Înainte de eclipsã
Numai cateva zile au ramas pana la eclipsa din 10 mai 2013, a carei observare este pregatita de profesori din mai multe tari ce vor sosi la Suceava, eclipsa fiind insa vizibila in Australia si pana la Ecuator, dar nu in Romania.
Cu toate acestea, eclipsa este o buna ocazie pentru ca specialistii in fizica si nu numai, sa se intalneasca si sa discute pe marginea studiilor, experimentelor si rezultatelor acestora de pana astazi, intreprinse pe marginea eclipselor.
La Bucuresti, pentru ziua de 13 mai 2013, o zi de luni, ne-am gandit ce putem vizita, la inceput ne-am gandit la un muzeu insa muzeele sunt inchise, atunci la Institutul Francez din Bucuresti care este pe Bulevardul Dacia, amplasat intr-o zona linistita a capitalei si adapostit intr-o cladire frumoasa, cu stil, eleganta si intotdeauna bine intretinuta de francezii care o "locuiesc", acestia avand grija sa o renoveze, sa o zugraveasca din nou, in acelasi alb pur si avand aceleasi obloane albastre.
Cu toate acestea, Institutul Francez din Bucuresti este putin prea departe de zona centrala a capitalei si pe de alta parte, desi este foarte frumos amenajat, nu exista un Program anume la acest institut, de exemplu vreo expozitie, sau vreo manifestare artistica.
Asa incat ne-am gandit sa vizitam Palatul de Justitie, mai ales ca eu insami nu am reusit sa il vizitez dupa ce a fost renovat si re-inaugurat in anul 2006 - am citit pe pagina internet a Curtii de Apel Bucuresti www.cab1864.eu.
Pe aceeasi pagina am gasit si Istoricul Palatului de Justitie in doua versiuni, ambele in limba romana, una fiind publicata pe pagina Curtii de Apel, varianta in limba romana, si cealalta versiune fiind publicata pe pagina Curtii de Apel, varianta in limba engleza.
In orice caz, pentru un cetatean francez as fi preferat Istoricul Palatului de Justitie in limba franceza.
In continuare, aceeasi pagina internet a Curtii de Apel ne arata ca o Expozitie este organizata in cladirea Palatului de Justitie, insa nu am reusit inca sa aflu despre ce expozitie este vorba si unde isi are sediul si cum poate fi vizitata, pentru ca informatiile despre expozitie erau dificil de descarcat.
Mi-am amintit de domnul Jean-Bernard Deloly, secretarul AIRAMA, in luna iulie 2012, cand pe 20 iulie ne aflam dupa cateva ore bune de prezentare a experientelor si studiilor intreprinse pana azi de echipa profesorilor de la Bucuresti, cu privire la eclipse, - la restaurantul "Hot Pepper" si ne-a povestit ca, odata l-a intalnit pe profesorul englez Thomas Goodey care o zi intreaga i-a vorbit numai in limba engleza !
Mi-ar placea sa cunosc limba engleza la fel de bine ca un cetatean englez, britanic, care a invatat bine la scoala si care a fost prezent la orele de engleza, insa trebuie sa recunosc ca francezii tin mult la limba lor de circulatie internationala, motiv pentru care ei nu au nevoie sa invete limba engleza si nu tin numaidecat sa o aprofundeze dincolo de orele, clasele din scoala franceza.
Sa recunoastem totusi ca orice limba straina invatata si pe care o cunoastem ne prinde bine, si sunt destui oameni care cunosc mai multe limbi straine.
Ultimele zile au adus si cateva vesti mai triste.
Mai intai, inainte de Paste, am citit in ziarul "ZiuaNews.ro" un articol despre magistrati si realitatea nespusa si putin cunoscuta, trista, si care se refera la cazuri de suferinta, de imbolnaviri de cancer.
Articolul m-a impresionat puternic, in acelasi timp insa cunoscand ca de mai multi ani, mediul judiciar si cel al instantelor judecatoresti este unul plin de presiune, tensiune, cunoscand ca exista un volum mare de lucru si o munca nenormata, neputand delimita concret o anumita "portie" sau norma pentru fiecare angajat, existand presiunea timpului caci se lucreaza pe termene de judecata si unele pot fi scurte, avand in vedere ca exista prea putin Personal, intr-un fel pot spune ca era de asteptat ca intr-o buna zi sa se manifeste si consecintele, urmarile acestui stil de viata si de munca putin propriu supravietuirii.
Intr-adevar, stresul, ingrijorarile, faptul ca stii ca te afli mereu in criza adica in lipsa de timp, ca exista multe dosare si ca la fel de multe pot fi urgente, asa cum am vazut faptul ca exista(u) sau sosesc inspectii judiciare, in trecut soseau cu oarecare regularitate si verificau daca putem fi cu dosarele la zi, toate acestea neajunsuri, lipsa pauzei de masa - in trecut in mod sigur in programul de lucru nu exista, prin lege, o pauza de masa si ti se putea reprosa, dupa caz, depinde la ce judecatorie te aflai, cine era presedintele judecatoriei si cum intelegea sa "administreze" Justitia, sa ii faca mai precis, managementul, sa verifice birourile grefierilor si nu numai, - ti se putea deci reprosa cã "stai" sa mananci, chiar daca aveai langa tine, la masa de lucru, alaturi de masina de dactilografiat si dosarele in lucru, o punguta cu fursecuri numai sau un sandvis, iar in zilele de sedinta de judecata nici atat nu exista timpul, lipsea efectiv timpul in care sa poti manca, fie si numai un singur fursecut, - toate acestea intr-o buna zi aveau sa isi arate consecintele asupra starii noastre de sanatate, de la caz la caz, sanatatea unora sau altora deteriorandu-se.
In afara acestui articol din presa, din "ZiuaNews.ro" care m-a pus serios pe ganduri, mi-am amintit si de anii 1999 si urmatorii, chiar din anul in care am plecat din judecatorie prin demisie - in fapt, prin "incetarea prin acord intre parti, a contractului de munca", cam asa sta scris in cartea mea de munca - au inceput si problemele mele de sanatate.
