Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Iulia Motoc 15 august 2013

Iulia Motoc 15 august 2013

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Jesus-Christ

Jesus-Christ

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

Laura Adriana Bucharest Romania July 2009

Laura Adriana Bucharest Romania July  2009

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Mission to Magadan October 29 2014

Mission to Magadan October 29 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Gratiela Andreescu Romania Italia

Gratiela Andreescu Romania Italia

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Father Michael Shields of The Heart of Jesus May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Father Michael Shields of The Heart of Jesus  May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Vladimir Putin, Moscou, Russie, octobre-décembre 2015

Vladimir Putin, Moscou, Russie, octobre-décembre 2015

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine Chisinau Moldova

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine  Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Jesus Christ Iisus Hristos

Jesus Christ Iisus Hristos

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés Bucarest Romania

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés  Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Notification blogspot.com 17 novembre 2016

Notification blogspot.com 17 novembre 2016

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Jésus-Christ

Jésus-Christ

sâmbătă, 29 iunie 2013

Arhivare lucrari stiintifice (actualizat la ora 21h51, ora Romaniei)

Arhivare lucrari stiintifice (actualizat la ora 21h51, ora Romaniei)


De o saptamana intreaga, tatal meu este cuprins de frenezia arhivarii lucrarilor sale stiintifice.
Intotdeauna m-am bucurat cand l-am vazut entuziasmat de cercetarile, studiile si lecturile sale stiintifice, sau de scris, mai putin in anii copilariei cand a trebuit sa sacrificam vacante intregi si sa ramanem in Bucuresti pentru ca tata avea de lucru si trebuia sa scrie si sa faca calcule elaborate matematice.
Aceea a fost o perioada destul de trista pentru mine, un copil pe atunci care ar fi vrut sa isi petreaca vacantele in special la mare, pe litoral, intrucat cu marea am fost obisnuita de mica, in cei patru ani aproape incheiati, pe care i-am petrecut in orasul Constantine din Algeria si unde, la 90 de km de Constantine aveam portul si oraselul, nu era chiar o statiune, numit Skikda, un port frumos si nu departe de el se afla plaja intinsa, plaja cu nisip auriu si cu multe pete de gudron ce miroseau puternic a petrol si a gudron, un miros care de atunci mi-a placut si m-a cucerit, un miros care mi-a intrat in sange si intotdeauna imi aminteste de primii ani ai copilariei.
Mai departe de orasul Constantine decat se afla portul si localitatea cu plaja ei pustie aproape, Skikda, se afla o alta localitate, numita Colo, unde plaja era si mai larga si mai intinsa inca, si parca si mai pustie, iar apa era limpede si nu erau valuri.
Marea Mediterana se intindea cat vedeai cu ochii si parca numai pentru noi, cei cativa romani care mergeam in vacante - mai rar insa atunci caci plecam acasa in Romania - sau la sfarsit de saptamana ( mai ales ), intrucat algerienii se obisnuisera intr-atat cu marea lor incat nu erau mari adoratori de plaja si de apa, si, din nefericire cele cateva femei care apareau rar pe plaja, apareau imbracate in negru, invaluite din cap pana in picioare, adica nu in costum de baie si nu puteau profita de soarele generos al acelei tari care este Algeria si unde in cea mai mare parte a anului este cald si placut.

Intrucat de mai multe zile, tata isi pune ordine printre lucrarile lui si isi aranjeaza dischetele cu lucrari, nu se putea ca acest lucru sa treaca neobservat de noi toti, acasa si de mama pe care, din pacate, am auzit-o spunandu-i tatalui meu cu privire la mine, ca "dupa tine, o sa arunce totul !"
Intr-adevar, presupun ca despre mine era vorba, fratele meu are cum isi doreste el, viata lui mai aparte, iar eu am fost mai apropiata de tatal meu, asa cum de fapt el si-a dorit foarte mult.
Dar eu nu am de gand si nu am avut vreodata, sa arunc ceva din opera stiintifica a tatalui meu.
In primul rand, mama ar fi putut sa remarce ca mi-a placut ca, de la trecerea bunicului meu Paraschiv ( ultimul in viata atunci dintre bunicii mei ), in iunie 1997, in Viata de Dincolo, am dorit ca in mica lui garsoniera in care si-a petrecut ultimii sai ani de viata ( dupa ce casa in care locuia a fost demolata, si, in schimb, Statul i-a dat o garsoniera ) sa nu fie nimic, dar absolut nimic schimbat.
Astfel, bunicul meu se mai afla inca acolo, printre lucrurile si mobilele lui si ale bunicii, cate au ramas si asa cum erau ele.
In ce ma priveste am impresia ca oricati ani s-ar scurge, mama mea nu ma va cunoaste niciodata si aceasta desi locuim in aceeasi casa, si unori ma intreb de ce, sau cum se poate asa ceva ?

Ma gandesc ca tata a fost motivat auzind ca profesorul francez Maurice Allais a lasat in urma lui o adevarata arhiva, pereti intregi de biblioteca cu studii si articole si scrieri, carti, si toate acestea asteptau in tacere sa vina cineva sa le arhiveze, caci profesorul de cativa ani a trecut in nefiinta.
In speta, inginerul francez Deloly s-a gandit sa se ocupe de arhivarea lucrarilor profesorului Maurice Allais, dar a spus ca acest lucru va necesita mult timp.

Insa, atunci cand tatal meu are de lucru sau, mai nou, dupa septembrie 2008, anul in care el s-a pensionat, desi vroia si in acelasi timp nu vroia sa se pensioneze, si intrucat casa noastra a devenit prea neincapatoare pentru noi si pentru toate cele adunate peste ani, in special lucrari, carti, atunci tata ma da la o parte si daca are nevoie de computer incepe sa lucreze si eu stau si astept sa am computerul liber.
Pentru ca, e adevarat, tata are un vechi computer al sau, insa pe acela nu are instalate toate facilitatile, de pilda accesul la internet, sau softurile cu care lucreaza, sau, alteori spune ca functioneaza mai bine Mathcad pe acest computer si nu pe cel vechi al sau.

Imi amintesc astfel, mi-ar fi greu sa uit, cum - da, unii ar spune ca mai bine taceam, totusi nu se putea sa tac - atunci cand in cele din urma am ajuns si eu inscrisa in anul intai la masterul de Stiinte Penale, in iarna anului 2010, cand asteptam prima sesiune de examene, din primul semestru de master, am gasit intr-o buna dimineata un articol pe Yahoo. France ( Actualitati ) care anunta producerea unei eclipse.
I-am spus tatalui meu ca o eclipsa va avea lor, iar el, cas de obicei a parut complet lipsit de reactie.
Am avut impresia ca va trece cu vederea acest fenomen dar se pare ca i-a telefonat profesorului Ieronim Mihaila.
La ceea ce a urmat nu ma asteptam insa !
Tata a inceput sa lucreze pe computerul "meu" si m-a dat la o parte, avand lucrari mai importante de facut decat bietele mele referate de la Stiinte Penale !
Asa incat a trebuit sa alerg la mine la facultatea de Drept din sos. Berceni 24, la secretariatul departamentului Master si sa intreb daca imi pot amana predarea referatelor.
Intre timp, referatele mele s-au adunat, pentru ca au urmat apoi si cele din al doilea semestru, si in plus, intrucat mi-a placut sa le lucrez si imi dau seama ca nu sunt in pas cu generatia actuala si de aceea pierd foarte mult, intrucat mi-a placut si am considerat ca trebuie sa imi cumpar carti, cursuri, cate se puteau gasi in librarii si sa citesc, toate acestea, adica am cautat pe internet ce carti sunt scrise de pilda in domeniul infractiunilor de terorism, am dat un simplu exemplu, apoi am citit dupa ce am gasit o carte si mi-am cumparat-o, spre norocul meu mai aveam o carte din anii facultatii despre terorism si continutul aceleia il cunosteam si asa, in societatea de azi daca esti interesat cu adevarat de studiu, esti dat la o parte cu nonsalanta, ba se mai si rade de tine si ti se tranteste patru la un referat de 60 de pagini.
Am ajuns astfel sa predau referatele mele tocmai in sesiunea de restante, mai intai in vara 2011, peste un an ( 2 semestre ), apoi in septembrie 2011, insa Secretariatul nu m-a pus la curent cu toate informatiile necesare, nu am stiut in ce constau anumite probe sau "discipline", precum practica ( ceva cu privire la practica mi-a spus o colega, dar numai in ce priveste o materie de la master ), speta si activitatea de cercetare.
Exceptie a facut de asemenea, activitatea de cercetare de la Psihologie Judiciara, unde am aflat printr-o colega, - cativa colegi au obtinut cu greu telefonul profesorilor si ii contactau dar nu ne spuneau si noua intotdeauna, ( mie nu mi-au spus mereu, sau de cate ori a fost necesar, iar profesorii nu erau in facultate, erau invitati sa vina ) - ca profesorul Butoi doreste sa ne gandim la Vera Renczi, o criminala in serie si la o alta criminala, insa nu am ales acea tema, asa incat in aceasta clipa desi imi notasem cred undeva, nu mai stiu cum se numea cealalta femeie criminala.
Profesorii mei, despre care unii colegi de facultate au spus ca ar pune tinere asistente sa noteze referatele noastre, nu stiu daca au facut intentionat, eu cred ca unii au facut intentionat si mai cred si ca asa era credinta lor ca trebuie sa iti dea note mici la master, sau foarte mici, te puteai intreba daca au citit referatul sau daca te noteaza cu patru dupa o munca serioasa, numai pentru ca sunt ai dracului, intr-o societate romaneasca care nu a privilegiat cu adevarat studiul, ci numai lipsa de Dumnezeu si de caracter.
Daca nu am aflat in timp util in ce constau acea speta, de pilda la Psihologie Judiciara - necesara la cate o materie pe semestru - am presupus ca e vorba de un caz practic pe care trebuie sa il infatisam, insa de unde sa iei un caz practic la PJ, cand nu ai lucrat concret niciodata PJ ?, am constatat insa cu surprindere ca toti cei 150 de masteranzi inscrisi la Stiinte Penale, au aparut notati pe Tabelul numit Centralizatorul cu note, desi in primul semestru al anului I ( 2010-2011 ) am venit numai 10 dintre noi masteranzii la facultate.
Nivelul la master a reusit sa ma uimeasca, pentru ca unii colegi nu vorbesc frumos in facultate, si inca la nivelul masteratului !
Astfel, o colega de la master pe care nu o cunosteam din anii facultatii a inceput sa spuna despre mine ceva neclar, ambiguu, si anume ca eu as da bani profesorilor sau ca, sau si ca, profesorii mi-ar da mie bani si m-ar servi, nu stiu cu ce, profesorii nu veneau la cursuri la master si eram alaturi de colegii mei si viata mea la master era pe picior de egalitate cu viata lor.

S-a pus si problema cum se redacteaza un referat.
Dupa moda zilelor noastre, nimeni nu a ascuns faptul ca masteranzii se inspira de pe internet unde se gasesc referate gratuite, dar si referate care costa ( eu nu am intalnit in limba romana din acestea, dar inseamna ca sunt ), si chiar profesorul Jidovu ne-a spus ca fiica lui cea mica e studenta sau masteranda la o alta facultate a universitatii noastre "Spiru Haret" , la  RISE, si ca i-a explicat tatalui ei ca asa se face un referat azi.
Adica studiaza referatele care exista deja pe internet si apoi se gandeste ce poate scrie din ele pentru referatul sau, aceasta munca ii lua totusi cam 2 saptamani.
Este adevarat ca aceasta munca arãta ca citeste si se documenteaza.
Cursurile si cartile in domeniul Dreptului sunt scumpe in librarii, eu le prefer din toate punctele de vedere, pe de alta parte trebuie sa se fi publicat ceva anume ce te intereseaza, in cazul meu nu am gasit in Romania nimic publicat in domeniul  SEULJS, adica al Spatiului European de Libertate, Justitie si Securitate.
Spre norocul meu, frecventasem si avusesem abonamente, in timp, vreo doua, la Biblioteca de Drept a Colegiului Juridic Franco-Roman si aveam niste carti, sau parti, extrase din cartile bibliotecii ( unele carti, nu toate ) pe care le fotocopiasem, si mi-au fost de un real folos in elaborara referatului meu cu tema  SEULJS, insa profesorul a considerat ca referatul merita nota  PATRU.
Mi s-a parut incredibil aceasta, sa dai nota patru unui referat foarte bine documentat, si sa nu se supere, un act de dementa, de boala care atinge oamenii de varsta a treia, si azi mi se pare la fel !
In orice caz mi s-a parut iesit din comun.

La Psihologie Judiciara, inca din anul intai de facultate ( 2005-2006 ), dar si in anul intai la master ( 2010-2011 ), profesorul de psihologie judiciara se bucura si ne sfatuia, ne recomanda sa scriem din Tratatul sãu de Psihologie Judiciara, pe care aproape in fiecare an, sau la cativa ani el il actualiza.
Intr-adevar este un bun Tratat acela de PJ, al prof. Butoi si chiar trebuie sa scrii din el, insa procedand asa cum au procedat si colegii mei care au luat nota 9 si 10, eu am primit nota 7 sau / si 5.
In plus, pentru ca in trecut mi-a placut Medicina, am cautat in referatele mele de la psihologie judiciara sa explic anumite procese, precum senzatia, perceptia, si cu ajutorul unor carti de medicina, si cu ajutorul unor cursuri de psihologie.
Tot efortul meu a meritat notele de mai sus, in timp ce colegii mei mai grabiti - si nu pot personal, condamna masteranzii ca nu mai vor sau nu pot sa invete, viata este foarte diversificata astazi, unii nu au nevoie decat de diploma de la master ! -  care au scris putin din tratatul prof. Butoi s-au bucurat de nota maxima 10, sau 9 in cel mai rau caz.
Daca as spune ca mi-a facut placere sa pierd un an de master, taxa universitara, caci se platea masterul, as minti.
Daca as spune ca am apreciat cum s-au purtat profesorii de la Drept, de la master cu mine, aceiasi din anii facultatii, din nou as minti.

Ce s-a intamplat in relatia cu colegii mei de la master ?

In primul semestru al masterului, veneam cam 10 masteranzi la facultate, potrivit orarului, cursurile erau la ore tarzii, chiar la ora 19h00 era un curs, iar gardienii, paznicii, ne luau la rost sau isi exprimau mirarea ca venim la facultate la ora aceea si apreciau auzind ca suntem masteranzi - parca nu le venea sa creada ! - ca ar trebui sa stim ca la o ora tarzie ( 18h00, dar chiar si 16h30 ), profesorii nu se mai afla in facultate !
Dupa ce treceam de intampinarea aceasta a paznicilor facultatii de Drept din sos. Berceni, urcam in sala de curs unde asteptam sosirea profesorului.
In anul 2010 ( anul I la master ), prof. Butoi era prodecanul facultatii noastre de drept, din nou, caci mai ocupase aceasta functie in anul I de facultate 2005-2006.
Astfel, el a fost singurul profesor care si-a tinut cursul sau de PJ.
Dupa ce anul universitar la master s-a deschis tarziu, la inceputul lunii noiembrie 2010, dupa unul sau maxim 2 cursuri de PJ, cursurile s-au intrerupt.
Facultatea astepta o inspectie a  ARACIS care urma dupa aceea, dupa ce avea sa inspecteze, sa dea acreditarea facultatii, urmand ca in etapa urmatoare sa vina acea inspectie si la Departamentul Master si sa primim si acreditarea masterului de stiinte penale.
Astfel, o perioada, cursurile abia incepute la master au fost oprite.
Apoi au fost reluate, mai exact acela de PJ.
Colegii au chemat la un moment dat profesorii, de exemplu numarul de telefon mobil al prof. Constantin Duvac eu am fost aceea care l-am dat colegilor mei, apoi ei s-au inteles cu el cand sa vina la facultate sa predea referatele si mie nu mi-au spus.
In acel semestru un coleg imi telefona, insa de la un moment incolo el a incetat sa imi telefoneze, iar profesorii nu veneau numai pentru un masterand, de aceea trebuia sa fim mai multi.

