Arhivare lucrari stiintifice (actualizat la ora 21h51, ora Romaniei)
De o saptamana intreaga, tatal meu este cuprins de frenezia arhivarii lucrarilor sale stiintifice.
Intotdeauna m-am bucurat cand l-am vazut entuziasmat de cercetarile, studiile si lecturile sale stiintifice, sau de scris, mai putin in anii copilariei cand a trebuit sa sacrificam vacante intregi si sa ramanem in Bucuresti pentru ca tata avea de lucru si trebuia sa scrie si sa faca calcule elaborate matematice.
Aceea a fost o perioada destul de trista pentru mine, un copil pe atunci care ar fi vrut sa isi petreaca vacantele in special la mare, pe litoral, intrucat cu marea am fost obisnuita de mica, in cei patru ani aproape incheiati, pe care i-am petrecut in orasul Constantine din Algeria si unde, la 90 de km de Constantine aveam portul si oraselul, nu era chiar o statiune, numit Skikda, un port frumos si nu departe de el se afla plaja intinsa, plaja cu nisip auriu si cu multe pete de gudron ce miroseau puternic a petrol si a gudron, un miros care de atunci mi-a placut si m-a cucerit, un miros care mi-a intrat in sange si intotdeauna imi aminteste de primii ani ai copilariei.
Mai departe de orasul Constantine decat se afla portul si localitatea cu plaja ei pustie aproape, Skikda, se afla o alta localitate, numita Colo, unde plaja era si mai larga si mai intinsa inca, si parca si mai pustie, iar apa era limpede si nu erau valuri.
Marea Mediterana se intindea cat vedeai cu ochii si parca numai pentru noi, cei cativa romani care mergeam in vacante - mai rar insa atunci caci plecam acasa in Romania - sau la sfarsit de saptamana ( mai ales ), intrucat algerienii se obisnuisera intr-atat cu marea lor incat nu erau mari adoratori de plaja si de apa, si, din nefericire cele cateva femei care apareau rar pe plaja, apareau imbracate in negru, invaluite din cap pana in picioare, adica nu in costum de baie si nu puteau profita de soarele generos al acelei tari care este Algeria si unde in cea mai mare parte a anului este cald si placut.
Intrucat de mai multe zile, tata isi pune ordine printre lucrarile lui si isi aranjeaza dischetele cu lucrari, nu se putea ca acest lucru sa treaca neobservat de noi toti, acasa si de mama pe care, din pacate, am auzit-o spunandu-i tatalui meu cu privire la mine, ca "dupa tine, o sa arunce totul !"
Intr-adevar, presupun ca despre mine era vorba, fratele meu are cum isi doreste el, viata lui mai aparte, iar eu am fost mai apropiata de tatal meu, asa cum de fapt el si-a dorit foarte mult.
Dar eu nu am de gand si nu am avut vreodata, sa arunc ceva din opera stiintifica a tatalui meu.
In primul rand, mama ar fi putut sa remarce ca mi-a placut ca, de la trecerea bunicului meu Paraschiv ( ultimul in viata atunci dintre bunicii mei ), in iunie 1997, in Viata de Dincolo, am dorit ca in mica lui garsoniera in care si-a petrecut ultimii sai ani de viata ( dupa ce casa in care locuia a fost demolata, si, in schimb, Statul i-a dat o garsoniera ) sa nu fie nimic, dar absolut nimic schimbat.
Astfel, bunicul meu se mai afla inca acolo, printre lucrurile si mobilele lui si ale bunicii, cate au ramas si asa cum erau ele.
In ce ma priveste am impresia ca oricati ani s-ar scurge, mama mea nu ma va cunoaste niciodata si aceasta desi locuim in aceeasi casa, si unori ma intreb de ce, sau cum se poate asa ceva ?
Ma gandesc ca tata a fost motivat auzind ca profesorul francez Maurice Allais a lasat in urma lui o adevarata arhiva, pereti intregi de biblioteca cu studii si articole si scrieri, carti, si toate acestea asteptau in tacere sa vina cineva sa le arhiveze, caci profesorul de cativa ani a trecut in nefiinta.
In speta, inginerul francez Deloly s-a gandit sa se ocupe de arhivarea lucrarilor profesorului Maurice Allais, dar a spus ca acest lucru va necesita mult timp.
Insa, atunci cand tatal meu are de lucru sau, mai nou, dupa septembrie 2008, anul in care el s-a pensionat, desi vroia si in acelasi timp nu vroia sa se pensioneze, si intrucat casa noastra a devenit prea neincapatoare pentru noi si pentru toate cele adunate peste ani, in special lucrari, carti, atunci tata ma da la o parte si daca are nevoie de computer incepe sa lucreze si eu stau si astept sa am computerul liber.
Pentru ca, e adevarat, tata are un vechi computer al sau, insa pe acela nu are instalate toate facilitatile, de pilda accesul la internet, sau softurile cu care lucreaza, sau, alteori spune ca functioneaza mai bine Mathcad pe acest computer si nu pe cel vechi al sau.
Imi amintesc astfel, mi-ar fi greu sa uit, cum - da, unii ar spune ca mai bine taceam, totusi nu se putea sa tac - atunci cand in cele din urma am ajuns si eu inscrisa in anul intai la masterul de Stiinte Penale, in iarna anului 2010, cand asteptam prima sesiune de examene, din primul semestru de master, am gasit intr-o buna dimineata un articol pe Yahoo. France ( Actualitati ) care anunta producerea unei eclipse.
I-am spus tatalui meu ca o eclipsa va avea lor, iar el, cas de obicei a parut complet lipsit de reactie.
Am avut impresia ca va trece cu vederea acest fenomen dar se pare ca i-a telefonat profesorului Ieronim Mihaila.
La ceea ce a urmat nu ma asteptam insa !
Tata a inceput sa lucreze pe computerul "meu" si m-a dat la o parte, avand lucrari mai importante de facut decat bietele mele referate de la Stiinte Penale !
Asa incat a trebuit sa alerg la mine la facultatea de Drept din sos. Berceni 24, la secretariatul departamentului Master si sa intreb daca imi pot amana predarea referatelor.
Intre timp, referatele mele s-au adunat, pentru ca au urmat apoi si cele din al doilea semestru, si in plus, intrucat mi-a placut sa le lucrez si imi dau seama ca nu sunt in pas cu generatia actuala si de aceea pierd foarte mult, intrucat mi-a placut si am considerat ca trebuie sa imi cumpar carti, cursuri, cate se puteau gasi in librarii si sa citesc, toate acestea, adica am cautat pe internet ce carti sunt scrise de pilda in domeniul infractiunilor de terorism, am dat un simplu exemplu, apoi am citit dupa ce am gasit o carte si mi-am cumparat-o, spre norocul meu mai aveam o carte din anii facultatii despre terorism si continutul aceleia il cunosteam si asa, in societatea de azi daca esti interesat cu adevarat de studiu, esti dat la o parte cu nonsalanta, ba se mai si rade de tine si ti se tranteste patru la un referat de 60 de pagini.
Am ajuns astfel sa predau referatele mele tocmai in sesiunea de restante, mai intai in vara 2011, peste un an ( 2 semestre ), apoi in septembrie 2011, insa Secretariatul nu m-a pus la curent cu toate informatiile necesare, nu am stiut in ce constau anumite probe sau "discipline", precum practica ( ceva cu privire la practica mi-a spus o colega, dar numai in ce priveste o materie de la master ), speta si activitatea de cercetare.
Exceptie a facut de asemenea, activitatea de cercetare de la Psihologie Judiciara, unde am aflat printr-o colega, - cativa colegi au obtinut cu greu telefonul profesorilor si ii contactau dar nu ne spuneau si noua intotdeauna, ( mie nu mi-au spus mereu, sau de cate ori a fost necesar, iar profesorii nu erau in facultate, erau invitati sa vina ) - ca profesorul Butoi doreste sa ne gandim la Vera Renczi, o criminala in serie si la o alta criminala, insa nu am ales acea tema, asa incat in aceasta clipa desi imi notasem cred undeva, nu mai stiu cum se numea cealalta femeie criminala.
Profesorii mei, despre care unii colegi de facultate au spus ca ar pune tinere asistente sa noteze referatele noastre, nu stiu daca au facut intentionat, eu cred ca unii au facut intentionat si mai cred si ca asa era credinta lor ca trebuie sa iti dea note mici la master, sau foarte mici, te puteai intreba daca au citit referatul sau daca te noteaza cu patru dupa o munca serioasa, numai pentru ca sunt ai dracului, intr-o societate romaneasca care nu a privilegiat cu adevarat studiul, ci numai lipsa de Dumnezeu si de caracter.
Daca nu am aflat in timp util in ce constau acea speta, de pilda la Psihologie Judiciara - necesara la cate o materie pe semestru - am presupus ca e vorba de un caz practic pe care trebuie sa il infatisam, insa de unde sa iei un caz practic la PJ, cand nu ai lucrat concret niciodata PJ ?, am constatat insa cu surprindere ca toti cei 150 de masteranzi inscrisi la Stiinte Penale, au aparut notati pe Tabelul numit Centralizatorul cu note, desi in primul semestru al anului I ( 2010-2011 ) am venit numai 10 dintre noi masteranzii la facultate.
Nivelul la master a reusit sa ma uimeasca, pentru ca unii colegi nu vorbesc frumos in facultate, si inca la nivelul masteratului !
Astfel, o colega de la master pe care nu o cunosteam din anii facultatii a inceput sa spuna despre mine ceva neclar, ambiguu, si anume ca eu as da bani profesorilor sau ca, sau si ca, profesorii mi-ar da mie bani si m-ar servi, nu stiu cu ce, profesorii nu veneau la cursuri la master si eram alaturi de colegii mei si viata mea la master era pe picior de egalitate cu viata lor.
S-a pus si problema cum se redacteaza un referat.
Dupa moda zilelor noastre, nimeni nu a ascuns faptul ca masteranzii se inspira de pe internet unde se gasesc referate gratuite, dar si referate care costa ( eu nu am intalnit in limba romana din acestea, dar inseamna ca sunt ), si chiar profesorul Jidovu ne-a spus ca fiica lui cea mica e studenta sau masteranda la o alta facultate a universitatii noastre "Spiru Haret" , la RISE, si ca i-a explicat tatalui ei ca asa se face un referat azi.
Adica studiaza referatele care exista deja pe internet si apoi se gandeste ce poate scrie din ele pentru referatul sau, aceasta munca ii lua totusi cam 2 saptamani.
Este adevarat ca aceasta munca arãta ca citeste si se documenteaza.
Cursurile si cartile in domeniul Dreptului sunt scumpe in librarii, eu le prefer din toate punctele de vedere, pe de alta parte trebuie sa se fi publicat ceva anume ce te intereseaza, in cazul meu nu am gasit in Romania nimic publicat in domeniul SEULJS, adica al Spatiului European de Libertate, Justitie si Securitate.
Spre norocul meu, frecventasem si avusesem abonamente, in timp, vreo doua, la Biblioteca de Drept a Colegiului Juridic Franco-Roman si aveam niste carti, sau parti, extrase din cartile bibliotecii ( unele carti, nu toate ) pe care le fotocopiasem, si mi-au fost de un real folos in elaborara referatului meu cu tema SEULJS, insa profesorul a considerat ca referatul merita nota PATRU.
Mi s-a parut incredibil aceasta, sa dai nota patru unui referat foarte bine documentat, si sa nu se supere, un act de dementa, de boala care atinge oamenii de varsta a treia, si azi mi se pare la fel !
In orice caz mi s-a parut iesit din comun.
La Psihologie Judiciara, inca din anul intai de facultate ( 2005-2006 ), dar si in anul intai la master ( 2010-2011 ), profesorul de psihologie judiciara se bucura si ne sfatuia, ne recomanda sa scriem din Tratatul sãu de Psihologie Judiciara, pe care aproape in fiecare an, sau la cativa ani el il actualiza.
Intr-adevar este un bun Tratat acela de PJ, al prof. Butoi si chiar trebuie sa scrii din el, insa procedand asa cum au procedat si colegii mei care au luat nota 9 si 10, eu am primit nota 7 sau / si 5.
In plus, pentru ca in trecut mi-a placut Medicina, am cautat in referatele mele de la psihologie judiciara sa explic anumite procese, precum senzatia, perceptia, si cu ajutorul unor carti de medicina, si cu ajutorul unor cursuri de psihologie.
Tot efortul meu a meritat notele de mai sus, in timp ce colegii mei mai grabiti - si nu pot personal, condamna masteranzii ca nu mai vor sau nu pot sa invete, viata este foarte diversificata astazi, unii nu au nevoie decat de diploma de la master ! - care au scris putin din tratatul prof. Butoi s-au bucurat de nota maxima 10, sau 9 in cel mai rau caz.
Daca as spune ca mi-a facut placere sa pierd un an de master, taxa universitara, caci se platea masterul, as minti.
Daca as spune ca am apreciat cum s-au purtat profesorii de la Drept, de la master cu mine, aceiasi din anii facultatii, din nou as minti.
Ce s-a intamplat in relatia cu colegii mei de la master ?
In primul semestru al masterului, veneam cam 10 masteranzi la facultate, potrivit orarului, cursurile erau la ore tarzii, chiar la ora 19h00 era un curs, iar gardienii, paznicii, ne luau la rost sau isi exprimau mirarea ca venim la facultate la ora aceea si apreciau auzind ca suntem masteranzi - parca nu le venea sa creada ! - ca ar trebui sa stim ca la o ora tarzie ( 18h00, dar chiar si 16h30 ), profesorii nu se mai afla in facultate !
Dupa ce treceam de intampinarea aceasta a paznicilor facultatii de Drept din sos. Berceni, urcam in sala de curs unde asteptam sosirea profesorului.