Intr-un fel, asta m-a uimit, cum asa, cand aveam mult de munca, nu sufeream, ma simteam bine si dintr-o data, dupa ce imi dau demisia si nu mai lucrez incep sa ma imbolnavesc ?
Apoi, zilele trecute am primit vestea de la un coleg de facultate, in fapt el a facut o alta facultate, nu Dreptul, insa o facultate a universitatii noastre "Spiru Haret", o veste care m-a luat pe neasteptate, colegul mi-a spus ca timp de 2 ani a fost bolnav, a stat in spital, si la un moment dat chiar a venit la facultate in carje.
Intrucat perspectivele in tara noastra sunt sumbre cat priveste nivelul de viata, locul de munca, stabilitatea locului de munca, si avand in vedere ca unii colegi au deja o familie, el s-a gandit ca, vrand nevrand va trebui poate sa aleaga sa traiasca intr-o alta tara decat Romania.
Un coleg inteligent, ne-a povestit mie si altor colegi in vara 2009, anul in care ne-am cunoscut, cum, la admiterea la facultate a fost rugat sa scrie un text, ceva, la libera alegere sau nu stiu daca un text impus, dat, insa in mai multe limbi straine.
Si aceasta, intrucat colegul nostru isi alesese facultatea de Relatii Internationale si Studii Europene unde se cer mai multe limbi straine.
In august 2009 era robust, inalt, pe doua picioare sanatoase si viguroase, energic as spune, desi linistit in purtari, adica o prezenta tonica si bine cladit, ne-a povestit atunci ca a terminat anul intai la RISE ( 2008-2009 ), si nu era hotarat daca sa continue facultatea, insa a continuat-o si a dus-o la capat cu o medie mare.
Apoi, cand a terminat facultatea, a fost al doilea din promotia lui.
Atunci, el nu era hotarat sa continue facultatea intrucat Universitatea refuzase eliberarea diplomelor de licenta, de studii absolventilor facultatilor universitatii, inscrisi la forma de invatamant la distanta si frecventa redusa, adica celor care au terminat facultatea in vara anului 2009 ( de regula, examenul de licenta se tinea la inceputul lunii iulie in fiecare an ) si chiar in vara anului 2008.
Scandalul diplomelor de licenta a izbucnit in vara 2009, exact in anul in care noi am terminat facultatea, dupa ce in iulie 2009 am sustinut si promovat examenul de licenta, la drept, la ZI.
Ulterior izbucnirii scandalului refuzului eliberarii diplomelor de licenta si refuzului recunoasterii studiilor de licenta, s-a dat posibilitatea studentilor inscrisi ( deja ) la formele de invatamant la distanta ( ID ) si frecventa redusa ( FR ) sa treaca la forma de invatamant ZI, si sa isi continue si termine astfel facultatea la zi.
Exista insa o diferenta de taxa universitara, la ZI, taxa fiind mai mare decat la ID sau la FR.
De exemplu, in anii 2005-2009 cand eram studenta la Drept la ZI, exista o diferenta de vreo 300 de lei ( noi ) cat priveste taxa pe an universitar, de scolarizare, pentru ca eram inmatriculati, catalogati, in functie de cum studentul urma facultatea la ZI ori la FR / ID.
Pana astazi nu am noutati daca au fost eliberate diplomele de licenta, colegilor care au terminat o facultate a universitatii Spiru Haret, la formele de invatamant ID sau FR, insa Ministerul Educatiei a refuzat eliberarea diplomelor, motivand ca respectivele facultati nu aveau formele de invatamant de la ID sau FR acreditate, invocand numarul extrem de mare al absolventilor, deci al studentilor inscrisi in anul intai de facultate, cu toate ca ministerul Educatiei a permis inscrierea acestui numar extrem de mare de studenti in anul intai la Universitatea Spiru Haret si trebuia si putea sa prevada rezultatul, intrucat i-a lasat sa isi continue si sa termine facultatea si chiar sa se inscrie la examenul de licenta si sa il sustina si promoveze !
Trebuie sa constatam ca, in intreaga Europa situatia locurilor de munca este trista, Europa a avut intotdeauna dificultati in ce priveste numarul locurilor de munca, si acestea s-au accentuat vizibil in ultimii ani.
Europa este zgarcita cu locurile de munca si aceasta, ca si cum nu toti cetatenii ei ar trebui sa traiasca !
Colegul meu, care are numai cu cativa ani mai mult decat mine, vreo 4-5 ani mai mult, a incercat chiar sa obtina un post in cadrul institutiilor Uniunii Europene, insa dupa ce a trecut de etapa incercarilor, furcilor caudine, testelor, a fost respins si el este de parere cã varsta lui nu ar fi fost bine vazuta.
Ceea ce nu ma mira, pentru ca in Uniunea Europeana pe de o parte, ti se cere o varsta ( bunicica ), adica o experienta de munca si de viata, si pe de alta parte ti se poate reprosa tocmai varsta....
Oameni de toate varstele avem nevoie sa putem lucra.
( Nu am scris ca, zilele trecute in ziarul "Libertatea", o doamna in varsta de 85 de ani, care a muncit, care are pensie, care are si o fiica si aceasta un venit al ei, a scris ca desi ii este greu sa o spuna, nu are ce manca, intrucat cu pensia ei si venitul fiicei, fiindu-le necesare si medicamente, abia se descurca si efectiv nu are mancare pe masa, era in preajma Pastelui si articolul m-a impresionat ).
Aceasta este Uniunea Europeana, situata in fond pe un mic continent, de pe care sa nu uitam ca au plecat multi oameni adusi la disperare de saracie sau de conditii de viata si de existenta, de munca, inechitabile.
Europa intotdeauna a fost mai "gomoasa", mai "artificiala", mai "rigida" si rece, mai putin naturala, si mai respectuoasa mai ales cu oamenii afectati, adica cu cei care afecteaza superioritatea, care par intotdeauna sau si sunt, lipsiti de griji, care par ca nu au nevoie de nimic niciodata, dar in acelasi timp au nevoie - ma si intreb cum pot unii sa fie asa ? - Europa intotdeauna a trecut indiferenta pe langa adevaratele probleme de viata, de aceea cei mai putin norocosi au simtit pe pielea lor aceasta atitudine si au plecat, candva demult spre alte tarmuri si zari, de exemplu spre continentul american.