Cand s-a apropiat vacanta de iarna, aceea de Craciun, colegii l-au chemat pe prof. Jidovu care a venit si ne-a spus ca nu stia ca predã la master la noi la USH, desi el face parte din corpul profesoral al facultatii de drept a USH, si inca, ca el se afla in Academia de Politie unde se ocupã de doctorate.
Cu prof. Jidovu, la masterul de St. Penale am avut 2 discipline care necesitau, una in special, o bibliografie straina, cele 2 materii se numeau : "Problematica legislatiei penale ( române ), in contextul post-aderarii Romaniei la UE" si "Cooperare judiciara internationala in materie penala".
Am intrebat colegii daca sunt de acord sa facem un abonament la Biblioteca colegiului juridic franco-roman, aceea care se aflã in sediul facultatii de Drept a UB, pentru ca ne era necesar pentru documentare.
Profesorul nu ne tinuse niciun curs, iar pe platforma de e-learning, numita blackboard, la care avea fiecare acces dupa ce platea taxa la master, aparusera niste lucrari de Sinteza pe care unii profesori le publicasera, insa prof. Jidovu nu publicase nimic la disciplinele pe care le preda.
Un coleg a spus ca el e gata sa ma ajute cu banii pentru un abonament la biblioteca colegiului juridic franco-roman, a aparut intre timp si profesorul Jidovu, pe cand ma sfatuiam cu colegii, intre noi, si eram cu totii pe coridor in fata unei sali de curs in acel moment, atunci mi-a dat prin gand si l-am intrebat pe profesor unde sa ne documentam pentru referatele noastre, si i-am spus ca ma pot duce la biblioteca franceza de drept, aceea mentionata mai sus, insa el mi-a raspuns zambind si lasand capul in barbie si ochii in varful pantofilor sai lustruiti frumos : "Duceti-va !"
Insa tonul vocii mi s-a parut ca e putin ironic, la maniera, oricum nu va e de niciun folos ( desi el nu a pronuntat aceste cuvinte ) !
In cele din urma am renuntat la intentia mea, si nu m-am dus deloc la biblioteca colegiului franco-roman.
Colegul meu de la master care se oferise insa sa plateasca abonamentul, m-a rugat daca vreau sa il ajut cu niste referate si alti colegi au spus ca ar fi o idee buna ca eu sa ii ajut cu referatele.
Erau prea multi colegi si prea putin timp si prea multa munca, si nu dispuneam de atata documentatie.
Nu se putea.
Insa, pentru ca acel coleg a fost dispus sa plateasca abonamentul la biblioteca, am acceptat sa il ajut pe el.
Numai ca, ceva a intervenit, ceva s-a intamplat.

Facusem multe drumuri acasa-facultate-acasa, dus/intors in primul semestru si cursurile nu se tineau, mergeam cu adevarat degeaba la facultate.
Biblioteca facultatii, nu imi explic cum, dintr-o data, dupa ce am fost de vreo 2, nu stiu daca 3 ori la biblioteca cu o colega din facultate care se inscrisese la acelasi master de St. Penale, ne-a fost inchisa in nas.
Desi, chiar pliantul universitatii care anunta si facea reclamã masterului, ne arãta ca la master avem accesul liber la biblioteca facultatii noastre de drept.
Intr-o seara nu m-am dus la cursul de PJ al profesorului Butoi si cand, dupa aceea, mi-am regasit intr-o zi colegii masteranzi, cei cam 10 colegi, asteptand ca de obicei sa soseasca un profesor, intr-o sala de curs, ba, in ziua aceea a sosit prof. Jidovu cred, asteptand sosirea profesorului Nicu Jiidovu, o colega de facultate - o alta, in total am fost la master cu 2 colege de facultate - mi-a adus la cunostintã, cã in lipsa mea, colegii m-au vorbit urat.
Colegul care ma rugase sa il ajut cu referate, - ( in cele din urma i-am putut oferi un referat al meu, imi pare rau sa / ca o spun, dar e greu sa inghit atata nedreptate si jignirile ce mi-au fost aduse ! - la Psihologie Judiciara ), ei bine, acel coleg imi mai dadea telefon si ma anunta cand ne intalnim cu colegii masteranzi la facultate, - se afla in grup cu ceilalti colegi cand, ar fi spus ca "Oliviei ma gandesc sa ii fac cadou un telefon mobil, ca nu imi raspunde la telefon si nu ii merge telefonul !".
In acel moment, o colega a intervenit si a spus tare : "Sa ii platesti ? Mai bine, poate, in natura, poate... !"
Atata jignire si lipsa de buna cuviinta si de buna credinta m-a sufocat.
Colegii fiind de fata, peste cateva minute cand am coborat cu totii la subsolul facultatii noastre de Drept, unde se aflã un bufet, secretariatele, biblioteca si mese si scaune pentru studenti si masteranzi de asteptare, acolo iti completezi formularele de inscriere, contractele de studii, etc. - le-am spus cu voce tare ca nu inteleg comportamentul lor.
Le-am spus ca stiu ca au vorbit urat despre mine, in lipsa mea.
Le-am spus ca nu e vorba pentru mine sa dau sau sa primesc bani de la profesorii mei din facultate, adica nu e niciun schimb de bani intre noi.
Si asa este.
Colega mea de facultate insa, s-a speriat de solidaritatea colegilor care adunati in cerc m-ar fi vorbit de rau, o colega cel putin nici nu a negat, ca ea a adus vorba de faptul ca eu comunic cu profesorii - si da, comunic, din anii facultatii, nu am fost niciodata singura care am scris, m-am adresat in scris profesorilor mei, pe e-mail - numai ca, este de spus ca le scriu si colegilor mei si profesorilor in acelasi timp, astfel ca toti vad continutul mesajelor mele.
Astfel deci colega mea din anii facultatii s-a speriat cand le-am reprosat colegilor de la master ca m-au vorbit de rau, cu tupeu, colega care chiar a recunoscut ca m-a vorbit de rau pentru ca as comunica cu profesorii ( iar o alta a opinat ca pentru referatele mele merit, poate, plata in natura.... era deci o jignire aceasta, sa spui "plata in natura" si "poate" ! ) a mai adaugat ea si ca profesorii nostri de la master, ar fi altii decat cei din anii facultatii.
Ori nu era deloc asa, erau exact profesorii nostri din anii facultatii care ne-au tinut cursuri si la master.

In anii facultatii, intre colegii mei pe care i-am dorit intotdeauna uniti sau cat mai uniti si sa ramana astfel si dupa facultate, nu au fost probleme, se stia ca daca vreunul ma ruga sa ii trimit vreun curs - notitele mele de la curs - eu le trimiteam si celorlalti.
Profesorii mei au putut vedea ca exista un interes real la mine pentru studiu si pentru facultate.
Prin urmare nu au fost probleme de niciun fel.
De aceea, odata ce am ajuns la master am fost socata de conduita colegilor mei, a unora dintre ei.
INtr-o seara de curs la psihologie judiciara in anul intai la master, prin noiembrie 2010 adica, una din colegele noastre se ridicã si isi cere scuze ca trebuie sa plece de la curs.
Profesorul nostru, domnul Butoi adica, o intreaba unde pleaca, ea ii raspunde, el ii permite sa plece si ea spune buna seara si se retrage.
Dupa plecarea ei insa, profesorul ne-a explicat ca pe Marilena Dobre el o cunoaste, mai exact intrucat el a lucrat in Militie - fapt de notorietate - si dupa 1989 in Politie, o cunostea bine pe mama acestei colege, care lucrase si inca lucra la o sectie de politie din Bucuresti, la sectia 20 politie cred.
Profesorul Butoi ne-a induiosat, cel putin pe mine, in seara aceea, cand a continuat sa ne povesteasca despre Marilena Dobre si ne-a spus ca universitatea "Spiru Haret" le-a pus la dispozitie o camaruta, ei si mamei ei, pentru a locui, caci sunt modeste.
Tot profesorul ne-a spus si ca, el a incurajat-o sa se inscrie intr-un partid politic, si ea s-a inscris in PDL, pentru a obtine si ea o casa.
De aceea, in seara respectiva, Marilena Dobre pleca la o sedinta de partid.
Dupa acel curs, cand am ajuns in alta seara in sala de curs, la facultate, unde colegii mei, o parte din cei 10 care veneau in primul semestru si impreuna asteptam sa intre profesorul care niciodata insa nu sosea la curs, - in alta seara deci, o gasesc pe Marilena Dobre cu spatele la usa, si, cu un coleg privea ceva pe un laptop al ei sau al nu stiu cui dintre colegii de la master.
Am abordat-o cu simpatie si eram miscata de ceea ce ne povestise despre ea, profesorul Butoi.
Marilena Dobre insa m-a atacat curand, cand a spus vezi bine ca - afirmatia ei era confuza de-a dreptul, nu stiu ce anume dorea ea sa spuna - ca eu primesc dar si ca eu ofer bani profesorilor.
Cu alte cuvinte, ma intreba ea, de ce am lipsit la un curs de psihologie judiciara ?
Cand, intr-o facultate, profesorii absenteaza la toate cursurile si vii si stai degeaba acolo sa ii astepti, ea imi cererea socoteala pentru ca intr-o seara eu am absentat la un curs de PJ ?!

Nu intelegeam ce dorea in clipa aceea sa imi spuna Marilena Dobre si nici interventia ei, si nici de ce ma ataca.
Ne aflam cu totii in jurul meselor din fata ghiseelor secretariatelor, de la subsolul facultatii noastre de drept din sos. berceni 24, sector 4.
Langa mine se asezase colega mea de facultate spre care, cu tupeu, Marilena Dobre s-a intors si i-a reprosat : "Tu i-ai spus ce am vorbit noi !", iar colega mea s-a facut mica si s-a indreptat spre mine, cu vadit repros ca am spus cu voce tare colegilor ca stiu ca m-au vorbit de rau.
Nici la colega mea din facultate, - nu stiu cum sa imi explic aceasta incredibila atitudine [ a lor ]  - colegii de la master nu se uitau cu prea mult respect sau simpatie.
Eu le-am spus ca o cunosc pe ea din anul I de facultate, si la randul ei si ea ma cunoaste, si ca ei trebuie sa o accepte, si ca eu tin la ea.
Asa de convingatoare am fost incat ea s-a alaturat lor, ei au acceptat-o pe ea, si pe mine m-au dat la o parte !
Dupa aceea, una din cele doua colege care chiar ma jigneau si afirmau lucruri neadevarate despre mine, au spus " Hai sa fim linistiti, sa ne intelegem, sa nu ne enervam, sa nu ne suparam acuma ! "
Niciodata in anii facultatii de Drept, colegii nu s-au comportat astfel, de aceea insist sa spun ca acesti noi colegi, de la master, au fost si ramas un mister pentru mine.
In schimb, colega mea de facultate nu a reactionat cum ar fi trebuit si putut, ea ar fi trebuit sa spuna clar ca ma cunoaste din facultate si ca ei nu vorbesc frumos despre mine, ceea ce ea nu a facut insa.
Dupa un timp, in sesiune, aceasta colega a mea din facultate, mi-a aratat si ea referatele ei si mi-a spus ca o ajutase o alta colega a noastra din anii facultatii care facuse acelasi master, il incepuse cel putin, inaintea noastra, in alt an !
Cred ca mi-a aratat si niste referate ale altui coleg al nostru de facultate, care, desi incepuse acelasi master, renuntase insa la el pe parcurs.
Se pare ca nu fusese multumit de modul cum se desfasura masterul.
Iar o alta parte din referate colega mea, ca si alti colegi presupun, le-ar fi cumparat de pe internet.
Colegul care m-a rugat sa il ajut cu referatele, in final a apelat la o prietena a lui de familie, o avocata si presupun ca aceea a reusit desi spunea ca nu are timp deloc, sa il ajute cu niste referate frumoase.

Colegii mei au continuat discutia intre ei, atunci cand ne aflam la subsolul facultatii, in jurul meselor, asezati, spunand ca a sosit timpul "sa dam banii de porc".
Eu am inteles ca sunt colegi care aveau si serviciu si familie si copii, si care nu aveau nevoie decat de diploma de la master si nu aveau timpul sau dorinta sa si invete.
Insa nu am inteles de ce sunt atacata, si inca intr-o facultate de drept la nivelul masterului ?!
IN plus, niciodata nu am avut ocazia sa intalnesc un comportament atat de sordid ca acela al colegelor mele de la master care opinau ca trebuie, poate, sa fiu platita in natura pentru elaborarea unor referate si cã as da / primi bani de la profesorii care pe mine ma servesc.
( Rezulta ca ar fi un soi de schimb de bani intre noi, era chiar amuzanta sau comica ).

Afirmatiile colegelor mele nu au niciun temei in realitate, si cu atat mai mult erau si sunt surprinzatoare, dar si incalificabile.
Nici nu as fi crezut cã intr-o facultate pot intalni oameni de acest nivel !
Atunci cand colega Marilena Dobre ne-a dat - colegii au spus sa facem schimb - adresa ei de email, eu am inclus-o alaturi de colegii mei din facultate si de cei cativa profesori ai nostri din facultate, deci am acceptat-o, si ea vedea clar ce anume scriu eu.
Dar aceasta colega era de buna seama conflictuala, ca sa nu ma exprim altfel.

Se pare ca nu am fost singura sa observ acest lucru.
Intr-o seara la curs a sosit profesorul nostru din facultate, Constantin Duvac, il dorisem, il cerusem la master.
Era un profesor foarte bun care insa a fost titularul cursului de drept penal - partea speciala in anii facultatii, si profesorul unei colege mai mari, iar cu noi, in anul nostru, a facut seminariile de drept penal.
Insa eu m-am dus la cursurile tinute de profesorul Duvac si mi-am luat notite de curs si el preda foarte bine.
De altfel, prof. Duvac scrisese alaturi de profesorul Gheorghe Diaconescu, cursul ( manualul ) de drept penal, partea speciala, acela din anii facultatii cu coperti de culoare gri si apoi, republicat si avand coperti de culoare visinie, bordeaux.
Prof. Diaconescu ( Gh. ) a fost profesorul nostru, al meu de drept penal special in anul II ( 2006-2007 ) de facultate si in anul III ( 2007-2008 ) ar fi trebuit sa ne fie profesor insa el a decedat chiar in primele zile ale acelui an universitar.
Tot prof. Constantin Duvac a fost acela care ne-a primit la practicã la Politia Romana si ne-a dat in amfiteatru numarul sau de telefon mobil, pentru a stabili concret ziua in care urma sa venim la practica, acestea se intamplau in anul II de facultate ( 2006-2007 ), in primavara 2007.
O data ce am ajuns la master, in noiembrie-decembrie 2010 ( anul I de master ), profesorul Duvac, chemat de colegii mei carora le-am dat numarului lui de mobil ce ramasese acelasi, neschimbat, a sosit intr-o seara la curs.
El fusese numit profesor la masterul nostru de Stiinte Penale, exact din acel an si la acel master, in locul profesorului care ar fi trebuit sa ne fie profesor, Ioan Griga, judecatorul Sectiei Penale a ICCJ si cred, de cativa ani, avocat, se pare ca la ora actuala a intrat in Baroul Bucuresti.
Insa, prof. Duvac era acum la master titularul disciplinei de drept procesual penal, si nu mai preda dreptul penal special ca in facultate.

Colegii mei stiau, si ea insasi a spus, faptul ca a noastra colega Marilena Dobre suna la secretariat intreband unde ne sunt profesorii si de ce nu vin la master sa ne predea.
Intr-adevar, Marilena a dat telefoane, cum a spus ea insasi, din banii ei.
Totusi, Marilena avea o latura a ei conflictuala, sau "scandalagioaica" pe care au vazut-o si un coleg, dar si profesorul Duvac.
In seara in care a venit la curs, profesorul Duvac ne-a rugat cred sa facem o lista de prezenta, care apoi dupa ce a trecut printre noi, de la unul la altul, a ajuns la el pe catedra.
Cred ca Marilena Dobre a spus ceva, a intrerupt discursul prof. Duvac pentru ca el s-a oprit si a intrebat-o calm : "Ce doriti dvs., doamna Marghioala ?"
Sa fiu sincera nu ma asteptam ca domnul Duvac sa se adreseze astfel, dar la fel de sincer o spun, mi-a venit sa izbucnesc in ras, parca ma razbuna, Marilena Dobre avea in ea o samanta de scandal.
Totusi, m-am pus in locul Marilenei Dobre, pe care asa cum numele o arãta, o chema Dobre si nu Marghioala si i-am spus profesorului Duvac : "O cheamã Dobre".
Insa Marilena Dobre nu a apreciat deloc interventia mea din acea seara.
A doua sau a treia zi, in plina zi, cand ne-am intalnit intr-o sala de curs, ziua in care sosea, chemat fiind de colegi, profesorul Nicu Jidovu la facultate, Marilena Dobre, cu repros si lipsã de simpatie vadita, mi-a spus : "Da, si m-ai aparat tu !"
Marilena Dobre venise in ziua aceea la facultate cu un rucsac de culoare bleu clair, albastru deschis precum culoarea cerului de vara, senin, plin cu manuale de Drept.
Eu am spus atunci ca e o fata buna daca isi cumpara carti de drept, si ea nu stiu ce a raspuns, si atunci, in cadrul acelui schimb de replici, mi-a spus si cã "Da, si m-ai aparat tu !"
Facea referire la faptul ca prof. Duvac i se adresase cu numele de Marghioala, in loc de Dobre, eu facusem [ in seara respectiva ] doar remarca ca ea se numeste Dobre, si atat.

Cand a intrat in sala de curs profesorul Nicu Jidovu, el ne-a rugat sa ne alegem o tema de referat pe de lista cu teme, afisata pe blackboard-ul fiecarui masterand in parte.
Am fost singura care mi-am ales o temã in acea zi, si mai exact tema ce privea Crearea unui Spatiu European de Libertate, Justitie si Securitate, in cadrul UE, la disciplina "Problematica legislatiei penale romanesti, in contextul post-aderarii Romaniei la UE".
Tin sa subliniez faptul ca tema aceasta se afla in lista cu teme pentru referate ce fusese elaborata de un alt profesor, inaintea profesorului Nicu Jidovu.
Intr-adevar era destul de dificil sa alegi o tema, nu exista un manual, un curs scris, si nici in librarie nu am gasit ceva de acest gen.
De aceea, colegii mei au tacut si nu si-au ales nicio tema in ziua aceea, iar profesorul Jidovu m-a notat numai pe mine, in dreptul temei alese, pe lista pe care o avea el.

O alta reactie care m-a surprins neplacut, a unei colege de la master, a fost tot in seara in care la curs a sosit profesorul Constantin Duvac.
Profesorul ne-a predat in seara respectiva niste notiuni de drept penal, partea speciala.
Am spus insa, disciplina de la master era dreptul procesual penal, astfel in primul semestru la masterul de St. Penale trebuia sa studiem Principiile procesului penal.
Profesorul ne-a intrebat daca dintre noi sunt colegi care intentioneaza sa dea admitere la Institutul National al Magistraturii.
Atunci, eu am spus ca sunt interesata sa dau admitere la INM.
In prima banca, o colega a inceput sa se foiasca, vadit parca nemultumita sau contrariata, iar profesorul Duvac atunci a spus : "Da, nu radeti, pe mine ma intereseaza cine vrea sa urmeze pe viitor Institutul National al Magistraturii !"
Si atunci cand el a spus aceasta, colega mea din prima banca a ridicat mana si a spus ceva, a mentionat un nume al unui avocat, Fenechiu i-a spus cred, dar nu mai stiu in ce context l-a invocat ea.
Colega mea din prima banca, se pare, s-a vazut dupa aceea, si ea dorea sa dea admiterea la INM.
Intr-adevar, putin curios acest fapt, anterior ea isi exprimase intentia de a da admiterea la Baroul Bucuresti.

Am intalnit-o pe aceasta colega prima data, la biblioteca facultatii de drept, la subsol, in sos. Berceni 24, sector 4, unde ma aflam cu Mihaela Milos, colega mea din facultate.
Cand am intrat, cuminte, Mihaela ma astepta, nu fixasem chiar o ora foarte precisa, urmand sa ne asteptam in biblioteca una pe alta, si in spatele ei se afla o alta colega, aceasta de la master.
Ea a inceput sa vorbeaca prietenos cu noi, era simpatica si vorbea despre intrarea in avocatura, in biblioteca eram noi trei, dar se afla si o tanara studentã pe care nu o cunosteam.
Studenta insa era nervoasa si cand noi vorbeam si ne intelegeam bine, cum eram numai noi acolo, - e drept si tanara fata ! - a ridicat ochii din cartea ei si m-a intrebat asa : "Doamna ! E frig afara ? Mergeti doamna afara si discutati pe hol !" si tonul vocii ei incepuse sa urce alarmant !
Prin urmare am iesit cu Mihaela Milos si colega de la master, in hol, la usa bibliotecii, adica in sala unde se aflã bufetul si ghiseele secretariatelor si mesele cu scaune.
( Nu mult timp dupa aceea si studenta a iesit din Biblioteca, unde se arata deranjata de dialogul nostru, si s-a asezat si ea la una din mese ).
Ne-am asezat la mese si am inceput o discutie despre intrarea in Barou, colega cea noua ne povestea despre o colega a ei din facultate care intrase in Barou si dupa ce fusese modesta financiar, caci " Nu avea bani de bezina !", dupa ce isi daduse examenul de Definitivat in profesie si devenise o avocata definitiva, fusese remarcata si recrutata de un avocat cu clientela si experienta.
Aceasta, dupa ce se chinuise singura, lipsita de mijloace financiare, pana acolo, adica cata vreme fusese o avocata stagiara, in stagiu.
Acel avocat ar fi observat in sala de judecata cã e o fata desteapta si i-a propus sa lucreze cu el, si, de fapt impreuna nu lucrau nimica, insa el avea o clientela bogata si ii dadea clienti caci singur nu mai facea fata.
Dar, din punctul de vedere al profesiei de avocat in sine, al lucrarilor pe care ( si ) un avocat le are de facut, nu lucrau impreuna nimic cei doi !
Cam asta ne-a povestit in acea zi, langa biblioteca, colega cea noua de la master, mie si Mihaelei Milos.

Dar, dupa acea datã, bibliotecara pe care din vedere o cunosteam inca din anul I de facultate, 2005-2006, cand am cautat carti de Istorie la Biblioteca facultatii noastre de Drept din str. Ion Ghica 13, sector 3 ( sediul initial al facultatii noastre de drept ) pentru un referat la ISDR ( Istoria Statului si Dreptului Romanesc ), ne-a interzis accesul in Bibliotecã nouã masteranzilor, pe motiv ca biblioteca este numai pentru studentii facultatii.

In cursul anului intai de master 2010-2011, telefon mi-a mai dat si colega mea de facultate, care imi spusese ca in absenta mea, intr-o zi, colegii m-au vorbit urat.
Si care apoi regretase ca mi-a spus si li s-a alaturat lor dupa ce Marilena Dobre, pe un ton plin de tupeu, i-a spus si a certat-o efectiv, cã " Tu i-ai spus ca am vorbit despre ea ! "
Din acel moment, colega mea de facultate nu mai era ca inainte, parea ca isi schimbase sistemul de valori.
In fond, existã persoane care se comportã in functie de mediul social in care se aflã, in functie de anturaj, si inteleg sa se supuna neconditionat anturajului, oricare ar fi componenta, comportamentul, conduita, sau atitudinea acestuia.
Se adapteaza.
Nici nu ma mir foarte puternic, pentru ca exista oameni, dupa cum s-a vazut, ii putem intalni oriunde, oameni chiar mai mari, cu diplome sau cu mare vechime in munca, care apreciaza ca in viata un om trebuie sa se adapteze - neconditionat - mediului in care el se aflã la un moment dat.
Dupa aceasta logica, a unora dintre oamenii cu vechime in munca, daca o persoana se aflã printre infractori, trebuie sa se comporte ca un infractor, adica sa se adapteze.
Recunosc insa ca m-a durut reactia colegei mele din facultate, degeaba fusesem patru ani de zile la rand, colege si ne cunosteam din anul intai ( 2005-2006 ) de la Cursul de limba franceza tinut de profesoara noastra, Olga Gratianu.
Intr-o zi, aceasta colega de facultate imi telefoneaza si imi spune ca Marilena Dobre, colega noastra cea noua de la master, a sunat-o in plina noapte la ora 2h00 dimineata, a trezit-o din somn si a abordat-o cu aceste cuvinte : "Ce faci colega, nu stai pe video-chat ?"
Mi se parea din ce in ce mai rãu, ca atmosfera "colegiala".

In concluzie pot spune ca odata ce m-am inscris la masterul de Stiinte Penale din cadrul facultatii de Drept a Universitatii Spiru Haret, am avut multe surprize urâte si ele au culminat cu faptul ca referatele mele au fost notate cu note foarte mici, chiar cu patru unul din ele ( cel privind crearea SEULJS ) si am pierdut anul.
De ce ?
Pentru ca am predat in sesiunea de restante a anului I de la master, in vara-toamna 2011, in total opt referate, dintre acestea unul era Activitatea de Cercetare de la disciplina PJ, aceea care o privea pe criminala in serie Vera Renczi.
Imi ramasesera insa de predat inca trei referate, si in plus, un al patrulea.
Acest al patrulea a fost uimitor.
De ce ?
Pentru ca nu era mentionat in programa de la master pentru semestrul 1 si nici pentru semestrul 2.
Acest al 4 lea referat privea disciplina Criminalistica.
Ce se intamplase oare ?
Ceva insa s-a intamplat, sunt sigura.
Intr-o zi, din nou, imi telefoneaza colega mea de facultate si imi spune ca pentru a doua zi, sau " peste doua zile " trebuie sa predam un referat la Criminalistica.
Intr-un termen foarte scurt.
Ori, Criminalistica era in programa de la masterul de St. Penale, insa incepea din semestrul 3 abia.
Iar noi ne aflam la sfarsitul semestrului 2 de master.
Nu incepusem adica semestrul 3.
Si, deja, in plina sesiune de examene, profesorul ne cerea dintr-o data, sa prezentam referat si la Criminalistica.
Culmea a fost cand a aparut Centralizatorul de Note, un tabel in care erau notele noastre, in capul coloanelor era afisata, scrisa, disciplina la care eram notati, si figura si Criminalistica.
Toti masteranzii, si aceia care nu au avut timp sa vina la facultate in primele 2 semestre aveau note date in Centralizatorul de note, toti.
In plus, cand ne-am inscris in septembrie 2010 la master, nu am stiut atunci ca urma sa avem alte materii precum cele numite : "Speta", "Practica", "Activitate de Cercetare" - in cazul acestora, am aflat in sesiune, si nu am stiut ce anume exact,  - deci sa ni se spuna ce anume trebuie sa facem pentru a primi nota.
Eu una nu am stiut, cand am pus vreo intrebare la Secretariat mi s-a raspuns ca toate informatiile sunt pe blackboard, ori nu era asa, nu erau toate publicate, sau, sa intrebam direct profesorii care insa nu apareau in facultate si nu erau de gasit.
Interesant a fost ca, daca eu nu am aflat ce trebuie facut pentru a fi notata si eu, alaturi de colegii mei, toti ceilalti au stiut ce trebuie sa faca la "speta", "practica " si "activitate de cercetare", caci toti, dar toti isi aveau notele in tabelul care centraliza notele.
Astfel, in concluzie, dupa ce am predat 8 referate, timpul a expirat si imi ramasesera alte 3, chiar 4, asa cum am explicat mai sus, referate de elaborat si de predat, la care se adaugau acele materii speta, practica si activitatea de cercetare.

Din anul II de master 2011-2012 s-a marit taxa de master, de la 12 milioane lei vechi, a crescut la 25 milioane lei vechi.
De asemenea s-au dublat taxa examenelor restante - se plateau examenele cu care treceai in anul urmator - si taxa privind disertatia sau examenul final de la master.
S-au dublat... erau duble si inca putin peste.
Dar, se pune intrebarea acum, cum sa accepti sa platesti o restanta cand iata, eu am luat patru pentru un referat foarte bun si bine documentat care privea Crearea acelui  SEULJS, cum sa platesc acest examen din nou, cand la fel de bine, din nou, prof. Jidovu ma putea nota tot cu patru ?
Si atunci ?

O alta reactie ciudata a fost aceea cand profesorul Constantin Duvac ne-a intrebat cine intelege dintre noi sa se orienteze spre INM in viitor si eu am raspuns ca doresc sa urmez INM-ul, atunci, colega mea din prima banca, de pe celalalt rand de banci a inceput sa se agite, si sa spuna chiar " Nu ! Nu !", apoi a ridicat mana si profesorul si-a indreptat privirea spre ea, si ea a spus ca o intereseaza INM-ul.
Din seria ciudateniilor face parte si momentul in care m-a sunat colega mea de facultate intr-o alta zi ( dar nu Mihaela Milos, colega mea de facultate, nu ea ).
Mi-a explicat ca ea lucreaza la un magazin unde vinde margele, aflat atunci prin cartierul Vitan ori Titan, un magazin care peste vreun an, doi, s-ar fi desfiintat, in cursul convorbirii colega mea a tinut sa imi dea numarul de telefon de la magazinul ei, 021 / 341 00 61 - si m-a rugat sa o apelez si eu.
Cand am format numarul si am apelat acest numar, in loc sa imi raspunda colega mea, mi-a raspuns cu totul alta persoana, complet necunoscuta, care nu auzise de numele colegei mele de facultate.
Cu toate acestea, inainte sa inchid receptorul, eu imi intrebasem colega daca numarul pe care mi-l dã este unul direct la care ea imi va raspunde, daca o voi suna.
Cand am reusit apoi sa o gasesc la telefon, colega mea mi-a spus ca nu isi explicã de ce nu a functionat acel numar, ca ei asa i l-au dat colegele de la magazin.
Se poate ca acestea sa se fi intamplat in 4 noiembrie 2010, pentru ca nu stiu cum, dar cand suna vreun masterand la Secretariat, desigur probabil in functie si de noutatile pe care le avea Secretariatul Departamentului Master, de fiecare data obtinea o informatie diferita, erau sanse ca, daca 2 masteranzi sunau la secretariat, ei sa nu primeasca exact aceleasi informatii din partea secretariatului, asta vreau sa explic, - ori, colega mea de facultate aflase ( sau si fusese deja ), cã, pe 4 noiembrie 2010 era Deschiderea anului universitar, sa fi fost intr-o zi de joi...
In orice caz eu am notat : "9h50 : Joi 4 nov. 2010 Deschidere an univ. si inca 021 341 00 61", si, da, si numele colegei mele.

In ziua in care colegii s-au reunit la subsol si au pus in discutie faptul ca "se apropie timpul sa dam banii de porc", colegul meu, acela pe care in cele din urma l-am ajutat cu un referat la PJ - si a obtinut nota maxima, zece cu acel referat al meu ! -  ne-a oferit nouã celor vreo 10 colegi, care venisem intregul semestru intai sa asteptam in facultate profesorii, o cafea de la dozator, de la Bufetul facultatii noastre de drept.

Ciudatenii s-au intamplat de la inceput la acel master, inca din ziua in care am fost sa achit taxa pentru master, era un rand alcatuit din studenti si masteranzi, nu ii cunosteam, apoi am intalnit o colega care era prin anul I sau II cand eu eram in anul IV, ne intalnisem la cursuri sau in salile de seminar.
Cand am intrebat-o cum o cheama, mi-a raspuns ca se numeste Margareta.
IN ziua aceea un coleg din rand a spus ca a fost pus de o femeie paznic la poarta sa ne ia, culmea, buletinele, cartile de identitate adica, ca sa nu ne mai asezam la rand in spatele lui sau al unei colege indicate de femeia-paznic.
Mi-a spus : "Nu mai stati aici, plecati !"
Cand i-am spus ca asa ceva nu se poate si ca nu facem nimic rau, ca este incredibil ce aud si ca niciodata nu au mai fost probleme in facultate de acest gen, el a invocat faptul cã asa i-a spus femeia-paznic si inainte sa plece din facultate, dupa ce si-a platit taxa, s-a oprit sa ii dea explicatii acesteia si sa se scuze pentru ca nu a putut opri colegii, printre care si pe mine, sa ne asezam totusi la randul deja format.
Ma uitam si ma gandeam la acel coleg, inscris la Drept, dintr-o data din poarta facultatii se indreapta spre noi femeia angajata paznic si se repede in tanarul nostru student la Drept.
Se repede in el si incepe sa ii ceara socoteala si sa il certe viguros, spunandu-i : "Ti-am spus sa le iei cartea de identitate, sa nu se mai aseze la rand !"
Studentul care tipase la mine, tacea respectuos si in fond, se facuse mic in fata doamnei paznic, mai scundã decat el, iar colegul era cam de inaltimea mea ( si eu nu sunt o persoana inalta ).
Un student la Drept caruia i se pare normal ca in sediul facultatii de drept sa fie pus de angajata din poarta sa retina cartea de identitate a colegilor sai studenti care s-ar fi asezat la rand in spatele lui, dupa el.
M-am intrebat cum ar fi daca acest coleg-student ar deveni avocat peste ani ?
Oare ar sta de vorba cu ceilalti colegi ai sai avocati ca si el, sau cu paznicul din poarta cu care ar trata chestiunile juridice ?
Cu cine s-ar sfatui ?

Casieria se inchidea dupa program la ora 16h00, ori, stiam din anii facultatii ca toate casieriile si cele din str. ion ghica 13, sector 3, aveau program prelungit in zilele de achitare a taxelor universitare cand se formau cozi lungi de studenti.
In fapt, in tot acest timp casieria de la subsolul facultatii noastre din sos. berceni 24, era inca deschisa si functiona.
In tot acest timp, adica in timp ce, deasupra, la parterul facultatii in fata Casierei din fata biroului Decanului, aveau loc aceste discutii cu colegul nostru imputernicit de femeia-gardian sa ne retina cartea de identitate pentru a nu mai sta la rand.

Colegul acela, pe care nu il cunosc a inceput sa tipe dintr-o data la mine si sa imi spuna : "Plecati ! Plecati ! Nu mai stati aici ! Plecati !"
Parea disperat de-a dreptul, asa incat reactia lui mi s-a parut chiar nelalocul ei, nepotrivita cu locul, situatia, imprejurarea, si in cel mai rau caz, total disproportionata.
Dar, am avut parte si de o alta reactie la rand la Casieria facultatii de drept din sos. berceni 24, sector 4.
Si nu stiu daca nu cumva, a fost reactia unei colege pe care nu o cunosteam deloc atunci, dar care a fost una din colegele noastre de la master.
Oricum nu am adus in discutie acest fapt acelei colege, nici macar nu am pus intrebarea : "Nu cumva tu esti aceea care urla la mine in ziua achitarii taxei in facultate ? "
Ce se intamplase ?
Eram foarte bucuroasa ca ma inscriu in sfarsit si eu la master.
M-am asezat la rand, la Casieria facultatii, aceea de langa biroul Decanului ( sos. Berceni 24 ), de fapt despre acea casierie am povestit si mai sus, - prin dreptul nostru, al celor care eram la rand asezati, au trecut, urcand sau coborand scarile in spirala ce duceau la etajul 1, cativa profesori.
Se pare ca aveau o sedinta de colectiv in ziua aceea, iar profesorii facultatii ma cunosteau foarte bine.
Astfel au trecut pe langa noi, Claudiu-Ramon Butculescu si profesorul Nicolae Pavel care ne predase Drept Constitutional si Institutii Politice, dar si Drept Constitutional Comparat si inca, Dreptul Contenciosului Constitutional, ultimele 2 materii in anul IV de facultate.
Profesorul Pavel s-a oprit anume in dreptul meu cand l-am salutat si s-a inclinat frumos, exact cum proceda el intotdeauna in anii de facultate, m-a intrebat ce fac sau ce mai fac si i-am explicat ca ma inscriu la un master, si anume la acela de stiinte penale.
Dar, putin inainte sa apara profesorii mei, o colega in rand, pe cand doream sa vad cam cat de lung e randul, a inceput nervoasa sa tipe si sa imi spuna cu adevarat pe un ton urat, adica lipsit de total de politete : "Stai la rand, da ?! ".
Tonul ei era urat si poruncitor, ca si cum era un lucru sigur ca deja i-as fi luat inainte randul si ea ma punea la punct, imi vorbea chiar ca unei persoane infractoare, deci acesta era tonul din vocea ei care m-a surprins neplacut.
In alta ordine de idei, ea a reactionat de parca se afla intr-un pericol si trebuia sa reactioneze puternic, sa tipe, sa ordone si inca unei persoane rele.
M-a socat, si pe drept cuvant mi-am spus ca in facultate, in trecut, astfel de comportamente nu am intalnit nici eu, dar nici colegii mei de facultate.
Ma intrebam chiar ce se intampla in facultatea de drept a USH ?
Cine vine sa se inscrie la master sau chiar la facultate ?
Pe cand ma gandeam eu asa, au inceput prin dreptul nostru sa vina profesorii, Claudiu-Ramon Butculescu, domnul Nicolae Pavel, ba chiar si fosta mea colega de grupa ( grupa 112 in 2005-2006 si anii urmatori, pana s-a schimbat numarul grupei si componenta, unii studenti au plecat la alte facultati... ) Steliana Moraru Pavel care de prin anul II de facultate, reusise sa obtina un post de secretara, si ea a fost una din secretarele noastre.
Dar Stela cum ii spuneam noi, o colega alaturi de care am fost destul de mult in anul intai in special, si imi placea prezenta ei, nu raspundea de studentii facultatii de la  ZI, cum eram noi colegii ei, ci de aceia inscrisi la formele de invatamant ID cred ( sau si FR ? ).
Din clipa in care Stela s-a angajat secretarã in facultate, ea a inceput sa vina din ce in ce mai rar la cursuri cu noi.
Dar a ramas colega noastra pana in ultimul an si pana la capat, si a terminat odata cu noi facultatea, cel putin asa cred, da cred ca asa a fost.

Nu in ultimul rand, mi-o amintesc pe colega noastra Marilena Dobre, cu rucsacul ei albastru plin de manuale de drept, cand in sala de curs in ziua in care venise profesorul Jidovu si trebuia sa ne alegem o tema de referat, a ridicat "Ghidul juristului" si l-a intrebat pe profesor daca : "acesta e bun ?"
Profesorul Jidovu a inceput sa zambeasca usor si sa ne explice ca acela este Ghidul Juristului scris de un fost profesor al sau, sau de un judecator pe care el il cunoscuse in urma cu mai multi ani, de undeva de prin Arges.
In tot cazul nu am inteles bine daca colega noastra intreba daca este bun Ghidul Juristului, acela care contine formulare si modele de cereri de chemare in judecata, sau chiar de plangeri poate ( personal nu am deschis niciodata o astfel de carte pana astazi ), pentru elaborarea referatelor noastre din sesiunea de examene care batea la usa ? !

De asemenea, atunci cand pe blackboard a aparut tabelul cu notele noastre ale masteranzilor, in dreptul colegei mele de facultate Mihaela Milos nu erau trecute deloc notele.
De ce ?
Pentru ca, mi-am spus, Mihaela nu reusise inca sa achite taxa la master, si ea si sora ei doreau sa se inscrie, dar sora ei urma sa devina mamica, lucru de care se bucura foarte mult Mihaela si banii nu ajungeau.
Totusi, Mihaela s-a inscris odata cu noi, cu mine, urmand ca taxa sa o plateasca ceva mai tarziu, acest lucru a fost posibil insa dupa cum se vede, neachitand taxa nu i-au fost trecute notele in acel centralizator cu note.

Am avut si un alt coleg, un coleg nou de la master, ale carui note nu au fost trecute in Centralizatorul cu note, nu stiu daca el s-a retras sau a continuat masterul.
Insa cred ca nu avea neaparata nevoie de master, desi era foarte tanar, ne-a povestit la un moment dat ca il batuse gandul sa iasa la pensie, ceea ce s-ar fi putut pentru ca era magistrat militar.
Cred ca ne-a spus ca are vreo 45 de ani, daca am inteles eu bine si inainte fusese judecator la Judecatoria Sector 4 Bucuresti, apoi a devenit procuror la Tribunalul Militar.
Era un coleg finut si in purtare si cat privea aspectul fizic, infatisarea si foarte ingrijit.
Din cate am aflat din ziarul "Lumea Justitiei" astazi el este cred - daca mai este inca - magistrat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.


Am inceput prin a spune ca in ultimele zile, tatal meu a inceput sa isi arhiveze niste lucrari stiintifice.
Pana acum a arhivat vreo sutã de dischete.
Dar el a inceput destul de tarziu sa lucreze cu dischetele si daca ar fi fost sa aiba intreaga lui activitate pe dischete, cred ca nu le-ar mai putea numãra.


vineri, 28 iunie 2013

O problema a zilelor noastre. Arbitrariul ( 1 ) (actualizat la 21h50, ora Bucurestiului si a Romaniei)

O problema a zilelor noastre. Arbitrariul ( 1 ) (actualizat la ora 21h50, ora Bucurestiului si a Romaniei)



Maine este o mare sarbatoare, aceea a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
Ca in fiecare an, sarbatoarea apostolilor lui Iisus Hristos are o zi fixa in calendarul ortodox, anume pe 29 iunie ; ziua de 29 iunie a anului de gratie 2013.

Ma gandeam cati ani au trecut de la revolutia românã din 22 decembrie 1989, cati ani s-au scurs de atunci si pana astazi, cat de mult si-a facut loc credinta in inimile unor oameni care si-au dorit - cel putin aparent - libertatea, si odata cu ea si dreptul la credinta.

Pentru cei care nu stiu inca, regimul comunist a fost unul care i-a dorit mult bine omului, cu de-a sila si intr-un mod original, indepartandu-l de Dumnezeu.
Pentru cei care nu stiu, in ultimii ani ai dictaturii ceausiste, mersul la Biserica era aproape interzis, se spunea ca militarii, ofiterii nu au voie in biserica ( in special in uniforma militara ), multe biserici erau mutate, deplasate, daramate, sau cate s-a putut, sau cate a apucat fostul dictator sa distruga.
Se mai zvonea in ultimii ani ai dictaturii comuniste ca devenisera interzise nuntile.
Un alt zvon spunea pe atunci ca in centrul Bucurestiului, cofetarii sau alte localuri, de exemplu cofetaria hotelului Bucuresti - care era separata de hotel, desi amplasata langa acesta - ar fi trebuit sa scoata perdelele mari, bogate si frumoase din geamuri.
Tot felul de ordine si instructiuni soseau de la varful conducerii regimului comunist.
Acela care dorea bunastarea si fericirea pentru toti oamenii "in mod egal".

Ne aflãm insa astazi in ziua de 28 iunie 2013 si toate aceste fapte "frumoase" aducatoare de "fericire" "tuturor romanilor" - cum altfel ? - si inca si "nationalitatilor conlocuitoare", toate aceste ordine si instructiuni puse in practica, par a fi indepartate undeva in timp, in trecut, cel putin asa par.
S-ar putea spune astfel ca oamenii care erau "fericiti" in trecut inainte de 1989, astazi sunt "fericiti" in alt mod, intr-un fel mai liber, mai democratic, mai tolerant, mai echilibrat.
De cate feluri sa fie fericirea ?
Cred ca daca am pune intrebarea unui preot, el ne-ar vorbi despre cele 8 fericiri.
Cele 8 Fericiri se gasesc in Biblie, in Sfanta Evanghelie dupa Matei, in capitolul 5 intitulat "Predica de pe munte. Fericirile. Adevarata implinire a Legii", enumerate sau mentionate in versetele de la 3 la 11 inclusiv.

La atatia ani de la revolutia din 22 decembrie 1989 care s-au scurs ne-am putea astepta sa gasim oamenii mai buni, mai intelepti, mai toleranti si fericiti ca l-au regasit pe Iisus Hristos sau inca Isus Cristos, este vorba de unicul Mantuitor al omenirii.
Daca insa nu toti oamenii s-au grabit spre Dumnezeu pana in anul acesta de gratie 2013, caci unii sunt inca adeptii politicii si exista cred si azi partide in care Dumnezeu nu prea are locul Sau, de fapt nu ai cum sa faci politica compatibila cu Dumnezeu cata vreme politica se face, e drept, democratic, pe partide politice, fiecare avand programul sau politic.
Cata vreme oamenii sunt despartiti prin idei politice care toate de fapt au ca rezultat ca oamenii se bat pe acelasi numar de locuri de munca, cand unii cand altii, in functie de cine vine la putere in tara, pe aceleasi functii in Administratia Statului care sunt limitate si ele ca numar si deci batalia aceasta inseamna sa dai din coate si mai exact inseamna sa lovesti ca salbaticul, pentru a-ti face un loc intre oameni, dar intre care oameni se pune intrebarea ?
Desigur, intre oamenii care si ei au lovit ca tine in toti ceilalti care au fost doborati sau care s-au dat la o parte, desigur intre oamenii care ca si "tine" au dat viguros din coate, sau mai exact au dat coate si pietre si tot ce au mai putut, calomnii, defaimari, denunturi calomnioase, lovituri pe sub centura cum se spune, semenilor lor.
Iata deci ca ajungem la concluzia ca politica - cel putin asa cum este ea inchipuita si aplicata mai ales in viata concreta - este incompatibila cu Dumnezeu.
Sa admitem deci tinand cont de realitatea cruda, ca nici macar in anul 2013 oamenii, nu sunt cu totii indreptati spre credinta, spre Dumnezeu.
Insa, daca asa stau lucrurile cu oamenii obisnuiti, am putea poate sa ne asteptam ca 2013 este un an care i-a gasit pe cei care sunt preoti, dedicati credintei si lui Dumnezeu, mult mai aproape de Divinitate si fericiti ca amintirile dureroase ale trecutului comunist, se afla astazi undeva departe si cu fiecare an devin tot mai indepartate : ca un vis urat, ca un cosmar.

Cum i-a gasit revolutia pe oamenii din tara noastra si probabil si pe altii din tari precum Romania, tari numite foste comuniste ?
I-a gasit nefericiti, lipsiti de toate cele necesare vietii, supravietuirii, precum alimente, hrana, caldura, apa calda, lumina electrica : sa ne amintim ca inainte de 1989, timp de mai multe ore se intrerupeau apa calda, chiar si gazele la aragaz sau acestea aveau putina putere, lumina electrica, la televizor erau numai Telejurnalele si magazinele alimentare erau goale si pustii, exceptie facand momentele cand brusc se formau randuri si cozi mari, imense uneori, zi sau noapte, la cateva "tacamuri" de pui, sticle de lapte ( trebuia sa te scoli la ora 2h00 noaptea, si la ora 5h00 dimineata randul se destramase, oamenii plecasera deja cu ratia de sticle de lapte cumparata, cand se ridica soarele pe cer nici nu ai fi spus ca in locul respectiv, noaptea, oamenii degerasera, inghetasera sau statusera pentru o sticla de lapte la coada, ca in acel loc se vanduse lapte si poate putin iaurt ).
In centrul Bucurestiului, pe fostul Bulevard Ana Ipatescu, actualul Lascar Catargiu, o colega de liceu imi povestea ca nu au gaze, ca sunt atat de scazute incat nu se poate gati mancarea, iar mama ei statea noaptea treaza pentru a putea fierbe niste cartofi sau inca pentru a coace cozonacii pentru Craciun.
Dupa 1989 colega mea si parintii ei au ales sa traiasca departe de Romania, intr-o tara mai libera in care sa poata avea macar libertatea de a-si fierbe cartofi sau de a-si gati o mancare si au plecat in Canada.
La caderea comunismului, societatea s-a regasit libera, intr-un fel, oricum mult mai libera decat inainte de 1989, insa in acelasi timp plina de frustrari acumulate in timp, de traume si chiar de tragedii, de la caz la caz.
Un regim poate cadea, dar el va continua sa traiasca prin oamenii sai, prin oamenii care au trait acel regim.
Intr-un mod mai mult sau mai putin intentionat, voluntar, oamenii si-au continuat viata, existenta sub imperiul mentalitatilor de dinainte de 22 decembrie 1989.
A cazut comunismul, dar au ramas vii, credintele lui.
Comunismul nu avea insa numai credinte, avea si obiceiuri, "cutume" si le aplica viguros.
Este probabil ca oamenii, cautand echilibrul si linistea, dupa 1989, s-au gandit ca banii pot fi un bun remediu pentru a uita toate neajunsurile, toate necazurile.
Si este adevarat ca banii ne sunt necesari si nu putem trai fara ei, cel putin inca nu se poate, probabil candva se va putea si aceasta.
Ce a mai scos la iveala caderea comunismului, ce s-a mai vazut dupa 1989 ?
S-a vazut ca, in fond, in timpul anilor de regim comunist era oarecum obligatoriu sau chiar obligatoriu ca toata lumea sa fie casatorita si pe cat posibil, sa aiba si copii, dar in mod evident, dupa 1989 am vazut mai ales ca nu toti oamenii care au trait casatoriti, au fost pregatiti pentru o casatorie sau pentru a deveni parinti.
Prin anii 2000 si ceva am avut ocazia cand am lucrat la o fundatie umanitara, sa vad cu ochii mei cum tinere femei sau chiar foarte tinere, niste fete, devenisera mame si fusesera respinse, alungate de acasa cu copiii lor.
Parintii le alungau fara mila, ca pe niste caini, fara sa se gandeasca unde se pot duce, iar cat despre tatii copiilor nascuti in acest mod, despre ei nici nu se poate aduce vorba macar, ei erau ca si inexistenti.
Fundatia avea un program umanitar care se numea "Preventia abandonului maternal" si inchiriase un apartament social pe strada Eliza Moroiu, intr-un imobil cumplit de friguros, vechi si intunecos, insa destul de mare pentru a gazdui mai multe tinere si pe copiii lor, fetele sau tinerele femei fiind acceptate in acest program al fundatiei.
Cand parintii fetelor vedeau ca exista si altfel de oameni pe aceasta lume, care nu le alunga si nu le evita fiicele lor devenite mame, atunci acesti "parinti" isi schimbau atitudinea, unii se pare - am auzit odata - gaseau de reprosat ceva, orice, asistentelor sociale sau vreuneia dintre ele, acesti parinti oricand puteau cauta cearta asistentelor sociale care zi de zi mergeau in acel apartament social pentru a ingriji tinerele mame.
In aceasta etapa deci, se iveau si unii parinti care pareau ca se mai indulcesc sau ca isi amintesc de fiicele lor, de unde pana atunci isi dadusera fiicele afara din casa.
Pe de alta parte, unele dintre tinerele mame trebuiau - aveam sa aflu - sa fie invatate cum sa isi cheltuie banii, pentru ca unele dintre ele, atunci cand dispuneau de o suma de bani pe care fundatia le-o punea la dispozitie, in loc ca, pe primul loc, sa cumpere lapte pentru copilul nou-nascut, ele isi cumparau, pare-se, lac de unghii sau produse cosmetice inutile pentru ele insele.
O societate in deriva se poate spune.
Asistentele sociale ale fundatiei lucrau si in Maternitati, unele dintre ele si acolo trebuiau sa pazeasca tinerele mame care nascusera, pentru ca aceste mame tinere fugeau din spital si isi abandonau noul-nascut pe unde puteau, in primul rand in spital.
In toate aceste situatii dramatice de viata, desigur ca Dumnezeu, credinta nu isi gaseau niciun loc.
Atat parintii tinerelor fete si femei care adusesera pe lume un copil, s-ar putea spune "singure", pentru ca de partenerul lor nici nu poate fi vorba in aceste conditii, acela devenise invizibil la modul cel mai concret, Dumnezeu singur stie pe unde fugise, sau disparuse sau, cum se spune, se daduse la fund, cat si fetele lor care poate se trezisera mamici "peste noapte" - erau la fel de indepartati de Dumnezeu.
Pe vremea comunismului si chiar si dupa caderea lui, puteam auzi povesti de viata precum : femeia pentru a se casatori, intentiona sa aiba o relatie amoroasa cu barbatul pentru ca ulterior sa ii dea vestea ca a ramas insarcinata si el sa o ia de sotie.
O alta posibilitate era aceea de a reclama barbatul care nu vroia sa le ia de sotie, dupa consumarea unei relatii amoroase, daca o putem numi si asa.
Intrucat Partidul Comunist veghea la fericirea oamenilor, au fost se pare si femei care au reusit reclamand barbatul, sa se marite, mai ales cand barbatul era membru al partidului comunist, activist de partid sau ofiter in Armata.
Unele cupluri casatorite asa s-au nascut si culmea, au dainuit.
Altii insa au divortat, mai devreme sau mai tarziu.
In fine, in zilele noastre, barbatul lasa sau nu lasa femeia insarcinata, daca nu vrea, nu o ia de nevasta.
Am auzit ca, in disperare de cauza, dupa 1989, unele femei ar fi facut un apel la "stiinta" vrajilor, a magiei albe, care in acceptiunea unor femei era acceptabila, cata vreme i se spunea 'alba", de nedorit fiind numai magia neagra, dar cata vreme era 'alba" ea putea fi de folos si putea conduce la maritis.
Astfel, am auzit o data ca, pentru a te marita - sau a ma casatori, suna a sfat ce primeam - trebuie "si tu" sa ai "ceva facut", asa cum altele au.
Da, avand "ceva facut" unele fete, spun iarasi se pare, isi gaseau fericirea si casatoria asteptata se incheia, de unde pana atunci poate baiatul sau barbatul nu era hotarat sa le ceara, sa le si ia concret, de nevasta.
Nu stiu daca era un sfat dat cu adevarata buna intentie, poate ca da, poate ca intentia era buna, cine stie ?
Dar in cazul meu cel putin, mi se parea hilar ca fericirea si trainicia unei relatii, a unei casatorii, sa stea in niste formule magice "albe", rostite pe timp de noapte si in cine stie ce conditii.
Insa altcineva, mai demult, cand i-am spus acelei persoane ce sfat am primit, mi-a explicat si ca, aceste asa-numite "vraji" se fac pe o durata de timp - daca asa o fi nu stiu ! - si ca, la un moment dat, "vraja" expira si cand ea se destrama sau expira, ceva rau se intampla in viata celor care au facut vraja sau / si asupra carora vraja a fost facuta.
De ce ?
Pentru ca o vraja este un pact cu diavolul.
Poate ca in trecut, comunismul a vrut o societate intemeiata pe familie, totusi nici atunci in comunism nu se casatorea sau nu reusea toata lumea sa se casatoreasca, sau sa aiba o casatorie plina de satisfactii, de normalitate.
In acest sens, trebuie ascultate femeile pentru ca in mod sigur ele stiu multe si ar avea multe de spus.
Ascultand oamenii sau pe descendentii lor, ascultand deci povesti de familie, reale,  afli de exemplu cum o femeie era foarte multumita de fidelitatea sotului ei care avea si un simt al datoriei si deci era un bun sot si un bun parinte, insa dupa vreo 20 si ceva, 30 de ani de casatorie, dintr-o data, a descoperit ca sotul ei cel ideal, in fapt, mai avea un alt copil, dintr-o alta relatie, iar biata femeie se intreba cum de reusise pentru ca ea avea un barbat de nadejde, si, langa ea, alaturi de ea ?!
"Interesant" este ca in astfel de cazuri, un om poate sa nu stie ca undeva in lume, mai are un frate sau o sora si ca au un acelasi tata....
Multe femei au confundat placerea pentru dragoste sau amor, cu dorinta de a avea un copil.
Si nu s-au gandit ca - in fond nu ai cum sa stii dinainte - si casatoria care merge bine, cine stie cum, se poate destrama si iata, de multe ori abia atunci se vede daca o mama si-a dorit copilul.
De altfel, se intampla ca femeia isi iubeste copilul cand e multumita de sotul ei, cand se simte iubita de el, dar din clipa in care relatia femeii cu sotul ei incepe sa se strice, sa se deterioreze, atunci femeia incepe sa nu isi mai iubeasca copilul.
Cred ca alte femei si-au spus ca, din moment ce se casatoresc trebuie sa fie si mame, "trebuie", adica e o datorie din partea lor, adica asa se cuvine, sa ai o familie, si mai ales cand/ daca sotul vrea sa aiba copii.
Pentru ca exista si soti care nu isi doresc copii.
IN timp, am avut ocazia sa aud tot felul de cazuri ciudate, astfel sotul unei femei i-ar fi spus acesteia ca nu vrea sa aiba decat baiat si cand biata femeie a nascut o fiica, chiar a divortat, nu a glumit !
Cat de absurd, da !
Sau vreun alt sot care a spus ca nu vrea copii, dar logodnica lui, iubita lui a ramas insarcinata, iar el, de unde fusese un om iubitor si atent pana atunci, auzind vestea a disparut in ceata si nu s-a mai uitat niciodata in urma, dar niciodata, iar femeia a nascut si singura si-a crescut copilul, ba, poate, cand mama ei a vazut-o cu copilul in brate, nou-nascut, a dat-o si afara din casa...
Tot atatea povesti adevarate de viata....

In mod normal un parinte trebuie sa apere interesele legitime ale copilului sau, sa ii respecte si apere drepturile, pentru ca si copilul are drepturi, dar de acest aspect putem spune ca destule generatii de parinti au facut abstractie.
Iar cand copilul devine un adult, asta nu inseamna ca, din punct de vedere juridic nu mai exista relatia cu parintele sau, juridic vorbind un copil ramane copilul parintilor sai, astfel fiind, asa se face ca mai tarziu el are dreptul la mostenire de pe urma parintelui sau, ca descendent in linie directa.
In alta ordine de idei parintele trebuie sa isi ajute copilul, sa il sustina pentru ca acesta sa isi realizeze drepturile pe care le are, sa il sustina pentru a-si pune in valoare drepturile.
Tot parintele este acela care trebuie sa isi apere copilul, desigur trebuie sa il invete si sa se apere singur.
Daca parintele ii ofera copilului sau nu numai hrana de toate zilele, dar si afectiune, intelegere, dispozitia si disponibilitatea de a-l asculta, de a vorbi cu el, atentie, o educatie frumoasa, daca il apara de ceva ce i-ar putea face rau, in principiu putem spune ca e un parinte bun si cu simtul datoriei.
Dar, oare toti parintii indeplinesc aceste conditii, au satisfacut ei aceste conditii ?
Nu stiu daca toti stiu sau au remarcat, se pare ca nu toti, dar unii mai cititi, mai invatati sau mai deschisi la minte sau mai dispusi sa priveasca in jurul lor, am vazut ca exista si parinti denaturati care nu au o grija reala de copiii lor si de interesele acestora.
De ce oare ?
Care sa fie cauza ?
Lipsa dorintei autentice de a avea copii, de a deveni parinte in anii tineretii, sau atunci cand s-au casatorit ?
Lipsa educatiei ?
Am auzit odata o doamna, da, o doamna si imi e draga si azi, spunand ca dupa ce s-a casatorit, ea si sotul ei : "Nu am stiut ca fetele or sa vina una dupa alta..."
Cum asa, nu au stiut ?
Desigur nu poti ghici daca sau cati copii vei avea si la ce intervale de timp, insa poti sa iti dai seama ce inseamna a fi casatorit si a avea relatii conjugale, in orice moment.
In timp ce unele femei nu pot avea copii sau pot cu greu, altele ar fi vrut sa nu ii nasca pe copiii lor.
Exista si femei care, atunci cand au ramas insarcinate au dorit sa avorteze, dar cineva atunci s-a opus, poate chiar sotul, poate doctorul caruia i s-au adresat in acest scop, poate un prieten al familiei, o ruda sau un coleg, cineva care sa fi venit cu un sfat bun si mai ales crestinesc.
Oare ce poate fi in inima unui copil, chiar la varsta adulta daca ajunge sa stie ca mama sa nu l-a dorit, l-ar fi vrut avortat, aruncat la propriu la cosul de gunoi ?
Mai exista si femeile care nasc si in zilele urmatoare nasterii cand ele se numesc "lauze" sunt cuprinse de o dorinta nefasta de a-si respinge copiii sau in cele mai rele cazuri, isi omoara pruncii, se numeste aceasta pruncucidere.
Nu se stie cred exact de ce apar astfel de respingeri, de catre mame, fata de copilul lor nou-nascut, daca sa zicem, ele si-au dorit - totusi - copilul, sa fie durerile din timpul nasterii ?
Pentru ca nasterea nu e intotdeauna usoara ci poate fi aducatoare de dureri foarte mari, unele femei nu uita toata viata lor durerile din orele acelea de travaliu, din momentele de dinainte de nastere.
Cred ca in mod normal, bucuria si fericirea de a vedea ca ai nascut un prunc sanatos si dorit, mic si nevinovat, inocent, un mic ingeras, aceasta ar trebui sa iti dea o senzatie de plenitudine, de implinire, de fericire reala, profunda, si cred ca nu trebuie asociate durerile inerente nasterii in sine, cu copilul care s-a nascut in dureri.

Dupa ce copilul se naste si pe masura ce creste, parintele are fata de el, tot felul de exigente si pana la un punct, este firesc sa le aiba.
Exista si parinti, poate in special tati, care se comporta ca niste tirani cu copiii lor si aceasta, la orice varsta a copilului.

Au trecut 11 zile de cand am primit o veste neasteptata, pe 17 iunie 2013, seara, destul de tarziu, am primit de la o colega, vestea trista a internarii unei prietene.
A internarii la spitalul de psihiatrie.
Nu cred ca trebuie tacut.
Cu atat mai mult cu cat, asa cum am spus mai sus, traim intr-o societate in deriva.
Ce mi-a spus colega mea a fost ca "In urma cu 2 luni de zile, prietena mea a avut un iubit, preot, si el o batea, a batut-o foarte rau si o incuia in casa, ii cerea sa ii faca cartofi prajiti".
Apoi, dupa cum aveam sa aflu de la colega mea, in continuare, despre familia prietenei ei, " tatal si-a distrus fiica", "a nenorocit-o" si inca "vrea bani", iar banii se pare ca nu ajung niciodata, desi familia are o buna situatie materiala.
Atunci cand ne-am cunoscut in anii facultatii, colega mea era deja prietena cu aceasta tanara, a carei internare mi-a fost anuntata.
Nu intotdeauna putem spune totul, chiar si daca suntem de buna-credinta, nu intotdeauna este momentul, dar trebuie ca acest moment sa vina si el in cele din urma, macar asa, treptat.
Sau, sa asteptam ce ? Sa se intample ceva rau, sau si mai rau inca ?
Colega mea mi-a mai povestit si ca prietena ei are un frate, preot si el, care niciodata nu isi viziteaza sora la spital.
Dar cum s-a intamplat si ce s-a intamplat incat o fata atat de invatata, si de capabila sa ajunga intr-un spital de psihiatrie ?
Se intampla lucruri grave si cred ca e timpul mai mult ca oricand sa fie privite cu seriozitate.
Daca este adevarat ceea ce stia si colega mea, atunci, fratele prietenei ajunse in spital, este un om casatorit, este tata, dar isi doreste bani in continuu pe care i-ar juca unde credeti ? - i-ar juca la pacanele, da, el un preot, si pentru a-si procura banii se pare ca nu are scrupule prea mari, recurgand la bugetul familiei, al parintilor lui, caci tatal, "capul familiei" este si el, culmea, preot !
Da, tatal prietenei internate este un preot !
Si fratele ei este preot, si iubitul ei, acela "din urma cu 2 luni" ( la data de 17 iunie 2013 ) care o batea de o smintea, si o incuia in casa, practic o priva de libertate, era tot un preot.
Dar, ce preoti ciudati !
In anii facultatii, de fapt cred ca eram in anul III de facultate, cand colega mea m-a invitat la Springtime si la o pizza si un suc, intrucat peste cateva zile avea sa fie ziua ei de nastere, surpriza a fost ca ducandu-ma la locul de intalnire care a fost la Mac Donald's-ul din Brezoaianu, am gasit-o in compania prietenei ei, aceasta chiar care a fost internata.
Trebuie sa fi fost prin ianuarie 2008.
Atunci am cunoscut-o pe prietena colegei mele, o fata inalta, bine facuta, sensibila insa si frumoasa, inteligenta si citita, care vorbea intotdeauna pe un ton bland, calm, si care, privind spre noi, stiind ca suntem studente la Drept cum eram pe atunci, ne-a spus "Doamnele avocat", gandindu-se ca dupa absolvirea facultatii avem posibilitatea sa devenim avocate, mai ales daca ne si dorim acest lucru.
Colega mea era in ultimul an de facultate, anul IV si in scurt timp avea sa urmeze ultima sesiune de examene pentru ea, apoi inscrierea la examenul de licenta si odata cu aceasta, terminarea practic, a facultatii, urmata de sustinerea licentei.
In 4 iulie 2008, colega mea a sustinut si a promovat examenul de licenta.
Pe cand eu aveam sa incep din 1 octombrie 2008, ultimul meu an de facultate, anul IV.
Imi amintesc acea zi de iarna a inceputului anului 2008, prietena colegei mele, la masa la Springtime Universitate a povestit ca in trecut, fusese maritata cu un preot, un altul, dar casnicia a avut o viata extrem de scurta, vreo luna de zile, caci preotul, sotul, a atentionat-o ca poate face fiecare ce vrea, insa ea sa aiba grija ca viitorul copil sa fie al lui, al preotului !
Prietena colegei mele, cand a auzit acestea a divortat si astfel s-a terminat, rapid, casatoria.
Se pare ca tatal prietenei colegei mele, preotul cel in varsta, ii reproseaza fiicei sale faptul de a nu avea o viata de familie reusita pana la varsta ei.
In fapt, prietena colegei mele este necasatorita, dar este o persoana inteligenta si capabila, o fata fina si...doctorita.
Da, este doctorita.
Cata vreme tanara este o doctorita, are cabinetul ei medical si a lucrat si a tratat pacienti, cine poate spune ca nu e un om capabil ?
Intr-adevar, colega mea a terminat Dreptul si s-a gandit la avocatura.
In luna mai 2013 am fost putin ocupata cu sosirea la Bucuresti a inginerului Deloly care colaboreaza, lucreaza cu tatal meu si cu profesorul Ieronim Mihaila, insa, desi am fost putin ocupata caci a trebuit sa fiu o prezenta si sa fac putina traducere sau interpretariat mai exact, am remarcat ca nu mai primesc niciun telefon de la colega mea de facultate.
Iar ea imi telefona chiar de la cabinetul prietenei ei, medical, dupa ziua de tribunal  ea se ducea la cabinetul tinerei doctorite si de acolo imi dadea telefon unori, cand si cand, totusi imi telefona.
Ma intrebam ce s-a intamplat si de ce din luna mai 2013, colega mea nu mi-a mai dat niciun telefon ?
Mi-am spus totusi ca pesemne are clientela si e ocupata, ceea ce e bine, pentru ca are de lucru.
Pe urma m-am gandit ca poate colega mea apreciaza ca vreau sa ma retrag din lumea aceasta a juridicului si sa ma dedic numai traducerilor si atunci nu imi mai telefoneaza.
Totusi, cand nu ma asteptam, in seara zilei de 17 iunie 2013, mama m-a chemat la telefon iar colega mea, caci ea era, mi-a dat vestea internarii tinerei doctorite.
Colega mea, la telefon, era obosita, socata, plansese, mai plangea cred, mi-a relatat ca dintr-o data prietena ei nu mai raspundea la telefon, apoi mi-a spus printre franturi caci cu greu consimtea parca sa vorbeasca, ca "e internata a doua oara" si ca "acum o luna de zile a fost internata [ prima data ], apoi externata", ceva se intamplase mi-am spus eu, ele doua se vedeau in fiecare zi....
Colega mea a continuat relatarea ei, frântã, si mi-a spus ca "acum din nou e internata, de duminica ( cred )", adica din 16 iunie 2013, sau pe 16 iunie a reusit colega mea sa vorbeasca in cele din urma la telefon cu doctorita si sa afle.
Caci, doctorita, internata pentru a doua oara, a fost incuiata, singura si la cheie, i s-a luat telefonul si nimeni nu mai stia nimic de ea.
Prima data cand a fost internata, a fost libera.
Chiar si in ipoteza in care ceva s-ar fi intamplat, este oare normal, ca o persoana sa dispara pur si simplu, si prietenii, cunostintele sa nu mai stie nimic de ea ?
Ne aflam in Romania, in anul 2013 intr-un stat de drept si putem spune ca oamenii daca sunt internati in Psihiatrie, dispar la propriu, incuiati, izolati, pentru nu se stie cat timp si nici ce li se face sau administreaza in acest timp ?
Colega mea mi-a spus ca familia cand ii lua, cand accepta sa ii dea telefonul.
Doctorita, la telefon, cand colega mea a gasit-o totusi, atunci "in urma cu o luna" si a aflat ca se afla in spitalul de Pihiatrie Obregia, a spus ca nu are mancare si a rugat-o sa ii aduca mancare.
Ceea ce colega mea a facut.
Prin urmare, revenind asupra situatiei de fapt, sa ne amintim ca "in urma cu 2 luni" doctorita a fost batuta rau de un preot cu care se iubea si incuiata in casa, iar "in urma cu 1 luna", adica o luna mai tarziu, doctorita a fost "internata pentru prima data", apoi ea a fost externata, pentru ca nu mult timp dupa aceea, sa fie internata din nou, a doua oara.
I s-au administrat injectii si cand colega mea a reusit sa o viziteze, prima data, ea spune ca prietena ei nu mai era de recunoscut si ca fata si corpul ar fi prezentat o eczema sau niste "bube rosii".
Este adevarat faptul ca odata administrate, anumite medicamente se elimina prin piele, si pot produce intoxicatii.
Probabil de aceea colega mea s-a speriat si mi-a spus ca prietena ei este de nerecunoscut si ca te sperii daca o vezi.
In plus, colega mea s-a inspaimantat cand, prietena ei, trezita din efectul injectiilor, nu ar fi recunoscut-o si s-ar fi plans cumplit de dureri de cap si de faptul ca, urmare a injectiilor,  nu mai stie de ea !
Doctorita si-ar fi exprimat neputinta fata de situatia in care se afla, disperarea, si ar fi spus ca in situatia ei nu are pe nimeni si nu este nimeni sa o apere.
Intr-adevar, chiar autoritatile trebuie sa ia masuri pentru a apara oamenii si cetatenii, care sunt internati si se afla la dispozitia si buna apreciere a familiei lor, care ii izoleaza complet de lume, de oameni, si in ascuns sau pe ascuns, nespunand nimanui, ii priveaza de libertate.
Este grav ca un om sa dispara si sa fie la intregul cherem al familiei sale, care singura sa decida pentru omul internat, in cazul nostru parintii pentru fiica lor doctorita, daca are voie sau nu sa aiba un telefon si sa telefoneze, sa isi anunte prietenii, sau sa ceara ajutor.
In mod sigur parintii care au internat-o, tatal in special, sunt aceia care tin legatura cu doctorii, cu medicii curanti si care au un cuvant greu de spus, daca fiica lor sa fie libera, sau dimpotriva, incuiata si izolata.

Si daca doctorita nu ar avea parinti deloc ?


Pe drept cuvant se ridica intrebarea daca tatal doctoritei, preotul cel batran care este si profesor universitar la Teologie, la o facultate si universitate din tara, apreciaza ca este normal ca fiica lui sa fie incuiata in casa, batuta rãu si pusa sa faca cartofi prajiti unui alt preot, iubitul ei ?
Se ridica intrebarea daca preotului celui batran care este profesor universitar, i se pare normal ca fiul sau si el preot, sa joace banii la pacanele si cand nu ii mai ajung, sa se "imprumute" din casa parinteasca, mai mult sau mai putin, poate deloc, cu stirea batranului preot ?
Se ridica intrebarea, cat de crestini sunt acesti oameni si preoti ?
Se ridica intrebarea daca preotul apreciaza normal ca fiica lui nu e vizitata la spital de fratele sau, iar pe de alta parte nici batranul preot nu merge in vizita la ea ?
Singurã, sotia preotului s-ar duce in vizita la fiica ei, desi ar avea anumite probleme la stomac si ar fi fost si operata din aceasta cauza, dar, la randul ei, sotia preotului spune ca ii pare rau ca a nascut-o pe fiica ei, ca nu vroia sa o aiba si ca il vroia numai pe fiul ei, acela, "Pacanitul" ?
"Pacanitul" care e dependent de jocurile de noroc ii place mai mult preotesei, mamei sale.
Se ridica intrebarea de ce preotul cel batran spune mereu ca vrea bani si se pare, e nemultumit ca fiica lui doctorita nu castiga mai multi bani ?
Se ridica inca, intrebarea de ce preotul cel batran nu l-a reclamat pe cel care i-a batut rãu fiica si a incuiat-o in casa ?

Din ceea ce colega mea mi-a relatat, am inteles ca banii nu sunt o problema vitala in familia prietenei ei, intrucat preotul cel batran si "capul familiei" a vrut sa isi asigure pesemne, copiii - ambii copii adica - si a inzestrat familia cu anumite bunuri, dar ceea ce bunurile produc, chiria, trebuie impartit intre cei doi frati : prietena colegei meie care e doctorita si fratele ei.
Iar fratele ei este mereu in cautare de bani, caci isi mareste familie, are copii si pe de alta parte e mare impatimit de pacanele.
Colega mea, pe un ton inspaimantat, caci este inspaimantata de ceea ce a patit doctorita, prietena ei, este socata ea insasi pana intr-acolo incat cu greu imi vorbea si relata toate cate le aflase - a exclamat " Dar ce, ala e frate ? ! Pfff ! Ala vrea numai mostenirea ", "Ala sa se duca la ea sa o viziteze, sa isi vada sora ? Dar nici nu vorbeste cu ea !".

Revenind asupra acestui crestin, care este batranul preot, am inteles ca el exercita continuu presiuni asupra fiicei sale careia ii reproseaza faptul de nu fi reusit sa se casatoreasca si sa aiba o familie, dar isi exprima si dorinta ca ea sa aduca bani mai multi.
Familia fiind instarita, doctorita a locuit foarte putin timp, singura, intr-un apartament "al ei" sau cumparat pentru ea de tatal ei, dar apoi familia a chemat-o din nou sa locuiasca numai in casa sau caminul parintesc, o casa ceva  mai mare, incapatoare in tot cazul.
In timp ce, fratele doctoritei locuieste cu familia lui, separat si are casa si tot ce ii trebuie, de pilda, masina.
Se cuvine poate sa scoatem in evidenta felul in care se comporta azi tinerii barbati, pentru ca nu este deloc corect sa ii reprosezi fiicei tale, cand esti tatal ei, faptul de nu fi avut noroc in viata alaturi de un barbat.
Singura data cand doctorita a locuit fara parintii ei, a convietuit cu un tanar care nu ar fi contribuit cu nimic la cheltuielile vietii, ale apartamentului, dar care isi permitea sa spuna ca tanara doctorita care il intretinea, este "proasta" si inca, "vaca".
Iata, pe acesta prietena colegei mele, o fata sensibila si dornica de dragoste, dar si de protectie din partea unui barbat, se pare ca l-a iubit mult, cel mai mult, iar el ii raspundea intr-un mod foarte frumos.
Ce sa mai spunem insa de iubitul ei care "acum 2 luni" "o batea rau pe ..., a batut-o rau de tot, si o incuia in casa si o punea sa ii faca cartofi prajiti" ?
Dar despre celelalt iubit care se insurase cu ea si dupa nunta a anuntat-o ca fiecare cu viata lui, fiecare sa traiasca cum vrea, cu cine vrea, numai la conceptia copilului lor viitor sa fie atenta ?
Acestia doi din urma erau preoti sau sunt preoti.
Colega mea se temea ca prietena ei va fi distrusa de medicamentele administrate in Psihiatrie, si ca nu va mai putea lucra, sau chiar va muri, daca tatal ei continua sa o tina internata.
Plangea la telefon.
Iata, ce putem face, sa tacem si sa incrucisam bratele ?
Cata animalitate si bestialitate sa iti internezi fiica dupa ce ai exasperat-o toata viata.
Tanara a invatat, a terminat facultatea, este doctora, a lucrat, lucra pana nu demult, asa cum am spus, chiar inainte de luna mai 2013, nu cu mult, colega mea mi-a telefonat de la cabinetul medical al prietenei ei.
Eu am spus ca de acum, cabinetul medical se va transforma si intr-un cabinet de avocatura, sau altfel spus, va fi si cabinet de avocat.
Vazand ca nu mai raspunde la telefon, caci cele doua erau prietene inseparabile si ieseau des, uneori zilnic in oras, la o prajitura, la o pizza, sau la vreun magazin de confectii pentru a-si cumpara cate o bluza, colega mea s-a dus sub geamurile casei preotului batran si a vazut lumina stinsa in camera doctoritei.
S-a speriat si a insistat cu telefonul.

Este incredibil cum probleme de viata care pot aparea in viata oricui in cele din urma, capata o amploare atat de mare in Romania, dar cel mai grav fapt ramane acesta : o persoana nu trebuie sa se afle la bunul plac al altei persoane, nici macar la bunul plac al parintilor sai, si sa fie internata in Psihiatrie si inca izolata, incuiata, sa i se administreze doze - pesemne mari sau puternice - de medicamente - din moment ce i-au iesit prin piele doctoritei ! - care actioneaza asupra sistemului nervos, care sunt daunatoare sistemului nervos - desi, da, sigur, stim, altele nu sunt, in fine.... numai pe acestea le-a descoperit umanitatea pana la ora prezenta, asta nu inseamna insa ca ele sunt bune, ele sunt nocive in realitate si distrug centrii nervosi.

Si ma gandesc la doctorii aceia, probabil ca in functie de cum spune, sau in mare parte in functie de cum spune familia, o tin pe doctorita noastra incuiata, izolata, ii fac injectii si pesemne o elibereaza numai daca doreste sau insista familia ei ?
Si daca familia ei vrea sa o stie incuiata pe termen nelimitat, libertatea si sanatatea si viata ei depind de capriciile familiei ?
De telefonul la Psihiatrie al batranului preot si profesor universitar, tatal unui Pacanit care e dependent de jocuri de noroc si pe care il stimeaza si iubeste in timp ce isi reclamã fiica sau chiar o exaspereaza, o aduce in stare de slabiciune pentru a o interna ?
Cum s-a simtit acest batran preot, afland ca fiica lui a fost batuta de un alt preot, iubitul ei, cu care poate vroia sa isi vada fiica maritandu-se, pentru a fi si ea casatorita ?
Dar mama doctoritei care spunea ca nu a dorit sa o nasca pe fiica ei, ca vroia doar baiatul, o adevarata sotie de preot, vezi bine ea a avut noroc in viata, s-a casatorit cu sotul ei care ii tiranizeaza fiica si si-a facut datoria de a aduce copii pe lume ?!
Doctorita are si o bunica, dar aceea ar fi in varsta de peste 80 de ani si nu mai poate umbla, merge.
Cum si-au crescut acesti doi parinti, preotul si sotia lui, ba inca si cu bunica in casa, copiii, un fiu si o fiica, din moment ce fiul nu are sentimente firesti fata de sora lui ?
Din moment ce intre cei doi frati nu exista o relatie fireasca de iubire frateasca, ce fel de educatie le-au dat parintii, sau nu au vazut caracterul fiului lor, nu au stiut sa il indrume la timp spre a-si respecta si iubi sora cum se cuvine ?
Colega mea vroia sa o viziteze la spital pe prietena ei, dar mi-a spus ca "Nu o poti vedea, nu iti da voie sa o vizitezi !".
Familia sau nu stiu cine, doctorii, ar aprecia ca doctoritei ii face bine izolarea, ruperea de orice contact uman, de prieteni, cunostinte si colegi.
Cum se poate spune asa ceva ?
Intr-adevar, poate ca fiind suparata din pricina celor patite, pentru ca parintii ei nu o sustin si nu o inteleg, pentru ca tatal ei se poarta despotic cu ea, doctorita intr-un moment de suparare poate spune ca nu mai doreste sa vada pe nimeni sau sa vorbeasca cu nimeni, ea, "poate" sa spuna acest lucru, dar in mod concret eu nu stiu daca a si spus asa ceva.
Oricum ar fi, supararea trece si ea daca o lasi in pace sa traiasca in liniste, lucrurile se aseaza treptat, desi va ramane cu trauma, insa o va depasi.
Cata vreme doctorita era lasata in pace, ea mergea la cabinetul ei medical si lucra, isi trata pacientii, le plomba maselutele, sau le scotea dintisorii.
Dar daca mereu ii ceri cate ceva, sau lasi de inteles ca esti nemultumit de ea, tot timpul ?
Sa aduca bani, sa se marite, dar cum, la comanda ?
Si cum sa iti aduca ea bani ? Sa agate clientii pe strada si sa ii aduca in cabinetul ei medical ?
Cum ar trebui sa procedeze ?
Doctorita noastra are varsta de 42 de ani si este foarte inalta, bina facuta, putin plinuta, are o piele alba, fina, poarta ochelari de vedere, are ochii caprui si parul - cel putin in ianuarie 2008 - il avea destul de lung, pe umeri, drept, matasos, saten-castaniu, un chip luminos cu trasaturi delicate, armonioase si o voce placuta si calma, o voce feminina si sensibila.
In acea zi din ianuarie 2008, dupa ce ne-am luat ramas bun de la colega mea care ne invitase la o pizza cu ocazia zilei sale de nastere, am avut ocazia ca o bucata de drum, inspre casa, sa o parcurg in compania prietenei colegei mele.
In autobuzul 137 ea mi-a scris numarul ei de telefon si adresa ei de e-mail pe un biletel pe care l-a scos din geanta ei ordonata, dintr-un carnetel si pe care biletel sunt tiparite aceste cuvinte, dupa ce mai intai este tiparita o inima rosie si un mic EKG : "Salvarea Hipocrat 2000. Va asigura Non Stop consultatii medicale la domiciliu, cu numai 500.000 lei. Tel.9605".
Am pastrat si astazi biletelul cu scrisul doctoritei.
Mi-a placut foarte mult de ea si nu am uitat-o.
In loc sa fie mandri de fiica lor, preotul si sotia lui sunt vesnic nemultumiti si nu accepta faptul ca au o fiica fina, delicata, mai sensibila poate, dar daca asa este ea, atunci asa este si trebuie sa accepti ca asa este ea facuta, dar o fata capabila, o foarte buna prietena din moment ce colega mea in fiecare zi o vedea la cabinetul ei medical si de unde imi telefona uneori, in timp mi-a telefonat cu regularitate.
In schimb, acesti doi parinti sunt mandri ca fiul lor care este un preot intelege sa joace salariul sau poate si alti bani, de pilda pe ai tatalui sau, la pacanele, adica un preot !, la fel de bine ar putea sa joace poker si sa il vanda si pe tatal sau la jocul de carti, se stie ca jocurile de noroc creeaza dependenta.
In orice caz preotul a avut o personalitate tiranica, dificila, pesemne si o mentalitate invechita, a refuzat sa vada cum sunt vremurile si cum sunt azi oamenii, nu a tinut cont de fiica lui, asa cum s-a nascut si o are, nu i-a respectat natura fiicei sale, in plus omul a ajuns un impatimit de bani, atat de mult incat isi distruge fiica.
Cu asemenea barbat, ce noroc poate sa fi avut o femeie, o sotie ?
Apoi, in alta ordine de idei cand esti o femeie si te mariti cu un preot ortodox, in principiu stii ca vrea copii, el, daca nu si tu.
Apoi, sa spui ca iti iubesti numai baiatul si numai pe el l-ai dorit si sa refuzi sa vezi ce comportament are si ca nu isi iubeste sora, tu care esti mama celor doi copii, a ambilor copii, cum ti se pare asta ?
Adica dumneata ce iubesti, defectele fiului dumitale, un adult egoist si care cauta numai placerea lui si bunastarea lui ?
Dragostea e oarba, sau poate dorinta de a avea un sot neaparat ca asa e mai bine, sa fiu sincera nu stiu daca e mai bine, uneori dupa cum se poate vedea, e mai rau.
Daca ar fi sa o spun direct, colega mea a spus ca fratele prietenei ei "fura bani din casa", poftim, iubeste acest defect al lui cat poti si stimeaza-l, draga preoteasa !
Din punct de vedere legal, trebuie sa ne gandim sa schimbam legile pentru a nu mai da loc arbitrariului.
Pana atunci insa, desi poate nu va mai fi mult pana atunci, nu ne ramane decat sa va dorim sa fiti la fel de iubiti si de asteptati pe lume, cum ati dorit-o voi pe fiica voastra, asta, in ipoteza in care omul ar mai avea, in viitor, candva dupa moarte, si alte existente materiale, iar daca chiar nu mai are si alte existente in carne si oase, atunci va dorim ca Dumnezeu sa va tranteasca in nas usile Raiului si sa va azvarle, singuri, izolati si lipsiti de toate cele intr-o celula din cel mai adanc si negru Tartar sau iadul iadurilor, dragi parinti ai doctoritei noastre.
Eu una v-am blestemat si nu imi iau inapoi cuvantul.
Si pe Pacanitul, fiul vostru mult stimat.
Bietii credinciosi, daca ar sti cine le tine predica !
Ma gandesc iata ca maine 29 iunie 2013 este sarbatoarea sfintilor apostoli ai lui Iisus Hristos, Petru si Pavel, ce sentimente pot fi in inima si sufletul unui preot si tata, cand maine va fi slujba, liturghia in fata multor credinciosi care cred in el si in cuvantul lui si care ii dau poate acatiste si liturghii, pomelnice pentru a se ruga pentru ei si rudele si prietenii lor ?
Despre ce vei vorbi oamenilor la sfanta Liturghie, ma intreb ?
Dar sa nu se bucure fiul tau de rãul sorei lui cat va trai, eu pentru asta m-am rugat.
Maine, poimaine, candva, acesti doi parinti in varsta nu vor mai fi, vor trece in viata de Dincolo si doctorita va ramane pe lume numai cu odiosul sau frate si cu un dosar de internari in psihiatrie si cu un sistem nervos naucit de medicamente psihiatrice.
Ma gandesc la rugaciunea Sfintei Ana si la ce a patit Sfanta Ana cu preotul si mai ales la fiii preotului, este o intamplare relatatã in Vechiul Testament cred, fiii preotului erau ca vai de ei, dar Dumnezeu i-a lovit de nu s-au vazut !
Vechiul Testament se afla in Biblie.
Si acel neam stricat nu a mai fost neam de preoti in veac de veci, si in locul lor cred, preot a fost fiul Anei, Samuel.

Pentru ca am mentionat-o, Rugaciunea Sfintei Ana sau Cantarea Anei se gaseste in biblie in Cartea Intai a Regilor, capitolul 2, versetele de la 1 la 10 inclusiv, capitolul 2 este intitulat "Cantarea Anei. Cresterea lui Samuel si rautatea fiilor lui Eli".
Totul incepe cu dorinta Anei si a sotului ei Elcana de a avea copii, caci Ana nu putea avea copii.
Pe atunci, intrucat asa erau timpurile, Elcana avea doua sotii, pe Ana si pe Penina, cu aceasta din urma el avea copii.
Elcana si Ana pleaca din orasul lor, la Silo sa se roage Domnului, iar preot era Eli care avea insa doi fii "netrebnici" ( I Regi, 2 ; 12-13 ).
Este interesanta reactia preotului Eli, desi acesta nu era un om rau - totusi, ma gandesc ca cei doi fii ai sai erau rai - cand acesta o vede pe Ana rugandu-se inaintea Domnului, cum scrie in Biblie, pentru a avea copii.
Eli face o greseala si anume, cand Ana se ruga miscand buzele insa nesoptind sau nerostind tare niciun cuvant, atunci Eli preotul care o privea cum se roaga a tras concluzia, a dedus el ca Ana e beata : "Si fiindca Ana vorbea in inima sas, iar buzele ei numai se miscau, dar glasul nu i se auzea, Eli socota ca ea e beata" ( I Regi cap. 1 ; versetul 13 ), si nu numai ca a socotit-o beata in sinea sa, dar i-a si spus aceasta cu voce tare abordand-o cu aceste cuvinte : "De aceea i-a si zis Eli : "Pana cand ai sa stai aici beata ? Trezeste-te si te du de la fata Domnului !" ( I Regi, cap. 1, vers. 14 ).
Dupa cum se vede Eli se gandea la ce era mai rau, la faptul ca Ana ar fi beata, desi in mod normal, fiind preot, Eli ar fi trebuit poate sa isi dea seama ca este o femeie care a intrat in biserica sau templu pentru a se ruga.
Este o reactie ciudata pentru un preot care face slujbe, care are in fata lui adesea oameni si inca oameni multi, deci un om care "lucrand" cu oamenii ar trebui sa fie invatat cu obiceiurile sau reactiile lor cand intra in templu, adica in biserica.
IN fond, cam de ce ar intra in biserica un om daca nu pentru a se inchina in fata icoanelor si a se ruga, pentru a ramane un timp intr-o strana, pe un scaun sau intr-o banca, linistit si a se ruga sau in tacere a-i spune lui Dumnezeu ce are pe inima ?
Rugaciunea Sfintei Ana sau Cantarea Anei, atunci cand am citit-o m-a impresionat puternic si am retinut reactia, ciudata, a preotului.
Intotdeauna m-am gandit in sinea mea, ca daca Eli vazand-o pe Ana rugandu-se, a socotit ca biata femeie necajita ca nu are copii  ( lucru pe care el insa atunci nu il stia, avea sa afle insa curand ) este beata, trebuie ca nu avea un suflet prea bun.
Pentru ca, altminteri cum sa iti explici ca el, ca preot ce era, s-a putut gandi din capul locului la ceva urat ?
Iar Ana i-a raspuns lui Eli cand el i-a spus ca e beata, asa : "Nu, domnul meu ! Eu sunt o femeie cu inima intristata ; nici vin, nici sichera n-am baut, ci imi dezvalui sufletul meu inaintea Domnului", si inca ea a continuat "Sa nu socoti pe roaba ta femeie netrebnica, caci din durerea mea cea mare si din intristarea mea am vorbit pana acum" ( I Regi cap. 1 vers. 15, 16 ).
In cele din urma, auzind raspunsul Anei, preotul Eli  ii da pacea si ii spune "Dumnezeul lui Israel sa-ti plineasca cererea pe care i-ai facut-o !".
Cu toate acestea, Eli facuse deja greseala de a-i vorbi urat Anei, socotind neintemeiat, iata o deductie pe care nu stim cum a putut-o face Eli si faptul fusese consumat.
In ce o priveste, Ana dupa un timp a zamislit si a nascut un fiu pe care l-a numit Samuel.
Acest fiu al Anei va deveni preot, in timp ce Eli insusi si cei doi fii preoti ai sai, rai si netrebnici vor muri.
Cu timpul, se duce vestea despre rautatea fiilor lui Eli, iar Eli le spune "Pentru ce faceti voi asemenea lucruri, caci aud vorbe rele despre voi de la tot poporul Domnului " si ii indeamna sa nu mai continue in acest fel, deoarece, le spune el "Cã de va gresi omul fata de alt om, atunci se vor ruga pentru el  lui Dumnezeu, iar de va pacatui cineva fata de Domnul, atunci cine va mijloci pentru el ?"
Cat despre fii lui Eli, aflam ca "Dar ei nu ascultau spusele tatalui lor, ... ".
Mi se pare o poveste interesanta si din care se pot trage invataminte.
Intre timp, fiul Anei, Samuel "crestea mereu cu varsta si era iubit si de Dumnezeu si de oameni".
Insa dreptatea lui Dumnezeu nu a intarziat sa se faca anuntata, caci - toate acestea le aflam din capitolul 1 al Cartii Intai a Regilor - ( vers. 27 ) "In vremea aceea a venit la li un om al lui Dumnezeu si i-a zis : [...] ( vers. 31 ) : "Iata vin zile cand Eu voi taia bratul tau si bratul casei tatalui tau, incat sa nu mai fie batran in casa ta niciodata", "Si tu vei vedea casa Mea ca un dusman pentru tine, desi Domnul va milui pe Israel si nu va mai fi in casa ta batran in toate zilele"...
... "Si-Mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta dupa inima Mea si dupa sufletul Meu ; si casa lui o voi intari si va umbla el inaintea Unsului Meu in toate zilele" (vers. 35 ).
Intr-adevar, dupa aceasta veste pe care Eli o primeste, vine si vremea in care Dumnezeu se tine de cuvant si implineste cu el ceea ce ii hotarase, despre aceasta El il anunta pe Samuel : "In ziua aceea voi face cu Eli toate cate am spus despre casa lui ; toate le voi incepe si le voi sfarsi ", "Eu i-am spus ca am sa pedepsesc casa lui pe veci pentru vina pe care el a stiut-o, si anume ca fiii fac nelegiuiri, dar nu i-a infranat ", "De aceea ma jur casei lui Eli ca vina casei lui Eli nu se va sterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de paine in veci" ( I Regi cap. 3 ).

Ei bine,  nu intamplator m-am gandit la Rugaciunea Sfintei Ana si la nasterea lui Samuel si la fiii cei rai ai preotului Eli.
Poate ca daca Eli ar fi fost un om bun la suflet si un preot inca mai bun, atunci nici fiii sai nu ar fi fost oameni rai si preoti rai.
Dar Eli in sufletul sau a socotit-o pe biata Ana, beata.
Mi-am adus aminte, cand colega mea m-a sunat pe 17 iunie 2013 de faptul ca, prin anul IV de facultate, da, trebuie ca atunci s-a intamplat, la un moment dat in cursul unei discutii pe care am avut-o cu ea, colega mea mi-a spus ca parintii prietenei sale apreciaza ca fiica lor este o fata serioasa, in timp ce  [ toate ] fetele din ziua de azi nu sunt fete serioase.
Realitatea este ca vremurile s-au schimbat mult si ca pentru un preot traditionalist, cu o mentalitate mai invechita este greu de inteles si de acceptat acest lucru, totusi, fie ca el intelege, accepta ori nu accepta, nu e mai putin adevarat ca vremurile nu mai sunt acelea de altadata, cand, se presupune, cel putin aparent, se ducea o viata mai inchisa, iar fetele se maritau aproape cu primul baiat din viata lor sau chiar cu primul si traiau maritate cu acesta pana la adanci batraneti.
Despre tatal doctoritei am auzit candva ca ar suferi de inima si de aritmii.
Tot din cele auzite, se pare ca parintii prietenei colegei mele isi faceau probleme de cate ori ea incerca sa aiba o relatie cu un barbat.
Daca prietenul la care doctorita a tinut asa de mult, incat il intretinea se pare, si care nu a apreciat atentia si afectiunea prietenei colegei mele, acesta nu era preot, era un om obisnuit, in schimb prietena colegei mele a fost maritata un scurt timp chiar cu un preot, care nu s-a dovedit mai putin ancorat vremurilor actuale sau s-a dovedit la fel de "serios".
Mi-o amintesc la masa la Springtime, ea statea in fata mea si imi povestea despre anii facultatii ei de Stomatologie si despre tineri si barbati in general, cam ce calitati trebuie sa aiba pentru a o cuceri sau pentru a cuceri o femeie sensibila.
Si ea si-ar fi dorit un barbat atent, inteligent, tandru si afectuos, dar un om puternic si care sa ii ofere protectie, sa o apere de toate relele pamantului.
Nici bunica se pare, nu o intelegea pe nepoata ei si i se parea bunicii ca tinerii "din ziua de azi" sunt mult mai liberi.
Astfel, prietena noastra se afla in minoritate in familia ei, o familie mai aspra, mai neingaduitoare si mai putin sufletista, orientata mai mult spre bani si latura materiala, de fapt nu am inteles daca in familie primise sau primea afectiune, atentie, aceasta tanara femeie.
In timp ce, romantica, prietena noastra era in asteptarea unui cavaler sensibil si atent cu femeile, cu ea insasi, in casa parintii si fratele nu se gandeau decat numai si numai la bani.
Este probabil ca parintii sa fi dorit ca fiica lor sa fie mai atenta fata de ea si viata ei si sa nu mai procedeze precum a procedat cu tanarul care o considera "proasta" in timp ce ea il tinea pe casa si pe masa, in apartamentul ei, este drept, cumparat de batranul preot.
Totusi, ma gandesc ca prietena noastra a refuzat sa cunoasca un avocat pe care colega mea vroia sa i-l prezinte, pe motiv ca un avocat, cine stie, [ daca se marita cu un avocat adica ] i-ar putea lua casa.
Ceea ce ne aratã ca prietena noastra nu era si nu este o persoana care sa nu se gandeasca la viitorul ei si la casa ei, la bunurile ei, in cele din urma la interesul ei legitim pe care sa si-l apere.
Insa ramane relatia cu fratele ei, acela impatimit de bani, insurat si care pana acum cel putin a facut si [ tot ] face copii, si pe masura ce isi mareste familia, gaseste ca nu mai are destui bani.
Cu fratele ei, prietena noastra va trebui sa imparta si sa se inteleaga asupra bunurilor ramase - in viitor - de pe urma parintilor lor.
Oricum ar fi, daca preotul cel batran, tatal prietenei noastre, va continua ca pentru orice relatie esuata a fiicei sale, sa isi pedepseasca fiica pentru uratul comportament sau relele tratamente pe care i le-au aplicat fostii ei prieteni, de la caz la caz acuma, in loc sa constate ca fostii prieteni ai fiicei sale nu s-au comportat onest, civilizat, ci dimpotriva unul a fost cat se poate de agresiv, aceasta atitudine poate fi de natura sa o distruga pe prietena noastra, doctorita.
Intr-o relatie trebuie sa fie doi oameni care se inteleg bine, nesiliti de nimeni, liberi si nesiliti de nimeni si nu ai cum tine cu de-a sila pe cineva.
Nu pot sa nu ma gandesc la doctorita, ea care isi primea in fiecare zi prietena la cabinetul ei de stomatologie, iar uneori prietena, adica colega mea imi dadea telefon de acolo.
In timp ce, la polul opus, fratele ei nu are de gand decat sa ia, mai ales bani pentru ca nu ii ajung niciodata, si pentru ca ii sunt necesari la pacanele.
In timp ce ea isi ofera prietenia, onest, si este primitoare, el ar tot lua cu ambele maini.
Cata deosebire intre acesti doi frati !
Si, dintr-o data, ea sa dispara !
Ma gandesc ce soc o fi resimtit prietena mea care de felul ei este mai insistenta, tenace cand ii place de cineva si pana acum din cate am inteles tine mult la doctorita si s-ar parea, mai mult, ca doctorita este singura ei prietena, ce soc o fi resimtit cand doctorita nu i-a mai raspuns la telefon, si cand mergand sub ferestrele vilei in care doctorita locuieste cu parintii ei, o fi vazut lumina stinsa in camera acesteia.
Iar despre ea, tacerea, misterul, linistea.
Toti taceau, dar stiau.
Dar, care toti ?
Pesemne toti care il cunosteau pe batranul preot si care il ajutau mai mult sau mai putin in munca lui la biserica.
Unul dintre ei este fratele colegei mele.
Cateodata, imi spun, este bine sa fii capos, precum colega mea, pentru ca ea a insistat si a tot sunat la telefon pana cand in cele din urma a aflat unde a disparut doctorita.
Dar, sa fim sinceri, o doctorita, o femeie de 42 de ani dispare fara urma, fara ca oamenii care o cunosc sa stie ceva despre ea, ce s-ar fi putut intampla cu ea, asta nu e un lucru normal si parca, nici curat !
Este grav ca un om sa dispara, chiar daca e un om simplu si nu un om cu carte, invatat si stomatolog.
Dar iata ca in Romania anilor 2000 se poate.
Eu nu am fost niciodata in vizita la cabinetul prietenei colegei mele de facultate, dar am inteles ca a fost inchis si ma intreb numai daca niciun client, pardon, pacient nu a sesizat si nu a intrebat unde este doamna doctor stomatolog ?
Colega mea se teme ca prietena ei nu va mai putea lucra.
Dar oare nu este o persoana capabila aceasta care a lucrat stomatologie, profesie pentru care sunt necesare miscari si maini precise, puternice dar delicate in acelasi timp si stapanire de sine, caci de multe ori poti avea pacienti mai fricosi de stomatolog si care eu stiu, sa nu stea, de frica, foarte imobili in scaunul stomatologic, in plus, durerea dintilor  e puternica si il indeamna pe om la miscari poate chiar bruste.
Ori, doctorul stomatolog trebuie sa dispuna de anumite calitati, de stapanire de sine, de calm si mai trebuie sa fie si competent altfel nu ar putea sa isi trateze concret, pacientii, sa le plombeze sau scoata masele sau chiar sa faca lucrari mai complicate, dentare.
Pe langa abilitate, siguranta si precizie in miscari, in maini, ma gandesc la climatul de liniste si siguranta cu care sunt sigura, doctorita isi intampina pacientii.
Ea avea o voce, asa cum am spus, foarte feminina si calma, chiar usor blanda, sau mai degraba blanda, o voce insa care, daca era linistita si senina, nu era insa monotona, da, nu era o voce monotona as vrea sa subliniez acest lucru, era o voce cu inflexiuni care punctau discursul sau, afirmatiile, exclamatiile, o voce plina de viata si care iti arata ca simte si traieste.
Iar ea, prietena noastra era o buna si inteligenta observatoare a vietii si a oamenilor.
Cred ca era si foarte citita.
Colega mea plangea la telefon si imi spunea : "Imi pare asa de rau de fata asta ! Cred ca nu voi putea dormi la noapte si ma voi gandi la ea !"
De cand o cunosc, din anii facultatii, pentru prima data simteam lacrimile in vocea colegei mele, celei capoase si tenace si cam dure si abrupte uneori ; ba chiar, de multe ori.
"A simtit durerea !" - mi-am spus in sinea mea, iata acum a simtit durerea si a inteles ce sunt lacrimile !
Cred ca doctorita este in inima colegei mele, singura persoana la care colega mea a tinut si tine.
Insa, spun acestea cu rezerva ca, in fond, nu ii cunosc toata viata colegei mele.
Dintr-o data, in acea seara, printre franturi, am simtit-o pe cale sa izbucneasca pe colega mea cand mi-a spus la telefon : "Auzi, mai ! Auzi !" si simteam la telefon cum trupul sau plin si robust se zguduie tot de durere si este pe cale ca izbucneasca in lacrimi, "Auzi, omul asta a distrus-o mai, pe ..., a terminat-o !".
Nu eram langa ea si nu o puteam vedea, dar vocea se ridica, zguduita si parea ca urmeaza miscarile trupului sau dolofan, plin, care insa este farmecul sãu "charme"-ul ei, colega mea cea dolofana, asa ii sade ei bine, niciodata nu am vazut o persoana mai mult ca pe ea, careia formele apetisante, sa ii dea asa o nota de farmec aparte.
Ea, care parea ca nimic nu o miscã niciodata, acum era zguduita !
Cand mi-a telefonat din nou, cateva zile mai tarziu parea mult mai linistita, insa apoi mi-a dat din nou telefon si lacrimile, supararea ii erau din nou prezente in voce.
In noaptea aceea, de 17 spre 18 iunie 2013 nici eu nu am dormit prea bine si mi-am facut griji pentru colega mea, si pentru prietena noastra.
Asa o veste !
Adevarul este ca vestea a cazut neasteptata, nebanuita !
Mi-am adus aminte ca un coleg de facultate imi spusese odata ca el a colaborat cu cei de la Centrul de Resurse Juridice ( crj.ro ).
IN tot cazul o astfel de veste in cele din urma, ar fi o mare greseala sa fie trecuta sub tacere si despre o prietena si inca o buna prietena sa nu stim nimic.
Adica, repet iar si iar, mi se pare grav ca ea sa dispara dintr-o data fara urma.
Mi se pare un fapt grav cu privire la orice om, orice persoana fizica, care o data internata in psihiatrie, nu stiu in ce masura mai este considerata a fi o persoana fizica.
O persoana fizica cu drepturi.
Sper ca aceasta colega a mea care intentiona sa o viziteze pe prietena ei intr-o zi, sa imi dea vesti bune, si sa nu mearga singura in acel spital, ci eventual cel putin cu un coleg avocat.
Cu privire la preotul care " acum 2 luni" ar fi batut-o pe doctorita, m-am gandit ca ar fi trebuit sesizate autoritatile si de asemenea si cu privire la conduita fratelui - si el preot din pacate - doctoritei.
Poate ca inca, pana astazi doctorilor psihiatri li se pare un fapt normal ca unul sa dea, si altul - o femeie - sa incaseze, si victima - femeia, doctorita - sa intre in Psihiatrie unde sa fie izolata, incuiata, sa i se faca injectii si sa i se administreze medicatie psihiatrica pana cand nu isi mai recunoaste prietena, insa din punctul de vedere al legii si al unui jurist, cel care da si loveste este acela care este socotit vinovatul, infractorul, si care trebuie tras la raspundere, dupa ce va fi fost identificat, oricare esti tu acela, sa fii blestemat !
Sa speram ca zilele urmatoare vor aduce si vesti bune despre doctorita stomatolog.