In anul 2010 ( anul I la master ), prof. Butoi era prodecanul facultatii noastre de drept, din nou, caci mai ocupase aceasta functie in anul I de facultate 2005-2006.
Astfel, el a fost singurul profesor care si-a tinut cursul sau de PJ.
Dupa ce anul universitar la master s-a deschis tarziu, la inceputul lunii noiembrie 2010, dupa unul sau maxim 2 cursuri de PJ, cursurile s-au intrerupt.
Facultatea astepta o inspectie a ARACIS care urma dupa aceea, dupa ce avea sa inspecteze, sa dea acreditarea facultatii, urmand ca in etapa urmatoare sa vina acea inspectie si la Departamentul Master si sa primim si acreditarea masterului de stiinte penale.
Astfel, o perioada, cursurile abia incepute la master au fost oprite.
Apoi au fost reluate, mai exact acela de PJ.
Colegii au chemat la un moment dat profesorii, de exemplu numarul de telefon mobil al prof. Constantin Duvac eu am fost aceea care l-am dat colegilor mei, apoi ei s-au inteles cu el cand sa vina la facultate sa predea referatele si mie nu mi-au spus.
In acel semestru un coleg imi telefona, insa de la un moment incolo el a incetat sa imi telefoneze, iar profesorii nu veneau numai pentru un masterand, de aceea trebuia sa fim mai multi.
Cand s-a apropiat vacanta de iarna, aceea de Craciun, colegii l-au chemat pe prof. Jidovu care a venit si ne-a spus ca nu stia ca predã la master la noi la USH, desi el face parte din corpul profesoral al facultatii de drept a USH, si inca, ca el se afla in Academia de Politie unde se ocupã de doctorate.
Cu prof. Jidovu, la masterul de St. Penale am avut 2 discipline care necesitau, una in special, o bibliografie straina, cele 2 materii se numeau : "Problematica legislatiei penale ( române ), in contextul post-aderarii Romaniei la UE" si "Cooperare judiciara internationala in materie penala".
Am intrebat colegii daca sunt de acord sa facem un abonament la Biblioteca colegiului juridic franco-roman, aceea care se aflã in sediul facultatii de Drept a UB, pentru ca ne era necesar pentru documentare.
Profesorul nu ne tinuse niciun curs, iar pe platforma de e-learning, numita blackboard, la care avea fiecare acces dupa ce platea taxa la master, aparusera niste lucrari de Sinteza pe care unii profesori le publicasera, insa prof. Jidovu nu publicase nimic la disciplinele pe care le preda.
Un coleg a spus ca el e gata sa ma ajute cu banii pentru un abonament la biblioteca colegiului juridic franco-roman, a aparut intre timp si profesorul Jidovu, pe cand ma sfatuiam cu colegii, intre noi, si eram cu totii pe coridor in fata unei sali de curs in acel moment, atunci mi-a dat prin gand si l-am intrebat pe profesor unde sa ne documentam pentru referatele noastre, si i-am spus ca ma pot duce la biblioteca franceza de drept, aceea mentionata mai sus, insa el mi-a raspuns zambind si lasand capul in barbie si ochii in varful pantofilor sai lustruiti frumos : "Duceti-va !"
Insa tonul vocii mi s-a parut ca e putin ironic, la maniera, oricum nu va e de niciun folos ( desi el nu a pronuntat aceste cuvinte ) !
In cele din urma am renuntat la intentia mea, si nu m-am dus deloc la biblioteca colegiului franco-roman.
Colegul meu de la master care se oferise insa sa plateasca abonamentul, m-a rugat daca vreau sa il ajut cu niste referate si alti colegi au spus ca ar fi o idee buna ca eu sa ii ajut cu referatele.
Erau prea multi colegi si prea putin timp si prea multa munca, si nu dispuneam de atata documentatie.
Nu se putea.
Insa, pentru ca acel coleg a fost dispus sa plateasca abonamentul la biblioteca, am acceptat sa il ajut pe el.
Numai ca, ceva a intervenit, ceva s-a intamplat.
Facusem multe drumuri acasa-facultate-acasa, dus/intors in primul semestru si cursurile nu se tineau, mergeam cu adevarat degeaba la facultate.
Biblioteca facultatii, nu imi explic cum, dintr-o data, dupa ce am fost de vreo 2, nu stiu daca 3 ori la biblioteca cu o colega din facultate care se inscrisese la acelasi master de St. Penale, ne-a fost inchisa in nas.
Desi, chiar pliantul universitatii care anunta si facea reclamã masterului, ne arãta ca la master avem accesul liber la biblioteca facultatii noastre de drept.
Intr-o seara nu m-am dus la cursul de PJ al profesorului Butoi si cand, dupa aceea, mi-am regasit intr-o zi colegii masteranzi, cei cam 10 colegi, asteptand ca de obicei sa soseasca un profesor, intr-o sala de curs, ba, in ziua aceea a sosit prof. Jidovu cred, asteptand sosirea profesorului Nicu Jiidovu, o colega de facultate - o alta, in total am fost la master cu 2 colege de facultate - mi-a adus la cunostintã, cã in lipsa mea, colegii m-au vorbit urat.
Colegul care ma rugase sa il ajut cu referate, - ( in cele din urma i-am putut oferi un referat al meu, imi pare rau sa / ca o spun, dar e greu sa inghit atata nedreptate si jignirile ce mi-au fost aduse ! - la Psihologie Judiciara ), ei bine, acel coleg imi mai dadea telefon si ma anunta cand ne intalnim cu colegii masteranzi la facultate, - se afla in grup cu ceilalti colegi cand, ar fi spus ca "Oliviei ma gandesc sa ii fac cadou un telefon mobil, ca nu imi raspunde la telefon si nu ii merge telefonul !".
In acel moment, o colega a intervenit si a spus tare : "Sa ii platesti ? Mai bine, poate, in natura, poate... !"
Atata jignire si lipsa de buna cuviinta si de buna credinta m-a sufocat.
Colegii fiind de fata, peste cateva minute cand am coborat cu totii la subsolul facultatii noastre de Drept, unde se aflã un bufet, secretariatele, biblioteca si mese si scaune pentru studenti si masteranzi de asteptare, acolo iti completezi formularele de inscriere, contractele de studii, etc. - le-am spus cu voce tare ca nu inteleg comportamentul lor.
Le-am spus ca stiu ca au vorbit urat despre mine, in lipsa mea.
Le-am spus ca nu e vorba pentru mine sa dau sau sa primesc bani de la profesorii mei din facultate, adica nu e niciun schimb de bani intre noi.
Si asa este.
Colega mea de facultate insa, s-a speriat de solidaritatea colegilor care adunati in cerc m-ar fi vorbit de rau, o colega cel putin nici nu a negat, ca ea a adus vorba de faptul ca eu comunic cu profesorii - si da, comunic, din anii facultatii, nu am fost niciodata singura care am scris, m-am adresat in scris profesorilor mei, pe e-mail - numai ca, este de spus ca le scriu si colegilor mei si profesorilor in acelasi timp, astfel ca toti vad continutul mesajelor mele.
Astfel deci colega mea din anii facultatii s-a speriat cand le-am reprosat colegilor de la master ca m-au vorbit de rau, cu tupeu, colega care chiar a recunoscut ca m-a vorbit de rau pentru ca as comunica cu profesorii ( iar o alta a opinat ca pentru referatele mele merit, poate, plata in natura.... era deci o jignire aceasta, sa spui "plata in natura" si "poate" ! ) a mai adaugat ea si ca profesorii nostri de la master, ar fi altii decat cei din anii facultatii.
Ori nu era deloc asa, erau exact profesorii nostri din anii facultatii care ne-au tinut cursuri si la master.
In anii facultatii, intre colegii mei pe care i-am dorit intotdeauna uniti sau cat mai uniti si sa ramana astfel si dupa facultate, nu au fost probleme, se stia ca daca vreunul ma ruga sa ii trimit vreun curs - notitele mele de la curs - eu le trimiteam si celorlalti.
Profesorii mei au putut vedea ca exista un interes real la mine pentru studiu si pentru facultate.
Prin urmare nu au fost probleme de niciun fel.
De aceea, odata ce am ajuns la master am fost socata de conduita colegilor mei, a unora dintre ei.
INtr-o seara de curs la psihologie judiciara in anul intai la master, prin noiembrie 2010 adica, una din colegele noastre se ridicã si isi cere scuze ca trebuie sa plece de la curs.
Profesorul nostru, domnul Butoi adica, o intreaba unde pleaca, ea ii raspunde, el ii permite sa plece si ea spune buna seara si se retrage.
Dupa plecarea ei insa, profesorul ne-a explicat ca pe Marilena Dobre el o cunoaste, mai exact intrucat el a lucrat in Militie - fapt de notorietate - si dupa 1989 in Politie, o cunostea bine pe mama acestei colege, care lucrase si inca lucra la o sectie de politie din Bucuresti, la sectia 20 politie cred.
Profesorul Butoi ne-a induiosat, cel putin pe mine, in seara aceea, cand a continuat sa ne povesteasca despre Marilena Dobre si ne-a spus ca universitatea "Spiru Haret" le-a pus la dispozitie o camaruta, ei si mamei ei, pentru a locui, caci sunt modeste.
Tot profesorul ne-a spus si ca, el a incurajat-o sa se inscrie intr-un partid politic, si ea s-a inscris in PDL, pentru a obtine si ea o casa.
De aceea, in seara respectiva, Marilena Dobre pleca la o sedinta de partid.
Dupa acel curs, cand am ajuns in alta seara in sala de curs, la facultate, unde colegii mei, o parte din cei 10 care veneau in primul semestru si impreuna asteptam sa intre profesorul care niciodata insa nu sosea la curs, - in alta seara deci, o gasesc pe Marilena Dobre cu spatele la usa, si, cu un coleg privea ceva pe un laptop al ei sau al nu stiu cui dintre colegii de la master.
Am abordat-o cu simpatie si eram miscata de ceea ce ne povestise despre ea, profesorul Butoi.
Marilena Dobre insa m-a atacat curand, cand a spus vezi bine ca - afirmatia ei era confuza de-a dreptul, nu stiu ce anume dorea ea sa spuna - ca eu primesc dar si ca eu ofer bani profesorilor.
Cu alte cuvinte, ma intreba ea, de ce am lipsit la un curs de psihologie judiciara ?
Cand, intr-o facultate, profesorii absenteaza la toate cursurile si vii si stai degeaba acolo sa ii astepti, ea imi cererea socoteala pentru ca intr-o seara eu am absentat la un curs de PJ ?!
Nu intelegeam ce dorea in clipa aceea sa imi spuna Marilena Dobre si nici interventia ei, si nici de ce ma ataca.
Ne aflam cu totii in jurul meselor din fata ghiseelor secretariatelor, de la subsolul facultatii noastre de drept din sos. berceni 24, sector 4.
Langa mine se asezase colega mea de facultate spre care, cu tupeu, Marilena Dobre s-a intors si i-a reprosat : "Tu i-ai spus ce am vorbit noi !", iar colega mea s-a facut mica si s-a indreptat spre mine, cu vadit repros ca am spus cu voce tare colegilor ca stiu ca m-au vorbit de rau.
Nici la colega mea din facultate, - nu stiu cum sa imi explic aceasta incredibila atitudine [ a lor ] - colegii de la master nu se uitau cu prea mult respect sau simpatie.
Eu le-am spus ca o cunosc pe ea din anul I de facultate, si la randul ei si ea ma cunoaste, si ca ei trebuie sa o accepte, si ca eu tin la ea.
Asa de convingatoare am fost incat ea s-a alaturat lor, ei au acceptat-o pe ea, si pe mine m-au dat la o parte !
Dupa aceea, una din cele doua colege care chiar ma jigneau si afirmau lucruri neadevarate despre mine, au spus " Hai sa fim linistiti, sa ne intelegem, sa nu ne enervam, sa nu ne suparam acuma ! "
Niciodata in anii facultatii de Drept, colegii nu s-au comportat astfel, de aceea insist sa spun ca acesti noi colegi, de la master, au fost si ramas un mister pentru mine.
In schimb, colega mea de facultate nu a reactionat cum ar fi trebuit si putut, ea ar fi trebuit sa spuna clar ca ma cunoaste din facultate si ca ei nu vorbesc frumos despre mine, ceea ce ea nu a facut insa.
Dupa un timp, in sesiune, aceasta colega a mea din facultate, mi-a aratat si ea referatele ei si mi-a spus ca o ajutase o alta colega a noastra din anii facultatii care facuse acelasi master, il incepuse cel putin, inaintea noastra, in alt an !
Cred ca mi-a aratat si niste referate ale altui coleg al nostru de facultate, care, desi incepuse acelasi master, renuntase insa la el pe parcurs.
Se pare ca nu fusese multumit de modul cum se desfasura masterul.
Iar o alta parte din referate colega mea, ca si alti colegi presupun, le-ar fi cumparat de pe internet.
Colegul care m-a rugat sa il ajut cu referatele, in final a apelat la o prietena a lui de familie, o avocata si presupun ca aceea a reusit desi spunea ca nu are timp deloc, sa il ajute cu niste referate frumoase.
Colegii mei au continuat discutia intre ei, atunci cand ne aflam la subsolul facultatii, in jurul meselor, asezati, spunand ca a sosit timpul "sa dam banii de porc".
Eu am inteles ca sunt colegi care aveau si serviciu si familie si copii, si care nu aveau nevoie decat de diploma de la master si nu aveau timpul sau dorinta sa si invete.
Insa nu am inteles de ce sunt atacata, si inca intr-o facultate de drept la nivelul masterului ?!
IN plus, niciodata nu am avut ocazia sa intalnesc un comportament atat de sordid ca acela al colegelor mele de la master care opinau ca trebuie, poate, sa fiu platita in natura pentru elaborarea unor referate si cã as da / primi bani de la profesorii care pe mine ma servesc.
( Rezulta ca ar fi un soi de schimb de bani intre noi, era chiar amuzanta sau comica ).
Afirmatiile colegelor mele nu au niciun temei in realitate, si cu atat mai mult erau si sunt surprinzatoare, dar si incalificabile.
Nici nu as fi crezut cã intr-o facultate pot intalni oameni de acest nivel !
Atunci cand colega Marilena Dobre ne-a dat - colegii au spus sa facem schimb - adresa ei de email, eu am inclus-o alaturi de colegii mei din facultate si de cei cativa profesori ai nostri din facultate, deci am acceptat-o, si ea vedea clar ce anume scriu eu.
Dar aceasta colega era de buna seama conflictuala, ca sa nu ma exprim altfel.
Se pare ca nu am fost singura sa observ acest lucru.
Intr-o seara la curs a sosit profesorul nostru din facultate, Constantin Duvac, il dorisem, il cerusem la master.
Era un profesor foarte bun care insa a fost titularul cursului de drept penal - partea speciala in anii facultatii, si profesorul unei colege mai mari, iar cu noi, in anul nostru, a facut seminariile de drept penal.
Insa eu m-am dus la cursurile tinute de profesorul Duvac si mi-am luat notite de curs si el preda foarte bine.
De altfel, prof. Duvac scrisese alaturi de profesorul Gheorghe Diaconescu, cursul ( manualul ) de drept penal, partea speciala, acela din anii facultatii cu coperti de culoare gri si apoi, republicat si avand coperti de culoare visinie, bordeaux.
Prof. Diaconescu ( Gh. ) a fost profesorul nostru, al meu de drept penal special in anul II ( 2006-2007 ) de facultate si in anul III ( 2007-2008 ) ar fi trebuit sa ne fie profesor insa el a decedat chiar in primele zile ale acelui an universitar.
Tot prof. Constantin Duvac a fost acela care ne-a primit la practicã la Politia Romana si ne-a dat in amfiteatru numarul sau de telefon mobil, pentru a stabili concret ziua in care urma sa venim la practica, acestea se intamplau in anul II de facultate ( 2006-2007 ), in primavara 2007.
O data ce am ajuns la master, in noiembrie-decembrie 2010 ( anul I de master ), profesorul Duvac, chemat de colegii mei carora le-am dat numarului lui de mobil ce ramasese acelasi, neschimbat, a sosit intr-o seara la curs.
El fusese numit profesor la masterul nostru de Stiinte Penale, exact din acel an si la acel master, in locul profesorului care ar fi trebuit sa ne fie profesor, Ioan Griga, judecatorul Sectiei Penale a ICCJ si cred, de cativa ani, avocat, se pare ca la ora actuala a intrat in Baroul Bucuresti.
Insa, prof. Duvac era acum la master titularul disciplinei de drept procesual penal, si nu mai preda dreptul penal special ca in facultate.
Colegii mei stiau, si ea insasi a spus, faptul ca a noastra colega Marilena Dobre suna la secretariat intreband unde ne sunt profesorii si de ce nu vin la master sa ne predea.
Intr-adevar, Marilena a dat telefoane, cum a spus ea insasi, din banii ei.
Totusi, Marilena avea o latura a ei conflictuala, sau "scandalagioaica" pe care au vazut-o si un coleg, dar si profesorul Duvac.
In seara in care a venit la curs, profesorul Duvac ne-a rugat cred sa facem o lista de prezenta, care apoi dupa ce a trecut printre noi, de la unul la altul, a ajuns la el pe catedra.
Cred ca Marilena Dobre a spus ceva, a intrerupt discursul prof. Duvac pentru ca el s-a oprit si a intrebat-o calm : "Ce doriti dvs., doamna Marghioala ?"
Sa fiu sincera nu ma asteptam ca domnul Duvac sa se adreseze astfel, dar la fel de sincer o spun, mi-a venit sa izbucnesc in ras, parca ma razbuna, Marilena Dobre avea in ea o samanta de scandal.
Totusi, m-am pus in locul Marilenei Dobre, pe care asa cum numele o arãta, o chema Dobre si nu Marghioala si i-am spus profesorului Duvac : "O cheamã Dobre".
Insa Marilena Dobre nu a apreciat deloc interventia mea din acea seara.
A doua sau a treia zi, in plina zi, cand ne-am intalnit intr-o sala de curs, ziua in care sosea, chemat fiind de colegi, profesorul Nicu Jidovu la facultate, Marilena Dobre, cu repros si lipsã de simpatie vadita, mi-a spus : "Da, si m-ai aparat tu !"
Marilena Dobre venise in ziua aceea la facultate cu un rucsac de culoare bleu clair, albastru deschis precum culoarea cerului de vara, senin, plin cu manuale de Drept.
Eu am spus atunci ca e o fata buna daca isi cumpara carti de drept, si ea nu stiu ce a raspuns, si atunci, in cadrul acelui schimb de replici, mi-a spus si cã "Da, si m-ai aparat tu !"
Facea referire la faptul ca prof. Duvac i se adresase cu numele de Marghioala, in loc de Dobre, eu facusem [ in seara respectiva ] doar remarca ca ea se numeste Dobre, si atat.
Cand a intrat in sala de curs profesorul Nicu Jidovu, el ne-a rugat sa ne alegem o tema de referat pe de lista cu teme, afisata pe blackboard-ul fiecarui masterand in parte.
Am fost singura care mi-am ales o temã in acea zi, si mai exact tema ce privea Crearea unui Spatiu European de Libertate, Justitie si Securitate, in cadrul UE, la disciplina "Problematica legislatiei penale romanesti, in contextul post-aderarii Romaniei la UE".
Tin sa subliniez faptul ca tema aceasta se afla in lista cu teme pentru referate ce fusese elaborata de un alt profesor, inaintea profesorului Nicu Jidovu.
Intr-adevar era destul de dificil sa alegi o tema, nu exista un manual, un curs scris, si nici in librarie nu am gasit ceva de acest gen.
De aceea, colegii mei au tacut si nu si-au ales nicio tema in ziua aceea, iar profesorul Jidovu m-a notat numai pe mine, in dreptul temei alese, pe lista pe care o avea el.
O alta reactie care m-a surprins neplacut, a unei colege de la master, a fost tot in seara in care la curs a sosit profesorul Constantin Duvac.
Profesorul ne-a predat in seara respectiva niste notiuni de drept penal, partea speciala.
Am spus insa, disciplina de la master era dreptul procesual penal, astfel in primul semestru la masterul de St. Penale trebuia sa studiem Principiile procesului penal.
Profesorul ne-a intrebat daca dintre noi sunt colegi care intentioneaza sa dea admitere la Institutul National al Magistraturii.
Atunci, eu am spus ca sunt interesata sa dau admitere la INM.
In prima banca, o colega a inceput sa se foiasca, vadit parca nemultumita sau contrariata, iar profesorul Duvac atunci a spus : "Da, nu radeti, pe mine ma intereseaza cine vrea sa urmeze pe viitor Institutul National al Magistraturii !"
Si atunci cand el a spus aceasta, colega mea din prima banca a ridicat mana si a spus ceva, a mentionat un nume al unui avocat, Fenechiu i-a spus cred, dar nu mai stiu in ce context l-a invocat ea.
Colega mea din prima banca, se pare, s-a vazut dupa aceea, si ea dorea sa dea admiterea la INM.
Intr-adevar, putin curios acest fapt, anterior ea isi exprimase intentia de a da admiterea la Baroul Bucuresti.
Am intalnit-o pe aceasta colega prima data, la biblioteca facultatii de drept, la subsol, in sos. Berceni 24, sector 4, unde ma aflam cu Mihaela Milos, colega mea din facultate.
Cand am intrat, cuminte, Mihaela ma astepta, nu fixasem chiar o ora foarte precisa, urmand sa ne asteptam in biblioteca una pe alta, si in spatele ei se afla o alta colega, aceasta de la master.
Ea a inceput sa vorbeaca prietenos cu noi, era simpatica si vorbea despre intrarea in avocatura, in biblioteca eram noi trei, dar se afla si o tanara studentã pe care nu o cunosteam.
Studenta insa era nervoasa si cand noi vorbeam si ne intelegeam bine, cum eram numai noi acolo, - e drept si tanara fata ! - a ridicat ochii din cartea ei si m-a intrebat asa : "Doamna ! E frig afara ? Mergeti doamna afara si discutati pe hol !" si tonul vocii ei incepuse sa urce alarmant !
Prin urmare am iesit cu Mihaela Milos si colega de la master, in hol, la usa bibliotecii, adica in sala unde se aflã bufetul si ghiseele secretariatelor si mesele cu scaune.
( Nu mult timp dupa aceea si studenta a iesit din Biblioteca, unde se arata deranjata de dialogul nostru, si s-a asezat si ea la una din mese ).
Ne-am asezat la mese si am inceput o discutie despre intrarea in Barou, colega cea noua ne povestea despre o colega a ei din facultate care intrase in Barou si dupa ce fusese modesta financiar, caci " Nu avea bani de bezina !", dupa ce isi daduse examenul de Definitivat in profesie si devenise o avocata definitiva, fusese remarcata si recrutata de un avocat cu clientela si experienta.
Aceasta, dupa ce se chinuise singura, lipsita de mijloace financiare, pana acolo, adica cata vreme fusese o avocata stagiara, in stagiu.
Acel avocat ar fi observat in sala de judecata cã e o fata desteapta si i-a propus sa lucreze cu el, si, de fapt impreuna nu lucrau nimica, insa el avea o clientela bogata si ii dadea clienti caci singur nu mai facea fata.
Dar, din punctul de vedere al profesiei de avocat in sine, al lucrarilor pe care ( si ) un avocat le are de facut, nu lucrau impreuna nimic cei doi !
Cam asta ne-a povestit in acea zi, langa biblioteca, colega cea noua de la master, mie si Mihaelei Milos.
Dar, dupa acea datã, bibliotecara pe care din vedere o cunosteam inca din anul I de facultate, 2005-2006, cand am cautat carti de Istorie la Biblioteca facultatii noastre de Drept din str. Ion Ghica 13, sector 3 ( sediul initial al facultatii noastre de drept ) pentru un referat la ISDR ( Istoria Statului si Dreptului Romanesc ), ne-a interzis accesul in Bibliotecã nouã masteranzilor, pe motiv ca biblioteca este numai pentru studentii facultatii.
In cursul anului intai de master 2010-2011, telefon mi-a mai dat si colega mea de facultate, care imi spusese ca in absenta mea, intr-o zi, colegii m-au vorbit urat.
Si care apoi regretase ca mi-a spus si li s-a alaturat lor dupa ce Marilena Dobre, pe un ton plin de tupeu, i-a spus si a certat-o efectiv, cã " Tu i-ai spus ca am vorbit despre ea ! "
Din acel moment, colega mea de facultate nu mai era ca inainte, parea ca isi schimbase sistemul de valori.
In fond, existã persoane care se comportã in functie de mediul social in care se aflã, in functie de anturaj, si inteleg sa se supuna neconditionat anturajului, oricare ar fi componenta, comportamentul, conduita, sau atitudinea acestuia.
Se adapteaza.
Nici nu ma mir foarte puternic, pentru ca exista oameni, dupa cum s-a vazut, ii putem intalni oriunde, oameni chiar mai mari, cu diplome sau cu mare vechime in munca, care apreciaza ca in viata un om trebuie sa se adapteze - neconditionat - mediului in care el se aflã la un moment dat.
Dupa aceasta logica, a unora dintre oamenii cu vechime in munca, daca o persoana se aflã printre infractori, trebuie sa se comporte ca un infractor, adica sa se adapteze.
Recunosc insa ca m-a durut reactia colegei mele din facultate, degeaba fusesem patru ani de zile la rand, colege si ne cunosteam din anul intai ( 2005-2006 ) de la Cursul de limba franceza tinut de profesoara noastra, Olga Gratianu.
Intr-o zi, aceasta colega de facultate imi telefoneaza si imi spune ca Marilena Dobre, colega noastra cea noua de la master, a sunat-o in plina noapte la ora 2h00 dimineata, a trezit-o din somn si a abordat-o cu aceste cuvinte : "Ce faci colega, nu stai pe video-chat ?"
Mi se parea din ce in ce mai rãu, ca atmosfera "colegiala".
In concluzie pot spune ca odata ce m-am inscris la masterul de Stiinte Penale din cadrul facultatii de Drept a Universitatii Spiru Haret, am avut multe surprize urâte si ele au culminat cu faptul ca referatele mele au fost notate cu note foarte mici, chiar cu patru unul din ele ( cel privind crearea SEULJS ) si am pierdut anul.
De ce ?
Pentru ca am predat in sesiunea de restante a anului I de la master, in vara-toamna 2011, in total opt referate, dintre acestea unul era Activitatea de Cercetare de la disciplina PJ, aceea care o privea pe criminala in serie Vera Renczi.
Imi ramasesera insa de predat inca trei referate, si in plus, un al patrulea.
Acest al patrulea a fost uimitor.
De ce ?
Pentru ca nu era mentionat in programa de la master pentru semestrul 1 si nici pentru semestrul 2.
Acest al 4 lea referat privea disciplina Criminalistica.
Ce se intamplase oare ?
Ceva insa s-a intamplat, sunt sigura.
Intr-o zi, din nou, imi telefoneaza colega mea de facultate si imi spune ca pentru a doua zi, sau " peste doua zile " trebuie sa predam un referat la Criminalistica.
Intr-un termen foarte scurt.
Ori, Criminalistica era in programa de la masterul de St. Penale, insa incepea din semestrul 3 abia.
Iar noi ne aflam la sfarsitul semestrului 2 de master.
Nu incepusem adica semestrul 3.
Si, deja, in plina sesiune de examene, profesorul ne cerea dintr-o data, sa prezentam referat si la Criminalistica.
Culmea a fost cand a aparut Centralizatorul de Note, un tabel in care erau notele noastre, in capul coloanelor era afisata, scrisa, disciplina la care eram notati, si figura si Criminalistica.
Toti masteranzii, si aceia care nu au avut timp sa vina la facultate in primele 2 semestre aveau note date in Centralizatorul de note, toti.
In plus, cand ne-am inscris in septembrie 2010 la master, nu am stiut atunci ca urma sa avem alte materii precum cele numite : "Speta", "Practica", "Activitate de Cercetare" - in cazul acestora, am aflat in sesiune, si nu am stiut ce anume exact, - deci sa ni se spuna ce anume trebuie sa facem pentru a primi nota.
Eu una nu am stiut, cand am pus vreo intrebare la Secretariat mi s-a raspuns ca toate informatiile sunt pe blackboard, ori nu era asa, nu erau toate publicate, sau, sa intrebam direct profesorii care insa nu apareau in facultate si nu erau de gasit.
Interesant a fost ca, daca eu nu am aflat ce trebuie facut pentru a fi notata si eu, alaturi de colegii mei, toti ceilalti au stiut ce trebuie sa faca la "speta", "practica " si "activitate de cercetare", caci toti, dar toti isi aveau notele in tabelul care centraliza notele.
Astfel, in concluzie, dupa ce am predat 8 referate, timpul a expirat si imi ramasesera alte 3, chiar 4, asa cum am explicat mai sus, referate de elaborat si de predat, la care se adaugau acele materii speta, practica si activitatea de cercetare.
Din anul II de master 2011-2012 s-a marit taxa de master, de la 12 milioane lei vechi, a crescut la 25 milioane lei vechi.
De asemenea s-au dublat taxa examenelor restante - se plateau examenele cu care treceai in anul urmator - si taxa privind disertatia sau examenul final de la master.
S-au dublat... erau duble si inca putin peste.
Dar, se pune intrebarea acum, cum sa accepti sa platesti o restanta cand iata, eu am luat patru pentru un referat foarte bun si bine documentat care privea Crearea acelui SEULJS, cum sa platesc acest examen din nou, cand la fel de bine, din nou, prof. Jidovu ma putea nota tot cu patru ?
Si atunci ?
O alta reactie ciudata a fost aceea cand profesorul Constantin Duvac ne-a intrebat cine intelege dintre noi sa se orienteze spre INM in viitor si eu am raspuns ca doresc sa urmez INM-ul, atunci, colega mea din prima banca, de pe celalalt rand de banci a inceput sa se agite, si sa spuna chiar " Nu ! Nu !", apoi a ridicat mana si profesorul si-a indreptat privirea spre ea, si ea a spus ca o intereseaza INM-ul.
Din seria ciudateniilor face parte si momentul in care m-a sunat colega mea de facultate intr-o alta zi ( dar nu Mihaela Milos, colega mea de facultate, nu ea ).
Mi-a explicat ca ea lucreaza la un magazin unde vinde margele, aflat atunci prin cartierul Vitan ori Titan, un magazin care peste vreun an, doi, s-ar fi desfiintat, in cursul convorbirii colega mea a tinut sa imi dea numarul de telefon de la magazinul ei, 021 / 341 00 61 - si m-a rugat sa o apelez si eu.
Cand am format numarul si am apelat acest numar, in loc sa imi raspunda colega mea, mi-a raspuns cu totul alta persoana, complet necunoscuta, care nu auzise de numele colegei mele de facultate.
Cu toate acestea, inainte sa inchid receptorul, eu imi intrebasem colega daca numarul pe care mi-l dã este unul direct la care ea imi va raspunde, daca o voi suna.
Cand am reusit apoi sa o gasesc la telefon, colega mea mi-a spus ca nu isi explicã de ce nu a functionat acel numar, ca ei asa i l-au dat colegele de la magazin.
Se poate ca acestea sa se fi intamplat in 4 noiembrie 2010, pentru ca nu stiu cum, dar cand suna vreun masterand la Secretariat, desigur probabil in functie si de noutatile pe care le avea Secretariatul Departamentului Master, de fiecare data obtinea o informatie diferita, erau sanse ca, daca 2 masteranzi sunau la secretariat, ei sa nu primeasca exact aceleasi informatii din partea secretariatului, asta vreau sa explic, - ori, colega mea de facultate aflase ( sau si fusese deja ), cã, pe 4 noiembrie 2010 era Deschiderea anului universitar, sa fi fost intr-o zi de joi...
In orice caz eu am notat : "9h50 : Joi 4 nov. 2010 Deschidere an univ. si inca 021 341 00 61", si, da, si numele colegei mele.
In ziua in care colegii s-au reunit la subsol si au pus in discutie faptul ca "se apropie timpul sa dam banii de porc", colegul meu, acela pe care in cele din urma l-am ajutat cu un referat la PJ - si a obtinut nota maxima, zece cu acel referat al meu ! - ne-a oferit nouã celor vreo 10 colegi, care venisem intregul semestru intai sa asteptam in facultate profesorii, o cafea de la dozator, de la Bufetul facultatii noastre de drept.
Ciudatenii s-au intamplat de la inceput la acel master, inca din ziua in care am fost sa achit taxa pentru master, era un rand alcatuit din studenti si masteranzi, nu ii cunosteam, apoi am intalnit o colega care era prin anul I sau II cand eu eram in anul IV, ne intalnisem la cursuri sau in salile de seminar.
Cand am intrebat-o cum o cheama, mi-a raspuns ca se numeste Margareta.
IN ziua aceea un coleg din rand a spus ca a fost pus de o femeie paznic la poarta sa ne ia, culmea, buletinele, cartile de identitate adica, ca sa nu ne mai asezam la rand in spatele lui sau al unei colege indicate de femeia-paznic.
Mi-a spus : "Nu mai stati aici, plecati !"
Cand i-am spus ca asa ceva nu se poate si ca nu facem nimic rau, ca este incredibil ce aud si ca niciodata nu au mai fost probleme in facultate de acest gen, el a invocat faptul cã asa i-a spus femeia-paznic si inainte sa plece din facultate, dupa ce si-a platit taxa, s-a oprit sa ii dea explicatii acesteia si sa se scuze pentru ca nu a putut opri colegii, printre care si pe mine, sa ne asezam totusi la randul deja format.
Ma uitam si ma gandeam la acel coleg, inscris la Drept, dintr-o data din poarta facultatii se indreapta spre noi femeia angajata paznic si se repede in tanarul nostru student la Drept.
Se repede in el si incepe sa ii ceara socoteala si sa il certe viguros, spunandu-i : "Ti-am spus sa le iei cartea de identitate, sa nu se mai aseze la rand !"
Studentul care tipase la mine, tacea respectuos si in fond, se facuse mic in fata doamnei paznic, mai scundã decat el, iar colegul era cam de inaltimea mea ( si eu nu sunt o persoana inalta ).
Un student la Drept caruia i se pare normal ca in sediul facultatii de drept sa fie pus de angajata din poarta sa retina cartea de identitate a colegilor sai studenti care s-ar fi asezat la rand in spatele lui, dupa el.
M-am intrebat cum ar fi daca acest coleg-student ar deveni avocat peste ani ?
Oare ar sta de vorba cu ceilalti colegi ai sai avocati ca si el, sau cu paznicul din poarta cu care ar trata chestiunile juridice ?
Cu cine s-ar sfatui ?
Casieria se inchidea dupa program la ora 16h00, ori, stiam din anii facultatii ca toate casieriile si cele din str. ion ghica 13, sector 3, aveau program prelungit in zilele de achitare a taxelor universitare cand se formau cozi lungi de studenti.
In fapt, in tot acest timp casieria de la subsolul facultatii noastre din sos. berceni 24, era inca deschisa si functiona.
In tot acest timp, adica in timp ce, deasupra, la parterul facultatii in fata Casierei din fata biroului Decanului, aveau loc aceste discutii cu colegul nostru imputernicit de femeia-gardian sa ne retina cartea de identitate pentru a nu mai sta la rand.
Colegul acela, pe care nu il cunosc a inceput sa tipe dintr-o data la mine si sa imi spuna : "Plecati ! Plecati ! Nu mai stati aici ! Plecati !"
Parea disperat de-a dreptul, asa incat reactia lui mi s-a parut chiar nelalocul ei, nepotrivita cu locul, situatia, imprejurarea, si in cel mai rau caz, total disproportionata.
Dar, am avut parte si de o alta reactie la rand la Casieria facultatii de drept din sos. berceni 24, sector 4.
Si nu stiu daca nu cumva, a fost reactia unei colege pe care nu o cunosteam deloc atunci, dar care a fost una din colegele noastre de la master.
Oricum nu am adus in discutie acest fapt acelei colege, nici macar nu am pus intrebarea : "Nu cumva tu esti aceea care urla la mine in ziua achitarii taxei in facultate ? "
Ce se intamplase ?
Eram foarte bucuroasa ca ma inscriu in sfarsit si eu la master.
M-am asezat la rand, la Casieria facultatii, aceea de langa biroul Decanului ( sos. Berceni 24 ), de fapt despre acea casierie am povestit si mai sus, - prin dreptul nostru, al celor care eram la rand asezati, au trecut, urcand sau coborand scarile in spirala ce duceau la etajul 1, cativa profesori.
Se pare ca aveau o sedinta de colectiv in ziua aceea, iar profesorii facultatii ma cunosteau foarte bine.
Astfel au trecut pe langa noi, Claudiu-Ramon Butculescu si profesorul Nicolae Pavel care ne predase Drept Constitutional si Institutii Politice, dar si Drept Constitutional Comparat si inca, Dreptul Contenciosului Constitutional, ultimele 2 materii in anul IV de facultate.
Profesorul Pavel s-a oprit anume in dreptul meu cand l-am salutat si s-a inclinat frumos, exact cum proceda el intotdeauna in anii de facultate, m-a intrebat ce fac sau ce mai fac si i-am explicat ca ma inscriu la un master, si anume la acela de stiinte penale.
Dar, putin inainte sa apara profesorii mei, o colega in rand, pe cand doream sa vad cam cat de lung e randul, a inceput nervoasa sa tipe si sa imi spuna cu adevarat pe un ton urat, adica lipsit de total de politete : "Stai la rand, da ?! ".
Tonul ei era urat si poruncitor, ca si cum era un lucru sigur ca deja i-as fi luat inainte randul si ea ma punea la punct, imi vorbea chiar ca unei persoane infractoare, deci acesta era tonul din vocea ei care m-a surprins neplacut.
In alta ordine de idei, ea a reactionat de parca se afla intr-un pericol si trebuia sa reactioneze puternic, sa tipe, sa ordone si inca unei persoane rele.
M-a socat, si pe drept cuvant mi-am spus ca in facultate, in trecut, astfel de comportamente nu am intalnit nici eu, dar nici colegii mei de facultate.
Ma intrebam chiar ce se intampla in facultatea de drept a USH ?
Cine vine sa se inscrie la master sau chiar la facultate ?
Pe cand ma gandeam eu asa, au inceput prin dreptul nostru sa vina profesorii, Claudiu-Ramon Butculescu, domnul Nicolae Pavel, ba chiar si fosta mea colega de grupa ( grupa 112 in 2005-2006 si anii urmatori, pana s-a schimbat numarul grupei si componenta, unii studenti au plecat la alte facultati... ) Steliana Moraru Pavel care de prin anul II de facultate, reusise sa obtina un post de secretara, si ea a fost una din secretarele noastre.
Dar Stela cum ii spuneam noi, o colega alaturi de care am fost destul de mult in anul intai in special, si imi placea prezenta ei, nu raspundea de studentii facultatii de la ZI, cum eram noi colegii ei, ci de aceia inscrisi la formele de invatamant ID cred ( sau si FR ? ).
Din clipa in care Stela s-a angajat secretarã in facultate, ea a inceput sa vina din ce in ce mai rar la cursuri cu noi.
Dar a ramas colega noastra pana in ultimul an si pana la capat, si a terminat odata cu noi facultatea, cel putin asa cred, da cred ca asa a fost.
Nu in ultimul rand, mi-o amintesc pe colega noastra Marilena Dobre, cu rucsacul ei albastru plin de manuale de drept, cand in sala de curs in ziua in care venise profesorul Jidovu si trebuia sa ne alegem o tema de referat, a ridicat "Ghidul juristului" si l-a intrebat pe profesor daca : "acesta e bun ?"
Profesorul Jidovu a inceput sa zambeasca usor si sa ne explice ca acela este Ghidul Juristului scris de un fost profesor al sau, sau de un judecator pe care el il cunoscuse in urma cu mai multi ani, de undeva de prin Arges.
In tot cazul nu am inteles bine daca colega noastra intreba daca este bun Ghidul Juristului, acela care contine formulare si modele de cereri de chemare in judecata, sau chiar de plangeri poate ( personal nu am deschis niciodata o astfel de carte pana astazi ), pentru elaborarea referatelor noastre din sesiunea de examene care batea la usa ? !
De asemenea, atunci cand pe blackboard a aparut tabelul cu notele noastre ale masteranzilor, in dreptul colegei mele de facultate Mihaela Milos nu erau trecute deloc notele.
De ce ?
Pentru ca, mi-am spus, Mihaela nu reusise inca sa achite taxa la master, si ea si sora ei doreau sa se inscrie, dar sora ei urma sa devina mamica, lucru de care se bucura foarte mult Mihaela si banii nu ajungeau.
Totusi, Mihaela s-a inscris odata cu noi, cu mine, urmand ca taxa sa o plateasca ceva mai tarziu, acest lucru a fost posibil insa dupa cum se vede, neachitand taxa nu i-au fost trecute notele in acel centralizator cu note.
Am avut si un alt coleg, un coleg nou de la master, ale carui note nu au fost trecute in Centralizatorul cu note, nu stiu daca el s-a retras sau a continuat masterul.
Insa cred ca nu avea neaparata nevoie de master, desi era foarte tanar, ne-a povestit la un moment dat ca il batuse gandul sa iasa la pensie, ceea ce s-ar fi putut pentru ca era magistrat militar.
Cred ca ne-a spus ca are vreo 45 de ani, daca am inteles eu bine si inainte fusese judecator la Judecatoria Sector 4 Bucuresti, apoi a devenit procuror la Tribunalul Militar.
Era un coleg finut si in purtare si cat privea aspectul fizic, infatisarea si foarte ingrijit.
Din cate am aflat din ziarul "Lumea Justitiei" astazi el este cred - daca mai este inca - magistrat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Am inceput prin a spune ca in ultimele zile, tatal meu a inceput sa isi arhiveze niste lucrari stiintifice.
Pana acum a arhivat vreo sutã de dischete.
Dar el a inceput destul de tarziu sa lucreze cu dischetele si daca ar fi fost sa aiba intreaga lui activitate pe dischete, cred ca nu le-ar mai putea numãra.
Intrucat de mai multe zile, tata isi pune ordine printre lucrarile lui si isi aranjeaza dischetele cu lucrari, nu se putea ca acest lucru sa treaca neobservat de noi toti, acasa si de mama pe care, din pacate, am auzit-o spunandu-i tatalui meu cu privire la mine, ca "dupa tine, o sa arunce totul !"
Intr-adevar, presupun ca despre mine era vorba, fratele meu are cum isi doreste el, viata lui mai aparte, iar eu am fost mai apropiata de tatal meu, asa cum de fapt el si-a dorit foarte mult.
Dar eu nu am de gand si nu am avut vreodata, sa arunc ceva din opera stiintifica a tatalui meu.
In primul rand, mama ar fi putut sa remarce ca mi-a placut ca, de la trecerea bunicului meu Paraschiv ( ultimul in viata atunci dintre bunicii mei ), in iunie 1997, in Viata de Dincolo, am dorit ca in mica lui garsoniera in care si-a petrecut ultimii sai ani de viata ( dupa ce casa in care locuia a fost demolata, si, in schimb, Statul i-a dat o garsoniera ) sa nu fie nimic, dar absolut nimic schimbat.
Astfel, bunicul meu se mai afla inca acolo, printre lucrurile si mobilele lui si ale bunicii, cate au ramas si asa cum erau ele.
In ce ma priveste am impresia ca oricati ani s-ar scurge, mama mea nu ma va cunoaste niciodata si aceasta desi locuim in aceeasi casa, si unori ma intreb de ce, sau cum se poate asa ceva ?
Ma gandesc ca tata a fost motivat auzind ca profesorul francez Maurice Allais a lasat in urma lui o adevarata arhiva, pereti intregi de biblioteca cu studii si articole si scrieri, carti, si toate acestea asteptau in tacere sa vina cineva sa le arhiveze, caci profesorul de cativa ani a trecut in nefiinta.
In speta, inginerul francez Deloly s-a gandit sa se ocupe de arhivarea lucrarilor profesorului Maurice Allais, dar a spus ca acest lucru va necesita mult timp.
Insa, atunci cand tatal meu are de lucru sau, mai nou, dupa septembrie 2008, anul in care el s-a pensionat, desi vroia si in acelasi timp nu vroia sa se pensioneze, si intrucat casa noastra a devenit prea neincapatoare pentru noi si pentru toate cele adunate peste ani, in special lucrari, carti, atunci tata ma da la o parte si daca are nevoie de computer incepe sa lucreze si eu stau si astept sa am computerul liber.
Pentru ca, e adevarat, tata are un vechi computer al sau, insa pe acela nu are instalate toate facilitatile, de pilda accesul la internet, sau softurile cu care lucreaza, sau, alteori spune ca functioneaza mai bine Mathcad pe acest computer si nu pe cel vechi al sau.
Imi amintesc astfel, mi-ar fi greu sa uit, cum - da, unii ar spune ca mai bine taceam, totusi nu se putea sa tac - atunci cand in cele din urma am ajuns si eu inscrisa in anul intai la masterul de Stiinte Penale, in iarna anului 2010, cand asteptam prima sesiune de examene, din primul semestru de master, am gasit intr-o buna dimineata un articol pe Yahoo. France ( Actualitati ) care anunta producerea unei eclipse.
I-am spus tatalui meu ca o eclipsa va avea lor, iar el, cas de obicei a parut complet lipsit de reactie.
Am avut impresia ca va trece cu vederea acest fenomen dar se pare ca i-a telefonat profesorului Ieronim Mihaila.
La ceea ce a urmat nu ma asteptam insa !
Tata a inceput sa lucreze pe computerul "meu" si m-a dat la o parte, avand lucrari mai importante de facut decat bietele mele referate de la Stiinte Penale !
Asa incat a trebuit sa alerg la mine la facultatea de Drept din sos. Berceni 24, la secretariatul departamentului Master si sa intreb daca imi pot amana predarea referatelor.
Intre timp, referatele mele s-au adunat, pentru ca au urmat apoi si cele din al doilea semestru, si in plus, intrucat mi-a placut sa le lucrez si imi dau seama ca nu sunt in pas cu generatia actuala si de aceea pierd foarte mult, intrucat mi-a placut si am considerat ca trebuie sa imi cumpar carti, cursuri, cate se puteau gasi in librarii si sa citesc, toate acestea, adica am cautat pe internet ce carti sunt scrise de pilda in domeniul infractiunilor de terorism, am dat un simplu exemplu, apoi am citit dupa ce am gasit o carte si mi-am cumparat-o, spre norocul meu mai aveam o carte din anii facultatii despre terorism si continutul aceleia il cunosteam si asa, in societatea de azi daca esti interesat cu adevarat de studiu, esti dat la o parte cu nonsalanta, ba se mai si rade de tine si ti se tranteste patru la un referat de 60 de pagini.
Am ajuns astfel sa predau referatele mele tocmai in sesiunea de restante, mai intai in vara 2011, peste un an ( 2 semestre ), apoi in septembrie 2011, insa Secretariatul nu m-a pus la curent cu toate informatiile necesare, nu am stiut in ce constau anumite probe sau "discipline", precum practica ( ceva cu privire la practica mi-a spus o colega, dar numai in ce priveste o materie de la master ), speta si activitatea de cercetare.
Exceptie a facut de asemenea, activitatea de cercetare de la Psihologie Judiciara, unde am aflat printr-o colega, - cativa colegi au obtinut cu greu telefonul profesorilor si ii contactau dar nu ne spuneau si noua intotdeauna, ( mie nu mi-au spus mereu, sau de cate ori a fost necesar, iar profesorii nu erau in facultate, erau invitati sa vina ) - ca profesorul Butoi doreste sa ne gandim la Vera Renczi, o criminala in serie si la o alta criminala, insa nu am ales acea tema, asa incat in aceasta clipa desi imi notasem cred undeva, nu mai stiu cum se numea cealalta femeie criminala.
Profesorii mei, despre care unii colegi de facultate au spus ca ar pune tinere asistente sa noteze referatele noastre, nu stiu daca au facut intentionat, eu cred ca unii au facut intentionat si mai cred si ca asa era credinta lor ca trebuie sa iti dea note mici la master, sau foarte mici, te puteai intreba daca au citit referatul sau daca te noteaza cu patru dupa o munca serioasa, numai pentru ca sunt ai dracului, intr-o societate romaneasca care nu a privilegiat cu adevarat studiul, ci numai lipsa de Dumnezeu si de caracter.
Daca nu am aflat in timp util in ce constau acea speta, de pilda la Psihologie Judiciara - necesara la cate o materie pe semestru - am presupus ca e vorba de un caz practic pe care trebuie sa il infatisam, insa de unde sa iei un caz practic la PJ, cand nu ai lucrat concret niciodata PJ ?, am constatat insa cu surprindere ca toti cei 150 de masteranzi inscrisi la Stiinte Penale, au aparut notati pe Tabelul numit Centralizatorul cu note, desi in primul semestru al anului I ( 2010-2011 ) am venit numai 10 dintre noi masteranzii la facultate.
Nivelul la master a reusit sa ma uimeasca, pentru ca unii colegi nu vorbesc frumos in facultate, si inca la nivelul masteratului !
Astfel, o colega de la master pe care nu o cunosteam din anii facultatii a inceput sa spuna despre mine ceva neclar, ambiguu, si anume ca eu as da bani profesorilor sau ca, sau si ca, profesorii mi-ar da mie bani si m-ar servi, nu stiu cu ce, profesorii nu veneau la cursuri la master si eram alaturi de colegii mei si viata mea la master era pe picior de egalitate cu viata lor.
S-a pus si problema cum se redacteaza un referat.
Dupa moda zilelor noastre, nimeni nu a ascuns faptul ca masteranzii se inspira de pe internet unde se gasesc referate gratuite, dar si referate care costa ( eu nu am intalnit in limba romana din acestea, dar inseamna ca sunt ), si chiar profesorul Jidovu ne-a spus ca fiica lui cea mica e studenta sau masteranda la o alta facultate a universitatii noastre "Spiru Haret" , la RISE, si ca i-a explicat tatalui ei ca asa se face un referat azi.
Adica studiaza referatele care exista deja pe internet si apoi se gandeste ce poate scrie din ele pentru referatul sau, aceasta munca ii lua totusi cam 2 saptamani.
Este adevarat ca aceasta munca arãta ca citeste si se documenteaza.
Cursurile si cartile in domeniul Dreptului sunt scumpe in librarii, eu le prefer din toate punctele de vedere, pe de alta parte trebuie sa se fi publicat ceva anume ce te intereseaza, in cazul meu nu am gasit in Romania nimic publicat in domeniul SEULJS, adica al Spatiului European de Libertate, Justitie si Securitate.
Spre norocul meu, frecventasem si avusesem abonamente, in timp, vreo doua, la Biblioteca de Drept a Colegiului Juridic Franco-Roman si aveam niste carti, sau parti, extrase din cartile bibliotecii ( unele carti, nu toate ) pe care le fotocopiasem, si mi-au fost de un real folos in elaborara referatului meu cu tema SEULJS, insa profesorul a considerat ca referatul merita nota PATRU.
Mi s-a parut incredibil aceasta, sa dai nota patru unui referat foarte bine documentat, si sa nu se supere, un act de dementa, de boala care atinge oamenii de varsta a treia, si azi mi se pare la fel !
In orice caz mi s-a parut iesit din comun.
La Psihologie Judiciara, inca din anul intai de facultate ( 2005-2006 ), dar si in anul intai la master ( 2010-2011 ), profesorul de psihologie judiciara se bucura si ne sfatuia, ne recomanda sa scriem din Tratatul sãu de Psihologie Judiciara, pe care aproape in fiecare an, sau la cativa ani el il actualiza.
Intr-adevar este un bun Tratat acela de PJ, al prof. Butoi si chiar trebuie sa scrii din el, insa procedand asa cum au procedat si colegii mei care au luat nota 9 si 10, eu am primit nota 7 sau / si 5.
In plus, pentru ca in trecut mi-a placut Medicina, am cautat in referatele mele de la psihologie judiciara sa explic anumite procese, precum senzatia, perceptia, si cu ajutorul unor carti de medicina, si cu ajutorul unor cursuri de psihologie.
Tot efortul meu a meritat notele de mai sus, in timp ce colegii mei mai grabiti - si nu pot personal, condamna masteranzii ca nu mai vor sau nu pot sa invete, viata este foarte diversificata astazi, unii nu au nevoie decat de diploma de la master ! - care au scris putin din tratatul prof. Butoi s-au bucurat de nota maxima 10, sau 9 in cel mai rau caz.
Daca as spune ca mi-a facut placere sa pierd un an de master, taxa universitara, caci se platea masterul, as minti.
Daca as spune ca am apreciat cum s-au purtat profesorii de la Drept, de la master cu mine, aceiasi din anii facultatii, din nou as minti.
Ce s-a intamplat in relatia cu colegii mei de la master ?
In primul semestru al masterului, veneam cam 10 masteranzi la facultate, potrivit orarului, cursurile erau la ore tarzii, chiar la ora 19h00 era un curs, iar gardienii, paznicii, ne luau la rost sau isi exprimau mirarea ca venim la facultate la ora aceea si apreciau auzind ca suntem masteranzi - parca nu le venea sa creada ! - ca ar trebui sa stim ca la o ora tarzie ( 18h00, dar chiar si 16h30 ), profesorii nu se mai afla in facultate !
Dupa ce treceam de intampinarea aceasta a paznicilor facultatii de Drept din sos. Berceni, urcam in sala de curs unde asteptam sosirea profesorului.
In anul 2010 ( anul I la master ), prof. Butoi era prodecanul facultatii noastre de drept, din nou, caci mai ocupase aceasta functie in anul I de facultate 2005-2006.
Astfel, el a fost singurul profesor care si-a tinut cursul sau de PJ.
Dupa ce anul universitar la master s-a deschis tarziu, la inceputul lunii noiembrie 2010, dupa unul sau maxim 2 cursuri de PJ, cursurile s-au intrerupt.
Facultatea astepta o inspectie a ARACIS care urma dupa aceea, dupa ce avea sa inspecteze, sa dea acreditarea facultatii, urmand ca in etapa urmatoare sa vina acea inspectie si la Departamentul Master si sa primim si acreditarea masterului de stiinte penale.
Astfel, o perioada, cursurile abia incepute la master au fost oprite.
Apoi au fost reluate, mai exact acela de PJ.
Colegii au chemat la un moment dat profesorii, de exemplu numarul de telefon mobil al prof. Constantin Duvac eu am fost aceea care l-am dat colegilor mei, apoi ei s-au inteles cu el cand sa vina la facultate sa predea referatele si mie nu mi-au spus.
In acel semestru un coleg imi telefona, insa de la un moment incolo el a incetat sa imi telefoneze, iar profesorii nu veneau numai pentru un masterand, de aceea trebuia sa fim mai multi.
Cand s-a apropiat vacanta de iarna, aceea de Craciun, colegii l-au chemat pe prof. Jidovu care a venit si ne-a spus ca nu stia ca predã la master la noi la USH, desi el face parte din corpul profesoral al facultatii de drept a USH, si inca, ca el se afla in Academia de Politie unde se ocupã de doctorate.
Cu prof. Jidovu, la masterul de St. Penale am avut 2 discipline care necesitau, una in special, o bibliografie straina, cele 2 materii se numeau : "Problematica legislatiei penale ( române ), in contextul post-aderarii Romaniei la UE" si "Cooperare judiciara internationala in materie penala".
Am intrebat colegii daca sunt de acord sa facem un abonament la Biblioteca colegiului juridic franco-roman, aceea care se aflã in sediul facultatii de Drept a UB, pentru ca ne era necesar pentru documentare.
Profesorul nu ne tinuse niciun curs, iar pe platforma de e-learning, numita blackboard, la care avea fiecare acces dupa ce platea taxa la master, aparusera niste lucrari de Sinteza pe care unii profesori le publicasera, insa prof. Jidovu nu publicase nimic la disciplinele pe care le preda.
Un coleg a spus ca el e gata sa ma ajute cu banii pentru un abonament la biblioteca colegiului juridic franco-roman, a aparut intre timp si profesorul Jidovu, pe cand ma sfatuiam cu colegii, intre noi, si eram cu totii pe coridor in fata unei sali de curs in acel moment, atunci mi-a dat prin gand si l-am intrebat pe profesor unde sa ne documentam pentru referatele noastre, si i-am spus ca ma pot duce la biblioteca franceza de drept, aceea mentionata mai sus, insa el mi-a raspuns zambind si lasand capul in barbie si ochii in varful pantofilor sai lustruiti frumos : "Duceti-va !"
Insa tonul vocii mi s-a parut ca e putin ironic, la maniera, oricum nu va e de niciun folos ( desi el nu a pronuntat aceste cuvinte ) !
In cele din urma am renuntat la intentia mea, si nu m-am dus deloc la biblioteca colegiului franco-roman.
Colegul meu de la master care se oferise insa sa plateasca abonamentul, m-a rugat daca vreau sa il ajut cu niste referate si alti colegi au spus ca ar fi o idee buna ca eu sa ii ajut cu referatele.
Erau prea multi colegi si prea putin timp si prea multa munca, si nu dispuneam de atata documentatie.
Nu se putea.
Insa, pentru ca acel coleg a fost dispus sa plateasca abonamentul la biblioteca, am acceptat sa il ajut pe el.
Numai ca, ceva a intervenit, ceva s-a intamplat.
Facusem multe drumuri acasa-facultate-acasa, dus/intors in primul semestru si cursurile nu se tineau, mergeam cu adevarat degeaba la facultate.
Biblioteca facultatii, nu imi explic cum, dintr-o data, dupa ce am fost de vreo 2, nu stiu daca 3 ori la biblioteca cu o colega din facultate care se inscrisese la acelasi master de St. Penale, ne-a fost inchisa in nas.
Desi, chiar pliantul universitatii care anunta si facea reclamã masterului, ne arãta ca la master avem accesul liber la biblioteca facultatii noastre de drept.
Intr-o seara nu m-am dus la cursul de PJ al profesorului Butoi si cand, dupa aceea, mi-am regasit intr-o zi colegii masteranzi, cei cam 10 colegi, asteptand ca de obicei sa soseasca un profesor, intr-o sala de curs, ba, in ziua aceea a sosit prof. Jidovu cred, asteptand sosirea profesorului Nicu Jiidovu, o colega de facultate - o alta, in total am fost la master cu 2 colege de facultate - mi-a adus la cunostintã, cã in lipsa mea, colegii m-au vorbit urat.
Colegul care ma rugase sa il ajut cu referate, - ( in cele din urma i-am putut oferi un referat al meu, imi pare rau sa / ca o spun, dar e greu sa inghit atata nedreptate si jignirile ce mi-au fost aduse ! - la Psihologie Judiciara ), ei bine, acel coleg imi mai dadea telefon si ma anunta cand ne intalnim cu colegii masteranzi la facultate, - se afla in grup cu ceilalti colegi cand, ar fi spus ca "Oliviei ma gandesc sa ii fac cadou un telefon mobil, ca nu imi raspunde la telefon si nu ii merge telefonul !".
In acel moment, o colega a intervenit si a spus tare : "Sa ii platesti ? Mai bine, poate, in natura, poate... !"
Atata jignire si lipsa de buna cuviinta si de buna credinta m-a sufocat.
Colegii fiind de fata, peste cateva minute cand am coborat cu totii la subsolul facultatii noastre de Drept, unde se aflã un bufet, secretariatele, biblioteca si mese si scaune pentru studenti si masteranzi de asteptare, acolo iti completezi formularele de inscriere, contractele de studii, etc. - le-am spus cu voce tare ca nu inteleg comportamentul lor.
Le-am spus ca stiu ca au vorbit urat despre mine, in lipsa mea.
Le-am spus ca nu e vorba pentru mine sa dau sau sa primesc bani de la profesorii mei din facultate, adica nu e niciun schimb de bani intre noi.
Si asa este.
Colega mea de facultate insa, s-a speriat de solidaritatea colegilor care adunati in cerc m-ar fi vorbit de rau, o colega cel putin nici nu a negat, ca ea a adus vorba de faptul ca eu comunic cu profesorii - si da, comunic, din anii facultatii, nu am fost niciodata singura care am scris, m-am adresat in scris profesorilor mei, pe e-mail - numai ca, este de spus ca le scriu si colegilor mei si profesorilor in acelasi timp, astfel ca toti vad continutul mesajelor mele.
Astfel deci colega mea din anii facultatii s-a speriat cand le-am reprosat colegilor de la master ca m-au vorbit de rau, cu tupeu, colega care chiar a recunoscut ca m-a vorbit de rau pentru ca as comunica cu profesorii ( iar o alta a opinat ca pentru referatele mele merit, poate, plata in natura.... era deci o jignire aceasta, sa spui "plata in natura" si "poate" ! ) a mai adaugat ea si ca profesorii nostri de la master, ar fi altii decat cei din anii facultatii.
Ori nu era deloc asa, erau exact profesorii nostri din anii facultatii care ne-au tinut cursuri si la master.
In anii facultatii, intre colegii mei pe care i-am dorit intotdeauna uniti sau cat mai uniti si sa ramana astfel si dupa facultate, nu au fost probleme, se stia ca daca vreunul ma ruga sa ii trimit vreun curs - notitele mele de la curs - eu le trimiteam si celorlalti.
Profesorii mei au putut vedea ca exista un interes real la mine pentru studiu si pentru facultate.
Prin urmare nu au fost probleme de niciun fel.
De aceea, odata ce am ajuns la master am fost socata de conduita colegilor mei, a unora dintre ei.
INtr-o seara de curs la psihologie judiciara in anul intai la master, prin noiembrie 2010 adica, una din colegele noastre se ridicã si isi cere scuze ca trebuie sa plece de la curs.
Profesorul nostru, domnul Butoi adica, o intreaba unde pleaca, ea ii raspunde, el ii permite sa plece si ea spune buna seara si se retrage.
Dupa plecarea ei insa, profesorul ne-a explicat ca pe Marilena Dobre el o cunoaste, mai exact intrucat el a lucrat in Militie - fapt de notorietate - si dupa 1989 in Politie, o cunostea bine pe mama acestei colege, care lucrase si inca lucra la o sectie de politie din Bucuresti, la sectia 20 politie cred.
Profesorul Butoi ne-a induiosat, cel putin pe mine, in seara aceea, cand a continuat sa ne povesteasca despre Marilena Dobre si ne-a spus ca universitatea "Spiru Haret" le-a pus la dispozitie o camaruta, ei si mamei ei, pentru a locui, caci sunt modeste.
Tot profesorul ne-a spus si ca, el a incurajat-o sa se inscrie intr-un partid politic, si ea s-a inscris in PDL, pentru a obtine si ea o casa.
De aceea, in seara respectiva, Marilena Dobre pleca la o sedinta de partid.
Dupa acel curs, cand am ajuns in alta seara in sala de curs, la facultate, unde colegii mei, o parte din cei 10 care veneau in primul semestru si impreuna asteptam sa intre profesorul care niciodata insa nu sosea la curs, - in alta seara deci, o gasesc pe Marilena Dobre cu spatele la usa, si, cu un coleg privea ceva pe un laptop al ei sau al nu stiu cui dintre colegii de la master.
Am abordat-o cu simpatie si eram miscata de ceea ce ne povestise despre ea, profesorul Butoi.
Marilena Dobre insa m-a atacat curand, cand a spus vezi bine ca - afirmatia ei era confuza de-a dreptul, nu stiu ce anume dorea ea sa spuna - ca eu primesc dar si ca eu ofer bani profesorilor.
Cu alte cuvinte, ma intreba ea, de ce am lipsit la un curs de psihologie judiciara ?
Cand, intr-o facultate, profesorii absenteaza la toate cursurile si vii si stai degeaba acolo sa ii astepti, ea imi cererea socoteala pentru ca intr-o seara eu am absentat la un curs de PJ ?!
Nu intelegeam ce dorea in clipa aceea sa imi spuna Marilena Dobre si nici interventia ei, si nici de ce ma ataca.
Ne aflam cu totii in jurul meselor din fata ghiseelor secretariatelor, de la subsolul facultatii noastre de drept din sos. berceni 24, sector 4.
Langa mine se asezase colega mea de facultate spre care, cu tupeu, Marilena Dobre s-a intors si i-a reprosat : "Tu i-ai spus ce am vorbit noi !", iar colega mea s-a facut mica si s-a indreptat spre mine, cu vadit repros ca am spus cu voce tare colegilor ca stiu ca m-au vorbit de rau.
Nici la colega mea din facultate, - nu stiu cum sa imi explic aceasta incredibila atitudine [ a lor ] - colegii de la master nu se uitau cu prea mult respect sau simpatie.
Eu le-am spus ca o cunosc pe ea din anul I de facultate, si la randul ei si ea ma cunoaste, si ca ei trebuie sa o accepte, si ca eu tin la ea.
Asa de convingatoare am fost incat ea s-a alaturat lor, ei au acceptat-o pe ea, si pe mine m-au dat la o parte !
Dupa aceea, una din cele doua colege care chiar ma jigneau si afirmau lucruri neadevarate despre mine, au spus " Hai sa fim linistiti, sa ne intelegem, sa nu ne enervam, sa nu ne suparam acuma ! "
Niciodata in anii facultatii de Drept, colegii nu s-au comportat astfel, de aceea insist sa spun ca acesti noi colegi, de la master, au fost si ramas un mister pentru mine.
In schimb, colega mea de facultate nu a reactionat cum ar fi trebuit si putut, ea ar fi trebuit sa spuna clar ca ma cunoaste din facultate si ca ei nu vorbesc frumos despre mine, ceea ce ea nu a facut insa.
Dupa un timp, in sesiune, aceasta colega a mea din facultate, mi-a aratat si ea referatele ei si mi-a spus ca o ajutase o alta colega a noastra din anii facultatii care facuse acelasi master, il incepuse cel putin, inaintea noastra, in alt an !
Cred ca mi-a aratat si niste referate ale altui coleg al nostru de facultate, care, desi incepuse acelasi master, renuntase insa la el pe parcurs.
Se pare ca nu fusese multumit de modul cum se desfasura masterul.
Iar o alta parte din referate colega mea, ca si alti colegi presupun, le-ar fi cumparat de pe internet.
Colegul care m-a rugat sa il ajut cu referatele, in final a apelat la o prietena a lui de familie, o avocata si presupun ca aceea a reusit desi spunea ca nu are timp deloc, sa il ajute cu niste referate frumoase.
Colegii mei au continuat discutia intre ei, atunci cand ne aflam la subsolul facultatii, in jurul meselor, asezati, spunand ca a sosit timpul "sa dam banii de porc".
Eu am inteles ca sunt colegi care aveau si serviciu si familie si copii, si care nu aveau nevoie decat de diploma de la master si nu aveau timpul sau dorinta sa si invete.
Insa nu am inteles de ce sunt atacata, si inca intr-o facultate de drept la nivelul masterului ?!
IN plus, niciodata nu am avut ocazia sa intalnesc un comportament atat de sordid ca acela al colegelor mele de la master care opinau ca trebuie, poate, sa fiu platita in natura pentru elaborarea unor referate si cã as da / primi bani de la profesorii care pe mine ma servesc.
( Rezulta ca ar fi un soi de schimb de bani intre noi, era chiar amuzanta sau comica ).
Afirmatiile colegelor mele nu au niciun temei in realitate, si cu atat mai mult erau si sunt surprinzatoare, dar si incalificabile.
Nici nu as fi crezut cã intr-o facultate pot intalni oameni de acest nivel !
Atunci cand colega Marilena Dobre ne-a dat - colegii au spus sa facem schimb - adresa ei de email, eu am inclus-o alaturi de colegii mei din facultate si de cei cativa profesori ai nostri din facultate, deci am acceptat-o, si ea vedea clar ce anume scriu eu.
Dar aceasta colega era de buna seama conflictuala, ca sa nu ma exprim altfel.
Se pare ca nu am fost singura sa observ acest lucru.
Intr-o seara la curs a sosit profesorul nostru din facultate, Constantin Duvac, il dorisem, il cerusem la master.
Era un profesor foarte bun care insa a fost titularul cursului de drept penal - partea speciala in anii facultatii, si profesorul unei colege mai mari, iar cu noi, in anul nostru, a facut seminariile de drept penal.
Insa eu m-am dus la cursurile tinute de profesorul Duvac si mi-am luat notite de curs si el preda foarte bine.
De altfel, prof. Duvac scrisese alaturi de profesorul Gheorghe Diaconescu, cursul ( manualul ) de drept penal, partea speciala, acela din anii facultatii cu coperti de culoare gri si apoi, republicat si avand coperti de culoare visinie, bordeaux.
Prof. Diaconescu ( Gh. ) a fost profesorul nostru, al meu de drept penal special in anul II ( 2006-2007 ) de facultate si in anul III ( 2007-2008 ) ar fi trebuit sa ne fie profesor insa el a decedat chiar in primele zile ale acelui an universitar.
Tot prof. Constantin Duvac a fost acela care ne-a primit la practicã la Politia Romana si ne-a dat in amfiteatru numarul sau de telefon mobil, pentru a stabili concret ziua in care urma sa venim la practica, acestea se intamplau in anul II de facultate ( 2006-2007 ), in primavara 2007.
O data ce am ajuns la master, in noiembrie-decembrie 2010 ( anul I de master ), profesorul Duvac, chemat de colegii mei carora le-am dat numarului lui de mobil ce ramasese acelasi, neschimbat, a sosit intr-o seara la curs.
El fusese numit profesor la masterul nostru de Stiinte Penale, exact din acel an si la acel master, in locul profesorului care ar fi trebuit sa ne fie profesor, Ioan Griga, judecatorul Sectiei Penale a ICCJ si cred, de cativa ani, avocat, se pare ca la ora actuala a intrat in Baroul Bucuresti.
Insa, prof. Duvac era acum la master titularul disciplinei de drept procesual penal, si nu mai preda dreptul penal special ca in facultate.
Colegii mei stiau, si ea insasi a spus, faptul ca a noastra colega Marilena Dobre suna la secretariat intreband unde ne sunt profesorii si de ce nu vin la master sa ne predea.
Intr-adevar, Marilena a dat telefoane, cum a spus ea insasi, din banii ei.
Totusi, Marilena avea o latura a ei conflictuala, sau "scandalagioaica" pe care au vazut-o si un coleg, dar si profesorul Duvac.
In seara in care a venit la curs, profesorul Duvac ne-a rugat cred sa facem o lista de prezenta, care apoi dupa ce a trecut printre noi, de la unul la altul, a ajuns la el pe catedra.
Cred ca Marilena Dobre a spus ceva, a intrerupt discursul prof. Duvac pentru ca el s-a oprit si a intrebat-o calm : "Ce doriti dvs., doamna Marghioala ?"
Sa fiu sincera nu ma asteptam ca domnul Duvac sa se adreseze astfel, dar la fel de sincer o spun, mi-a venit sa izbucnesc in ras, parca ma razbuna, Marilena Dobre avea in ea o samanta de scandal.
Totusi, m-am pus in locul Marilenei Dobre, pe care asa cum numele o arãta, o chema Dobre si nu Marghioala si i-am spus profesorului Duvac : "O cheamã Dobre".
Insa Marilena Dobre nu a apreciat deloc interventia mea din acea seara.
A doua sau a treia zi, in plina zi, cand ne-am intalnit intr-o sala de curs, ziua in care sosea, chemat fiind de colegi, profesorul Nicu Jidovu la facultate, Marilena Dobre, cu repros si lipsã de simpatie vadita, mi-a spus : "Da, si m-ai aparat tu !"
Marilena Dobre venise in ziua aceea la facultate cu un rucsac de culoare bleu clair, albastru deschis precum culoarea cerului de vara, senin, plin cu manuale de Drept.
Eu am spus atunci ca e o fata buna daca isi cumpara carti de drept, si ea nu stiu ce a raspuns, si atunci, in cadrul acelui schimb de replici, mi-a spus si cã "Da, si m-ai aparat tu !"
Facea referire la faptul ca prof. Duvac i se adresase cu numele de Marghioala, in loc de Dobre, eu facusem [ in seara respectiva ] doar remarca ca ea se numeste Dobre, si atat.
Cand a intrat in sala de curs profesorul Nicu Jidovu, el ne-a rugat sa ne alegem o tema de referat pe de lista cu teme, afisata pe blackboard-ul fiecarui masterand in parte.
Am fost singura care mi-am ales o temã in acea zi, si mai exact tema ce privea Crearea unui Spatiu European de Libertate, Justitie si Securitate, in cadrul UE, la disciplina "Problematica legislatiei penale romanesti, in contextul post-aderarii Romaniei la UE".
Tin sa subliniez faptul ca tema aceasta se afla in lista cu teme pentru referate ce fusese elaborata de un alt profesor, inaintea profesorului Nicu Jidovu.
Intr-adevar era destul de dificil sa alegi o tema, nu exista un manual, un curs scris, si nici in librarie nu am gasit ceva de acest gen.
De aceea, colegii mei au tacut si nu si-au ales nicio tema in ziua aceea, iar profesorul Jidovu m-a notat numai pe mine, in dreptul temei alese, pe lista pe care o avea el.
O alta reactie care m-a surprins neplacut, a unei colege de la master, a fost tot in seara in care la curs a sosit profesorul Constantin Duvac.
Profesorul ne-a predat in seara respectiva niste notiuni de drept penal, partea speciala.
Am spus insa, disciplina de la master era dreptul procesual penal, astfel in primul semestru la masterul de St. Penale trebuia sa studiem Principiile procesului penal.
Profesorul ne-a intrebat daca dintre noi sunt colegi care intentioneaza sa dea admitere la Institutul National al Magistraturii.
Atunci, eu am spus ca sunt interesata sa dau admitere la INM.
In prima banca, o colega a inceput sa se foiasca, vadit parca nemultumita sau contrariata, iar profesorul Duvac atunci a spus : "Da, nu radeti, pe mine ma intereseaza cine vrea sa urmeze pe viitor Institutul National al Magistraturii !"
Si atunci cand el a spus aceasta, colega mea din prima banca a ridicat mana si a spus ceva, a mentionat un nume al unui avocat, Fenechiu i-a spus cred, dar nu mai stiu in ce context l-a invocat ea.
Colega mea din prima banca, se pare, s-a vazut dupa aceea, si ea dorea sa dea admiterea la INM.
Intr-adevar, putin curios acest fapt, anterior ea isi exprimase intentia de a da admiterea la Baroul Bucuresti.
Am intalnit-o pe aceasta colega prima data, la biblioteca facultatii de drept, la subsol, in sos. Berceni 24, sector 4, unde ma aflam cu Mihaela Milos, colega mea din facultate.
Cand am intrat, cuminte, Mihaela ma astepta, nu fixasem chiar o ora foarte precisa, urmand sa ne asteptam in biblioteca una pe alta, si in spatele ei se afla o alta colega, aceasta de la master.
Ea a inceput sa vorbeaca prietenos cu noi, era simpatica si vorbea despre intrarea in avocatura, in biblioteca eram noi trei, dar se afla si o tanara studentã pe care nu o cunosteam.
Studenta insa era nervoasa si cand noi vorbeam si ne intelegeam bine, cum eram numai noi acolo, - e drept si tanara fata ! - a ridicat ochii din cartea ei si m-a intrebat asa : "Doamna ! E frig afara ? Mergeti doamna afara si discutati pe hol !" si tonul vocii ei incepuse sa urce alarmant !
Prin urmare am iesit cu Mihaela Milos si colega de la master, in hol, la usa bibliotecii, adica in sala unde se aflã bufetul si ghiseele secretariatelor si mesele cu scaune.
( Nu mult timp dupa aceea si studenta a iesit din Biblioteca, unde se arata deranjata de dialogul nostru, si s-a asezat si ea la una din mese ).
Ne-am asezat la mese si am inceput o discutie despre intrarea in Barou, colega cea noua ne povestea despre o colega a ei din facultate care intrase in Barou si dupa ce fusese modesta financiar, caci " Nu avea bani de bezina !", dupa ce isi daduse examenul de Definitivat in profesie si devenise o avocata definitiva, fusese remarcata si recrutata de un avocat cu clientela si experienta.
Aceasta, dupa ce se chinuise singura, lipsita de mijloace financiare, pana acolo, adica cata vreme fusese o avocata stagiara, in stagiu.
Acel avocat ar fi observat in sala de judecata cã e o fata desteapta si i-a propus sa lucreze cu el, si, de fapt impreuna nu lucrau nimica, insa el avea o clientela bogata si ii dadea clienti caci singur nu mai facea fata.
Dar, din punctul de vedere al profesiei de avocat in sine, al lucrarilor pe care ( si ) un avocat le are de facut, nu lucrau impreuna nimic cei doi !
Cam asta ne-a povestit in acea zi, langa biblioteca, colega cea noua de la master, mie si Mihaelei Milos.
Dar, dupa acea datã, bibliotecara pe care din vedere o cunosteam inca din anul I de facultate, 2005-2006, cand am cautat carti de Istorie la Biblioteca facultatii noastre de Drept din str. Ion Ghica 13, sector 3 ( sediul initial al facultatii noastre de drept ) pentru un referat la ISDR ( Istoria Statului si Dreptului Romanesc ), ne-a interzis accesul in Bibliotecã nouã masteranzilor, pe motiv ca biblioteca este numai pentru studentii facultatii.
In cursul anului intai de master 2010-2011, telefon mi-a mai dat si colega mea de facultate, care imi spusese ca in absenta mea, intr-o zi, colegii m-au vorbit urat.
Si care apoi regretase ca mi-a spus si li s-a alaturat lor dupa ce Marilena Dobre, pe un ton plin de tupeu, i-a spus si a certat-o efectiv, cã " Tu i-ai spus ca am vorbit despre ea ! "
Din acel moment, colega mea de facultate nu mai era ca inainte, parea ca isi schimbase sistemul de valori.
In fond, existã persoane care se comportã in functie de mediul social in care se aflã, in functie de anturaj, si inteleg sa se supuna neconditionat anturajului, oricare ar fi componenta, comportamentul, conduita, sau atitudinea acestuia.
Se adapteaza.
Nici nu ma mir foarte puternic, pentru ca exista oameni, dupa cum s-a vazut, ii putem intalni oriunde, oameni chiar mai mari, cu diplome sau cu mare vechime in munca, care apreciaza ca in viata un om trebuie sa se adapteze - neconditionat - mediului in care el se aflã la un moment dat.
Dupa aceasta logica, a unora dintre oamenii cu vechime in munca, daca o persoana se aflã printre infractori, trebuie sa se comporte ca un infractor, adica sa se adapteze.
Recunosc insa ca m-a durut reactia colegei mele din facultate, degeaba fusesem patru ani de zile la rand, colege si ne cunosteam din anul intai ( 2005-2006 ) de la Cursul de limba franceza tinut de profesoara noastra, Olga Gratianu.
Intr-o zi, aceasta colega de facultate imi telefoneaza si imi spune ca Marilena Dobre, colega noastra cea noua de la master, a sunat-o in plina noapte la ora 2h00 dimineata, a trezit-o din somn si a abordat-o cu aceste cuvinte : "Ce faci colega, nu stai pe video-chat ?"
Mi se parea din ce in ce mai rãu, ca atmosfera "colegiala".
In concluzie pot spune ca odata ce m-am inscris la masterul de Stiinte Penale din cadrul facultatii de Drept a Universitatii Spiru Haret, am avut multe surprize urâte si ele au culminat cu faptul ca referatele mele au fost notate cu note foarte mici, chiar cu patru unul din ele ( cel privind crearea SEULJS ) si am pierdut anul.
De ce ?
Pentru ca am predat in sesiunea de restante a anului I de la master, in vara-toamna 2011, in total opt referate, dintre acestea unul era Activitatea de Cercetare de la disciplina PJ, aceea care o privea pe criminala in serie Vera Renczi.
Imi ramasesera insa de predat inca trei referate, si in plus, un al patrulea.
Acest al patrulea a fost uimitor.
De ce ?
Pentru ca nu era mentionat in programa de la master pentru semestrul 1 si nici pentru semestrul 2.
Acest al 4 lea referat privea disciplina Criminalistica.
Ce se intamplase oare ?
Ceva insa s-a intamplat, sunt sigura.
Intr-o zi, din nou, imi telefoneaza colega mea de facultate si imi spune ca pentru a doua zi, sau " peste doua zile " trebuie sa predam un referat la Criminalistica.
Intr-un termen foarte scurt.
Ori, Criminalistica era in programa de la masterul de St. Penale, insa incepea din semestrul 3 abia.
Iar noi ne aflam la sfarsitul semestrului 2 de master.
Nu incepusem adica semestrul 3.
Si, deja, in plina sesiune de examene, profesorul ne cerea dintr-o data, sa prezentam referat si la Criminalistica.
Culmea a fost cand a aparut Centralizatorul de Note, un tabel in care erau notele noastre, in capul coloanelor era afisata, scrisa, disciplina la care eram notati, si figura si Criminalistica.
Toti masteranzii, si aceia care nu au avut timp sa vina la facultate in primele 2 semestre aveau note date in Centralizatorul de note, toti.
In plus, cand ne-am inscris in septembrie 2010 la master, nu am stiut atunci ca urma sa avem alte materii precum cele numite : "Speta", "Practica", "Activitate de Cercetare" - in cazul acestora, am aflat in sesiune, si nu am stiut ce anume exact, - deci sa ni se spuna ce anume trebuie sa facem pentru a primi nota.
Eu una nu am stiut, cand am pus vreo intrebare la Secretariat mi s-a raspuns ca toate informatiile sunt pe blackboard, ori nu era asa, nu erau toate publicate, sau, sa intrebam direct profesorii care insa nu apareau in facultate si nu erau de gasit.
Interesant a fost ca, daca eu nu am aflat ce trebuie facut pentru a fi notata si eu, alaturi de colegii mei, toti ceilalti au stiut ce trebuie sa faca la "speta", "practica " si "activitate de cercetare", caci toti, dar toti isi aveau notele in tabelul care centraliza notele.
Astfel, in concluzie, dupa ce am predat 8 referate, timpul a expirat si imi ramasesera alte 3, chiar 4, asa cum am explicat mai sus, referate de elaborat si de predat, la care se adaugau acele materii speta, practica si activitatea de cercetare.
Din anul II de master 2011-2012 s-a marit taxa de master, de la 12 milioane lei vechi, a crescut la 25 milioane lei vechi.
De asemenea s-au dublat taxa examenelor restante - se plateau examenele cu care treceai in anul urmator - si taxa privind disertatia sau examenul final de la master.
S-au dublat... erau duble si inca putin peste.
Dar, se pune intrebarea acum, cum sa accepti sa platesti o restanta cand iata, eu am luat patru pentru un referat foarte bun si bine documentat care privea Crearea acelui SEULJS, cum sa platesc acest examen din nou, cand la fel de bine, din nou, prof. Jidovu ma putea nota tot cu patru ?
Si atunci ?
O alta reactie ciudata a fost aceea cand profesorul Constantin Duvac ne-a intrebat cine intelege dintre noi sa se orienteze spre INM in viitor si eu am raspuns ca doresc sa urmez INM-ul, atunci, colega mea din prima banca, de pe celalalt rand de banci a inceput sa se agite, si sa spuna chiar " Nu ! Nu !", apoi a ridicat mana si profesorul si-a indreptat privirea spre ea, si ea a spus ca o intereseaza INM-ul.
Din seria ciudateniilor face parte si momentul in care m-a sunat colega mea de facultate intr-o alta zi ( dar nu Mihaela Milos, colega mea de facultate, nu ea ).
Mi-a explicat ca ea lucreaza la un magazin unde vinde margele, aflat atunci prin cartierul Vitan ori Titan, un magazin care peste vreun an, doi, s-ar fi desfiintat, in cursul convorbirii colega mea a tinut sa imi dea numarul de telefon de la magazinul ei, 021 / 341 00 61 - si m-a rugat sa o apelez si eu.
Cand am format numarul si am apelat acest numar, in loc sa imi raspunda colega mea, mi-a raspuns cu totul alta persoana, complet necunoscuta, care nu auzise de numele colegei mele de facultate.
Cu toate acestea, inainte sa inchid receptorul, eu imi intrebasem colega daca numarul pe care mi-l dã este unul direct la care ea imi va raspunde, daca o voi suna.
Cand am reusit apoi sa o gasesc la telefon, colega mea mi-a spus ca nu isi explicã de ce nu a functionat acel numar, ca ei asa i l-au dat colegele de la magazin.
Se poate ca acestea sa se fi intamplat in 4 noiembrie 2010, pentru ca nu stiu cum, dar cand suna vreun masterand la Secretariat, desigur probabil in functie si de noutatile pe care le avea Secretariatul Departamentului Master, de fiecare data obtinea o informatie diferita, erau sanse ca, daca 2 masteranzi sunau la secretariat, ei sa nu primeasca exact aceleasi informatii din partea secretariatului, asta vreau sa explic, - ori, colega mea de facultate aflase ( sau si fusese deja ), cã, pe 4 noiembrie 2010 era Deschiderea anului universitar, sa fi fost intr-o zi de joi...
In orice caz eu am notat : "9h50 : Joi 4 nov. 2010 Deschidere an univ. si inca 021 341 00 61", si, da, si numele colegei mele.
In ziua in care colegii s-au reunit la subsol si au pus in discutie faptul ca "se apropie timpul sa dam banii de porc", colegul meu, acela pe care in cele din urma l-am ajutat cu un referat la PJ - si a obtinut nota maxima, zece cu acel referat al meu ! - ne-a oferit nouã celor vreo 10 colegi, care venisem intregul semestru intai sa asteptam in facultate profesorii, o cafea de la dozator, de la Bufetul facultatii noastre de drept.
Ciudatenii s-au intamplat de la inceput la acel master, inca din ziua in care am fost sa achit taxa pentru master, era un rand alcatuit din studenti si masteranzi, nu ii cunosteam, apoi am intalnit o colega care era prin anul I sau II cand eu eram in anul IV, ne intalnisem la cursuri sau in salile de seminar.
Cand am intrebat-o cum o cheama, mi-a raspuns ca se numeste Margareta.
IN ziua aceea un coleg din rand a spus ca a fost pus de o femeie paznic la poarta sa ne ia, culmea, buletinele, cartile de identitate adica, ca sa nu ne mai asezam la rand in spatele lui sau al unei colege indicate de femeia-paznic.
Mi-a spus : "Nu mai stati aici, plecati !"
Cand i-am spus ca asa ceva nu se poate si ca nu facem nimic rau, ca este incredibil ce aud si ca niciodata nu au mai fost probleme in facultate de acest gen, el a invocat faptul cã asa i-a spus femeia-paznic si inainte sa plece din facultate, dupa ce si-a platit taxa, s-a oprit sa ii dea explicatii acesteia si sa se scuze pentru ca nu a putut opri colegii, printre care si pe mine, sa ne asezam totusi la randul deja format.
Ma uitam si ma gandeam la acel coleg, inscris la Drept, dintr-o data din poarta facultatii se indreapta spre noi femeia angajata paznic si se repede in tanarul nostru student la Drept.
Se repede in el si incepe sa ii ceara socoteala si sa il certe viguros, spunandu-i : "Ti-am spus sa le iei cartea de identitate, sa nu se mai aseze la rand !"
Studentul care tipase la mine, tacea respectuos si in fond, se facuse mic in fata doamnei paznic, mai scundã decat el, iar colegul era cam de inaltimea mea ( si eu nu sunt o persoana inalta ).
Un student la Drept caruia i se pare normal ca in sediul facultatii de drept sa fie pus de angajata din poarta sa retina cartea de identitate a colegilor sai studenti care s-ar fi asezat la rand in spatele lui, dupa el.
M-am intrebat cum ar fi daca acest coleg-student ar deveni avocat peste ani ?
Oare ar sta de vorba cu ceilalti colegi ai sai avocati ca si el, sau cu paznicul din poarta cu care ar trata chestiunile juridice ?
Cu cine s-ar sfatui ?
Casieria se inchidea dupa program la ora 16h00, ori, stiam din anii facultatii ca toate casieriile si cele din str. ion ghica 13, sector 3, aveau program prelungit in zilele de achitare a taxelor universitare cand se formau cozi lungi de studenti.
In fapt, in tot acest timp casieria de la subsolul facultatii noastre din sos. berceni 24, era inca deschisa si functiona.
In tot acest timp, adica in timp ce, deasupra, la parterul facultatii in fata Casierei din fata biroului Decanului, aveau loc aceste discutii cu colegul nostru imputernicit de femeia-gardian sa ne retina cartea de identitate pentru a nu mai sta la rand.
Colegul acela, pe care nu il cunosc a inceput sa tipe dintr-o data la mine si sa imi spuna : "Plecati ! Plecati ! Nu mai stati aici ! Plecati !"
Parea disperat de-a dreptul, asa incat reactia lui mi s-a parut chiar nelalocul ei, nepotrivita cu locul, situatia, imprejurarea, si in cel mai rau caz, total disproportionata.
Dar, am avut parte si de o alta reactie la rand la Casieria facultatii de drept din sos. berceni 24, sector 4.
Si nu stiu daca nu cumva, a fost reactia unei colege pe care nu o cunosteam deloc atunci, dar care a fost una din colegele noastre de la master.
Oricum nu am adus in discutie acest fapt acelei colege, nici macar nu am pus intrebarea : "Nu cumva tu esti aceea care urla la mine in ziua achitarii taxei in facultate ? "
Ce se intamplase ?
Eram foarte bucuroasa ca ma inscriu in sfarsit si eu la master.
M-am asezat la rand, la Casieria facultatii, aceea de langa biroul Decanului ( sos. Berceni 24 ), de fapt despre acea casierie am povestit si mai sus, - prin dreptul nostru, al celor care eram la rand asezati, au trecut, urcand sau coborand scarile in spirala ce duceau la etajul 1, cativa profesori.
Se pare ca aveau o sedinta de colectiv in ziua aceea, iar profesorii facultatii ma cunosteau foarte bine.
Astfel au trecut pe langa noi, Claudiu-Ramon Butculescu si profesorul Nicolae Pavel care ne predase Drept Constitutional si Institutii Politice, dar si Drept Constitutional Comparat si inca, Dreptul Contenciosului Constitutional, ultimele 2 materii in anul IV de facultate.
Profesorul Pavel s-a oprit anume in dreptul meu cand l-am salutat si s-a inclinat frumos, exact cum proceda el intotdeauna in anii de facultate, m-a intrebat ce fac sau ce mai fac si i-am explicat ca ma inscriu la un master, si anume la acela de stiinte penale.
Dar, putin inainte sa apara profesorii mei, o colega in rand, pe cand doream sa vad cam cat de lung e randul, a inceput nervoasa sa tipe si sa imi spuna cu adevarat pe un ton urat, adica lipsit de total de politete : "Stai la rand, da ?! ".
Tonul ei era urat si poruncitor, ca si cum era un lucru sigur ca deja i-as fi luat inainte randul si ea ma punea la punct, imi vorbea chiar ca unei persoane infractoare, deci acesta era tonul din vocea ei care m-a surprins neplacut.
In alta ordine de idei, ea a reactionat de parca se afla intr-un pericol si trebuia sa reactioneze puternic, sa tipe, sa ordone si inca unei persoane rele.
M-a socat, si pe drept cuvant mi-am spus ca in facultate, in trecut, astfel de comportamente nu am intalnit nici eu, dar nici colegii mei de facultate.
Ma intrebam chiar ce se intampla in facultatea de drept a USH ?
Cine vine sa se inscrie la master sau chiar la facultate ?
Pe cand ma gandeam eu asa, au inceput prin dreptul nostru sa vina profesorii, Claudiu-Ramon Butculescu, domnul Nicolae Pavel, ba chiar si fosta mea colega de grupa ( grupa 112 in 2005-2006 si anii urmatori, pana s-a schimbat numarul grupei si componenta, unii studenti au plecat la alte facultati... ) Steliana Moraru Pavel care de prin anul II de facultate, reusise sa obtina un post de secretara, si ea a fost una din secretarele noastre.
Dar Stela cum ii spuneam noi, o colega alaturi de care am fost destul de mult in anul intai in special, si imi placea prezenta ei, nu raspundea de studentii facultatii de la ZI, cum eram noi colegii ei, ci de aceia inscrisi la formele de invatamant ID cred ( sau si FR ? ).
Din clipa in care Stela s-a angajat secretarã in facultate, ea a inceput sa vina din ce in ce mai rar la cursuri cu noi.
Dar a ramas colega noastra pana in ultimul an si pana la capat, si a terminat odata cu noi facultatea, cel putin asa cred, da cred ca asa a fost.
Nu in ultimul rand, mi-o amintesc pe colega noastra Marilena Dobre, cu rucsacul ei albastru plin de manuale de drept, cand in sala de curs in ziua in care venise profesorul Jidovu si trebuia sa ne alegem o tema de referat, a ridicat "Ghidul juristului" si l-a intrebat pe profesor daca : "acesta e bun ?"
Profesorul Jidovu a inceput sa zambeasca usor si sa ne explice ca acela este Ghidul Juristului scris de un fost profesor al sau, sau de un judecator pe care el il cunoscuse in urma cu mai multi ani, de undeva de prin Arges.
In tot cazul nu am inteles bine daca colega noastra intreba daca este bun Ghidul Juristului, acela care contine formulare si modele de cereri de chemare in judecata, sau chiar de plangeri poate ( personal nu am deschis niciodata o astfel de carte pana astazi ), pentru elaborarea referatelor noastre din sesiunea de examene care batea la usa ? !
De asemenea, atunci cand pe blackboard a aparut tabelul cu notele noastre ale masteranzilor, in dreptul colegei mele de facultate Mihaela Milos nu erau trecute deloc notele.
De ce ?
Pentru ca, mi-am spus, Mihaela nu reusise inca sa achite taxa la master, si ea si sora ei doreau sa se inscrie, dar sora ei urma sa devina mamica, lucru de care se bucura foarte mult Mihaela si banii nu ajungeau.
Totusi, Mihaela s-a inscris odata cu noi, cu mine, urmand ca taxa sa o plateasca ceva mai tarziu, acest lucru a fost posibil insa dupa cum se vede, neachitand taxa nu i-au fost trecute notele in acel centralizator cu note.
Am avut si un alt coleg, un coleg nou de la master, ale carui note nu au fost trecute in Centralizatorul cu note, nu stiu daca el s-a retras sau a continuat masterul.
Insa cred ca nu avea neaparata nevoie de master, desi era foarte tanar, ne-a povestit la un moment dat ca il batuse gandul sa iasa la pensie, ceea ce s-ar fi putut pentru ca era magistrat militar.
Cred ca ne-a spus ca are vreo 45 de ani, daca am inteles eu bine si inainte fusese judecator la Judecatoria Sector 4 Bucuresti, apoi a devenit procuror la Tribunalul Militar.
Era un coleg finut si in purtare si cat privea aspectul fizic, infatisarea si foarte ingrijit.
Din cate am aflat din ziarul "Lumea Justitiei" astazi el este cred - daca mai este inca - magistrat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Am inceput prin a spune ca in ultimele zile, tatal meu a inceput sa isi arhiveze niste lucrari stiintifice.
Pana acum a arhivat vreo sutã de dischete.
Dar el a inceput destul de tarziu sa lucreze cu dischetele si daca ar fi fost sa aiba intreaga lui activitate pe dischete, cred ca nu le-ar mai putea numãra.