Altii s-au indreptat, ma refer acum la cei care au plecat liberi, spre Australia.
Dar Europa nu a tinut niciodata decat la aparente, si nu a fost apropiata de sufletul si inima omului.
Important este sa poti trai printre semeni simpli, naturali, respectuosi, seriosi si care sa nu te respinga, sa nu te dea la o parte si sa nu te loveasca.
Ma gandeam la colegul meu, al nostru, el se gandeste sa plece spre alte tinuturi, reci insa, si ca Australia are avantajul de a fi o tara calda, chiar foarte calda, acuma depinde cum suporta fiecare frigul si temperaturile foarte scazute.
El insa a fost bolnav...
In acelasi timp, iata, colegul nostru este un om pasnic care vrea pur si simplu o viata pasnica, nu se ia de nimeni, departe de el astfel de conduite belicoase, si sa isi poata avea familia asigurata.
Ori, in Europa din cate am trait pana la varsta aceasta, o existenta pasnica, simpla, naturala nu se doreste si nu o putem avea aceia dintre noi care cautam o viata armonioasa sau in pace.
Este si continentul poate cel mai politizat.
In schimb, sunt incurajati oamenii care cauta "razboiul", cearta, zazania, intriga, acestia toti sunt bine vazuti si bine primiti, in tot cazul sunt avantajati.
Sunt preferati.
Sigur, meritul Europei este de a afirma drepturile omului si libertatile sale fundamentale, dar concret, acestea se afirma mai greu sau foarte greu in diversele tari care sunt Statele membre ale Uniunii Europene.
Poate ca, pana azi, este singurul merit al Uniunii Europene acesta de a promova, cel putin in scris, macar prin acea Curte Europeana de la Strasbourg, unde ajungi numai dupa ce ai epuizat toate instantele nationale si deci daca mai ai putere, sanatate, bani pentru procese si daca nu te-a rapus adversarul, daca totusi Dumnezeu iti mai da zile sa traiesti ajungi si la CEDO care va delibera ani de zile - daca tot cauti sa ajungi la CEDO trebuie sa ai grija sa fii cat mai tanar cand o iei pe drumul acesta, inspre CEDO - si dupa aceea, daca ai "noroc", CEDO va recunoaste ca meriti o satisfactie pe hartie si/ sau si una in bani, intotdeauna foarte echilibrata si mult mai mica decat o pretind victimele, iar studentii, absolventii la Drept, juristii si avocatii care vor avea procese, au sanse sa afle despre satisfactia data de CEDO unuia sau altuia dintre cetatenii Statelor membre ; cat despre restul europenilor acestia nici nu vor auzi despre jurisprudenta CEDO nefiind juristi si neavand nevoie.
Ma uitam ca la CEDO au ajuns cetateni romani si nu numai romani care in tarile lor de origine au fost vatamati, brutalizati, care au suferit corporal, trupeste batai din partea unor Autoritati care executau ordinul ca tot omul silitor la locul de munca, iar locul de munca putea sa fie o strada, in plina strada de pilda cand victima a fost luata pe propriu pe sus si bumbacita cu bestialitate.
Cei care au fost smintiti in bataie si au avut ceva bani, si-au angajat avocat si s-au dus la CEDO care a chibzuit multi ani ce sa faca cu victimele batausilor din Statele membre UE, dat fiind ca batausii erau chiar Autoritatile si vezi bine executau un ordin, isi castigau painea.
Prin urmare una dintre aceste victime, vatamate in corpul si trupul sau, si care a scapat cu viata, nu stim daca si intreaga la minte, adica la cap si la trup, s-a bucurat de "norocul" nesperat si nevisat in urma cu mai multi ani de zile, de neconceput inainte de 1949 in Europa, de a i se spune in scris : "Poftim omule, ai satisfactie !"
Pe de alta parte, Romania de pilda, care e in mare lipsa de efective si personal, de judecatori si grefieri, pe drept cuvant a ramas in urma cu studiul jurisprudentei CEDO, si chiar cu drepturile omului, asa incat Deciziile CEDO se bucura de caracterul de "Amintire" inca de la momentul pronuntarii lor.
Unii le-ar putea numi direct "Inutile", mai ales ca presa ne tine la curent cu numarul mare al deciziilor care nu sunt avute in vedere in Romania, nu se tine cont de ele adica.
Sau, aflam ca Romania a mai fost condamnata intr-un proces la CEDO, da, si ce daca ?
Dar toata lumea si-a facut treaba, fiecare cu rostul lui, judecatorii au dat sentinta la Strasbourg si rolul lor se opreste tot acolo.
Un continent care judeca civilizat toti necivilizatii si toate brutele, ce mai putem zice ?
Relativ recent o judecatoare din Romania a dat o sentinta oarecum in premiera pentru tara noastra si chiar pentru CEDO, pentru ca, ea nu a recunoscut si nu a fost de acord ca ordinul trebuie executat orbeste, si nici oricum, si ca nu poti invoca executarea ordinului pentru a-ti legitima abuzurile.
Lumea Justitiei ne-a aratat acest caz in premiera in tara noastra.
Si din care si CEDO se poate inspira.
Intr-adevar, dreptul administrativ ne invata ca nu orice ordin trebuie si poate fi executat si ca, atunci cand un ordin al unui superior este nelegal, ilegal, subordonatul poate si trebuie sa i se opuna si sa formuleze in scris opozitia sa, sa explice de ce ordinul pe care l-a primit este ilegal, cum, in ce contravine el legii si sa refuze ducerea lui la indeplinire.
Am citit scris in cursul de Drept Administrativ, Partea Generala al profesorului Mircea Preda.
Dreptul administrativ se invata in facultate, dar, este perfect adevarat ca, depinde ce manuale iti cumperi si citesti.
Cati oameni in Romania stiu acest lucru oare, si cati functionari ?
Spuneam despre vesti triste, astazi am primit o alta veste trista, o prietena mi-a spus ca un coleg al ei de serviciu care ne facuse o fotografie de grup la etajul 3 al facultatii de matematica a Universitatii Bucuresti, in fata catedrei de Astronomie si in fata Planetarium-ului in 20 iulie 2012, de la inceputul anului se afla in concediu medical, suferind de leucemie.
Si totusi, ma gandeam azi la aflarea vestii teribile, in iulie 2012 parea atat de sanatos, in forma, energic, acest domn, coleg al prietenei mele !
La randul ei, prietena mea de multi ani de zile isi ingrijeste parintii care au probleme de sanatate si sunt inaintati in varsta.
Practic, ea si-a impartit viata ei intreaga intre studii, serviciu si parinti.
O fata inteligenta si foarte bine pregatita.
Pe parinti nu ii poti lasa neingrijiti cand au nevoie de tine, dar nici recunoscatori nu i-au fost si nu ii sunt, acuma de fapt e si prea tarziu, ei sunt foarte inaintati in varsta si foarte suferinzi.
O fata fina, slabuta, o mana de om, un chip palid-alb precum chipul sfintilor care tin post constant.
Numai ochii mari, negri si sclipitori in care straluceste o lumina trista, dar totusi intensa, vie, concentreaza parca toata forta acestei femei ; uneori fata i se lumineaza si rade, dar atunci pe chip i se deseneaza fine, riduri de expresie, deloc adanci dar care ne vorbesc parca de suferinta si tristetea ei.
Si este o tanara fata, femeie care isi iubeste enorm parintii.
In aceasta lume, mi-am spus de cum am vazut-o si intalnit-o pentru prima oara, in mod hotarat opereaza selectia naturala.
Daca ar fi fost o fata cu bani, parintii i-ar fi cumparat un baiat cuminte care are nevoie si de parintii lui si de parintii sotiei sale, si care l-ar fi tinut pe brate sau l-ar fi sustinut cat mai mult toata viata lui, pentru ca fiica lor sa aiba si ea un sot si eventual, ei, parintii sa aiba macar un nepot.
Sau, daca ar fi fost o femeie robusta, ar fi atras privirile vreunui barbat din aceia care cu sange rece cantaresc femeia si posibilitatile ei de munca, si care se gandesc cat poate fi exploatata acasa si la serviciu, cat poate duce femeia in spinare, in spatele ei, si daca merita sau nu sa ii acorde atentie, daca castiga ceva adica privind-o, daca ar fi buna de sotie.
Dar prietena mea cea fina si slabuta mi-a povestit ca, odata in trecut, un profesor al ei din Belgia unde si-a facut doctoratul, i-a spus ca trebuie sa isi castige independenta.
Cand mi-a povestit acest lucru, m-am gandit ca exact acelasi sfat l-am primit si eu mai demult de la un cetatean francez, anume ca trebuie sa imi castig independenta.
In acelasi timp cel care imi dadea sfatul suferea ca nu este aproape de familia lui, intrucat o perioada a lucrat in Romania, si fireste, isi cauta familia la telefon si pleca in Franta sa isi revada mama, surorile, copiii, pe scurt intreaga lui familie, suferea si plangea dupa fosta lui sotie si dupa actuala lui sotie ( prietena in fapt, foarte apropiata insa, ca o sotie ), o inima mare care de fapt plangea dupa toata lumea, - toata lumea de care avea el nevoie.
Si, daca stii cat de important este sa ai o familie, faptul ca nici nu poti sa iti cladesti fericirea, lasandu-ti daca aceasta este situatia acasa la tine, parintii bolnavi si lipsiti de ingrijire si de aparare, sau singuri, daca stii ca este importanta afectiunea din partea familiei tale ( in sensul ei larg extins chiar, dar in primul rand familia, parintii, fratii, surorile ), atunci cum ii dai sfat altuia, unei tinere femei sa lase totul in urma, sa plece, sa isi castige "independenta" ?
Dar oare problema se pune numai in acesti termeni de independenta ?
Ea si-a exprimat dorinta de a-l putea intalni si saluta macar pe profesorul Deloly, secretarul AIRAMA, atunci cand acesta se va afla la Bucuresti, dar crede ca problemele de la serviciu ii vor retine toata atentia si ca nu se va putea invoi nici macar putin, mai ales ca a beneficiat de un concediu ( de odihna, presupun ) fiind nevoita sa isi ingrijeasca parintii, pe mama sa in special.
Si tot astazi, dupa mai mult timp, Parintele Adrian Magdici mi-a dat un semn de viata, m-am bucurat foarte mult si in acelasi timp m-am intrebat daca nu e un semn de la Dumnezeu ?
Si acum, iata un link spre articolul din "ZiuaNews.ro" care ne descrie starea sanatatii magistratilor :
Pentru ca m-am gandit la Parintele Adrian Magdici, si imi spun in sinea mea, oare nu e un semn de la Dumnezeu ?
Preotii stau mult in rugaciune, in biserica, la slujba, ei au har, nu care cumva sa fie un semn de la Providenta ?
Fireste ca ma bucur enorm sa primesc vesti de la el.
Mai demult, Pr. Ady Magdici cand l-am intrebat ce mai face, mi-a raspuns cã "Sunt multe de facut !", de altfel el studia Bioetica si scria sau traducea articole pe teme de bioetica din limba italiana in limba românã.
M-am intrebat daca si-a terminat doctoratul la Roma unde studia in anul 2011 si unde se afla in prezenta altor colegi ai sai, preoti, tineri, si impreuna se "guvernau" si se descurcau si traiau foarte frumos in comuniune, si in comunitate, am privit albumele cu fotografii ale Pr. Adrian sau Ady Magdici cum isi spune el insusi, fiind foarte tanar, si pot spune ca el traieste intr-o lume cu adevarat paralela cu aceasta a noastra, a laicilor, insa o lume pacifica si credincioasa, inaltata spiritual si curata, pura.
Parintelui Adrian Magdici ii placea sa mearga la Castelpetroso sa se roage, sa se reculeaga, sa se bucure de linistea acelui tinut calm din Italia, de undeva de langa Roma cred, acolo unde se aflã statuia Maicii Indurerate si Sanctuarul Maicii Indurerate, la intrarea caruia vegheaza un ingeras...
Ingerasul care se afla pe blogul meu, o fotografie la care tin foarte mult, este de fapt ingerasul de la Castelpetroso asa cum l-a vazut si fotografiat Pr. Ady Magdici, cred ca pe acesta, da, o data mi l-a trimis si mie pe pagina mea de facebook, mi-a ghicit gandul, vazusem albumele lui si Ingerasul si imi placuse foarte mult, apoi intr-o zi la scurt timp dupa ce i-am privit albumele de pe FB, el mi-a postat Ingerasul pe pagina mea.
De fapt, mi-au placut toate fotografiile lui, sunt speciale, si se afla pe blogul meu in partea de jos a blogului, ma gandeam chiar sa le asez sus, intr-o pagina pe care sa o deschid, noua.
Mi-a placut intre altele o fotografie postata de el intr-un album al sau, un telefon alb pe a carui fata, in loc de tastele cu numere se afla scris simplu cuvantul "GOD", Dumnezeu, iat-o :
In continuare, aceeasi pagina internet a Curtii de Apel ne arata ca o Expozitie este organizata in cladirea Palatului de Justitie, insa nu am reusit inca sa aflu despre ce expozitie este vorba si unde isi are sediul si cum poate fi vizitata, pentru ca informatiile despre expozitie erau dificil de descarcat.
Mi-am amintit de domnul Jean-Bernard Deloly, secretarul AIRAMA, in luna iulie 2012, cand pe 20 iulie ne aflam dupa cateva ore bune de prezentare a experientelor si studiilor intreprinse pana azi de echipa profesorilor de la Bucuresti, cu privire la eclipse, - la restaurantul "Hot Pepper" si ne-a povestit ca, odata l-a intalnit pe profesorul englez Thomas Goodey care o zi intreaga i-a vorbit numai in limba engleza !
Mi-ar placea sa cunosc limba engleza la fel de bine ca un cetatean englez, britanic, care a invatat bine la scoala si care a fost prezent la orele de engleza, insa trebuie sa recunosc ca francezii tin mult la limba lor de circulatie internationala, motiv pentru care ei nu au nevoie sa invete limba engleza si nu tin numaidecat sa o aprofundeze dincolo de orele, clasele din scoala franceza.
Sa recunoastem totusi ca orice limba straina invatata si pe care o cunoastem ne prinde bine, si sunt destui oameni care cunosc mai multe limbi straine.
Ultimele zile au adus si cateva vesti mai triste.
Mai intai, inainte de Paste, am citit in ziarul "ZiuaNews.ro" un articol despre magistrati si realitatea nespusa si putin cunoscuta, trista, si care se refera la cazuri de suferinta, de imbolnaviri de cancer.
Articolul m-a impresionat puternic, in acelasi timp insa cunoscand ca de mai multi ani, mediul judiciar si cel al instantelor judecatoresti este unul plin de presiune, tensiune, cunoscand ca exista un volum mare de lucru si o munca nenormata, neputand delimita concret o anumita "portie" sau norma pentru fiecare angajat, existand presiunea timpului caci se lucreaza pe termene de judecata si unele pot fi scurte, avand in vedere ca exista prea putin Personal, intr-un fel pot spune ca era de asteptat ca intr-o buna zi sa se manifeste si consecintele, urmarile acestui stil de viata si de munca putin propriu supravietuirii.
Intr-adevar, stresul, ingrijorarile, faptul ca stii ca te afli mereu in criza adica in lipsa de timp, ca exista multe dosare si ca la fel de multe pot fi urgente, asa cum am vazut faptul ca exista(u) sau sosesc inspectii judiciare, in trecut soseau cu oarecare regularitate si verificau daca putem fi cu dosarele la zi, toate acestea neajunsuri, lipsa pauzei de masa - in trecut in mod sigur in programul de lucru nu exista, prin lege, o pauza de masa si ti se putea reprosa, dupa caz, depinde la ce judecatorie te aflai, cine era presedintele judecatoriei si cum intelegea sa "administreze" Justitia, sa ii faca mai precis, managementul, sa verifice birourile grefierilor si nu numai, - ti se putea deci reprosa cã "stai" sa mananci, chiar daca aveai langa tine, la masa de lucru, alaturi de masina de dactilografiat si dosarele in lucru, o punguta cu fursecuri numai sau un sandvis, iar in zilele de sedinta de judecata nici atat nu exista timpul, lipsea efectiv timpul in care sa poti manca, fie si numai un singur fursecut, - toate acestea intr-o buna zi aveau sa isi arate consecintele asupra starii noastre de sanatate, de la caz la caz, sanatatea unora sau altora deteriorandu-se.
In afara acestui articol din presa, din "ZiuaNews.ro" care m-a pus serios pe ganduri, mi-am amintit si de anii 1999 si urmatorii, chiar din anul in care am plecat din judecatorie prin demisie - in fapt, prin "incetarea prin acord intre parti, a contractului de munca", cam asa sta scris in cartea mea de munca - au inceput si problemele mele de sanatate.
Intr-un fel, asta m-a uimit, cum asa, cand aveam mult de munca, nu sufeream, ma simteam bine si dintr-o data, dupa ce imi dau demisia si nu mai lucrez incep sa ma imbolnavesc ?
Apoi, zilele trecute am primit vestea de la un coleg de facultate, in fapt el a facut o alta facultate, nu Dreptul, insa o facultate a universitatii noastre "Spiru Haret", o veste care m-a luat pe neasteptate, colegul mi-a spus ca timp de 2 ani a fost bolnav, a stat in spital, si la un moment dat chiar a venit la facultate in carje.
Intrucat perspectivele in tara noastra sunt sumbre cat priveste nivelul de viata, locul de munca, stabilitatea locului de munca, si avand in vedere ca unii colegi au deja o familie, el s-a gandit ca, vrand nevrand va trebui poate sa aleaga sa traiasca intr-o alta tara decat Romania.
Un coleg inteligent, ne-a povestit mie si altor colegi in vara 2009, anul in care ne-am cunoscut, cum, la admiterea la facultate a fost rugat sa scrie un text, ceva, la libera alegere sau nu stiu daca un text impus, dat, insa in mai multe limbi straine.
Si aceasta, intrucat colegul nostru isi alesese facultatea de Relatii Internationale si Studii Europene unde se cer mai multe limbi straine.
In august 2009 era robust, inalt, pe doua picioare sanatoase si viguroase, energic as spune, desi linistit in purtari, adica o prezenta tonica si bine cladit, ne-a povestit atunci ca a terminat anul intai la RISE ( 2008-2009 ), si nu era hotarat daca sa continue facultatea, insa a continuat-o si a dus-o la capat cu o medie mare.
Apoi, cand a terminat facultatea, a fost al doilea din promotia lui.
Atunci, el nu era hotarat sa continue facultatea intrucat Universitatea refuzase eliberarea diplomelor de licenta, de studii absolventilor facultatilor universitatii, inscrisi la forma de invatamant la distanta si frecventa redusa, adica celor care au terminat facultatea in vara anului 2009 ( de regula, examenul de licenta se tinea la inceputul lunii iulie in fiecare an ) si chiar in vara anului 2008.
Scandalul diplomelor de licenta a izbucnit in vara 2009, exact in anul in care noi am terminat facultatea, dupa ce in iulie 2009 am sustinut si promovat examenul de licenta, la drept, la ZI.
Ulterior izbucnirii scandalului refuzului eliberarii diplomelor de licenta si refuzului recunoasterii studiilor de licenta, s-a dat posibilitatea studentilor inscrisi ( deja ) la formele de invatamant la distanta ( ID ) si frecventa redusa ( FR ) sa treaca la forma de invatamant ZI, si sa isi continue si termine astfel facultatea la zi.
Exista insa o diferenta de taxa universitara, la ZI, taxa fiind mai mare decat la ID sau la FR.
De exemplu, in anii 2005-2009 cand eram studenta la Drept la ZI, exista o diferenta de vreo 300 de lei ( noi ) cat priveste taxa pe an universitar, de scolarizare, pentru ca eram inmatriculati, catalogati, in functie de cum studentul urma facultatea la ZI ori la FR / ID.
Pana astazi nu am noutati daca au fost eliberate diplomele de licenta, colegilor care au terminat o facultate a universitatii Spiru Haret, la formele de invatamant ID sau FR, insa Ministerul Educatiei a refuzat eliberarea diplomelor, motivand ca respectivele facultati nu aveau formele de invatamant de la ID sau FR acreditate, invocand numarul extrem de mare al absolventilor, deci al studentilor inscrisi in anul intai de facultate, cu toate ca ministerul Educatiei a permis inscrierea acestui numar extrem de mare de studenti in anul intai la Universitatea Spiru Haret si trebuia si putea sa prevada rezultatul, intrucat i-a lasat sa isi continue si sa termine facultatea si chiar sa se inscrie la examenul de licenta si sa il sustina si promoveze !
Trebuie sa constatam ca, in intreaga Europa situatia locurilor de munca este trista, Europa a avut intotdeauna dificultati in ce priveste numarul locurilor de munca, si acestea s-au accentuat vizibil in ultimii ani.
Europa este zgarcita cu locurile de munca si aceasta, ca si cum nu toti cetatenii ei ar trebui sa traiasca !
Colegul meu, care are numai cu cativa ani mai mult decat mine, vreo 4-5 ani mai mult, a incercat chiar sa obtina un post in cadrul institutiilor Uniunii Europene, insa dupa ce a trecut de etapa incercarilor, furcilor caudine, testelor, a fost respins si el este de parere cã varsta lui nu ar fi fost bine vazuta.
Ceea ce nu ma mira, pentru ca in Uniunea Europeana pe de o parte, ti se cere o varsta ( bunicica ), adica o experienta de munca si de viata, si pe de alta parte ti se poate reprosa tocmai varsta....
Oameni de toate varstele avem nevoie sa putem lucra.
( Nu am scris ca, zilele trecute in ziarul "Libertatea", o doamna in varsta de 85 de ani, care a muncit, care are pensie, care are si o fiica si aceasta un venit al ei, a scris ca desi ii este greu sa o spuna, nu are ce manca, intrucat cu pensia ei si venitul fiicei, fiindu-le necesare si medicamente, abia se descurca si efectiv nu are mancare pe masa, era in preajma Pastelui si articolul m-a impresionat ).
Aceasta este Uniunea Europeana, situata in fond pe un mic continent, de pe care sa nu uitam ca au plecat multi oameni adusi la disperare de saracie sau de conditii de viata si de existenta, de munca, inechitabile.
Europa intotdeauna a fost mai "gomoasa", mai "artificiala", mai "rigida" si rece, mai putin naturala, si mai respectuoasa mai ales cu oamenii afectati, adica cu cei care afecteaza superioritatea, care par intotdeauna sau si sunt, lipsiti de griji, care par ca nu au nevoie de nimic niciodata, dar in acelasi timp au nevoie - ma si intreb cum pot unii sa fie asa ? - Europa intotdeauna a trecut indiferenta pe langa adevaratele probleme de viata, de aceea cei mai putin norocosi au simtit pe pielea lor aceasta atitudine si au plecat, candva demult spre alte tarmuri si zari, de exemplu spre continentul american.
Altii s-au indreptat, ma refer acum la cei care au plecat liberi, spre Australia.
Dar Europa nu a tinut niciodata decat la aparente, si nu a fost apropiata de sufletul si inima omului.
Important este sa poti trai printre semeni simpli, naturali, respectuosi, seriosi si care sa nu te respinga, sa nu te dea la o parte si sa nu te loveasca.
Ma gandeam la colegul meu, al nostru, el se gandeste sa plece spre alte tinuturi, reci insa, si ca Australia are avantajul de a fi o tara calda, chiar foarte calda, acuma depinde cum suporta fiecare frigul si temperaturile foarte scazute.
El insa a fost bolnav...
In acelasi timp, iata, colegul nostru este un om pasnic care vrea pur si simplu o viata pasnica, nu se ia de nimeni, departe de el astfel de conduite belicoase, si sa isi poata avea familia asigurata.
Ori, in Europa din cate am trait pana la varsta aceasta, o existenta pasnica, simpla, naturala nu se doreste si nu o putem avea aceia dintre noi care cautam o viata armonioasa sau in pace.
Este si continentul poate cel mai politizat.
In schimb, sunt incurajati oamenii care cauta "razboiul", cearta, zazania, intriga, acestia toti sunt bine vazuti si bine primiti, in tot cazul sunt avantajati.
Sunt preferati.
Sigur, meritul Europei este de a afirma drepturile omului si libertatile sale fundamentale, dar concret, acestea se afirma mai greu sau foarte greu in diversele tari care sunt Statele membre ale Uniunii Europene.
Poate ca, pana azi, este singurul merit al Uniunii Europene acesta de a promova, cel putin in scris, macar prin acea Curte Europeana de la Strasbourg, unde ajungi numai dupa ce ai epuizat toate instantele nationale si deci daca mai ai putere, sanatate, bani pentru procese si daca nu te-a rapus adversarul, daca totusi Dumnezeu iti mai da zile sa traiesti ajungi si la CEDO care va delibera ani de zile - daca tot cauti sa ajungi la CEDO trebuie sa ai grija sa fii cat mai tanar cand o iei pe drumul acesta, inspre CEDO - si dupa aceea, daca ai "noroc", CEDO va recunoaste ca meriti o satisfactie pe hartie si/ sau si una in bani, intotdeauna foarte echilibrata si mult mai mica decat o pretind victimele, iar studentii, absolventii la Drept, juristii si avocatii care vor avea procese, au sanse sa afle despre satisfactia data de CEDO unuia sau altuia dintre cetatenii Statelor membre ; cat despre restul europenilor acestia nici nu vor auzi despre jurisprudenta CEDO nefiind juristi si neavand nevoie.
Ma uitam ca la CEDO au ajuns cetateni romani si nu numai romani care in tarile lor de origine au fost vatamati, brutalizati, care au suferit corporal, trupeste batai din partea unor Autoritati care executau ordinul ca tot omul silitor la locul de munca, iar locul de munca putea sa fie o strada, in plina strada de pilda cand victima a fost luata pe propriu pe sus si bumbacita cu bestialitate.
Cei care au fost smintiti in bataie si au avut ceva bani, si-au angajat avocat si s-au dus la CEDO care a chibzuit multi ani ce sa faca cu victimele batausilor din Statele membre UE, dat fiind ca batausii erau chiar Autoritatile si vezi bine executau un ordin, isi castigau painea.
Prin urmare una dintre aceste victime, vatamate in corpul si trupul sau, si care a scapat cu viata, nu stim daca si intreaga la minte, adica la cap si la trup, s-a bucurat de "norocul" nesperat si nevisat in urma cu mai multi ani de zile, de neconceput inainte de 1949 in Europa, de a i se spune in scris : "Poftim omule, ai satisfactie !"
Pe de alta parte, Romania de pilda, care e in mare lipsa de efective si personal, de judecatori si grefieri, pe drept cuvant a ramas in urma cu studiul jurisprudentei CEDO, si chiar cu drepturile omului, asa incat Deciziile CEDO se bucura de caracterul de "Amintire" inca de la momentul pronuntarii lor.
Unii le-ar putea numi direct "Inutile", mai ales ca presa ne tine la curent cu numarul mare al deciziilor care nu sunt avute in vedere in Romania, nu se tine cont de ele adica.
Sau, aflam ca Romania a mai fost condamnata intr-un proces la CEDO, da, si ce daca ?
Dar toata lumea si-a facut treaba, fiecare cu rostul lui, judecatorii au dat sentinta la Strasbourg si rolul lor se opreste tot acolo.
Un continent care judeca civilizat toti necivilizatii si toate brutele, ce mai putem zice ?
Relativ recent o judecatoare din Romania a dat o sentinta oarecum in premiera pentru tara noastra si chiar pentru CEDO, pentru ca, ea nu a recunoscut si nu a fost de acord ca ordinul trebuie executat orbeste, si nici oricum, si ca nu poti invoca executarea ordinului pentru a-ti legitima abuzurile.
Lumea Justitiei ne-a aratat acest caz in premiera in tara noastra.
Si din care si CEDO se poate inspira.
Intr-adevar, dreptul administrativ ne invata ca nu orice ordin trebuie si poate fi executat si ca, atunci cand un ordin al unui superior este nelegal, ilegal, subordonatul poate si trebuie sa i se opuna si sa formuleze in scris opozitia sa, sa explice de ce ordinul pe care l-a primit este ilegal, cum, in ce contravine el legii si sa refuze ducerea lui la indeplinire.
Am citit scris in cursul de Drept Administrativ, Partea Generala al profesorului Mircea Preda.
Dreptul administrativ se invata in facultate, dar, este perfect adevarat ca, depinde ce manuale iti cumperi si citesti.
Cati oameni in Romania stiu acest lucru oare, si cati functionari ?
Spuneam despre vesti triste, astazi am primit o alta veste trista, o prietena mi-a spus ca un coleg al ei de serviciu care ne facuse o fotografie de grup la etajul 3 al facultatii de matematica a Universitatii Bucuresti, in fata catedrei de Astronomie si in fata Planetarium-ului in 20 iulie 2012, de la inceputul anului se afla in concediu medical, suferind de leucemie.
Si totusi, ma gandeam azi la aflarea vestii teribile, in iulie 2012 parea atat de sanatos, in forma, energic, acest domn, coleg al prietenei mele !
La randul ei, prietena mea de multi ani de zile isi ingrijeste parintii care au probleme de sanatate si sunt inaintati in varsta.
Practic, ea si-a impartit viata ei intreaga intre studii, serviciu si parinti.
O fata inteligenta si foarte bine pregatita.
Pe parinti nu ii poti lasa neingrijiti cand au nevoie de tine, dar nici recunoscatori nu i-au fost si nu ii sunt, acuma de fapt e si prea tarziu, ei sunt foarte inaintati in varsta si foarte suferinzi.
O fata fina, slabuta, o mana de om, un chip palid-alb precum chipul sfintilor care tin post constant.
Numai ochii mari, negri si sclipitori in care straluceste o lumina trista, dar totusi intensa, vie, concentreaza parca toata forta acestei femei ; uneori fata i se lumineaza si rade, dar atunci pe chip i se deseneaza fine, riduri de expresie, deloc adanci dar care ne vorbesc parca de suferinta si tristetea ei.
Si este o tanara fata, femeie care isi iubeste enorm parintii.
In aceasta lume, mi-am spus de cum am vazut-o si intalnit-o pentru prima oara, in mod hotarat opereaza selectia naturala.
Daca ar fi fost o fata cu bani, parintii i-ar fi cumparat un baiat cuminte care are nevoie si de parintii lui si de parintii sotiei sale, si care l-ar fi tinut pe brate sau l-ar fi sustinut cat mai mult toata viata lui, pentru ca fiica lor sa aiba si ea un sot si eventual, ei, parintii sa aiba macar un nepot.
Sau, daca ar fi fost o femeie robusta, ar fi atras privirile vreunui barbat din aceia care cu sange rece cantaresc femeia si posibilitatile ei de munca, si care se gandesc cat poate fi exploatata acasa si la serviciu, cat poate duce femeia in spinare, in spatele ei, si daca merita sau nu sa ii acorde atentie, daca castiga ceva adica privind-o, daca ar fi buna de sotie.
Dar prietena mea cea fina si slabuta mi-a povestit ca, odata in trecut, un profesor al ei din Belgia unde si-a facut doctoratul, i-a spus ca trebuie sa isi castige independenta.
Cand mi-a povestit acest lucru, m-am gandit ca exact acelasi sfat l-am primit si eu mai demult de la un cetatean francez, anume ca trebuie sa imi castig independenta.
In acelasi timp cel care imi dadea sfatul suferea ca nu este aproape de familia lui, intrucat o perioada a lucrat in Romania, si fireste, isi cauta familia la telefon si pleca in Franta sa isi revada mama, surorile, copiii, pe scurt intreaga lui familie, suferea si plangea dupa fosta lui sotie si dupa actuala lui sotie ( prietena in fapt, foarte apropiata insa, ca o sotie ), o inima mare care de fapt plangea dupa toata lumea, - toata lumea de care avea el nevoie.
Si, daca stii cat de important este sa ai o familie, faptul ca nici nu poti sa iti cladesti fericirea, lasandu-ti daca aceasta este situatia acasa la tine, parintii bolnavi si lipsiti de ingrijire si de aparare, sau singuri, daca stii ca este importanta afectiunea din partea familiei tale ( in sensul ei larg extins chiar, dar in primul rand familia, parintii, fratii, surorile ), atunci cum ii dai sfat altuia, unei tinere femei sa lase totul in urma, sa plece, sa isi castige "independenta" ?
Dar oare problema se pune numai in acesti termeni de independenta ?
Ea si-a exprimat dorinta de a-l putea intalni si saluta macar pe profesorul Deloly, secretarul AIRAMA, atunci cand acesta se va afla la Bucuresti, dar crede ca problemele de la serviciu ii vor retine toata atentia si ca nu se va putea invoi nici macar putin, mai ales ca a beneficiat de un concediu ( de odihna, presupun ) fiind nevoita sa isi ingrijeasca parintii, pe mama sa in special.
Si tot astazi, dupa mai mult timp, Parintele Adrian Magdici mi-a dat un semn de viata, m-am bucurat foarte mult si in acelasi timp m-am intrebat daca nu e un semn de la Dumnezeu ?
Si acum, iata un link spre articolul din "ZiuaNews.ro" care ne descrie starea sanatatii magistratilor :
Pentru ca m-am gandit la Parintele Adrian Magdici, si imi spun in sinea mea, oare nu e un semn de la Dumnezeu ?
Preotii stau mult in rugaciune, in biserica, la slujba, ei au har, nu care cumva sa fie un semn de la Providenta ?
Fireste ca ma bucur enorm sa primesc vesti de la el.
Mai demult, Pr. Ady Magdici cand l-am intrebat ce mai face, mi-a raspuns cã "Sunt multe de facut !", de altfel el studia Bioetica si scria sau traducea articole pe teme de bioetica din limba italiana in limba românã.
M-am intrebat daca si-a terminat doctoratul la Roma unde studia in anul 2011 si unde se afla in prezenta altor colegi ai sai, preoti, tineri, si impreuna se "guvernau" si se descurcau si traiau foarte frumos in comuniune, si in comunitate, am privit albumele cu fotografii ale Pr. Adrian sau Ady Magdici cum isi spune el insusi, fiind foarte tanar, si pot spune ca el traieste intr-o lume cu adevarat paralela cu aceasta a noastra, a laicilor, insa o lume pacifica si credincioasa, inaltata spiritual si curata, pura.
Parintelui Adrian Magdici ii placea sa mearga la Castelpetroso sa se roage, sa se reculeaga, sa se bucure de linistea acelui tinut calm din Italia, de undeva de langa Roma cred, acolo unde se aflã statuia Maicii Indurerate si Sanctuarul Maicii Indurerate, la intrarea caruia vegheaza un ingeras...
Ingerasul care se afla pe blogul meu, o fotografie la care tin foarte mult, este de fapt ingerasul de la Castelpetroso asa cum l-a vazut si fotografiat Pr. Ady Magdici, cred ca pe acesta, da, o data mi l-a trimis si mie pe pagina mea de facebook, mi-a ghicit gandul, vazusem albumele lui si Ingerasul si imi placuse foarte mult, apoi intr-o zi la scurt timp dupa ce i-am privit albumele de pe FB, el mi-a postat Ingerasul pe pagina mea.
De fapt, mi-au placut toate fotografiile lui, sunt speciale, si se afla pe blogul meu in partea de jos a blogului, ma gandeam chiar sa le asez sus, intr-o pagina pe care sa o deschid, noua.
Mi-a placut intre altele o fotografie postata de el intr-un album al sau, un telefon alb pe a carui fata, in loc de tastele cu numere se afla scris simplu cuvantul "GOD", Dumnezeu, iat-o :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu