu regularitate vin la biserica, trebuie sa recunosc ca, daca pe fratele meu l-am indemnat intotdeauna sa mearga la biserica des si el chiar a fost receptiv acestui indemn, eu nu am reusit sa fiu intotdeauna prezenta cum as fi dorit.
Duminica dimineata, la sfanta Liturghie sosesc si tineri, intr-adevar, dar in peisaj predomina in continuare persoanele mai in varsta.
De-a lungul anilor, acest peisaj s-a schimbat, persoane care veneau intr-o perioada la un moment dat au incetat sa mai vina, sau vin dar mult mai rar, altii deloc, desigur ca si anii trec si aduc cu ei, mai ales celor in varsta infirmitatile si slabiciunile caracteristice varstei si firesti.
Persoanele care la varsta a treia raman in forma, energice si pline de viata intr-un fel au mare noroc ca isi pot trai cu bucurie si optimism mai ales batranetea, asa, ca niste tineri.
Sigur insa ca acest cartier este mult mai mare si din cate am auzit, slujbele la biserica de la Piata Moghioros, aceea avand o cupola aurita si rotunda, numita "Sfanta Vineri", intrucat are hramul Sfintei Parascheva, reunesc intotdeauna multi credinciosi, uneori slujbele, preotii se aud pana departe, la noi, desi ne aflam la o statie buna distanta, caci, fireste, vorbesc la microfoane care amplifica vocile.
O biserica mai noua, dar mare, este aceea a Sfantului Andrei de la Valea Argesului care are si o cantina sociala din cate am auzit.
Stiu ca, in trecut, tineri din parohia noastra, de pilda vecinul nostru pictorul impreuna si cu tatal lui cand acesta traia inca, duminica mergeau uneori la Biserica Sfantul Andrei, o vreme alti doi tineri au sosit la biserica noastra Nasterea Maicii Domnului si au spus acelasi lucru, ca ei sunt prezenti duminica la Sfantul Andrei.
Oricum ar fi, bisericile trebuie sa isi tina portile deschise si oamenii, credinciosii sa mearga chiar in mai multe biserici, sa se roage, sa se inchine Mantuitorului, Domnului nostru Iisus Hristos si sa se simta deopotriva bineveniti in orice biserica s-ar opri.
In ziua sarbatorii sfintilor Constantin si Elena, 21 mai 2013, o zi cu mult soare si caldura, dupa terminarea slujbei cand oamenii au fost invitati sa serveasca coliva cu o capsuna in varf si sarmalute, chec, miere, putin vin si au facut rand in curtea bisericii, in dreptul Centrului Social, o cladire scunda, mica, de unde se distribuie la ocazii si sarbatori, mancare, alimente, credinciosilor, desigur ca s-a facut si putina, dar nu multa imbulzeala.
In curtea bisericii sunt si masini, dar masinile sunt mai ales ale preotilor nostri.
Ei bine, la un moment dat, desi nu o cunosc si nu stiu cine era, a intrat si o tanara, sa tot fi avut 30 sau peste 30 de ani, frumusica, ingrijita, moderna, care conducea o masina mare, de culoare gri metalizat, chiar foarte mare, gen "Aro", o masina de teren adica, francezii numesc o astfel de masina " Une quatre-quatre" sau "4 X 4 ".
Cu parul ei negru, vopsit negru, lung si neted, usor sau lejer prins intr-un fel de coc, cu jeansi, adica cu pantaloni blugi de culoare gri deschis, mulati pe picior, cu balerini albi in picioare si un tricou alb, tanara s-a plans ca i s-ar fi descarcat bateria autoturismului celui mare si impresionant, te intrebai cum de a reusit sa isi faca loc cu el in curtea bisericii si printre credinciosii asezati la rand la tavitele cu miere si sarmalute.
Inaltuta si uscativa, cu tenul si pielea brune, o bruneta cu ochii caprui-negri, tanara i-a spus unuia dintre preotii nostri ca masina ei are nevoie sa isi incarce bateria, astfel incat preotul, intotdeauna dornic sa poata ajuta si bucuros cand te poate ajuta cu ceva, a intrat in masina lui, a scos masina din locul in care era parcata si a intors-o si a avansat cu ea, cat mai aproape de masina cea mare, scumpa si moderna a tinerei brunete, o masina atat de mare si scumpa si impunatoare, cu o baterie atat de slaba, iata iti poti spune, asta inseamna sa pui pret numai pe bunurile materiale !
Vazand ca in toata curtea bisericii o alta masina la fel de scumpa si de mare nu se mai afla, te puteai intreba chiar daca nu cumva masina era din dotarea unei institutii.
Nu cunosc insa raspunsul.
Preotul nostru si-a oprit masina fata in fata cu masina cea gri metalizata, si si-a ridicat capota motorului sau, apoi cu ajutorul unor...cum sa le numesc... fire, cabluri, avand la capete niste clestisori rosii si albi pe care i-a legat la motorul masinii celei impunatoare a tinerei, a inceput astfel sa incarce si sa alimenteze bateria tinerei femei.
Intre timp insa, tanara coborase din masina ei si discuta cu preotul, ea a privit in jurul ei cateva clipe, apoi i-a pus preotului o intrebare, dupa expresia chipului ei, desi nu stim ce intrebare i-a pus, s-ar fi zis ca intreaba ceva la maniera : "Cutare ce cauta aici ?", sau o varianta a acestei intrebari, pentru ca, iata, preotul i-a dat un raspuns cam asa : "C.... K... ne-a spus ca ea e altfel ! "
Cateva momente mai tarziu, o doamna care sedea la randul la tavita cu sarmalute, mai scunda decat tanara si decat mine, dintr-o data a spus cu voce tare ca tanara a lovit-o in cap cu portiera masinii ei mari si inalte, gri, si nici macar nu si-a cerut scuze.
Fiind mai in varsta, femeia a dus mana la cap si a inceput sa se planga si sa spuna cu teama ca, " acum poate patesc ceva la cap !"
Ea a indicat din nou spre tanara, spunand ca nu e atenta si ca nici macar nu s-a deranjat sa isi ceara scuze.
In acest timp, tanara a auzit-o prea bine, ea statea cu spatele la femeia mai in varsta, roscata, si dintr-o data, o auzim ca spune tare : "Da, doamna, sa stiti ca am vrut, ca am facut intentionat !", iar tonul vocii era mai degraba plin de plictis si lehamite.
Acuma, nu stim deloc, eu una nu stiu deloc cine putea fi aceasta persoana tanara, dar m-a pus pe ganduri raspunsul dat de preot la intrebarea ei.
Indraznesc sa spun, sa deduc ca tanara femeie chiar il intreba pe preot "ce cauta aici cutare ?", si daca asa ar fi fost, acest fapt ma pune pe ganduri si ma nedumereste.
Pentru ca, altfel cum sa explici sau cu ce sa pui in relatie, raspunsul dat ei de preot : "Nu stiu. K... ne-a spus ca ea e altfel !"
Nu stim deci cine era tanara, sau daca o masina asa scumpa chiar ii apartinea ei, sau era a vreunei institutii a acestui Stat roman, care daca asa ar fi si daca fata apartinea si ea vreunei institutii, pesemne ca nu a inteles ca traim in libertate, in tara in care ne-am nascut si ca putem fi la biserica sau in alt loc prezenti oricand.
In jurul incheieturii fata avea diverse bratari sa fi fost ele, nu stiu cum sa le numesc altfel, si una din ele mai mare, lata, de culoare alba, in ton cu tricoul alb cu maneci scurte, asortat cu blugii gri-alb, usor albi, si ca lungime coborand pana la glezne si oprindu-se la glezne.
O fata imbracata sport si cu haine noi si eleganta, totusi simplu, insa a carei atitudine m-a nedumerit putin.
Dar, acuma mai bine sa revin la mica noastra comunitate de prieteni crestini, de tineri pe care de obicei ii putem intalni la biserica Nasterea Maicii Domnului.
Mai intai, am tras concluzia, dar nu e rau nici asa, dimpotriva, baietii intre ei leaga mai repede o relatie de prietenie sau socializeaza mai repede, alaturi de fratele meu sunt Mihaita, care era student la una din facultatile universitatii noastre "Spiru Haret", care insa in ultimul sau an, inainte de licenta a plecat in Spania de unde s-a intors destul de repede, insa si-a amanat astfel examenul de licenta pe care nu stiu daca l-a sustinut in cele din urma la facultatea de contabilitate.
Mihaita insa, cunoscand locurile, campusul Universitatii Politehnice ( de Stat ) unde Universitatea noastra particulara "Spiru Haret" are cel putin doua cladiri in care isi au sediile doua facultati, una fiind aceea de Contabilitate, inainte de examenul meu de licenta din 4 iulie 2009, cand cu numai o zi ( nu stiu daca doua ) pe pagina internet, facultatea noastra de Drept a publicat listele noastre, ale studentilor inscrisi la licenta si sediile facultatilor, locatiile unde vom sustine examenul de licenta, ori litera "M" urma sa dea licenta undeva, intr-o cladire a campusului Politehnicii, ei bine, atunci cand nu stiam cum sa ajung acolo, necunoscand campusul, decat mai mult din auzite, demult, foarte demult, prin 1987 am fost cu o colega de liceu acolo, insa nu pot spune ca eu as cunoaste campusul acela, Mihaita i-a aratat fratelui meu, iar fratele meu m-a ajutat, pentru ca eu aveam probleme inca mari cu rinichii, si m-au condus amandoi chiar in ziua examenului, pana in poarta facultatii unde am dat licenta.
Pe drum, multe masini erau ale colegilor nostri studenti-absolventi ai facultatii de drept a USH, inscrisi la licenta in acea luna de iulie 2009, si ne intrebau cum ajung in cutare loc, ne-am dat seama imediat ca sunt colegii mei si fratele meu le spunea sa ne urmeze "Si noi mergem acolo !", astfel incat am alcatuit un mic sir de masini pana in poarta facultatii cu pricina.
Un alt bun prieten, dar el prefera baietii, este chiar pictorul nostru talentat cum il numesc eu, el chiar este talentat, dar uneori este mai rezervat fata de fete, insa ramane fidel prietenilor sai de parte sau sex masculin.
In primavara-vara 2010 acest prieten s-a deschis fata de mine, dar m-a pus in garda de la bun inceput ca el are o retinere fata de fete, si dupa acea perioada de timp in care am iesit impreuna, am discutat, ne-am plimbat, am fost si la slujbe la biserica parohiei Adormirea Maicii Domnului, romano-catolica de la drumul taberei nr. 39, si chiar la o slujba la Catedrala Sfantul Iosif, nu am ajuns sa vizitam Muzeul National de Arta cum dorea acest prieten, si m-a invitat de cateva ori, este drept, poate totusi pe viitor se va intampla si aceasta, - el s-a retras si s-a inchis in sine, dar din trecut am remarcat ca are perioade in care simte nevoia sa fie mai singur.
Totusi, pe fratele meu il tunde, da, il tunde, cu consecventa, cu masina electrica de tuns si il aranjeaza ca un adevarat coafor, iata un alt talent al prietenului nostru care este pictor, caci el a absolvit o facultate de Arte Frumoase, a unei universitati particulare.
In afara de Mihaita si prietenul nostru pictor, mai vine la Biserica Nasterea Maicii Domnului si Cristian, caruia tinerii ii spun "Militaru", intrucat el a lucrat multi ani pentru Armata si in cadrul Armatei, fiind, nu stiu prea bine, maistru militar sau inginer militar, am stat de vorba cu el o data, putin mai mult, pe o banca in curtea bisericii la o sarbatoare a Sfintei Cruci, ceea ce inseamna ca a fost intr-un an pe 14 septembrie, o zi insorita, calda, insa nu chiar de vara, atunci Cristian si cu mine am vorbit mai mult si el mi-a spus ca este cu vreo 4- 5 ani mai mare ca mine si ca, impreuna cu alti colegi in trecut, la un moment dat au fost disponibilizati din Armata.
Poate de ziua Sfintei Cruci, poate la o alta sarbatoare, nu este insa asa de important acest aspect.
Atunci cand Cristian este bine dispus si are timp, este un partener de conversatie plin de talent, placut si instruit, inteligent si prudent, iar vorbirea lui graseiaza usor si placut, pune deci accentul putin mai mult, ca un francez, pe consoana "r".
Este si plin de seriozitate, dar si de umor cand e bine dispus, odata mi-a spus ca ii placeau candva benzile desenate cu 'Porrrky" ( Porky ) si un alt personaj al carui nume il retin oarecum, Milred, Milfred ( ? ) dar nu precis, trebuie sa mi-l amintesc, si vocea lui a graseiat placut pe acel "r" din cuvantul "Porky".
Da, Milford era, Cristian vorbea despre Porrrky si Milforrrd.
Insa Cristian nu vine intotdeauna la biserica si odata mi-a explicat cã "mai lucrez cand pot si pe unde pot", de aceea uneori nu are timpul necesar, altadata mi-a spus ca a fost plecat in Delta Dunarii unde "am prins o furrtunã perrrfectã !", mi-a zis el prelungind si graseind lejer, usor, pe "rrrr..."
Tin minte totusi ca eram imbracata nu tocmai de vara, dar nici gros, cu un pulovar peste o bluza alba de vara, si un pantalon, desi aveam ochelarii de soare si chiar batea puternic soarele, ne-am asezat pe o banca si am descoperit ca prietenul nostru crestin Cristian, " Militaru' " cunoaste o multime de lucruri...
Stiu ca am ras cu el, cand mi-a povestit despre puterile - parca - ale calugarilor tibetani care printr-o simpla atingere pot programa moartea unei persoane, Cristian mi-a spus ca a auzit el, ca asa ar fi murit celebrul Bruce Lee.
Este suficient sa te atinga cu mana, usor pe umar, sau pe spate, in trecere, pentru ca o boala, cancerul de exemplu, sau chiar moartea sa survina nu imediat atunci, ci chiar peste un timp considerabil, peste ani, mi-a povestit Cristian ca aceasta s-ar numi, aici eu am ras, "palma vibrrratoarrre".
Eu am ras si i-am spus "Daca te bate pe umar cu mana, tu sa-i dai cu limbile de foc sau cu busuiocul sfintit !"
Limbile de foc sunt frunzele de nuc sfintite, pastrate in altar si care ni se impart noua credinciosilor la sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh.
Cristian mi-a spus insa, ca asa fiind, el vine la Biserica si se miruieste, si este astfel protejat de oameni cu intentii sau ganduri urate.
Dar, desigur povestea lui Cristian nu e amuzanta, el a suferit pentru ca nu a mai lucrat in cadrul Armatei unde lucrase un numar de ani.
Pe 21 mai 2013 l-am zarit la biserica, cred ca era cu mama lui, care insa statea cu spatele intr-un mic grup de persoane si pe Cristian l-am vazut tinand de toarta unui cos, impreuna cu mama lui, pe care il leganau si in care era coliva, intrucat s-au sfintit painea, coliva, cozonaci sau ale asemenea alimente aduse de credinciosi la sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.
Intr-un alt an, poate chiar in 2010, in Noaptea de Inviere, intr-un grup mic, pe fratele meu l-am vazut alaturi de Mihaita, dar si de alti doi tineri, dintre acestia unul din ei mi-a spus ca cel mai adesea merge la slujbe la biserica Sfantul Andrei, el mi-a spus si ca lucra in domeniul constructiilor si mai exact al decoratiunilor, pe acesti doi tineri insa numai pasager, in trecere, i-am cunoscut si nici nu i-am mai vazut dupa aceea la noi la biserica Nasterea Maicii Domnului din strada Targu-Neamt.
Prietenul nostru pictorul, care a fost elev la scoala generala nr. 155, in timp ce eu am fost la scoala nr. 169 - sunt doua scoli generale situate una langa cealalta - are la randul sau un alt coleg de scoala, si prieten, poate chiar alti doi colegi si prieteni, dar unul dintre ei are familie, si personal nu prea l-am intalnit la biserica cand am fost eu, insa am intalnit-o pe sotia lui uneori, iar mama i-a intalnit pe amandoi de cateva ori.
Insa aceasta tanara familie este foarte credincioasa.
Ramane intrebarea la care in mod direct nu am raspuns, " de ce ne rugam ? "
Raspunsul, in mod indirect, rezulta din cele scrise mai sus, pentru ca oamenii sunt credinciosi, sunt botezati, pentru ca au avut suferinte in viata lor sau mai au inca, pentru ca viata nu a fost prea blanda cu unii dintre ei, dimpotriva, si cu totii simt nevoia sa fie iubiti si protejati de Dumnezeu.
Fiecare are motivele lui, dar sunt oameni care cred cu adevarat in Dumnezeu si pe care Dumnezeu nu i-a lasat.
O alta persoana pe care o intalneam la biserica inca de prin anii 1999, 2000, in cativa ani, tinand post, eu zic ca tine post, chipul i-a devenit luminos si alb chiar, este o doamna, - doamna Gabriela - care in timpul zilelor revolutiei romane din 22 decembrie 1989, iesind de la locul sau de munca, a primit pur si simplu un bolovan in cap, cu forta, aruncat intentionat, cu putere, si care pur si simplu a izbit-o in plin.
Desigur ca a fost imediat dusa la spital, operata chirurgical, si a suportat chiar doua operatii chirurgicale in timp.
Prietenul nostru pictor este de parere ca neaparat se impune sa fii prezent duminica la sfanta Liturghie, si aceasta, in fiecare duminica.
Cu timpul, in anii din urma, Biserica Nasterea Maicii Domnului a deschis o Biblioteca cu carti predominant despre credinta ortodoxa, dar nu numai totusi, la inceput am auzit ca oamenii au daruit noii biblioteci multe carti, astfel incat nici nu au incaput toate in incaperea frumoasa care azi adaposteste Biblioteca si se afla chiar la intrarea in biserica, in partea stanga cum intri in biserica noastra.
La chioscul din curtea bisericii o gasim intotdeauna pe doamna Olga care vinde iconite, prescuri, lumanari, tamaie, icoane, si doamna Olga a lucrat multi ani, pana la un moment la care locul sau de munca si nu doar al sau, a fost disponibilizat, intr-un fost institut sau o fosta intreprindere de Stat, cunoscuta inainte de 1989, aflata undeva pe Calea Victoriei cred.
De mai multi ani, impreuna cu sotul ei, se ocupa de chioscul din curtea bisericii si intotdeauna te incurajeaza cu o vorba buna, te intreaba ce mai faci, are o foarte buna memorie si este o persoana care intelege bine realitatea si dificultatile altora, nu numai pe cele intampinate personal si este foarte corecta.
Doamna Olga si sotul ei au si copii pe care trebuie sa ii creasca, imi amintesc cum intr-un an, era iarna, sa fi fost in apropierea sarbatorilor de iarna, a Craciunului, in 2009 oare, am auzit ca peste noapte sotului doamnei Olga i s-a facut rau, mai exact nu se mai putea misca, merge si tine in picioare si pe picioare, si a fost dus la spital, insa dupa mai multe zile si-a revenit si multumita lui Dumnezeu astazi este sanatos, si pe 21 mai 2013 era la chiosc impreuna cu sotia lui, doamna Olga.
Am intrebat-o atunci pe doamna Olga ce stie despre domnul Mihai, si intr-un fel dupa aceea, un aspect m-a amuzat putin, pentru ca la acel moment nu stiam ca este chiar sotul ei.
I-am spus ca ma voi ruga pentru domnul Mihai si voi aprinde o lumanare, sa se faca bine.
"Amuzant" a fost ca nici ea nu mi-a spus atunci ca este sotul ei.
Prin iarna anului 2010, odata am fost la biserica cu o colega de facultate si de master, careia i-am aratat biserica noastra, cu Mihaela, ea insasi o fata credincioasa si doamna Olga a sosit atunci in biserica si a stat putin de vorba cu mine, nu era o zi de slujba insa noi am lasat acatistele noastre in biserica, de aceea venisem.
Si era tot cu putina vreme inainte de Craciun, la scurt timp dupa aceea, preotii au inchis biserica si au pornit cu Icoana in casele noastre, intrucat parohia este mare, le ia ceva timp sa ajunga in casa fiecarei familii.
In anii facultatii am avut ocazia sa vorbesc cu colegi credinciosi, astfel odata Alexandru mi-a povestit ca de cate ori intra in Catedrala Patriarhala "Sfantul Dumitru", aceea de pe Dealul Mitropoliei din zona Unirii, unde sunt moastele Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov, Ocrotitorul Bucurestiului, dar si moastele ( maxilarul ) Sfantului Ioan Gura de Aur, catedrala avand hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena si Sfantul Dumitru, ii merge bine, si el a avut de intampinat o operatie chirurgicala, de hernie, la catva timp insa dupa terminarea facultatii, dar s-a refacut ; mi-a spus atunci, in facultate, ca s-a rugat intotdeauna si pentru tatal lui care se confruntase cu niste probleme de sanatate.
Impreuna cu o alta colega in anul IV de facultate, inainte de sesiunea de examen de iarna, aceea de la sfarsitul primului semestru, am fost la biserica Zlatari de pe Calea Victoriei, si anume la sfintele moaste ale Sf. Ciprian, am asezat grila cu intrebari si raspunsurile schitate de noi, pentru examen, chiar deasupra raclei, pe racla cu moastele sfantului.
A fost sesiunea in care am obtinut numai note foarte bune, dar foarte bune.
Elena avusese o foarte buna idee.
Apoi, o colega credincioasa era Mihaela, care mergea adesea la sfanta manastire Radu-Voda sa se roage, impreuna si cu sora ei geamana, nu stiu daca acolo sunt si moastele sfantului Nectarie, dar stiu ca Mihaela i se ruga mult Sfantului Nectarie si odata a vrut chiar sa imi ofere sticluta ei cu mir sfintit de la sfantul Nectarie, i-am spus insa ca, din moment ce se gaseste de cumparat, voi cauta sa merg intr-o buna zi si eu la Radu-Voda sa imi cumpar.
Insa si eu pastrez mir sfintit in casa, de la o alta biserica, de la slujbele sfantului Maslu facute, de la icoana Sfantului Nicolae, de la Biserica Rusa, biserica care are chiar hramul sfantului Nicolae, episcopul Mirelor si Lichiei cum am mai scris.
Intr-un an, poate in primavara 2010, sau 2011, anul in care Mihaita a fost plecat in Spania ( ? ), mama mi-a spus venind acasa de la slujba, ca l-a intalnit la biserica pe Mihaita care i-a urat pentru mine "la multi ani !" cu ocazia Sfantului Olivian.
Sfantul Olivian este sarbatorit in calendarul ortodox in ziua de 29 mai si, sincer, nici nu stiam ca exista, dar Mihaita a fost prompt.
Alti buni credinciosi din parohia noastra sunt Irina si Robert de la biblioteca "Filocalia" a bisericii Nasterea Maicii Domnului, si Amalia-Elena care ne-a servit cu bomboane de ciocolata intr-un an, tot prin 2010 sau chiar 2011, de Sfanta Elena, si cu Fanta de portocale, Amalia-Elena era studenta la facultatea de Limbi straine a Universitatii Bucuresti, la Germana-engleza, ea dorea chiar sa plece vara sa lucreze in Germania, dar am auzit ca in cele din urma ar fi renuntat.
De altfel pe unii dintre prietenii nostri credinciosi i-am regasit si pe facebook, pe Mihaita, pe Catalin pictorul nostru care apoi s-a retras, pe colegul lui Catalin de la scoala generala nr. 155, pe Irina si pe Robert, pe Amalia-Elena.
In ce il priveste pe Mihaita, am ajuns la concluzia ca lui chiar ii place sa se roage si sa fie prezent la slujbele de la biserica.
Toti acesti tineri, in general, au avut de intampinat surprize neplacute ale vietii, dar si-au pastrat credinta, iar Irina mi-a spus ca ea tine post luni, miercuri si vineri si m-a sfatuit sa procedez la fel, sau sa reincep, cand i-am povestit ca mai demult prin anii 1996 si eu obisnuiam ca, de trei ori pe saptamana in aceste zile, sa tin post.
Daca ma gandesc bine, i-am spus eu Irinei atunci, tineam post si chiar negru mai ales in zilele de sedinta publica de judecata, cand uneori ramaneam multe ore in sedinta si nu aveam cum sa mananc.
Si in restul zilelor saptamanii cand aveam mult de lucru, de fapt, mai mereu, la judecatoriile sectoarelor 1 si 2 unde am lucrat intre 1993-1999.
Dar Irina m-a asigurat ca acel "post" sau lipsa de hrana, "nu se considerã", "nu se pune", intrucat trebuie anume sa tii postul, din vointa ta expresa, cu intentie si anume luni, miercuri si vineri, iar faptul ca nu mancam, pentru ca nu aveam timp nu se pune la socoteala, sau nu se considerã.
Un alt tanar credincios pe care l-am cunoscut prin anul 2010 sa fi fost, este Alexandru care o vreme a vandut niste reviste, tiparituri de credinta, la Biserica Sfantul Andrei de la Valea Argesului, din cate intelesesem biserica Sfantul Andrei avea tipografia ei si la zile de sarbatoare, carti si reviste erau expuse si scoase la vanzare.
La inceputul verii anului 2010 l-am cunoscut pe Alexandru, despre care numai auzisem vorbindu-se, eram in oras cu prietenul nostru pictorul, la Universitate la statia RATB de 268, aceea din zona fantanilor de la Universitate si peste drum de Intercontinenal, cand il vad pe Catalin ca da semne de recunoastere a unui prieten al sau, prietenul sosea de pe Bulevardul Magheru, a traversat strada dinspre Intercontinental, si s-a oprit in statie unde noi asteptam autobuzul acesta care soseste la cel putin 20 minute, chiar 30 de minute si chiar la o ora s-a intamplat sa soseasca si care ne conduce direct in Drumul Taberei.
Atunci, Catalin mi-a facut cunostinta cu Alexandru iar el ne-a povestit ca trecuse, cred, in acea zi, pe la manastirea Sf. Antim.
In autobuz ne-a oferit revistele lui despre credinta ortodoxa, eu am cumparat una, iar prietenul nostru pictorul a spus ca el le cunoaste, le are, ah, da, de fapt ne-a aratat si oferit mai ales niste Brosuri, in volume, din colectia "Din invataturile Parintelui Arsenie Boca", eu am ales " Despre durerile oamenilor. Prapadul adus de patimi ( vol.3 )", o brosura tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic Episcopul Argesului, de la editura "Credinta stramoseasca", 2005, consilier editorial fiind Preot Nicolae Tanase, editie ingrijita de Manastirea Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil ( distribuitor unic "Pelerinul", Iasi ) ; fiecare brosura avea copertile in culori diferite, aceasta fiind albastra, iar o alta brosura verde, avand pe coperta portretul Parintelui Arsenie Boca.
Cat priveste revista despre credinta ortodoxa, de la Sfantul Andrei, ea are intotdeauna copertile de culoare galbenã si pe coperti, icoane.
Iata ce scrie pe revistele pe care le avea Alexandru, fapt care se explicã cand ii privesti cartea de vizita pe care mi-a oferit-o si pe care este mentionata " Asociatia Ortodoxa "Frãtia" " alaturi de numele lui : Alexandru-Stere ; eu intelesesem ca el ar fi presedintele asociatiei, dar cand l-am intrebat el nu a spus cã asa este...
...Denumirea revistei este "Revista Ortodoxa Sf.Andrei" si pe coperta sunt mai multe mentiuni, precum : "Maran Atha" si "Vino Doamne !", "Crestinul Azi", "Adevarul vã va face liberi" ( In. 8, 32 ), Credintã, Caritate, Culturã, Libertate, Nr. 1-3 / 2010 An 20, iar pe coperta din spate este indicat pretul 1,50 lei si este pictata absolut superb, o icoana mare a Maicii Domnului cu pruncul Isus in brate, invesmantata fiind in rosu Maica Domnului si albastru, rosul predominã, albastrul se vede mai putin.
Pe coperta din fata este pictat Mantuitorul Isus, rastignit pe Cruce, deasupra fiind initialele I.N.R.I., iar la picioarele sale insangerate Maica Indurerata, cu capul aplecat pe picioarele ranite ale lui Isus, ingenuncheata, imbracata in albastru, culoare ce predominã si in rosu, dar rosul nu predominã.
Pe coperta din spate sau ultima coperta, in interior se mentioneaza ca "revista este sprijinita de Asociatia Ortodoxa Fratia" si ca "apare cu binecuvantarea Bisericii Ortodoxe Romane din anul 1990", adresa redactiei fiind Parohia Ortodoxa Sf. Andrei, Aleea Parva nr. 1 B, sector 6, Bucuresti.
Aceasta este chiar adresa bisericii Sfantul Andrei.
Pe prima coperta, cea din fata, in interior sta scris : "Stimati Cititori, cititi si difuzati Revista Ortodoxa Sf. Andrei cã sfanta este lucrarea ei. Trei mari principii doreste revista sa promoveze : spiritualizare, iubire si unire intre oameni. [ ... ] "
Cand am ajuns la piata Moghioros si am coborat din autobuzul 268, ne-am oprit in parcul nostru Drumul Taberei, deschis atunci, si langa lac ne-am asezat pe o banca, iar Alexandru ne-a povestit ca el isi doreste sa faca misiune, sa fie un fel de apostol, de evanghelist.
Dupa cateva luni, prin iarna, l-am vazut - si eu cred ca el era, nu am vorbit insa cu el atunci si nici el cu mine - chiar la noi la o slujba la biserica Nasterea Maicii Domnului, si daca era el, atunci era si foarte schimbat caci isi lasase barbã, ori eu il cunoscusem fara barba, complet ras.
M-am rugat pentru el, intrucat ii doream reusita in planurile lui de credinta, iar prietenul nostru pictorul mi-a spus la un moment dat, ca, din pacate Alexandru nu ar mai fi fost in gratiile preotului de la biserica Sfantul Andrei, intrucat preotul il socotea intr-un fel prea "independent" si nu era de acord cu el.
Nu stiu ce opinii diferite au avut, in legatura cu credinta ortodoxa, insa m-am rugat pentru Alexandru si pentru preot, sa se impace.
Pe preotul respectiv nu il cunosc absolut deloc, insa eu ma rog pentru toti preotii si pentru pace intre oameni si buna intelegere.
In afara de rugaciunile noastre de cerere catre Dumnezeu, trebuie insa sa il iubim pe Dumnezeu, sa ne placa rugaciunea si sa ne rugam, sa il adoram pe Isus Cristos, in alti termeni desi avem nevoie de Dumnezeu continuu, se cade insa sa nu ne indreptam spre El numai si numai cand suntem in suferinta sau vrem sa ii cerem ceva anume.
Mie insa imi place sa ma rog si imi place credinta.
Nu se stie cum, sau din ce cauza, insa exista persoane care au o credinta a lor, si anume ca numai bolnavii si persoanele in varsta trebuie sa mearga pe biserica, ceea ce mi se pare gresit si este gresit.
Am auzit si ca exista persoane chiar cu studii superioare, cu diplome care pur si simplu nu iubesc credinta, sau manifesta o retinere fata de rugaciuni, credinta, Dumnezeu sau chiar nu prea vad cu ochi buni aplecarea spre rugaciune, dorinta de a participa la slujbe, la biserica.
Nu stiu cum si-au cladit o astfel de conceptie, dar dintr-o simpla lectura a Bibliei, putem vedea ca Sf. Apostol Pavel spune " Rugati-va neincetat " si acest indemn este adresat credinciosilor, tuturor credinciosilor si nicidecum credinciosilor dintr-o anumita categorie, sa zicem din categoria celor batrani, ori a celor bolnavi.
Este trist, este cumplit chiar ca oameni care au facut o facultate, uneori de Medicina se uita "sui" sau "sasiu", strâmb, cand aud de Dumnezeu si li se pare cã omul e "anapoda" daca iubeste credinta, religia, daca il iubeste pe Dumnezeu.
Mi se pare ca acestia au motivele lor, necunoscute noua, caci trebuie sa ne explicam cumva de ce li se pare ciudat ca cineva sa il iubeasca pe Dumnezeu, daca ei nu Il iubesc, in cele din urma despre asta vor da socoteala la judecata de apoi, ii priveste.
Poate au fost comunisti inflacarati, poate mai exista si azi fosti nazisti, nu stiu, dar cand aud ca unora nu li se pare un semn de sanatate mintala sa il iubesti pe Dumnezeu, sa iti placa Teologia, care este o stiinta si un domeniu al cunoasterii, imi spun ca ceva e in neregula chiar la acesti oameni invatati, care au facut studii superioare, dar pacat ca nu s-au luminat, sau altfel spus "sa fie la ei !".
In alta ordine de idei, Teologia tine si de cultura, chiar de domeniul culturii, trebuie sa fii un incult sa nu citesti teologie, cand te dai mare ca ai terminat Medicina, dar poate ca nu iti dai seama, nu realizezi.
In fine, fiecare cu credintele si cu pacatele sale, pentru ca, in mod clar, daca ei cred sau nu in Dumnezeu, daca il iubesc sau nu pe Dumnezeu, intr-o zi tot se vor lamuri ca Dumnezeu este peste noi toti, si deci si peste ei.
Dar nu as vrea sa fiu in pielea lor cand se vor lamuri, Doamne fereste !
In tot cazul un om cultivat, cult, sanatos mental, daca este si invatat si a facut si facultatea, de pilda Dreptul, la Drept invatam si despre Religie, da, deschidem cursurile si vom vedea ca studiem si trebuie sa avem idee despre Religie, doar nu traim pe alta planeta, - se cade sa cunoasca macar putina religie sau teologie chiar.
In plus, cand spun ca invatam despre religie la facultatea de Drept, in anul intai de facultate, precizarea o fac acum, ce presupune asta ?
Presupune ca, daca in cursul tau de Teoria Generala a Dreptului ai si un capitol despre religie, si religii chiar, trebuie sa si inveti capitolul, mai ales daca vrei sa treci examenul.
Pentru a face acest simplu rationament nici nu trebuie sa ajungi doctor, nu-i asa ?
Scriu acestea pentru luminarea mintilor si pentru a imblanzi inversunarea unora care au ajuns, se pare, doctori, poate mult inainte de 1989 si care ar fi trebuit cel putin un "Multumesc, Doamne !" sa ii spuna lui Dumnezeu, Celui de Sus, pentru ca, in vremea in care au avut loc prigoane, persecutii comuniste, si nu toti ajungeau sa faca facultatea, cand unii au fost dati afara din facultate desi erau studenti, ei au terminat Medicina si au ajuns doctori.
Si atunci ?
Macar putin bun simt elementar, macar putin sa le fie treaza constiinta.
Constiinta bat-o vina !
Vai de noi in Romania aceasta, in care am vazut toate ciudateniile si minunatiile pamantului !
Un fost vecin, odata ii spunea mamei cu titlu general, ca el ii numeste pe unii oameni "vietuitoare", si asta datorita ciudateniilor acelora sau direct spus, datorita caracterului acelora.
In tot cazul nu este in intentia mea sa fac educatie unor adulti asa de invatati si atoastiutori, dar cred sincer ca daca in viata te nasti cu un suflet bun, daca traiesti fara sa faci rau oamenilor si daca ai primit o educatie frumoasa, esti cu adevarat un om norocos si pe care Dumnezeu l-a iubit.
Iar daca esti un om rau si al dracului, nu stiu ce va fi pentru tine, cel care esti rau si poate ai facut mult rau in viata ta, dar cu siguranta ca ceva va urma pentru tine si ca te vei lamuri ca Dumnezeu nu doarme.
Si aceasta este valabil pentru toti oamenii rai, absolut pentru toti, oriunde ar lucra ei, oricine ar fi ei, si orice masina de teren voluminoasa si tipatoare ar plimba ei pe la biserica.
Revin cu gandul la tanara aceea din 21 mai 2013, care in curtea bisericii plimba masina ei mare, gri metalizat, cea mai mare masina din curtea bisericii.
In primul rand se putea observa cu ochiul liber, ca in toata curtea bisericii, masinã asa de impunatoare nu exista.
Al doilea, m-a amuzat putin si in sinea mea am facut haz de necaz, gandind : "ce masina mare si scumpa si ce baterie slaba si proasta !".
Acum cred ca voi cauta pe internet Acatistul Sfantului Maxim Marturisitorul, dimineata citeam din manualul de Teologie Dogmatica pentru seminariile teologice despre Judecata universala.
In paginile citite era mentionat si sfantul Maxim Marturisitorul.
Este interesanta tema judecatilor, a celei particulare si a celei universale.
Cred ca despre "Judecata" voi scrie putin din acest curs frumos si instructiv de teologie, dar mai tarziu.
In schimb, la Biserica Rusa, am fost impresionata cand la o slujba de acatist a Sfantului Nicolae, Episcopul Mirelor si Lichiei, patronul bisericii Studentilor cum mai este numita Biserica Sf. Nicolae sau Rusa din str. Ion Ghica nr. 9, sector 3, asa micuta in interior cum este ea, biserica s-a umplut de credinciosi de toate varstele si nu putini erau tinerii si chiar adultii in toata firea si inca in plina putere.
Mult mai demult, prin anul 1990 sau 1991 am fost la slujba in noaptea de Inviere la Biserica Rusa si atunci, de asemenea, erau foarte multi credinciosi sositi la slujba, numerosi incat nu puteai respira, ca dovada ca nici nu am simtit cand mi-am pierdut cunostinta si mi-am revenit imediat ce am simtit aerul racoros al noptii in plamani, pentru ca un cetatean sau un bun crestin, impreuna cu tatal meu m-au scos la aer.
Ma intreb azi oare de ce sa nu spunem lucrurilor pe nume ?
Desigur ca trebuie, se impune sa respectam toate varstele si pe cei batrani si sa nu uitam ca intr-o buna zi, daca vom trai, si noi vom ajunge in varsta.
Cu toate acestea, sincer vorbind este un spectacol deplorabil si trist ca intr-o biserica, in general, ca o regula, la slujbe sa vezi mai mult credinciosi de varsta a treia, uneori sunt seri in care s-au tinut slujbe de acatist, vinerea in special, in care biserica era aproape pustie si numai cateva femei batrane sau foarte batrane intindeau acatistele lor, preotilor ca ei sa le citeasca.
Tinerii sunt foarte putini, cei care cu regularitate vin la biserica, trebuie sa recunosc ca, daca pe fratele meu l-am indemnat intotdeauna sa mearga la biserica des si el chiar a fost receptiv acestui indemn, eu nu am reusit sa fiu intotdeauna prezenta cum as fi dorit.
Duminica dimineata, la sfanta Liturghie sosesc si tineri, intr-adevar, dar in peisaj predomina in continuare persoanele mai in varsta.
De-a lungul anilor, acest peisaj s-a schimbat, persoane care veneau intr-o perioada la un moment dat au incetat sa mai vina, sau vin dar mult mai rar, altii deloc, desigur ca si anii trec si aduc cu ei, mai ales celor in varsta infirmitatile si slabiciunile caracteristice varstei si firesti.
Persoanele care la varsta a treia raman in forma, energice si pline de viata intr-un fel au mare noroc ca isi pot trai cu bucurie si optimism mai ales batranetea, asa, ca niste tineri.
Sigur insa ca acest cartier este mult mai mare si din cate am auzit, slujbele la biserica de la Piata Moghioros, aceea avand o cupola aurita si rotunda, numita "Sfanta Vineri", intrucat are hramul Sfintei Parascheva, reunesc intotdeauna multi credinciosi, uneori slujbele, preotii se aud pana departe, la noi, desi ne aflam la o statie buna distanta, caci, fireste, vorbesc la microfoane care amplifica vocile.
O biserica mai noua, dar mare, este aceea a Sfantului Andrei de la Valea Argesului care are si o cantina sociala din cate am auzit.
Stiu ca, in trecut, tineri din parohia noastra, de pilda vecinul nostru pictorul impreuna si cu tatal lui cand acesta traia inca, duminica mergeau uneori la Biserica Sfantul Andrei, o vreme alti doi tineri au sosit la biserica noastra Nasterea Maicii Domnului si au spus acelasi lucru, ca ei sunt prezenti duminica la Sfantul Andrei.
Oricum ar fi, bisericile trebuie sa isi tina portile deschise si oamenii, credinciosii sa mearga chiar in mai multe biserici, sa se roage, sa se inchine Mantuitorului, Domnului nostru Iisus Hristos si sa se simta deopotriva bineveniti in orice biserica s-ar opri.
In ziua sarbatorii sfintilor Constantin si Elena, 21 mai 2013, o zi cu mult soare si caldura, dupa terminarea slujbei cand oamenii au fost invitati sa serveasca coliva cu o capsuna in varf si sarmalute, chec, miere, putin vin si au facut rand in curtea bisericii, in dreptul Centrului Social, o cladire scunda, mica, de unde se distribuie la ocazii si sarbatori, mancare, alimente, credinciosilor, desigur ca s-a facut si putina, dar nu multa imbulzeala.
In curtea bisericii sunt si masini, dar masinile sunt mai ales ale preotilor nostri.
Ei bine, la un moment dat, desi nu o cunosc si nu stiu cine era, a intrat si o tanara, sa tot fi avut 30 sau peste 30 de ani, frumusica, ingrijita, moderna, care conducea o masina mare, de culoare gri metalizat, chiar foarte mare, gen "Aro", o masina de teren adica, francezii numesc o astfel de masina " Une quatre-quatre" sau "4 X 4 ".
Cu parul ei negru, vopsit negru, lung si neted, usor sau lejer prins intr-un fel de coc, cu jeansi, adica cu pantaloni blugi de culoare gri deschis, mulati pe picior, cu balerini albi in picioare si un tricou alb, tanara s-a plans ca i s-ar fi descarcat bateria autoturismului celui mare si impresionant, te intrebai cum de a reusit sa isi faca loc cu el in curtea bisericii si printre credinciosii asezati la rand la tavitele cu miere si sarmalute.
Inaltuta si uscativa, cu tenul si pielea brune, o bruneta cu ochii caprui-negri, tanara i-a spus unuia dintre preotii nostri ca masina ei are nevoie sa isi incarce bateria, astfel incat preotul, intotdeauna dornic sa poata ajuta si bucuros cand te poate ajuta cu ceva, a intrat in masina lui, a scos masina din locul in care era parcata si a intors-o si a avansat cu ea, cat mai aproape de masina cea mare, scumpa si moderna a tinerei brunete, o masina atat de mare si scumpa si impunatoare, cu o baterie atat de slaba, iata iti poti spune, asta inseamna sa pui pret numai pe bunurile materiale !
Vazand ca in toata curtea bisericii o alta masina la fel de scumpa si de mare nu se mai afla, te puteai intreba chiar daca nu cumva masina era din dotarea unei institutii.
Nu cunosc insa raspunsul.
Preotul nostru si-a oprit masina fata in fata cu masina cea gri metalizata, si si-a ridicat capota motorului sau, apoi cu ajutorul unor...cum sa le numesc... fire, cabluri, avand la capete niste clestisori rosii si albi pe care i-a legat la motorul masinii celei impunatoare a tinerei, a inceput astfel sa incarce si sa alimenteze bateria tinerei femei.
Intre timp insa, tanara coborase din masina ei si discuta cu preotul, ea a privit in jurul ei cateva clipe, apoi i-a pus preotului o intrebare, dupa expresia chipului ei, desi nu stim ce intrebare i-a pus, s-ar fi zis ca intreaba ceva la maniera : "Cutare ce cauta aici ?", sau o varianta a acestei intrebari, pentru ca, iata, preotul i-a dat un raspuns cam asa : "C.... K... ne-a spus ca ea e altfel ! "
Cateva momente mai tarziu, o doamna care sedea la randul la tavita cu sarmalute, mai scunda decat tanara si decat mine, dintr-o data a spus cu voce tare ca tanara a lovit-o in cap cu portiera masinii ei mari si inalte, gri, si nici macar nu si-a cerut scuze.
Fiind mai in varsta, femeia a dus mana la cap si a inceput sa se planga si sa spuna cu teama ca, " acum poate patesc ceva la cap !"
Ea a indicat din nou spre tanara, spunand ca nu e atenta si ca nici macar nu s-a deranjat sa isi ceara scuze.
In acest timp, tanara a auzit-o prea bine, ea statea cu spatele la femeia mai in varsta, roscata, si dintr-o data, o auzim ca spune tare : "Da, doamna, sa stiti ca am vrut, ca am facut intentionat !", iar tonul vocii era mai degraba plin de plictis si lehamite.
Acuma, nu stim deloc, eu una nu stiu deloc cine putea fi aceasta persoana tanara, dar m-a pus pe ganduri raspunsul dat de preot la intrebarea ei.
Indraznesc sa spun, sa deduc ca tanara femeie chiar il intreba pe preot "ce cauta aici cutare ?", si daca asa ar fi fost, acest fapt ma pune pe ganduri si ma nedumereste.
Pentru ca, altfel cum sa explici sau cu ce sa pui in relatie, raspunsul dat ei de preot : "Nu stiu. K... ne-a spus ca ea e altfel !"
Nu stim deci cine era tanara, sau daca o masina asa scumpa chiar ii apartinea ei, sau era a vreunei institutii a acestui Stat roman, care daca asa ar fi si daca fata apartinea si ea vreunei institutii, pesemne ca nu a inteles ca traim in libertate, in tara in care ne-am nascut si ca putem fi la biserica sau in alt loc prezenti oricand.
In jurul incheieturii fata avea diverse bratari sa fi fost ele, nu stiu cum sa le numesc altfel, si una din ele mai mare, lata, de culoare alba, in ton cu tricoul alb cu maneci scurte, asortat cu blugii gri-alb, usor albi, si ca lungime coborand pana la glezne si oprindu-se la glezne.
O fata imbracata sport si cu haine noi si eleganta, totusi simplu, insa a carei atitudine m-a nedumerit putin.
Dar, acuma mai bine sa revin la mica noastra comunitate de prieteni crestini, de tineri pe care de obicei ii putem intalni la biserica Nasterea Maicii Domnului.
Mai intai, am tras concluzia, dar nu e rau nici asa, dimpotriva, baietii intre ei leaga mai repede o relatie de prietenie sau socializeaza mai repede, alaturi de fratele meu sunt Mihaita, care era student la una din facultatile universitatii noastre "Spiru Haret", care insa in ultimul sau an, inainte de licenta a plecat in Spania de unde s-a intors destul de repede, insa si-a amanat astfel examenul de licenta pe care nu stiu daca l-a sustinut in cele din urma la facultatea de contabilitate.
Mihaita insa, cunoscand locurile, campusul Universitatii Politehnice ( de Stat ) unde Universitatea noastra particulara "Spiru Haret" are cel putin doua cladiri in care isi au sediile doua facultati, una fiind aceea de Contabilitate, inainte de examenul meu de licenta din 4 iulie 2009, cand cu numai o zi ( nu stiu daca doua ) pe pagina internet, facultatea noastra de Drept a publicat listele noastre, ale studentilor inscrisi la licenta si sediile facultatilor, locatiile unde vom sustine examenul de licenta, ori litera "M" urma sa dea licenta undeva, intr-o cladire a campusului Politehnicii, ei bine, atunci cand nu stiam cum sa ajung acolo, necunoscand campusul, decat mai mult din auzite, demult, foarte demult, prin 1987 am fost cu o colega de liceu acolo, insa nu pot spune ca eu as cunoaste campusul acela, Mihaita i-a aratat fratelui meu, iar fratele meu m-a ajutat, pentru ca eu aveam probleme inca mari cu rinichii, si m-au condus amandoi chiar in ziua examenului, pana in poarta facultatii unde am dat licenta.
Pe drum, multe masini erau ale colegilor nostri studenti-absolventi ai facultatii de drept a USH, inscrisi la licenta in acea luna de iulie 2009, si ne intrebau cum ajung in cutare loc, ne-am dat seama imediat ca sunt colegii mei si fratele meu le spunea sa ne urmeze "Si noi mergem acolo !", astfel incat am alcatuit un mic sir de masini pana in poarta facultatii cu pricina.
Un alt bun prieten, dar el prefera baietii, este chiar pictorul nostru talentat cum il numesc eu, el chiar este talentat, dar uneori este mai rezervat fata de fete, insa ramane fidel prietenilor sai de parte sau sex masculin.
In primavara-vara 2010 acest prieten s-a deschis fata de mine, dar m-a pus in garda de la bun inceput ca el are o retinere fata de fete, si dupa acea perioada de timp in care am iesit impreuna, am discutat, ne-am plimbat, am fost si la slujbe la biserica parohiei Adormirea Maicii Domnului, romano-catolica de la drumul taberei nr. 39, si chiar la o slujba la Catedrala Sfantul Iosif, nu am ajuns sa vizitam Muzeul National de Arta cum dorea acest prieten, si m-a invitat de cateva ori, este drept, poate totusi pe viitor se va intampla si aceasta, - el s-a retras si s-a inchis in sine, dar din trecut am remarcat ca are perioade in care simte nevoia sa fie mai singur.
Totusi, pe fratele meu il tunde, da, il tunde, cu consecventa, cu masina electrica de tuns si il aranjeaza ca un adevarat coafor, iata un alt talent al prietenului nostru care este pictor, caci el a absolvit o facultate de Arte Frumoase, a unei universitati particulare.
In afara de Mihaita si prietenul nostru pictor, mai vine la Biserica Nasterea Maicii Domnului si Cristian, caruia tinerii ii spun "Militaru", intrucat el a lucrat multi ani pentru Armata si in cadrul Armatei, fiind, nu stiu prea bine, maistru militar sau inginer militar, am stat de vorba cu el o data, putin mai mult, pe o banca in curtea bisericii la o sarbatoare a Sfintei Cruci, ceea ce inseamna ca a fost intr-un an pe 14 septembrie, o zi insorita, calda, insa nu chiar de vara, atunci Cristian si cu mine am vorbit mai mult si el mi-a spus ca este cu vreo 4- 5 ani mai mare ca mine si ca, impreuna cu alti colegi in trecut, la un moment dat au fost disponibilizati din Armata.
Poate de ziua Sfintei Cruci, poate la o alta sarbatoare, nu este insa asa de important acest aspect.
Atunci cand Cristian este bine dispus si are timp, este un partener de conversatie plin de talent, placut si instruit, inteligent si prudent, iar vorbirea lui graseiaza usor si placut, pune deci accentul putin mai mult, ca un francez, pe consoana "r".
Este si plin de seriozitate, dar si de umor cand e bine dispus, odata mi-a spus ca ii placeau candva benzile desenate cu 'Porrrky" ( Porky ) si un alt personaj al carui nume il retin oarecum, Milred, Milfred ( ? ) dar nu precis, trebuie sa mi-l amintesc, si vocea lui a graseiat placut pe acel "r" din cuvantul "Porky".
Da, Milford era, Cristian vorbea despre Porrrky si Milforrrd.
Insa Cristian nu vine intotdeauna la biserica si odata mi-a explicat cã "mai lucrez cand pot si pe unde pot", de aceea uneori nu are timpul necesar, altadata mi-a spus ca a fost plecat in Delta Dunarii unde "am prins o furrtunã perrrfectã !", mi-a zis el prelungind si graseind lejer, usor, pe "rrrr..."
Tin minte totusi ca eram imbracata nu tocmai de vara, dar nici gros, cu un pulovar peste o bluza alba de vara, si un pantalon, desi aveam ochelarii de soare si chiar batea puternic soarele, ne-am asezat pe o banca si am descoperit ca prietenul nostru crestin Cristian, " Militaru' " cunoaste o multime de lucruri...
Stiu ca am ras cu el, cand mi-a povestit despre puterile - parca - ale calugarilor tibetani care printr-o simpla atingere pot programa moartea unei persoane, Cristian mi-a spus ca a auzit el, ca asa ar fi murit celebrul Bruce Lee.
Este suficient sa te atinga cu mana, usor pe umar, sau pe spate, in trecere, pentru ca o boala, cancerul de exemplu, sau chiar moartea sa survina nu imediat atunci, ci chiar peste un timp considerabil, peste ani, mi-a povestit Cristian ca aceasta s-ar numi, aici eu am ras, "palma vibrrratoarrre".
Eu am ras si i-am spus "Daca te bate pe umar cu mana, tu sa-i dai cu limbile de foc sau cu busuiocul sfintit !"
Limbile de foc sunt frunzele de nuc sfintite, pastrate in altar si care ni se impart noua credinciosilor la sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh.
Cristian mi-a spus insa, ca asa fiind, el vine la Biserica si se miruieste, si este astfel protejat de oameni cu intentii sau ganduri urate.
Dar, desigur povestea lui Cristian nu e amuzanta, el a suferit pentru ca nu a mai lucrat in cadrul Armatei unde lucrase un numar de ani.
Pe 21 mai 2013 l-am zarit la biserica, cred ca era cu mama lui, care insa statea cu spatele intr-un mic grup de persoane si pe Cristian l-am vazut tinand de toarta unui cos, impreuna cu mama lui, pe care il leganau si in care era coliva, intrucat s-au sfintit painea, coliva, cozonaci sau ale asemenea alimente aduse de credinciosi la sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.
Intr-un alt an, poate chiar in 2010, in Noaptea de Inviere, intr-un grup mic, pe fratele meu l-am vazut alaturi de Mihaita, dar si de alti doi tineri, dintre acestia unul din ei mi-a spus ca cel mai adesea merge la slujbe la biserica Sfantul Andrei, el mi-a spus si ca lucra in domeniul constructiilor si mai exact al decoratiunilor, pe acesti doi tineri insa numai pasager, in trecere, i-am cunoscut si nici nu i-am mai vazut dupa aceea la noi la biserica Nasterea Maicii Domnului din strada Targu-Neamt.
Prietenul nostru pictorul, care a fost elev la scoala generala nr. 155, in timp ce eu am fost la scoala nr. 169 - sunt doua scoli generale situate una langa cealalta - are la randul sau un alt coleg de scoala, si prieten, poate chiar alti doi colegi si prieteni, dar unul dintre ei are familie, si personal nu prea l-am intalnit la biserica cand am fost eu, insa am intalnit-o pe sotia lui uneori, iar mama i-a intalnit pe amandoi de cateva ori.
Insa aceasta tanara familie este foarte credincioasa.
Ramane intrebarea la care in mod direct nu am raspuns, " de ce ne rugam ? "
Raspunsul, in mod indirect, rezulta din cele scrise mai sus, pentru ca oamenii sunt credinciosi, sunt botezati, pentru ca au avut suferinte in viata lor sau mai au inca, pentru ca viata nu a fost prea blanda cu unii dintre ei, dimpotriva, si cu totii simt nevoia sa fie iubiti si protejati de Dumnezeu.
Fiecare are motivele lui, dar sunt oameni care cred cu adevarat in Dumnezeu si pe care Dumnezeu nu i-a lasat.
O alta persoana pe care o intalneam la biserica inca de prin anii 1999, 2000, in cativa ani, tinand post, eu zic ca tine post, chipul i-a devenit luminos si alb chiar, este o doamna, - doamna Gabriela - care in timpul zilelor revolutiei romane din 22 decembrie 1989, iesind de la locul sau de munca, a primit pur si simplu un bolovan in cap, cu forta, aruncat intentionat, cu putere, si care pur si simplu a izbit-o in plin.
Desigur ca a fost imediat dusa la spital, operata chirurgical, si a suportat chiar doua operatii chirurgicale in timp.
Prietenul nostru pictor este de parere ca neaparat se impune sa fii prezent duminica la sfanta Liturghie, si aceasta, in fiecare duminica.
Cu timpul, in anii din urma, Biserica Nasterea Maicii Domnului a deschis o Biblioteca cu carti predominant despre credinta ortodoxa, dar nu numai totusi, la inceput am auzit ca oamenii au daruit noii biblioteci multe carti, astfel incat nici nu au incaput toate in incaperea frumoasa care azi adaposteste Biblioteca si se afla chiar la intrarea in biserica, in partea stanga cum intri in biserica noastra.
La chioscul din curtea bisericii o gasim intotdeauna pe doamna Olga care vinde iconite, prescuri, lumanari, tamaie, icoane, si doamna Olga a lucrat multi ani, pana la un moment la care locul sau de munca si nu doar al sau, a fost disponibilizat, intr-un fost institut sau o fosta intreprindere de Stat, cunoscuta inainte de 1989, aflata undeva pe Calea Victoriei cred.
De mai multi ani, impreuna cu sotul ei, se ocupa de chioscul din curtea bisericii si intotdeauna te incurajeaza cu o vorba buna, te intreaba ce mai faci, are o foarte buna memorie si este o persoana care intelege bine realitatea si dificultatile altora, nu numai pe cele intampinate personal si este foarte corecta.
Doamna Olga si sotul ei au si copii pe care trebuie sa ii creasca, imi amintesc cum intr-un an, era iarna, sa fi fost in apropierea sarbatorilor de iarna, a Craciunului, in 2009 oare, am auzit ca peste noapte sotului doamnei Olga i s-a facut rau, mai exact nu se mai putea misca, merge si tine in picioare si pe picioare, si a fost dus la spital, insa dupa mai multe zile si-a revenit si multumita lui Dumnezeu astazi este sanatos, si pe 21 mai 2013 era la chiosc impreuna cu sotia lui, doamna Olga.
Am intrebat-o atunci pe doamna Olga ce stie despre domnul Mihai, si intr-un fel dupa aceea, un aspect m-a amuzat putin, pentru ca la acel moment nu stiam ca este chiar sotul ei.
I-am spus ca ma voi ruga pentru domnul Mihai si voi aprinde o lumanare, sa se faca bine.
"Amuzant" a fost ca nici ea nu mi-a spus atunci ca este sotul ei.
Prin iarna anului 2010, odata am fost la biserica cu o colega de facultate si de master, careia i-am aratat biserica noastra, cu Mihaela, ea insasi o fata credincioasa si doamna Olga a sosit atunci in biserica si a stat putin de vorba cu mine, nu era o zi de slujba insa noi am lasat acatistele noastre in biserica, de aceea venisem.
Si era tot cu putina vreme inainte de Craciun, la scurt timp dupa aceea, preotii au inchis biserica si au pornit cu Icoana in casele noastre, intrucat parohia este mare, le ia ceva timp sa ajunga in casa fiecarei familii.
In anii facultatii am avut ocazia sa vorbesc cu colegi credinciosi, astfel odata Alexandru mi-a povestit ca de cate ori intra in Catedrala Patriarhala "Sfantul Dumitru", aceea de pe Dealul Mitropoliei din zona Unirii, unde sunt moastele Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov, Ocrotitorul Bucurestiului, dar si moastele ( maxilarul ) Sfantului Ioan Gura de Aur, catedrala avand hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena si Sfantul Dumitru, ii merge bine, si el a avut de intampinat o operatie chirurgicala, de hernie, la catva timp insa dupa terminarea facultatii, dar s-a refacut ; mi-a spus atunci, in facultate, ca s-a rugat intotdeauna si pentru tatal lui care se confruntase cu niste probleme de sanatate.
Impreuna cu o alta colega in anul IV de facultate, inainte de sesiunea de examen de iarna, aceea de la sfarsitul primului semestru, am fost la biserica Zlatari de pe Calea Victoriei, si anume la sfintele moaste ale Sf. Ciprian, am asezat grila cu intrebari si raspunsurile schitate de noi, pentru examen, chiar deasupra raclei, pe racla cu moastele sfantului.
A fost sesiunea in care am obtinut numai note foarte bune, dar foarte bune.
Elena avusese o foarte buna idee.
Apoi, o colega credincioasa era Mihaela, care mergea adesea la sfanta manastire Radu-Voda sa se roage, impreuna si cu sora ei geamana, nu stiu daca acolo sunt si moastele sfantului Nectarie, dar stiu ca Mihaela i se ruga mult Sfantului Nectarie si odata a vrut chiar sa imi ofere sticluta ei cu mir sfintit de la sfantul Nectarie, i-am spus insa ca, din moment ce se gaseste de cumparat, voi cauta sa merg intr-o buna zi si eu la Radu-Voda sa imi cumpar.
Insa si eu pastrez mir sfintit in casa, de la o alta biserica, de la slujbele sfantului Maslu facute, de la icoana Sfantului Nicolae, de la Biserica Rusa, biserica care are chiar hramul sfantului Nicolae, episcopul Mirelor si Lichiei cum am mai scris.
Intr-un an, poate in primavara 2010, sau 2011, anul in care Mihaita a fost plecat in Spania ( ? ), mama mi-a spus venind acasa de la slujba, ca l-a intalnit la biserica pe Mihaita care i-a urat pentru mine "la multi ani !" cu ocazia Sfantului Olivian.
Sfantul Olivian este sarbatorit in calendarul ortodox in ziua de 29 mai si, sincer, nici nu stiam ca exista, dar Mihaita a fost prompt.
Alti buni credinciosi din parohia noastra sunt Irina si Robert de la biblioteca "Filocalia" a bisericii Nasterea Maicii Domnului, si Amalia-Elena care ne-a servit cu bomboane de ciocolata intr-un an, tot prin 2010 sau chiar 2011, de Sfanta Elena, si cu Fanta de portocale, Amalia-Elena era studenta la facultatea de Limbi straine a Universitatii Bucuresti, la Germana-engleza, ea dorea chiar sa plece vara sa lucreze in Germania, dar am auzit ca in cele din urma ar fi renuntat.
De altfel pe unii dintre prietenii nostri credinciosi i-am regasit si pe facebook, pe Mihaita, pe Catalin pictorul nostru care apoi s-a retras, pe colegul lui Catalin de la scoala generala nr. 155, pe Irina si pe Robert, pe Amalia-Elena.
In ce il priveste pe Mihaita, am ajuns la concluzia ca lui chiar ii place sa se roage si sa fie prezent la slujbele de la biserica.
Toti acesti tineri, in general, au avut de intampinat surprize neplacute ale vietii, dar si-au pastrat credinta, iar Irina mi-a spus ca ea tine post luni, miercuri si vineri si m-a sfatuit sa procedez la fel, sau sa reincep, cand i-am povestit ca mai demult prin anii 1996 si eu obisnuiam ca, de trei ori pe saptamana in aceste zile, sa tin post.
Daca ma gandesc bine, i-am spus eu Irinei atunci, tineam post si chiar negru mai ales in zilele de sedinta publica de judecata, cand uneori ramaneam multe ore in sedinta si nu aveam cum sa mananc.
Si in restul zilelor saptamanii cand aveam mult de lucru, de fapt, mai mereu, la judecatoriile sectoarelor 1 si 2 unde am lucrat intre 1993-1999.
Dar Irina m-a asigurat ca acel "post" sau lipsa de hrana, "nu se considerã", "nu se pune", intrucat trebuie anume sa tii postul, din vointa ta expresa, cu intentie si anume luni, miercuri si vineri, iar faptul ca nu mancam, pentru ca nu aveam timp nu se pune la socoteala, sau nu se considerã.
Un alt tanar credincios pe care l-am cunoscut prin anul 2010 sa fi fost, este Alexandru care o vreme a vandut niste reviste, tiparituri de credinta, la Biserica Sfantul Andrei de la Valea Argesului, din cate intelesesem biserica Sfantul Andrei avea tipografia ei si la zile de sarbatoare, carti si reviste erau expuse si scoase la vanzare.
La inceputul verii anului 2010 l-am cunoscut pe Alexandru, despre care numai auzisem vorbindu-se, eram in oras cu prietenul nostru pictorul, la Universitate la statia RATB de 268, aceea din zona fantanilor de la Universitate si peste drum de Intercontinenal, cand il vad pe Catalin ca da semne de recunoastere a unui prieten al sau, prietenul sosea de pe Bulevardul Magheru, a traversat strada dinspre Intercontinental, si s-a oprit in statie unde noi asteptam autobuzul acesta care soseste la cel putin 20 minute, chiar 30 de minute si chiar la o ora s-a intamplat sa soseasca si care ne conduce direct in Drumul Taberei.
Atunci, Catalin mi-a facut cunostinta cu Alexandru iar el ne-a povestit ca trecuse, cred, in acea zi, pe la manastirea Sf. Antim.
In autobuz ne-a oferit revistele lui despre credinta ortodoxa, eu am cumparat una, iar prietenul nostru pictorul a spus ca el le cunoaste, le are, ah, da, de fapt ne-a aratat si oferit mai ales niste Brosuri, in volume, din colectia "Din invataturile Parintelui Arsenie Boca", eu am ales " Despre durerile oamenilor. Prapadul adus de patimi ( vol.3 )", o brosura tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic Episcopul Argesului, de la editura "Credinta stramoseasca", 2005, consilier editorial fiind Preot Nicolae Tanase, editie ingrijita de Manastirea Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil ( distribuitor unic "Pelerinul", Iasi ) ; fiecare brosura avea copertile in culori diferite, aceasta fiind albastra, iar o alta brosura verde, avand pe coperta portretul Parintelui Arsenie Boca.
Cat priveste revista despre credinta ortodoxa, de la Sfantul Andrei, ea are intotdeauna copertile de culoare galbenã si pe coperti, icoane.
Iata ce scrie pe revistele pe care le avea Alexandru, fapt care se explicã cand ii privesti cartea de vizita pe care mi-a oferit-o si pe care este mentionata " Asociatia Ortodoxa "Frãtia" " alaturi de numele lui : Alexandru-Stere ; eu intelesesem ca el ar fi presedintele asociatiei, dar cand l-am intrebat el nu a spus cã asa este...
...Denumirea revistei este "Revista Ortodoxa Sf.Andrei" si pe coperta sunt mai multe mentiuni, precum : "Maran Atha" si "Vino Doamne !", "Crestinul Azi", "Adevarul vã va face liberi" ( In. 8, 32 ), Credintã, Caritate, Culturã, Libertate, Nr. 1-3 / 2010 An 20, iar pe coperta din spate este indicat pretul 1,50 lei si este pictata absolut superb, o icoana mare a Maicii Domnului cu pruncul Isus in brate, invesmantata fiind in rosu Maica Domnului si albastru, rosul predominã, albastrul se vede mai putin.
Pe coperta din fata este pictat Mantuitorul Isus, rastignit pe Cruce, deasupra fiind initialele I.N.R.I., iar la picioarele sale insangerate Maica Indurerata, cu capul aplecat pe picioarele ranite ale lui Isus, ingenuncheata, imbracata in albastru, culoare ce predominã si in rosu, dar rosul nu predominã.
Pe coperta din spate sau ultima coperta, in interior se mentioneaza ca "revista este sprijinita de Asociatia Ortodoxa Fratia" si ca "apare cu binecuvantarea Bisericii Ortodoxe Romane din anul 1990", adresa redactiei fiind Parohia Ortodoxa Sf. Andrei, Aleea Parva nr. 1 B, sector 6, Bucuresti.
Aceasta este chiar adresa bisericii Sfantul Andrei.
Pe prima coperta, cea din fata, in interior sta scris : "Stimati Cititori, cititi si difuzati Revista Ortodoxa Sf. Andrei cã sfanta este lucrarea ei. Trei mari principii doreste revista sa promoveze : spiritualizare, iubire si unire intre oameni. [ ... ] "
Cand am ajuns la piata Moghioros si am coborat din autobuzul 268, ne-am oprit in parcul nostru Drumul Taberei, deschis atunci, si langa lac ne-am asezat pe o banca, iar Alexandru ne-a povestit ca el isi doreste sa faca misiune, sa fie un fel de apostol, de evanghelist.
Dupa cateva luni, prin iarna, l-am vazut - si eu cred ca el era, nu am vorbit insa cu el atunci si nici el cu mine - chiar la noi la o slujba la biserica Nasterea Maicii Domnului, si daca era el, atunci era si foarte schimbat caci isi lasase barbã, ori eu il cunoscusem fara barba, complet ras.
M-am rugat pentru el, intrucat ii doream reusita in planurile lui de credinta, iar prietenul nostru pictorul mi-a spus la un moment dat, ca, din pacate Alexandru nu ar mai fi fost in gratiile preotului de la biserica Sfantul Andrei, intrucat preotul il socotea intr-un fel prea "independent" si nu era de acord cu el.
Nu stiu ce opinii diferite au avut, in legatura cu credinta ortodoxa, insa m-am rugat pentru Alexandru si pentru preot, sa se impace.
Pe preotul respectiv nu il cunosc absolut deloc, insa eu ma rog pentru toti preotii si pentru pace intre oameni si buna intelegere.
In afara de rugaciunile noastre de cerere catre Dumnezeu, trebuie insa sa il iubim pe Dumnezeu, sa ne placa rugaciunea si sa ne rugam, sa il adoram pe Isus Cristos, in alti termeni desi avem nevoie de Dumnezeu continuu, se cade insa sa nu ne indreptam spre El numai si numai cand suntem in suferinta sau vrem sa ii cerem ceva anume.
Mie insa imi place sa ma rog si imi place credinta.
Nu se stie cum, sau din ce cauza, insa exista persoane care au o credinta a lor, si anume ca numai bolnavii si persoanele in varsta trebuie sa mearga pe biserica, ceea ce mi se pare gresit si este gresit.
Am auzit si ca exista persoane chiar cu studii superioare, cu diplome care pur si simplu nu iubesc credinta, sau manifesta o retinere fata de rugaciuni, credinta, Dumnezeu sau chiar nu prea vad cu ochi buni aplecarea spre rugaciune, dorinta de a participa la slujbe, la biserica.
Nu stiu cum si-au cladit o astfel de conceptie, dar dintr-o simpla lectura a Bibliei, putem vedea ca Sf. Apostol Pavel spune " Rugati-va neincetat " si acest indemn este adresat credinciosilor, tuturor credinciosilor si nicidecum credinciosilor dintr-o anumita categorie, sa zicem din categoria celor batrani, ori a celor bolnavi.
Este trist, este cumplit chiar ca oameni care au facut o facultate, uneori de Medicina se uita "sui" sau "sasiu", strâmb, cand aud de Dumnezeu si li se pare cã omul e "anapoda" daca iubeste credinta, religia, daca il iubeste pe Dumnezeu.
Mi se pare ca acestia au motivele lor, necunoscute noua, caci trebuie sa ne explicam cumva de ce li se pare ciudat ca cineva sa il iubeasca pe Dumnezeu, daca ei nu Il iubesc, in cele din urma despre asta vor da socoteala la judecata de apoi, ii priveste.
Poate au fost comunisti inflacarati, poate mai exista si azi fosti nazisti, nu stiu, dar cand aud ca unora nu li se pare un semn de sanatate mintala sa il iubesti pe Dumnezeu, sa iti placa Teologia, care este o stiinta si un domeniu al cunoasterii, imi spun ca ceva e in neregula chiar la acesti oameni invatati, care au facut studii superioare, dar pacat ca nu s-au luminat, sau altfel spus "sa fie la ei !".
In alta ordine de idei, Teologia tine si de cultura, chiar de domeniul culturii, trebuie sa fii un incult sa nu citesti teologie, cand te dai mare ca ai terminat Medicina, dar poate ca nu iti dai seama, nu realizezi.
In fine, fiecare cu credintele si cu pacatele sale, pentru ca, in mod clar, daca ei cred sau nu in Dumnezeu, daca il iubesc sau nu pe Dumnezeu, intr-o zi tot se vor lamuri ca Dumnezeu este peste noi toti, si deci si peste ei.
Dar nu as vrea sa fiu in pielea lor cand se vor lamuri, Doamne fereste !
In tot cazul un om cultivat, cult, sanatos mental, daca este si invatat si a facut si facultatea, de pilda Dreptul, la Drept invatam si despre Religie, da, deschidem cursurile si vom vedea ca studiem si trebuie sa avem idee despre Religie, doar nu traim pe alta planeta, - se cade sa cunoasca macar putina religie sau teologie chiar.
In plus, cand spun ca invatam despre religie la facultatea de Drept, in anul intai de facultate, precizarea o fac acum, ce presupune asta ?
Presupune ca, daca in cursul tau de Teoria Generala a Dreptului ai si un capitol despre religie, si religii chiar, trebuie sa si inveti capitolul, mai ales daca vrei sa treci examenul.
Pentru a face acest simplu rationament nici nu trebuie sa ajungi doctor, nu-i asa ?
Scriu acestea pentru luminarea mintilor si pentru a imblanzi inversunarea unora care au ajuns, se pare, doctori, poate mult inainte de 1989 si care ar fi trebuit cel putin un "Multumesc, Doamne !" sa ii spuna lui Dumnezeu, Celui de Sus, pentru ca, in vremea in care au avut loc prigoane, persecutii comuniste, si nu toti ajungeau sa faca facultatea, cand unii au fost dati afara din facultate desi erau studenti, ei au terminat Medicina si au ajuns doctori.
Si atunci ?
Macar putin bun simt elementar, macar putin sa le fie treaza constiinta.
Constiinta bat-o vina !
Vai de noi in Romania aceasta, in care am vazut toate ciudateniile si minunatiile pamantului !
Un fost vecin, odata ii spunea mamei cu titlu general, ca el ii numeste pe unii oameni "vietuitoare", si asta datorita ciudateniilor acelora sau direct spus, datorita caracterului acelora.
In tot cazul nu este in intentia mea sa fac educatie unor adulti asa de invatati si atoastiutori, dar cred sincer ca daca in viata te nasti cu un suflet bun, daca traiesti fara sa faci rau oamenilor si daca ai primit o educatie frumoasa, esti cu adevarat un om norocos si pe care Dumnezeu l-a iubit.
Iar daca esti un om rau si al dracului, nu stiu ce va fi pentru tine, cel care esti rau si poate ai facut mult rau in viata ta, dar cu siguranta ca ceva va urma pentru tine si ca te vei lamuri ca Dumnezeu nu doarme.
Si aceasta este valabil pentru toti oamenii rai, absolut pentru toti, oriunde ar lucra ei, oricine ar fi ei, si orice masina de teren voluminoasa si tipatoare ar plimba ei pe la biserica.
Revin cu gandul la tanara aceea din 21 mai 2013, care in curtea bisericii plimba masina ei mare, gri metalizat, cea mai mare masina din curtea bisericii.
In primul rand se putea observa cu ochiul liber, ca in toata curtea bisericii, masinã asa de impunatoare nu exista.
Al doilea, m-a amuzat putin si in sinea mea am facut haz de necaz, gandind : "ce masina mare si scumpa si ce baterie slaba si proasta !".
Acum cred ca voi cauta pe internet Acatistul Sfantului Maxim Marturisitorul, dimineata citeam din manualul de Teologie Dogmatica pentru seminariile teologice despre Judecata universala.
In paginile citite era mentionat si sfantul Maxim Marturisitorul.
Este interesanta tema judecatilor, a celei particulare si a celei universale.
Cred ca despre "Judecata" voi scrie putin din acest curs frumos si instructiv de teologie, dar mai tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu