Revenire si cateva explicatii. Prieteni.
Iulia. Olivia. Luminita
Iulia. Olivia. Luminita
Daca va intrebati unde am "disparut" in ultimele zile de pe blog, vreau sa va spun ca am revenit pe facebook, dupa vreun an si jumatate aproximativ, de absenta ( totala ) de pe acea retea de socializare.
Luni, pe 10 iunie 2013 am revenit pe FB, unde de altfel mi-am lasat asezate in albume, ordonat, multe fotografii personale din arhiva de familie, de altfel incerc ca le salvez in computer, adica procedez invers decat atunci cand, in trecut le-am postat pe FB, si aceasta intrucat si vechiul meu computer a avut ulterior de suferit, a fost virusat - nu mai stiu de cate ori nu am avut computerul virusat, dar atunci s-a si defectat o piesa in computer, pe langa ca mi-a stricat un stick intreg plin cu informatie ( personala ) - si, odata cu virusarea lui s-a si defectat si mi-am pierdut toate fotografiile scanate in timp de mine cu grija si mai ales cu rabdare.
Dar cred ca va voi da si vesti bune.
Marti, pe 11 iunie 2013 am lasat pe site-ul linkedin.com un mesaj prietenilor mei, un semn, adica le-am spus ca ma aflu pe FB, unde m-am intors, printre altele sa imi caut fotografiile.
Am remarcat totusi cu multumire ca facebook mi-a pastrat frumos si a avut grija de fotografiile mele personale, de albumele mele in care am postat fotografiile bunicilor mei, din partea tatalui si a mamei, apoi fotogragii din anii de facultate pe care le-am pierdut - o parte din ele, dar destul de multe - intrucat ele au fost facute de colegi si ei mi le-au trimis in trecut pe e-mail.
Mai multi ani la rand, m-au urmarit "ghinioanele" in sensul ca am avut calculatorul virusat, un virus vine pur si simplu si se "lipeste" de computer si se transmite automat uneori, si asta fara ca tu sa faci ceva.
Desigur, faptul ca imi plac fotografiile pentru ca imi plac oamenii, prietenii, colegii, nu inseamna insa ca pe calculatorul meu cel vechi si bun de altfel nu aveam o munca intreaga stransa de-a lungul mai multor ani de zile, lucrarile mele de traducere, dosarul in care aveam contractele din anii facultatii, chitantele, facturile si tot ce mai implicau anii universitari cu taxa, intrucat am fost la o universitate particulara.
Fotografiile imortalizeaza clipe din viata si apoi usor, usor contureaza trecutul persoanei si viata sa, si cu totii avem un trecut si o viata in spatele nostru.
Desigur ca si eu, in facultate, am avut aparatul meu de fotografiat insa asa cum am spus, o parte din fotografii erau facute de colegii mei, in diverse zile, ocazii si nu le am eu insami in aparatul meu, asa ca, odata ce computerul in care le aveam a fost distrus, le-am pierdut si imi pare rau dupa ele.
Pe 10 iunie 2013 am revenit pe FB, daca doresc sa imi transfer propriile fotografii de pe FB, in computerul meu actual, aceasta inseamna o munca considerabila pentru ca am multe fotografii pe FB, foarte multe, dar nu sunt singura persoana in aceasta situatie si cred ca unii ma intrec in numarul fotografiilor postate de ei.
Cand am revenit pe FB pe 10 iunie 2013, am constatat ca ultimele mele postari acolo dateaza din luna ianuarie 2012.
La revenirea mea pe FB am gasit mai multe cereri de prietenie din trecut, adunate si care asteptau cuminti, dar si vreo 45 de mesaje in cutia postala numita "inbox" de pe facebook.
O parte din cererile de prietenie erau din partea unor prieteni de data oarecum recenta, precum Arjen Dijksman, prof. Florin Munteanu, altii erau vechi prieteni din lista mea care doreau din nou ok-ul, dar, o parte din prietenii mei de pe FB s-au retras in tot acest rastimp.
Ceilalti care au ramas, dintre acestia, au continuat sa posteze pe pagina mea de "Home" si astfel am fost intr-un fel o prezenta si nu o absenta, desi in mod concret mult timp, asa cum am scris chiar am lipsit cu desavarsire de pe FB, ramanand numai pagina mea, contul meu personal acolo.
Munca pe care am inceput-o, aceea de a-mi transfera fotografiile personale de pe pagina mea de FB, inapoi in computerul meu ( actual ) este o munca de durata, mai ales ca nu am timp continuu sa stau pe FB, imi va lua un timp, un interval de timp.
"Ghinioanele" legate de virusarea computerului meu personal au urmat si dupa ce am schimbat computerul, cu acesta actual pe care il am, in sensul ca, intr-o buna zi, am privit fotografiile de pe un CD al meu, din anii de facultate, erau fotografiile facute de mine, un film depus pe CD, insa, stupoare, dintr-o data am auzit o pocnitura foarte puternica, de natura pe buna dreptate sa ma sperie, mai ales ca era langa mine unitatea centrala a computerului, si pocnetul acela puternic, sec a explodat brusc, la cativa centimetri de mine.
Cand totul s-a linistit am constatat si am inceput sa plang pur si simplu, ca CD-ul din CD-rom a fost spart, spulberat in bucatele, a fost spart, a explodat pur si simplu si de atunci nici CD-rom-ul nu mai functioneaza !
Era prea mult pentru mine, am inceput chiar sa plang !
Atunci cand computerul meu cel vechi si bun a fost virusat si s-a si defectat, aveam mare nevoie de el pentru masterul meu de stiinte penale unde lucram pe computer referatele - acestea erau forma de examinare a cunostintelor la sfarsitul fiecarui semestru la facultatea de Drept a universitatii noastre "Spiru Haret".
Mi-am amintit atunci de o colega de facultate care terminase in iulie 2008 facultatea si din toamna 2008 a continuat, inscriindu-se la un master de drept european al afacerilor care imi povestise ca isi pregatise referatele scriindu-le de mana, obisnuit, si pentru aceasta a primit nota mai mica, a fost depunctata, desi a explicat ca nu avea atunci la dispozitie computerul sau nu avea ea viteza, pe atunci, la taste.
Revenind la facebook, pe 10 iunie am constatat cu bucurie ca si alti prieteni au multe fotografii si albume ale lor, personale, postate pe FB, nu am avut timp, mi-am spus ca asta va veni, putin cate putin, sa privesc albumele unora dintre prietenii mei.
Astfel de exemplu am remarcat ca profesorul Florin Munteanu a participat in primavara anului 2012 la deschiderea cursului de Neurofiziologie organizat de facultatea de Medicina din Bucuresti, tinut de profesorul si doctorul Leon Zagrean, in fata unui amfiteatru plin de studenti, absolventi de toate varstele interesati de Neurofiziologie.
De altfel, pe 10 iunie 2013 a fost si ziua de nastere a profesorului Leon Zagrean, si pe el l-am regasit pe FB, prietenii i-au urat "la multi ani" si el ne-a raspuns tuturor ca ne multumeste.
Si pe fizicianul si doctorandul Arjen Dijksman l-am gasit pe FB si am admirat o fotografie in care el juca fotbal cu prietenii lui.
Ei bine de aici, cred ca putem trage o concluzie si anume ca pe FB se aflã multa lume bunã, profesori, oameni credinciosi, colegi de facultate - cei care nu s-au retras, asa cum si eu ma retrasesem in trecut -, colegi de liceu, si insist sa precizez acest lucru pentru ca am remarcat din partea unora multa retinere si rezerva cu privire la reteaua de socializare facebook, unde nu stiu ce anume exact isi pot imagina unii in mintea lor, dar iata, va spun ca este un loc, un spatiu virtual unde fiecare iti poate gasi, intalni, regasi prieteni buni, deci societatea sa cu care omul este obisnuit, in acelasi timp iti poti gasi prieteni noi.
Profesorul Florin Munteanu are peste o mie de fotografii postate, de la conferinte, seminarii, evenimente stiintifice, Academia Romana, inclusiv ziua memorabila de 20 iulie 2012 pe care o puteti gasi si pe blogul acesta al meu, pe cele doua pagini al caror titlu face referire la Parlamentul Romaniei, ziua aceea de vara in care am avut ocazia sa ii cunosc si pe Arjen Dijksman si pe Jean-Bernard Deloly si pe alti profesori romani, precum acad. Dorel Zugravescu, cercetator stiintific Nicoleta Cadichian, prof. Udriste de la Universitatea Politehnica din Bucuresti, intrucat ne-am reunit intr-un birou, cel al prof. Varujan Pambuccian pentru a discuta pe marginea experimentelor si a rezultatelor acestora infaptuite de profesorii Ieronim Mihaila, Nicolae Marcov, Varujan Pambuccian, cu pendulul Allais, si in continuarea cercetarilor intreprinse in anii '50 - '60 de profesorul francez Maurice Allais.
Ceea ce vreau sa spun este ca nu inteleg adversitatea chiar a unora care privesc cu suspiciune persoanele care "stau" pe FB, facebook iti da totusi posibilitatea sa intalnesti persoane care se afla nu de putine ori in puncte cardinale diferite, si sa pastrezi astfel contactul cu ele, sau sa iti faci prieteni noi.
Este neplacut cand pe FB se manifesta si oameni care nu inteleg sa socializeze si acestia pot face mult rau, sau destul rau, desigur sunt oameni din toate mediile sociale, vreau sa spun ca intr-adevar putem avea surprize neplacute.
La inceput, adica atunci cand prin anul 2010 sa fi fost, mi-am creat contul de FB, pagina mea a fost absolut deschisa, treptat insa am vazut ca se impune totusi sa o restrictionez, asa cum si altii procedau, adica este o pagina vizibila - partial - si care devine vizibila si accesibila atunci cand cineva adreseaza un "request" sau o cerere de prietenie, atunci cand ii dai acel "Ok" sau "accept".
Tot pe FB in trecut am primit prin cutia postala cu mesaje instant pe care nu o utilizez personal, pe ea sau prin ea mai degraba am fost contactata decat am contactat, aceea care se numeste "Chat" - am primit deci un virus, sub forma unui link si care automat, fara vreo contributie a mea de niciun fel, s-a propagat pe pagina sau poate pe "chat-ul" prietenilor din lista mea.
Unii dintre ei au inteles rapid ca este un virus, personal cand l-am primit nu l-am deschis, si un prieten, Ovidiu, de pe FB, m-a sfatuit sa nu ating acel link deloc, a spus ca e mai bine sa ma tin departe de astfel de link-uri - caci s-a dovedit a fi un virus ! - alti prieteni insa m-au abordat si m-au intrebat ce se intampla si ce primesc ei de la mine ?
Le-am explicat si apoi am anuntat pe pagina mea de FB ca nu trimit nimic prietenilor si ca este vorba de un virus pe care eu l-am primit nu stiu cum, asa incat toata lumea sa stie ca nu am nicio contributie si sa inteleaga situatia.
Lucrurile s-au linistit, totusi cineva dupa ce m-a intrebat despre ce e vorba, auzind explicatia mea - nu mai retin exact cine a fost persoana - mi-a spus ca "deci pot sa ii dau "abuse" sau "report" - si mi se pare ca eu am spus ca "da".
Oricum eu nu aveam nimic de-a face cu acea situatie si pe mine un virus ma incomoda.
Totusi, intr-o alta imprejurare, am comentat dedesubtul unei postari a unui prieten - desi in retea nu eram prieteni FB, persoana era o persoana cunoscuta, pot spune o persoana publica si care postase pe pagina mea la un moment dat, pe aceea de "Home", ceea ce m-a bucurat pentru ca scria ganduri sau urari frumoase - asa cum procedam pe facebook - si am scris atunci, in trecut, prin iarna 2012 ca citisem William Shakespeare.
IN fapt, eu am citit piese de Shakespeare sub forma prozei, a povestirilor inca de cand eram pot spune, un copil, a fost una din primele carti in limba romana citite de mine din biblioteca mamei mele, eram prin clasa a cincea cred la scoala generala nr. 169 din sectorul 6, din cartierul nostru Drumul Taberei.
Mi-a placut intotdeauna si foarte mult William Shakespeare, dar trebuie sa o spun nu am citit toata opera acestui scriitor englez, insa, iata ca prin anul 2011, 2012, fratele meu avea o carte cu piese de Shakespeare fie primita de el, fie adusa de el de la Biblioteca "Filocalia" a bisericii noastre "Nasterea Maicii Domnului", de pe strada Targu-Neamt, din sectorul 6, - parohia din care facem parte, si atunci vazand cartea acasa, cand fratele meu luase o pauza de lectura am inceput sa citesc o piesa de Shakespeare.
M-am amuzat pentru ca asa era, erau amuzante replicile.
Si iata ca pe facebook am scris un comentariu si am explicat ca citeam, citisem Shakespeare, ori, o persoana pe care nu o cunosc deloc, a inceput sa ma ironizeze si sa imi spuna ca nu ma crede ca pot citit Shakespeare, intrucat cine il mai citeste in ziua de azi, ea isi exprima clar suspiciunea si chiar ma ironiza cat putea.
A doua zi sau a treia zi dupa aceasta imprejurare, in timp ce incercam sa scriu un comentariu si sa il postez, dedesubtul unei postari a aceleiasi persoane publice, comentariul meu nu s-a afisat si in aceeasi clipa mi-a aparut cu semnul exclamarii si un semnal de "abuse" ori de "report".
Exact in aceeasi clipa, facebook mi-a trimis un mesaj si mi-a intrerupt pagina de FB, adica contul, si m-a atentionat ca nu trebuie sa trimit spam - eu nu trimit niciodata spam si nimanui si ma intreb daca nu a fost vorba de acel virus sub forma de link pe care eu insami il primisem prin cutia de "Chat" ! - si sa comentez numai pe paginile prietenilor mei din reteaua mea, din lista mea si nu pe a persoanelor cu care nu sunt prietena in reteaua FB, si sa comentez "responsabil" m-au restrictionat 3 zile, care ulterior au fost prelungite de FB, prin decizia exclusiva a FB-ului, la 7 zile, iar daca doream sa imi pot accesa si vedea propria pagina, propriul meu cont de FB, acela la care muncisem caci imi luase timp sa imi incarca fotografiile de familie si sa le asez in albume, sa imi fac prieteni, atunci trebuia sa dau click cu mouse-ul pe un buton pe care scria "I Agree", pus in dreptul textului cu mesajul FB-ului de restrictionare a mea, pe care tocmai l-am explicat si descris mai sus cat priveste continutul acestuia.
Ceea ce imi displace mie profund este rautatea, cu titlu general si nedreptatea.
Cu rautatea si nedreptatea nu sunt de acord si ma pot indigna cu privire la acestea.
Trebuie sa spun ca eu comentez responsabil, dar este probabil ca unora nu le place cand sau daca iau atitudine sau ma indignez pur si simplu cu privire la rautatea umana, la nedreptatea umana.
Am plans cand m-au restrictionat in acest chip pe facebook.
Mai ales ca este nepotrivit ca actiune ( virtuala ), din partea unor persoane, sa dea "abuse" ori "report" in dreptul unor comentarii pentru simplu motiv ca nu le plac lor.
De exemplu, persoana aceea pe care nu o cunosc, in iarna anului 2012 ma ironiza si nu ma credea ca pot citi in ziua de azi - argumentul persoanei era ca nimeni nu mai citeste Shakespeare, deci nici eu nu puteam citi - in ziua de azi ! - William Shakespeare si chiar imi scria cu repros si cu oarecare adversitate, desi nu cunosteam deloc persoana, dar deloc.
Trebuie sa precizez ca persoana care isi exprima suspiciunea cu privire la faptul ca pot sa citesc o piesa de Shakespeare nu era aceeasi cu persoana care postase un gand, o urare pe pagina mea de "home", pe FB, si dedesubtul / careia( al gandului, al urarii ) eu scrisesem un comentariu, este vorba de persoane diferite.
Faptul ca poti scrie si comenta ca nu iti place rautatea umana, intr-un comentariu pe facebook asta nu echivaleaza cu un abuz si nu semnifica un abuz.
Cat priveste virusii care ne pot fi transmisi prin computer, eu am un program antivirus care functioneaza, insa se pare ca virusii au trecut si de maniera generala pot trece uneori de acest antivirus pe care il am instalat.
Iar in privinta modului in care putem primi pe facebook un virus, nu stiu daca programul antivirus instalat pe computerul meu ma poate proteja in acest caz.
Dar stiu ca eram prin anul IV ( 2008-2009 ) de facultate cand am primit un virus pe vechiul meu computer - totusi atunci nu mi-a distrus niciun stick si nici computerul - prin programul de Messenger, pe Mess cum se spune, iar consecinta a fost ca am pierdut toate conversatiile purtate in trecut si arhivate de yahoo messenger, si nu numai, dar ulterior nu stiu cum sau de ce, insa nu am reusit sa reinstalez programul de yahoo messenger.
Fratele meu mi-a explicat ca sistemul de operare - mai vechi - instalat pe computerul meu actual nu este compatibil si nu suporta, nu accepta sa instalez orice program antivirus, cu alte cuvinte trebuie sa ma multumesc cu acela pe care il am deja instalat.
Pe vechiul meu computer, care a fost virusat apoi peste un an sau un an si ceva de la momentul la care am primit un virus prin messenger, aveam multa informatie personala, lucrari din anii de facultate, cursuri si note de cursuri luate de mine si scanate, sau scrise apoi pe computer, dupa ce notasem la curs de mana, se intampla ca vreun coleg sa ma roage sa ii dau notele de la vreun curs si i le expediam prin email, referate de la master pe care le-am lucrat eu insami, actele mele, de pilda carnetul de student scanat, etc.
In momentul in care am primit acel virus, tocmai pusesem punct la un referat pe o tema de Drept, la care scrisesem cateva zeci de pagini in mare viteza, imediat ce am pus punct, la propriu, terminasem ultima fraza de scris ( referatul l-am pregatit inainte, cu cateva zile inainte, si pe urma cand am terminat sa il pregatesc am inceput sa il scriu concret ) mi-a aparut un mesaj pe ecranul monitorului meu si am aflat ca am un virus, intr-o clipa stick-ul atasat la spatele unitatii centrale a fost virusat, am putut recupera cu ajutorul fratelui meu care a utilizat in acest scop un soft special, numai referatul pe care tocmai il terminasem de scris !
Dupa atata munca !
Iar apoi am aflat ca placa de baza a computerului s-ar fi stricat, a spus fratele meu cand a deschis computerul, unitatea, sa vada ce se intampla.
De atunci nu am mai putut folosi computerul meu vechi si nici nu mai am acces la informatia care eventual, poate, a ramas - spun poate, dar nu stiu precis - neatinsa, a scapat de sub efectul virusului si care se afla pe discul dur sau harddisk-ul computerului.
Si acuma as vrea sa incerc sa lamuresc un alt aspect, unul de ordin tehnic.
Voi incepe ca, atunci cand scriu pe blog un articol, o postare, un text, inainte de a posta, am optiunea - tehnic vorbind - oferita de blog, de a seta si preciza "locatia".
De exemplu, atunci cand am scris despre viata in instantele de judecata, despre anii in care am fost grefiera, sub titlul "Mihaela Lamaita Ciocea", uneori s-a intamplat - eram si curioasa sa vad cum functioneaza exact - sa precizez locatia, pe blogul meu, dedesubtul postarii in chestiune, si atunci, am ales ca locatie sediul actual al Curtii de Apel Bucuresti, am accesat optiunea "locatia" de pe blog din dreptul menu-ului "setari pentru postari" si pe harta am ales sediul Curtii de Apel, mai exact am tastat in campul respectiv adresa Curtii de Apel Bucuresti, in special pentru ca aceasta curte se afla in cladirea Palatului de Justitie, in care in anii 1993-1999 se afla si aflau si judecatoriile sectoarelor 1 si 2 din Bucuresti.
Apoi, dupa ce am setat deci acest parametru sa il numesc asa, optiune mai exact, am publicat postarea si sub ea, la sfarsitul ei a aparut mentiunea ca este localizata si trimite la sediul Curtii de Apel Bucuresti, - la Palatul de Justitie - insa in tot acest timp eu ma aflam acasa in cartierul Drumul Taberei din sectorul 6, Bucuresti si nu la curtea de apel.
In acelasi mod, in trecut, la un moment dat, facebook a dat utilizatorilor sai posibilitatea ca, atunci cand postezi ceva pe FB, sau un album cu fotografii personale, sa indici localizarea, adica de unde scrii sau unde te afli.
Desigur, in cazul in care aveai de gand si postai un album cu fotografii pe FB, puteai sa precizezi unde anume au fost facute fotografiile - de pilda, la Bucuresti, la facultatea de drept, in cazul albumelor mele din anii facultatii, este numai un exemplu acesta - dar puteai sa scrii cum am scris eu "Bucuresti" ca localizare in sensul ca eu ma aflu si locuiesc in Bucuresti si eu sunt aceea care postez fotografiile mele.
Cu alte cuvinte sunt cateva posibilitati, la alegere.
De exemplu poti posta un album cu fotografii pe care le-ai facut la Brasov, dar tu locuiesti in Bucuresti si la Brasov ai petrecut numai ocazional cateva zile, un timp.
Pentru a localiza cand postezi, un gand, o urare, pe FB ai aceasta optiune, dar fiind o optiune, ea nu se afiseaza cu de la sine putere, ci trebuie tu sa o setezi, sa o "pui in actiune".
Atunci, daca vei proceda in acest chip, cand vei posta pe FB va aparea in dreptul postarii tale mentiunea ca postezi, asa se exprima FB -ul : "de undeva de langa Bucuresti", sau alt oras, dupa caz.
Odata, un utilizator de pe FB s-a suparat si s-a iritat si a scris pe FB ca de ce procedeaza astfel FB-ul, pentru ca el, utilizatorul nu se afla "langa" un oras anumit, ci se afla chiar in acel oras, deci de retinut ca nu se afla langa orasul in chestiune, dar in orasul in chestiune.
Insa, facebook asa functiona, in acest mod si mentiona ca utilizatorul, oricare utilizator cand precizeaza locatia, se afla "langa orasul X sau Y", si nu in orasul X sau Y.
Cu toate acestea, odata ce tu in calitate de utilizator al FB, accesezi si precizezi o locatie anumita din care postezi, din punct de vedere tehnic, respectiva locatie apare si ramane inregistrata si se afiseaza ori de cate ori comunici, postezi un gand, un citat dintr-o carte frumoasa, o poezie, sau orice altceva.
Atunci cand nu vrei sau nu mai vrei sa precizezi locatia din care postezi, tu poti inlatura optiunea aceasta, adica poti inceta sa mai specifici vreo locatie, astfel nu mai precizezi nicio locatie, nimic.
Din punct de vedere tehnic ai posibilitatea sa alegi tu o locatie anumita.
Acum vreau sa ii multumesc Iuliei-Antoanela Motoc pentru ca mi-a trimis pe pagina mea o secventa video inregistrata cu ea de la Sorbona ( Partea a doua ) ieri, iar astazi am gasit o alta secventa trimisa in care este vorba de un interviu cu privire la ONG-uri si drepturile omului.
Trebuie sa spun ca pe 10 iunie 2013 cand am revenit pe FB, pe pagina mea de "home" am gasit printre alte postari, o postare din partea Iuliei-Antoanela Motoc in care era vorba despre un fragment sensibil si incantator dintr-o opera literara, atat de mult mi-a placut incat mi-au dat lacrimile : "Cum adica iti place de mine, dar nu tii cont de povestile mele ? [... ] Am amutit [ ... ] ", cam asa era fragmentul acela minunat.
Ma indigneaza cei care reproseaza cuiva, sau Iuliei sau si Iuliei ca se poate afla pe facebook, asa cum am spus multa lume buna chiar se afla pe facebook si multi profesori si cercetatori stiintifici sau doctori, atunci Iulia de ce nu s-ar afla si ea ?
In schimb, as vrea sa va spun sau sa va dau o veste buna, si anume am sa va explic, sa nu se supere nimeni, insist si spun ca am cele mai bune intentii si vreau sa clarific ceva, o imprejurare cu privire la problema identitatilor.
Aflati ca desigur Olivia este Olivia ( Marcov ) - adica eu insami care va scriu acum pe blogul meu - iar Iulia este Iulia ( Motoc ), tot asa dupa cum Silvia este Silvia, o persoana care utilizeaza ca si noi facebook si are identitatea ei si viata ei.
Adica o persoana distincta.
Scriu acestea cu speranta ca in ziarul Lumea Justitiei sau pe pagina luju.ro nu va mai aparea in viitor vreun articol, in care, sau din care sa aflam ca Iulia Motoc s-ar identifica cu Olivia Marcov si cu Silvia.
Se impune poate sa spun de asemenea ca nu m-ar deranja ca Iulia sa se identifice cu mine, pentru ca este o persoana atat de inteligenta si sensibila si frumoasa - asta o spun eu, iata eu apreciez ca e o fata frumoasa si o plac foarte mult, iar eu sunt Olivia si gasesc ca e normal sa apreciem sau sa remarcam calitatile oamenilor - dar, din punct de vedere juridic nu suntem una si aceeasi persoana.
Cu alte cuvinte, comentatorului de pe pagina Luju.ro care s-a luat de mine cand am comentat sub un articol al Lumii Justitiei despre Iulia Motoc, din trecut, si care ulterior a spus ca Iulia e Olivia si e Silvia, iar eu i-am raspuns ca eu scriu si ma identific cu numele meu si cu prenumele meu intreg, ca dovada ca a inteles, comentatorul acela sau un altul au postat dupa aceea un comentariu in care si-au atribuit la propriu identitatea mea ( nume si prenume si initiala tatalui meu ), ceea ce pe drept cuvant m-a umplut de indignare si m-a si speriat - as vrea sa ii pot spune ca este agresiv modul in care a inteles sa imi scrie pe site-ul luju.ro in trecut.
De asemenea, nu stiu cum au ajuns jurnalistii la concluzia ca Iulia Motoc s-ar identifica cu o alta persoana fizica, dar m-a surprins totusi siguranta cu care ei au scris acest lucru si faptul ca au facut trimitere la un alt articol publicat in aceeasi zi cu cel de pe Luju.ro, de publicatia Ghimpele.ro, in care articol - in cel din urma - scria cu multa siguranta autorul ca Iulia Motoc ar scrie comentarii sub pseudonimul "Silvia" si ca vezi bine au recurs ei, jurnalistii - nu stiu ce le-a venit sa procedeze in acest chip, dar au procedat gresit ! - la investigatii si au descoperit ei ca acea persoana "Silvia" - cu privire la care ei erau siguri ca in fapt ar fi Iulia Motoc ! - ar scrie comentarii pe paginile unor publicatii, si vezi bine au aflat ei ca ar fi trimise comentariile de la resedinta Iuliei Motoc de la Bruxelles.
Sau poate, as spune eu prin prisma celor scrise de mine mai sus, or fi fost de langa Bruxelles sau de langa un alt oras.
Tot acel articol scria si ca Iulia Motoc se lauda pe sine si afirma ca ea e frumoasa.
Aflati ca eu afirm ca ea este o fata frumoasa si este si inteligenta si sensibila si atenta, iar eu ma numesc Olivia.
In alta ordine de idei, credeti ca nu o doare ?
Pe mine ma doare sa ma vorbasca cineva de rau sau cu rautate.
Sa stiti ca mi-a fost dor de postarile Iuliei Motoc, cu ea in trecut pe FB, citeam poezii, fragmente din romane sau alte opere literare, ascultam muzica clasica, si in alta ordine de idei si mi-a venit sa plang, ea nu prea are fotografii cu ea insasi, ci cu evenimente, lansari de carte in care din nefericire ea nici nu este prea mult fotografiata.
Insist sa explic ca m-a durut rautatea orientata asupra Iuliei Motoc din ziarul Lumea Justitiei si ulterior articolul din publicatia Ghimpele.ro care scriau cu atata siguranta, chiar m-a uimit, m-a surprins, lucruri asupra carora ziaristii in chestiune nu au dreptate.
Articolul din Lumea Justitiei sau Ghimpele facea referire si la, culmea, terapeuti !
Trebuie sa revedeti sau recititi aceste articole ca sa intelegeti ce vreau sa explic si anume ca acei jurnalisti nu au avut si nu au dreptate in cele scrise de ei in acea ocazie.
Le putem explica acelor terapeuti prin urmare, cum am incercat eu mai sus, cum functioneaza facebook-ul, cum putem mentiona, optional, o locatie, si faptul ca fiecare avem viata noastra si identitatea noastra si se intampla ca avem si prieteni sau prietene.
Recapituland putin, ziaristii aceia scriau ca ei au recurs la investigatii si la terapeuti si o analizau pe Iulia Motoc cu multa siguranta, si spuneau lucruri cu totul neadevarate despre Iulia Motoc.
Eu nu inteleg ce fel de investigatii pot fi acestea, pentru ca orice persoana care are un cont de facebook stie cum functioneaza din punct de vedere tehnic aceasta retea de socializare ?!
In concluzie, Iulia Motoc putea sa actioneze in instanta in asemenea imprejurari si sa dovedeasca foarte usor ca ea este Iulia Motoc si ca Silvia este o persoana fizica cu viata ei si identitatea ei, si ca Olivia Marcov sunt eu insami, asta o spun eu si eu exist.
Jurnalistii Lumii Justitiei ar trebui sa dea dovada de prudenta cand scriu si sa inceteze sa mai manifeste adversitate fata de Iulia Motoc.
Pe de alta parte, ma intreb cine este acel comentator care apare imediat, dar imediat, ori de cate ori eu postez un comentariu in spatiul dedicat comentariile de pe pagina ziarului Lumea Justitiei sau luju.ro ?
Am remarcat si m-am bucurat, colega mea de an de facultate de la Drept, Luminita Raileanu a devenit si ea prietena cu Iulia Motoc, iar despre Luminita Raileanu am aflat de pe Linkedin.com ca a absolvit recent facultatea de Psihologie a universitatii noastre "Spiru Haret" din Bucuresti, iar pe FB, Luminita mi-a postat un anunt si anume ca a obtinut nota zece la "lucrarea de licenta" la facultatea de psihologie, aceasta s-a intamplat ieri cred.
Am remarcat si ca Luminita o place pe Iulia Motoc si ii da "like-uri".
Iar pe pagina Linkedin.com a Luminitei Marina Raileanu, o buna colega de facultate am citit ca Luminita a facut practica in vreo 3 institutii medicale in anii ei de facultate de Psihologie.
Pe colega mea Luminita Raileanu am cunoscut-o mai indeaproape, desi ea era prezenta, abia in anul IV si ultimul de facultate, la Drept in 2008-2009 an universitar, precum si pe colega ei de serviciu Elena Badea, cea care mi-a prescris dupa un curs de Criminologie, cimbrisor, ceai din plante ( notasem pe Notele mele de curs ) - din alte plante - indometacin ( am folosit si Indometacin ) si alte leacuri pe care le-am uitat in clipa aceasta, atunci cand a auzit de la mine ca sufar de o cistita si E.coli.
Am urmat sfaturile Elenei si am apreciat foarte mult, dar foarte mult ca mi le-a dat.
Luminita si Elena veneau la cursul profesorului Mocuta ( Gheorghe ? ) de criminologie, cu Luminita am fost la biblioteca facultatii noastre de Drept sa luam 2 carti indicate anume de profesorul Mocuta, pe care le-am xeroxat intrucat ne erau necesare pentru examenul din sesiune si la biblioteca nu se gaseau, au fost aduse vreo 2, maxim 3 exemplare chiar de profesorul nostru pentru noi, studentii sai.
Intrucat Luminita e o persoana tonica si mai ales infipta bine, am obtinut de la bibliotecara noastra imediat un exemplar din cartea pe care ne-o recomanda prof. Mocuta si ulterior l-am fotocopiat.
Luminita, Elena si cu mine suntem de varste apropiate.
Atunci cand le-am cunoscut, mi-o amintesc pe Luminita in ziua aceea de curs la sala 500, etajul 5, in str. ion ghica 13, sector 3, unde se tinea cursul de criminologie, a intrat si era cu Elena Badea, in minutele urmatoare, dupa curs mai exact, aveam sa fac cunostinta cu Elena, ele doua erau - cred - asistente medicale, la un spital.
Oricum lucrau la un spital, atat aflasem atunci imediat, prima informatie adica cu privire la locul de munca.
Cu privire la acel spital as vrea sa explic ceva.
Atunci cand eram grefiera de sedinta, la un moment dat, candva intre anii 1995-1998 cand ma aflam la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, am primit toate grefierele si toti angajatii instantei o legitimatie de culoare roz, un roz asa frumos, si ni s-a spus ca de acum apartinem si avem intrare la Policlinica "Alexandru Sahia", cu sediul pe Dorobanti, exact peste drum de cladirea noua a A.S.E.-ului.
Odata am fost si eu acolo, cand am intampinat niste probleme la stomac, la doamna doctor Cioiu, dar nu a fost nimic prea grav, decat o gastrita, era multa lume care astepta la usa doamnei doctor.
Peste mai multi ani de zile cand am ajuns in anul IV la facultatea de Drept, in 2008-2009, profesorul Mocuta la curs ne-a spus ca acum Ministerul Justitiei are un spital al sau de care apartin angajatii, personalul Justitiei ; profesorul Mocuta in trecut a fost secretar de Stat in ministerul Justitiei si inca, inainte de a detine functia aceasta, procuror.
Apoi, cand am cunoscut-o pe Luminita am aflat ca spitalul unde ea lucreaza se numeste Spitalul clinic prof. dr. Constantin Angelescu, iar pe internet, cu referire la acest spital am gasit mentiunea "fost interdepartamental Alexandru Sahia - sub jurisdictia Ministerului Justitiei.
Luminita si astazi lucreaza la acel spital, asa scrie pe Linkedin.com si in facultatea de Psihologie pe care a inceput-o dupa ce a absolvit cu mine, cu noi, Dreptul la universitatea "Spiru Haret" - cam prin 2010 - a avut perioada de practica de specialitate, Luminita a mentionat vreo trei institutii medicale, printre care si un Centru al Memoriei in dreptul caruia scrie si "Obregia", in care si-a desfasurat practica.
Iar dupa cum am scris mai sus, ieri pe FB, Luminita mi-a anuntat si faptul ca a obtinut nota 10 la lucrarea ei de licenta.
Noua ne place de Iulia Motoc si tin sa o spun inca o data, iar cei care doresc sa vada o secventa cu Iulia Motoc la Sorbona, pot cauta pe site-ul - si vor gasi cu siguranta, eu am incercat ieri si am gasit - popscreen.com, in campul de cautare puteti tasta exact asa : Iulia Motoc Sorbonne Part 2, si dupa aceea, pe pagina care se deschide, derulati pagina pana veti gasi acea secventa video cu ea.
In ce o priveste pe Luminita mi-o amintesc cum intr-o zi de curs, la Criminologie in anul IV, si a fost ziua in care profesorul Mocuta, intrucat se apropia sfarsitul semestrului a venit si a scos din servieta lui doua carti si ni le-a recomandat, ne-a spus ca ne vor fi utile pentru a invata pentru examenul din sesiune si ca a adus la Biblioteca facultatii ( atunci aflata la subsolul cladirii ) vreo 2, 3 exemplare si le putem cauta la biblioteca dupa curs - atunci, in ziua aceea imediat ce s-a sfarsit cursul, Luminita care ca si mine se asezase prin primele banci, dar pe alt rand, a inaintat spre catedra si l-a rugat pe profesor sa ii dea una din carti sa si-o fotocopieze.
Dar profesorul s-a scuzat si a spus : " Nu doamna. Acestea sunt cartile mele, din biblioteca mea personala, dar le puteti gasi la biblioteca unde am adus vreo doua exemplare inainte de curs ".
Imediat dupa aceea, Luminita si mine am plecat val-vartej de la etajul 5, am coborat la subsol si am gasit-o pe bibliotecara noastra cea inalta, destul de ascetica ca infatisare si roscata - cred, sunt aproape sigura ca avea un ten natural de roscata, deoarece avea parca si niste pistrui, mai ales avea insa o piele alba, alba ( spun cred, pentru ca ea isi vopsea parul roscat, rosu, fiind mai in varsta, insa vreau sa explic ca parea o roscata naturala de felul ei ) si a intrebat-o de cartile de criminologie, una era scrisa de Rodica Stanescu si o alta de Costica Paun, am lasat insa temporar desi eu nu doream, cartea mea de identitate intrucat Luminita a spus ca ea conduce masina si nu isi poate lasa cartea de identitate deloc, ulterior mi-am recuperat cartea de identitate, si asa am obtinut cursurile recomandate de prof. Mocuta, insa Luminita est o persoana mai infipta si de aceea m-am bucurat in acea imprejurare ca sunt cu ea si ca bibliotecara ne pune la dispozitie cartile.
Era o zi de iarna si Luminita avea un palton, un cojoc mitos si pufos si calduros, nu chiar cojoc un palton, o haina groasa ca un cojoc, sau o fi fost chiar un cojoc.
Dupa ce am fotocopiat la un centru xerox cursurile, le-am adus inapoi si le-am restituit bibliotecarei facultatii noastre de drept.
Si acuma, persoanelor credincioase care iubesc rugaciunea si cred in puterea ei, le pot spune ca am regasit o prietena pe FB care m-a intampinat frumos, mi-a oferit - virtual - un buchet mare de trandafiri albi si puri, pe 10 iunie 2013, iar a doua zi la micul dejun un buchet virtual de trandafiri roz, roz, intr-o ceasca de cafea tot de culoare roz, si mi-a spus ca i-am lipsit mult si ca spera ca de data aceasta voi ramane pe facebook.
De cand eu nu mai intrasem pe FB, am remarcat ca prietena mea credincioasa Valerica si-a creat o pagina de FB pe care a reunit vreo 12 250 si cu mine 12 251 de "Like-uri", o pagina despre credinta, iata deci ca exista multe persoane credincioase.
Pagina ei se numeste "Cred in Dumnezeu, Tatal Atotputernic, creatorul Cerului si al Pamantului", si mai mult ea si-a facut si un blog plin de rugaciuni pe care il puteti citi la adresa sa : www.valerica-isusestemilostiv.blogspot.com.
Pe facebook sunt multe pagini despre credinta, ale bisericilor din toata lumea sau ale persoanelor credincioase, in italiana, franceza, spaniola, engleza si pagini cu lecturi ale bibliei.
Chiar si Parintele Laurentiu care are acel minunat blog www.paxlaur.com pe care eu il citesc in fiecare zi, are acum o pagina pe FB, de fapt, in trecut prin Valerica am aflat eu despre blogul paxlaur.com al Pr. Laurentiu.
Acum insa s-au facut orele 15h20 la Bucuresti, in sectorul 6 chiar in drumul taberei si ma voi opri cu scrisul aici.
Daca voi mai scrie despre sau pe tema facebook-ului o voi face intr-o alta postare, viitoare.
Va trebui sa iau masa de pranz, caci inca nu am mancat, in schimb mi-am baut ceaiul din plante, dupa ceasca de cafea de dimineata si ceaiul din plante iti da si pofta de mancare sporita.
Fotografiile imortalizeaza clipe din viata si apoi usor, usor contureaza trecutul persoanei si viata sa, si cu totii avem un trecut si o viata in spatele nostru.
Desigur ca si eu, in facultate, am avut aparatul meu de fotografiat insa asa cum am spus, o parte din fotografii erau facute de colegii mei, in diverse zile, ocazii si nu le am eu insami in aparatul meu, asa ca, odata ce computerul in care le aveam a fost distrus, le-am pierdut si imi pare rau dupa ele.
Pe 10 iunie 2013 am revenit pe FB, daca doresc sa imi transfer propriile fotografii de pe FB, in computerul meu actual, aceasta inseamna o munca considerabila pentru ca am multe fotografii pe FB, foarte multe, dar nu sunt singura persoana in aceasta situatie si cred ca unii ma intrec in numarul fotografiilor postate de ei.
Cand am revenit pe FB pe 10 iunie 2013, am constatat ca ultimele mele postari acolo dateaza din luna ianuarie 2012.
La revenirea mea pe FB am gasit mai multe cereri de prietenie din trecut, adunate si care asteptau cuminti, dar si vreo 45 de mesaje in cutia postala numita "inbox" de pe facebook.
O parte din cererile de prietenie erau din partea unor prieteni de data oarecum recenta, precum Arjen Dijksman, prof. Florin Munteanu, altii erau vechi prieteni din lista mea care doreau din nou ok-ul, dar, o parte din prietenii mei de pe FB s-au retras in tot acest rastimp.
Ceilalti care au ramas, dintre acestia, au continuat sa posteze pe pagina mea de "Home" si astfel am fost intr-un fel o prezenta si nu o absenta, desi in mod concret mult timp, asa cum am scris chiar am lipsit cu desavarsire de pe FB, ramanand numai pagina mea, contul meu personal acolo.
Munca pe care am inceput-o, aceea de a-mi transfera fotografiile personale de pe pagina mea de FB, inapoi in computerul meu ( actual ) este o munca de durata, mai ales ca nu am timp continuu sa stau pe FB, imi va lua un timp, un interval de timp.
"Ghinioanele" legate de virusarea computerului meu personal au urmat si dupa ce am schimbat computerul, cu acesta actual pe care il am, in sensul ca, intr-o buna zi, am privit fotografiile de pe un CD al meu, din anii de facultate, erau fotografiile facute de mine, un film depus pe CD, insa, stupoare, dintr-o data am auzit o pocnitura foarte puternica, de natura pe buna dreptate sa ma sperie, mai ales ca era langa mine unitatea centrala a computerului, si pocnetul acela puternic, sec a explodat brusc, la cativa centimetri de mine.
Cand totul s-a linistit am constatat si am inceput sa plang pur si simplu, ca CD-ul din CD-rom a fost spart, spulberat in bucatele, a fost spart, a explodat pur si simplu si de atunci nici CD-rom-ul nu mai functioneaza !
Era prea mult pentru mine, am inceput chiar sa plang !
Atunci cand computerul meu cel vechi si bun a fost virusat si s-a si defectat, aveam mare nevoie de el pentru masterul meu de stiinte penale unde lucram pe computer referatele - acestea erau forma de examinare a cunostintelor la sfarsitul fiecarui semestru la facultatea de Drept a universitatii noastre "Spiru Haret".
Mi-am amintit atunci de o colega de facultate care terminase in iulie 2008 facultatea si din toamna 2008 a continuat, inscriindu-se la un master de drept european al afacerilor care imi povestise ca isi pregatise referatele scriindu-le de mana, obisnuit, si pentru aceasta a primit nota mai mica, a fost depunctata, desi a explicat ca nu avea atunci la dispozitie computerul sau nu avea ea viteza, pe atunci, la taste.
Revenind la facebook, pe 10 iunie am constatat cu bucurie ca si alti prieteni au multe fotografii si albume ale lor, personale, postate pe FB, nu am avut timp, mi-am spus ca asta va veni, putin cate putin, sa privesc albumele unora dintre prietenii mei.
Astfel de exemplu am remarcat ca profesorul Florin Munteanu a participat in primavara anului 2012 la deschiderea cursului de Neurofiziologie organizat de facultatea de Medicina din Bucuresti, tinut de profesorul si doctorul Leon Zagrean, in fata unui amfiteatru plin de studenti, absolventi de toate varstele interesati de Neurofiziologie.
De altfel, pe 10 iunie 2013 a fost si ziua de nastere a profesorului Leon Zagrean, si pe el l-am regasit pe FB, prietenii i-au urat "la multi ani" si el ne-a raspuns tuturor ca ne multumeste.
Si pe fizicianul si doctorandul Arjen Dijksman l-am gasit pe FB si am admirat o fotografie in care el juca fotbal cu prietenii lui.
Ei bine de aici, cred ca putem trage o concluzie si anume ca pe FB se aflã multa lume bunã, profesori, oameni credinciosi, colegi de facultate - cei care nu s-au retras, asa cum si eu ma retrasesem in trecut -, colegi de liceu, si insist sa precizez acest lucru pentru ca am remarcat din partea unora multa retinere si rezerva cu privire la reteaua de socializare facebook, unde nu stiu ce anume exact isi pot imagina unii in mintea lor, dar iata, va spun ca este un loc, un spatiu virtual unde fiecare iti poate gasi, intalni, regasi prieteni buni, deci societatea sa cu care omul este obisnuit, in acelasi timp iti poti gasi prieteni noi.
Profesorul Florin Munteanu are peste o mie de fotografii postate, de la conferinte, seminarii, evenimente stiintifice, Academia Romana, inclusiv ziua memorabila de 20 iulie 2012 pe care o puteti gasi si pe blogul acesta al meu, pe cele doua pagini al caror titlu face referire la Parlamentul Romaniei, ziua aceea de vara in care am avut ocazia sa ii cunosc si pe Arjen Dijksman si pe Jean-Bernard Deloly si pe alti profesori romani, precum acad. Dorel Zugravescu, cercetator stiintific Nicoleta Cadichian, prof. Udriste de la Universitatea Politehnica din Bucuresti, intrucat ne-am reunit intr-un birou, cel al prof. Varujan Pambuccian pentru a discuta pe marginea experimentelor si a rezultatelor acestora infaptuite de profesorii Ieronim Mihaila, Nicolae Marcov, Varujan Pambuccian, cu pendulul Allais, si in continuarea cercetarilor intreprinse in anii '50 - '60 de profesorul francez Maurice Allais.
Ceea ce vreau sa spun este ca nu inteleg adversitatea chiar a unora care privesc cu suspiciune persoanele care "stau" pe FB, facebook iti da totusi posibilitatea sa intalnesti persoane care se afla nu de putine ori in puncte cardinale diferite, si sa pastrezi astfel contactul cu ele, sau sa iti faci prieteni noi.
Este neplacut cand pe FB se manifesta si oameni care nu inteleg sa socializeze si acestia pot face mult rau, sau destul rau, desigur sunt oameni din toate mediile sociale, vreau sa spun ca intr-adevar putem avea surprize neplacute.
La inceput, adica atunci cand prin anul 2010 sa fi fost, mi-am creat contul de FB, pagina mea a fost absolut deschisa, treptat insa am vazut ca se impune totusi sa o restrictionez, asa cum si altii procedau, adica este o pagina vizibila - partial - si care devine vizibila si accesibila atunci cand cineva adreseaza un "request" sau o cerere de prietenie, atunci cand ii dai acel "Ok" sau "accept".
Tot pe FB in trecut am primit prin cutia postala cu mesaje instant pe care nu o utilizez personal, pe ea sau prin ea mai degraba am fost contactata decat am contactat, aceea care se numeste "Chat" - am primit deci un virus, sub forma unui link si care automat, fara vreo contributie a mea de niciun fel, s-a propagat pe pagina sau poate pe "chat-ul" prietenilor din lista mea.
Unii dintre ei au inteles rapid ca este un virus, personal cand l-am primit nu l-am deschis, si un prieten, Ovidiu, de pe FB, m-a sfatuit sa nu ating acel link deloc, a spus ca e mai bine sa ma tin departe de astfel de link-uri - caci s-a dovedit a fi un virus ! - alti prieteni insa m-au abordat si m-au intrebat ce se intampla si ce primesc ei de la mine ?
Le-am explicat si apoi am anuntat pe pagina mea de FB ca nu trimit nimic prietenilor si ca este vorba de un virus pe care eu l-am primit nu stiu cum, asa incat toata lumea sa stie ca nu am nicio contributie si sa inteleaga situatia.
Lucrurile s-au linistit, totusi cineva dupa ce m-a intrebat despre ce e vorba, auzind explicatia mea - nu mai retin exact cine a fost persoana - mi-a spus ca "deci pot sa ii dau "abuse" sau "report" - si mi se pare ca eu am spus ca "da".
Oricum eu nu aveam nimic de-a face cu acea situatie si pe mine un virus ma incomoda.
Totusi, intr-o alta imprejurare, am comentat dedesubtul unei postari a unui prieten - desi in retea nu eram prieteni FB, persoana era o persoana cunoscuta, pot spune o persoana publica si care postase pe pagina mea la un moment dat, pe aceea de "Home", ceea ce m-a bucurat pentru ca scria ganduri sau urari frumoase - asa cum procedam pe facebook - si am scris atunci, in trecut, prin iarna 2012 ca citisem William Shakespeare.
IN fapt, eu am citit piese de Shakespeare sub forma prozei, a povestirilor inca de cand eram pot spune, un copil, a fost una din primele carti in limba romana citite de mine din biblioteca mamei mele, eram prin clasa a cincea cred la scoala generala nr. 169 din sectorul 6, din cartierul nostru Drumul Taberei.
Mi-a placut intotdeauna si foarte mult William Shakespeare, dar trebuie sa o spun nu am citit toata opera acestui scriitor englez, insa, iata ca prin anul 2011, 2012, fratele meu avea o carte cu piese de Shakespeare fie primita de el, fie adusa de el de la Biblioteca "Filocalia" a bisericii noastre "Nasterea Maicii Domnului", de pe strada Targu-Neamt, din sectorul 6, - parohia din care facem parte, si atunci vazand cartea acasa, cand fratele meu luase o pauza de lectura am inceput sa citesc o piesa de Shakespeare.
M-am amuzat pentru ca asa era, erau amuzante replicile.
Si iata ca pe facebook am scris un comentariu si am explicat ca citeam, citisem Shakespeare, ori, o persoana pe care nu o cunosc deloc, a inceput sa ma ironizeze si sa imi spuna ca nu ma crede ca pot citit Shakespeare, intrucat cine il mai citeste in ziua de azi, ea isi exprima clar suspiciunea si chiar ma ironiza cat putea.
A doua zi sau a treia zi dupa aceasta imprejurare, in timp ce incercam sa scriu un comentariu si sa il postez, dedesubtul unei postari a aceleiasi persoane publice, comentariul meu nu s-a afisat si in aceeasi clipa mi-a aparut cu semnul exclamarii si un semnal de "abuse" ori de "report".
Exact in aceeasi clipa, facebook mi-a trimis un mesaj si mi-a intrerupt pagina de FB, adica contul, si m-a atentionat ca nu trebuie sa trimit spam - eu nu trimit niciodata spam si nimanui si ma intreb daca nu a fost vorba de acel virus sub forma de link pe care eu insami il primisem prin cutia de "Chat" ! - si sa comentez numai pe paginile prietenilor mei din reteaua mea, din lista mea si nu pe a persoanelor cu care nu sunt prietena in reteaua FB, si sa comentez "responsabil" m-au restrictionat 3 zile, care ulterior au fost prelungite de FB, prin decizia exclusiva a FB-ului, la 7 zile, iar daca doream sa imi pot accesa si vedea propria pagina, propriul meu cont de FB, acela la care muncisem caci imi luase timp sa imi incarca fotografiile de familie si sa le asez in albume, sa imi fac prieteni, atunci trebuia sa dau click cu mouse-ul pe un buton pe care scria "I Agree", pus in dreptul textului cu mesajul FB-ului de restrictionare a mea, pe care tocmai l-am explicat si descris mai sus cat priveste continutul acestuia.
Ceea ce imi displace mie profund este rautatea, cu titlu general si nedreptatea.
Cu rautatea si nedreptatea nu sunt de acord si ma pot indigna cu privire la acestea.
Trebuie sa spun ca eu comentez responsabil, dar este probabil ca unora nu le place cand sau daca iau atitudine sau ma indignez pur si simplu cu privire la rautatea umana, la nedreptatea umana.
Am plans cand m-au restrictionat in acest chip pe facebook.
Mai ales ca este nepotrivit ca actiune ( virtuala ), din partea unor persoane, sa dea "abuse" ori "report" in dreptul unor comentarii pentru simplu motiv ca nu le plac lor.
De exemplu, persoana aceea pe care nu o cunosc, in iarna anului 2012 ma ironiza si nu ma credea ca pot citi in ziua de azi - argumentul persoanei era ca nimeni nu mai citeste Shakespeare, deci nici eu nu puteam citi - in ziua de azi ! - William Shakespeare si chiar imi scria cu repros si cu oarecare adversitate, desi nu cunosteam deloc persoana, dar deloc.
Trebuie sa precizez ca persoana care isi exprima suspiciunea cu privire la faptul ca pot sa citesc o piesa de Shakespeare nu era aceeasi cu persoana care postase un gand, o urare pe pagina mea de "home", pe FB, si dedesubtul / careia( al gandului, al urarii ) eu scrisesem un comentariu, este vorba de persoane diferite.
Faptul ca poti scrie si comenta ca nu iti place rautatea umana, intr-un comentariu pe facebook asta nu echivaleaza cu un abuz si nu semnifica un abuz.
Cat priveste virusii care ne pot fi transmisi prin computer, eu am un program antivirus care functioneaza, insa se pare ca virusii au trecut si de maniera generala pot trece uneori de acest antivirus pe care il am instalat.
Iar in privinta modului in care putem primi pe facebook un virus, nu stiu daca programul antivirus instalat pe computerul meu ma poate proteja in acest caz.
Dar stiu ca eram prin anul IV ( 2008-2009 ) de facultate cand am primit un virus pe vechiul meu computer - totusi atunci nu mi-a distrus niciun stick si nici computerul - prin programul de Messenger, pe Mess cum se spune, iar consecinta a fost ca am pierdut toate conversatiile purtate in trecut si arhivate de yahoo messenger, si nu numai, dar ulterior nu stiu cum sau de ce, insa nu am reusit sa reinstalez programul de yahoo messenger.
Fratele meu mi-a explicat ca sistemul de operare - mai vechi - instalat pe computerul meu actual nu este compatibil si nu suporta, nu accepta sa instalez orice program antivirus, cu alte cuvinte trebuie sa ma multumesc cu acela pe care il am deja instalat.
Pe vechiul meu computer, care a fost virusat apoi peste un an sau un an si ceva de la momentul la care am primit un virus prin messenger, aveam multa informatie personala, lucrari din anii de facultate, cursuri si note de cursuri luate de mine si scanate, sau scrise apoi pe computer, dupa ce notasem la curs de mana, se intampla ca vreun coleg sa ma roage sa ii dau notele de la vreun curs si i le expediam prin email, referate de la master pe care le-am lucrat eu insami, actele mele, de pilda carnetul de student scanat, etc.
In momentul in care am primit acel virus, tocmai pusesem punct la un referat pe o tema de Drept, la care scrisesem cateva zeci de pagini in mare viteza, imediat ce am pus punct, la propriu, terminasem ultima fraza de scris ( referatul l-am pregatit inainte, cu cateva zile inainte, si pe urma cand am terminat sa il pregatesc am inceput sa il scriu concret ) mi-a aparut un mesaj pe ecranul monitorului meu si am aflat ca am un virus, intr-o clipa stick-ul atasat la spatele unitatii centrale a fost virusat, am putut recupera cu ajutorul fratelui meu care a utilizat in acest scop un soft special, numai referatul pe care tocmai il terminasem de scris !
Dupa atata munca !
Iar apoi am aflat ca placa de baza a computerului s-ar fi stricat, a spus fratele meu cand a deschis computerul, unitatea, sa vada ce se intampla.
De atunci nu am mai putut folosi computerul meu vechi si nici nu mai am acces la informatia care eventual, poate, a ramas - spun poate, dar nu stiu precis - neatinsa, a scapat de sub efectul virusului si care se afla pe discul dur sau harddisk-ul computerului.
Si acuma as vrea sa incerc sa lamuresc un alt aspect, unul de ordin tehnic.
Voi incepe ca, atunci cand scriu pe blog un articol, o postare, un text, inainte de a posta, am optiunea - tehnic vorbind - oferita de blog, de a seta si preciza "locatia".
De exemplu, atunci cand am scris despre viata in instantele de judecata, despre anii in care am fost grefiera, sub titlul "Mihaela Lamaita Ciocea", uneori s-a intamplat - eram si curioasa sa vad cum functioneaza exact - sa precizez locatia, pe blogul meu, dedesubtul postarii in chestiune, si atunci, am ales ca locatie sediul actual al Curtii de Apel Bucuresti, am accesat optiunea "locatia" de pe blog din dreptul menu-ului "setari pentru postari" si pe harta am ales sediul Curtii de Apel, mai exact am tastat in campul respectiv adresa Curtii de Apel Bucuresti, in special pentru ca aceasta curte se afla in cladirea Palatului de Justitie, in care in anii 1993-1999 se afla si aflau si judecatoriile sectoarelor 1 si 2 din Bucuresti.
Apoi, dupa ce am setat deci acest parametru sa il numesc asa, optiune mai exact, am publicat postarea si sub ea, la sfarsitul ei a aparut mentiunea ca este localizata si trimite la sediul Curtii de Apel Bucuresti, - la Palatul de Justitie - insa in tot acest timp eu ma aflam acasa in cartierul Drumul Taberei din sectorul 6, Bucuresti si nu la curtea de apel.
In acelasi mod, in trecut, la un moment dat, facebook a dat utilizatorilor sai posibilitatea ca, atunci cand postezi ceva pe FB, sau un album cu fotografii personale, sa indici localizarea, adica de unde scrii sau unde te afli.
Desigur, in cazul in care aveai de gand si postai un album cu fotografii pe FB, puteai sa precizezi unde anume au fost facute fotografiile - de pilda, la Bucuresti, la facultatea de drept, in cazul albumelor mele din anii facultatii, este numai un exemplu acesta - dar puteai sa scrii cum am scris eu "Bucuresti" ca localizare in sensul ca eu ma aflu si locuiesc in Bucuresti si eu sunt aceea care postez fotografiile mele.
Cu alte cuvinte sunt cateva posibilitati, la alegere.
De exemplu poti posta un album cu fotografii pe care le-ai facut la Brasov, dar tu locuiesti in Bucuresti si la Brasov ai petrecut numai ocazional cateva zile, un timp.
Pentru a localiza cand postezi, un gand, o urare, pe FB ai aceasta optiune, dar fiind o optiune, ea nu se afiseaza cu de la sine putere, ci trebuie tu sa o setezi, sa o "pui in actiune".
Atunci, daca vei proceda in acest chip, cand vei posta pe FB va aparea in dreptul postarii tale mentiunea ca postezi, asa se exprima FB -ul : "de undeva de langa Bucuresti", sau alt oras, dupa caz.
Odata, un utilizator de pe FB s-a suparat si s-a iritat si a scris pe FB ca de ce procedeaza astfel FB-ul, pentru ca el, utilizatorul nu se afla "langa" un oras anumit, ci se afla chiar in acel oras, deci de retinut ca nu se afla langa orasul in chestiune, dar in orasul in chestiune.
Insa, facebook asa functiona, in acest mod si mentiona ca utilizatorul, oricare utilizator cand precizeaza locatia, se afla "langa orasul X sau Y", si nu in orasul X sau Y.
Cu toate acestea, odata ce tu in calitate de utilizator al FB, accesezi si precizezi o locatie anumita din care postezi, din punct de vedere tehnic, respectiva locatie apare si ramane inregistrata si se afiseaza ori de cate ori comunici, postezi un gand, un citat dintr-o carte frumoasa, o poezie, sau orice altceva.
Atunci cand nu vrei sau nu mai vrei sa precizezi locatia din care postezi, tu poti inlatura optiunea aceasta, adica poti inceta sa mai specifici vreo locatie, astfel nu mai precizezi nicio locatie, nimic.
Din punct de vedere tehnic ai posibilitatea sa alegi tu o locatie anumita.
Acum vreau sa ii multumesc Iuliei-Antoanela Motoc pentru ca mi-a trimis pe pagina mea o secventa video inregistrata cu ea de la Sorbona ( Partea a doua ) ieri, iar astazi am gasit o alta secventa trimisa in care este vorba de un interviu cu privire la ONG-uri si drepturile omului.
Trebuie sa spun ca pe 10 iunie 2013 cand am revenit pe FB, pe pagina mea de "home" am gasit printre alte postari, o postare din partea Iuliei-Antoanela Motoc in care era vorba despre un fragment sensibil si incantator dintr-o opera literara, atat de mult mi-a placut incat mi-au dat lacrimile : "Cum adica iti place de mine, dar nu tii cont de povestile mele ? [... ] Am amutit [ ... ] ", cam asa era fragmentul acela minunat.
Ma indigneaza cei care reproseaza cuiva, sau Iuliei sau si Iuliei ca se poate afla pe facebook, asa cum am spus multa lume buna chiar se afla pe facebook si multi profesori si cercetatori stiintifici sau doctori, atunci Iulia de ce nu s-ar afla si ea ?
In schimb, as vrea sa va spun sau sa va dau o veste buna, si anume am sa va explic, sa nu se supere nimeni, insist si spun ca am cele mai bune intentii si vreau sa clarific ceva, o imprejurare cu privire la problema identitatilor.
Aflati ca desigur Olivia este Olivia ( Marcov ) - adica eu insami care va scriu acum pe blogul meu - iar Iulia este Iulia ( Motoc ), tot asa dupa cum Silvia este Silvia, o persoana care utilizeaza ca si noi facebook si are identitatea ei si viata ei.
Adica o persoana distincta.
Scriu acestea cu speranta ca in ziarul Lumea Justitiei sau pe pagina luju.ro nu va mai aparea in viitor vreun articol, in care, sau din care sa aflam ca Iulia Motoc s-ar identifica cu Olivia Marcov si cu Silvia.
Se impune poate sa spun de asemenea ca nu m-ar deranja ca Iulia sa se identifice cu mine, pentru ca este o persoana atat de inteligenta si sensibila si frumoasa - asta o spun eu, iata eu apreciez ca e o fata frumoasa si o plac foarte mult, iar eu sunt Olivia si gasesc ca e normal sa apreciem sau sa remarcam calitatile oamenilor - dar, din punct de vedere juridic nu suntem una si aceeasi persoana.
Cu alte cuvinte, comentatorului de pe pagina Luju.ro care s-a luat de mine cand am comentat sub un articol al Lumii Justitiei despre Iulia Motoc, din trecut, si care ulterior a spus ca Iulia e Olivia si e Silvia, iar eu i-am raspuns ca eu scriu si ma identific cu numele meu si cu prenumele meu intreg, ca dovada ca a inteles, comentatorul acela sau un altul au postat dupa aceea un comentariu in care si-au atribuit la propriu identitatea mea ( nume si prenume si initiala tatalui meu ), ceea ce pe drept cuvant m-a umplut de indignare si m-a si speriat - as vrea sa ii pot spune ca este agresiv modul in care a inteles sa imi scrie pe site-ul luju.ro in trecut.
De asemenea, nu stiu cum au ajuns jurnalistii la concluzia ca Iulia Motoc s-ar identifica cu o alta persoana fizica, dar m-a surprins totusi siguranta cu care ei au scris acest lucru si faptul ca au facut trimitere la un alt articol publicat in aceeasi zi cu cel de pe Luju.ro, de publicatia Ghimpele.ro, in care articol - in cel din urma - scria cu multa siguranta autorul ca Iulia Motoc ar scrie comentarii sub pseudonimul "Silvia" si ca vezi bine au recurs ei, jurnalistii - nu stiu ce le-a venit sa procedeze in acest chip, dar au procedat gresit ! - la investigatii si au descoperit ei ca acea persoana "Silvia" - cu privire la care ei erau siguri ca in fapt ar fi Iulia Motoc ! - ar scrie comentarii pe paginile unor publicatii, si vezi bine au aflat ei ca ar fi trimise comentariile de la resedinta Iuliei Motoc de la Bruxelles.
Sau poate, as spune eu prin prisma celor scrise de mine mai sus, or fi fost de langa Bruxelles sau de langa un alt oras.
Tot acel articol scria si ca Iulia Motoc se lauda pe sine si afirma ca ea e frumoasa.
Aflati ca eu afirm ca ea este o fata frumoasa si este si inteligenta si sensibila si atenta, iar eu ma numesc Olivia.
In alta ordine de idei, credeti ca nu o doare ?
Pe mine ma doare sa ma vorbasca cineva de rau sau cu rautate.
Sa stiti ca mi-a fost dor de postarile Iuliei Motoc, cu ea in trecut pe FB, citeam poezii, fragmente din romane sau alte opere literare, ascultam muzica clasica, si in alta ordine de idei si mi-a venit sa plang, ea nu prea are fotografii cu ea insasi, ci cu evenimente, lansari de carte in care din nefericire ea nici nu este prea mult fotografiata.
Insist sa explic ca m-a durut rautatea orientata asupra Iuliei Motoc din ziarul Lumea Justitiei si ulterior articolul din publicatia Ghimpele.ro care scriau cu atata siguranta, chiar m-a uimit, m-a surprins, lucruri asupra carora ziaristii in chestiune nu au dreptate.
Articolul din Lumea Justitiei sau Ghimpele facea referire si la, culmea, terapeuti !
Trebuie sa revedeti sau recititi aceste articole ca sa intelegeti ce vreau sa explic si anume ca acei jurnalisti nu au avut si nu au dreptate in cele scrise de ei in acea ocazie.
Le putem explica acelor terapeuti prin urmare, cum am incercat eu mai sus, cum functioneaza facebook-ul, cum putem mentiona, optional, o locatie, si faptul ca fiecare avem viata noastra si identitatea noastra si se intampla ca avem si prieteni sau prietene.
Recapituland putin, ziaristii aceia scriau ca ei au recurs la investigatii si la terapeuti si o analizau pe Iulia Motoc cu multa siguranta, si spuneau lucruri cu totul neadevarate despre Iulia Motoc.
Eu nu inteleg ce fel de investigatii pot fi acestea, pentru ca orice persoana care are un cont de facebook stie cum functioneaza din punct de vedere tehnic aceasta retea de socializare ?!
In concluzie, Iulia Motoc putea sa actioneze in instanta in asemenea imprejurari si sa dovedeasca foarte usor ca ea este Iulia Motoc si ca Silvia este o persoana fizica cu viata ei si identitatea ei, si ca Olivia Marcov sunt eu insami, asta o spun eu si eu exist.
Jurnalistii Lumii Justitiei ar trebui sa dea dovada de prudenta cand scriu si sa inceteze sa mai manifeste adversitate fata de Iulia Motoc.
Pe de alta parte, ma intreb cine este acel comentator care apare imediat, dar imediat, ori de cate ori eu postez un comentariu in spatiul dedicat comentariile de pe pagina ziarului Lumea Justitiei sau luju.ro ?
Am remarcat si m-am bucurat, colega mea de an de facultate de la Drept, Luminita Raileanu a devenit si ea prietena cu Iulia Motoc, iar despre Luminita Raileanu am aflat de pe Linkedin.com ca a absolvit recent facultatea de Psihologie a universitatii noastre "Spiru Haret" din Bucuresti, iar pe FB, Luminita mi-a postat un anunt si anume ca a obtinut nota zece la "lucrarea de licenta" la facultatea de psihologie, aceasta s-a intamplat ieri cred.
Am remarcat si ca Luminita o place pe Iulia Motoc si ii da "like-uri".
Iar pe pagina Linkedin.com a Luminitei Marina Raileanu, o buna colega de facultate am citit ca Luminita a facut practica in vreo 3 institutii medicale in anii ei de facultate de Psihologie.
Pe colega mea Luminita Raileanu am cunoscut-o mai indeaproape, desi ea era prezenta, abia in anul IV si ultimul de facultate, la Drept in 2008-2009 an universitar, precum si pe colega ei de serviciu Elena Badea, cea care mi-a prescris dupa un curs de Criminologie, cimbrisor, ceai din plante ( notasem pe Notele mele de curs ) - din alte plante - indometacin ( am folosit si Indometacin ) si alte leacuri pe care le-am uitat in clipa aceasta, atunci cand a auzit de la mine ca sufar de o cistita si E.coli.
Am urmat sfaturile Elenei si am apreciat foarte mult, dar foarte mult ca mi le-a dat.
Luminita si Elena veneau la cursul profesorului Mocuta ( Gheorghe ? ) de criminologie, cu Luminita am fost la biblioteca facultatii noastre de Drept sa luam 2 carti indicate anume de profesorul Mocuta, pe care le-am xeroxat intrucat ne erau necesare pentru examenul din sesiune si la biblioteca nu se gaseau, au fost aduse vreo 2, maxim 3 exemplare chiar de profesorul nostru pentru noi, studentii sai.
Intrucat Luminita e o persoana tonica si mai ales infipta bine, am obtinut de la bibliotecara noastra imediat un exemplar din cartea pe care ne-o recomanda prof. Mocuta si ulterior l-am fotocopiat.
Luminita, Elena si cu mine suntem de varste apropiate.
Atunci cand le-am cunoscut, mi-o amintesc pe Luminita in ziua aceea de curs la sala 500, etajul 5, in str. ion ghica 13, sector 3, unde se tinea cursul de criminologie, a intrat si era cu Elena Badea, in minutele urmatoare, dupa curs mai exact, aveam sa fac cunostinta cu Elena, ele doua erau - cred - asistente medicale, la un spital.
Oricum lucrau la un spital, atat aflasem atunci imediat, prima informatie adica cu privire la locul de munca.
Cu privire la acel spital as vrea sa explic ceva.
Atunci cand eram grefiera de sedinta, la un moment dat, candva intre anii 1995-1998 cand ma aflam la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, am primit toate grefierele si toti angajatii instantei o legitimatie de culoare roz, un roz asa frumos, si ni s-a spus ca de acum apartinem si avem intrare la Policlinica "Alexandru Sahia", cu sediul pe Dorobanti, exact peste drum de cladirea noua a A.S.E.-ului.
Odata am fost si eu acolo, cand am intampinat niste probleme la stomac, la doamna doctor Cioiu, dar nu a fost nimic prea grav, decat o gastrita, era multa lume care astepta la usa doamnei doctor.
Peste mai multi ani de zile cand am ajuns in anul IV la facultatea de Drept, in 2008-2009, profesorul Mocuta la curs ne-a spus ca acum Ministerul Justitiei are un spital al sau de care apartin angajatii, personalul Justitiei ; profesorul Mocuta in trecut a fost secretar de Stat in ministerul Justitiei si inca, inainte de a detine functia aceasta, procuror.
Apoi, cand am cunoscut-o pe Luminita am aflat ca spitalul unde ea lucreaza se numeste Spitalul clinic prof. dr. Constantin Angelescu, iar pe internet, cu referire la acest spital am gasit mentiunea "fost interdepartamental Alexandru Sahia - sub jurisdictia Ministerului Justitiei.
Luminita si astazi lucreaza la acel spital, asa scrie pe Linkedin.com si in facultatea de Psihologie pe care a inceput-o dupa ce a absolvit cu mine, cu noi, Dreptul la universitatea "Spiru Haret" - cam prin 2010 - a avut perioada de practica de specialitate, Luminita a mentionat vreo trei institutii medicale, printre care si un Centru al Memoriei in dreptul caruia scrie si "Obregia", in care si-a desfasurat practica.
Iar dupa cum am scris mai sus, ieri pe FB, Luminita mi-a anuntat si faptul ca a obtinut nota 10 la lucrarea ei de licenta.
Noua ne place de Iulia Motoc si tin sa o spun inca o data, iar cei care doresc sa vada o secventa cu Iulia Motoc la Sorbona, pot cauta pe site-ul - si vor gasi cu siguranta, eu am incercat ieri si am gasit - popscreen.com, in campul de cautare puteti tasta exact asa : Iulia Motoc Sorbonne Part 2, si dupa aceea, pe pagina care se deschide, derulati pagina pana veti gasi acea secventa video cu ea.
In ce o priveste pe Luminita mi-o amintesc cum intr-o zi de curs, la Criminologie in anul IV, si a fost ziua in care profesorul Mocuta, intrucat se apropia sfarsitul semestrului a venit si a scos din servieta lui doua carti si ni le-a recomandat, ne-a spus ca ne vor fi utile pentru a invata pentru examenul din sesiune si ca a adus la Biblioteca facultatii ( atunci aflata la subsolul cladirii ) vreo 2, 3 exemplare si le putem cauta la biblioteca dupa curs - atunci, in ziua aceea imediat ce s-a sfarsit cursul, Luminita care ca si mine se asezase prin primele banci, dar pe alt rand, a inaintat spre catedra si l-a rugat pe profesor sa ii dea una din carti sa si-o fotocopieze.
Dar profesorul s-a scuzat si a spus : " Nu doamna. Acestea sunt cartile mele, din biblioteca mea personala, dar le puteti gasi la biblioteca unde am adus vreo doua exemplare inainte de curs ".
Imediat dupa aceea, Luminita si mine am plecat val-vartej de la etajul 5, am coborat la subsol si am gasit-o pe bibliotecara noastra cea inalta, destul de ascetica ca infatisare si roscata - cred, sunt aproape sigura ca avea un ten natural de roscata, deoarece avea parca si niste pistrui, mai ales avea insa o piele alba, alba ( spun cred, pentru ca ea isi vopsea parul roscat, rosu, fiind mai in varsta, insa vreau sa explic ca parea o roscata naturala de felul ei ) si a intrebat-o de cartile de criminologie, una era scrisa de Rodica Stanescu si o alta de Costica Paun, am lasat insa temporar desi eu nu doream, cartea mea de identitate intrucat Luminita a spus ca ea conduce masina si nu isi poate lasa cartea de identitate deloc, ulterior mi-am recuperat cartea de identitate, si asa am obtinut cursurile recomandate de prof. Mocuta, insa Luminita est o persoana mai infipta si de aceea m-am bucurat in acea imprejurare ca sunt cu ea si ca bibliotecara ne pune la dispozitie cartile.
Era o zi de iarna si Luminita avea un palton, un cojoc mitos si pufos si calduros, nu chiar cojoc un palton, o haina groasa ca un cojoc, sau o fi fost chiar un cojoc.
Dupa ce am fotocopiat la un centru xerox cursurile, le-am adus inapoi si le-am restituit bibliotecarei facultatii noastre de drept.
Si acuma, persoanelor credincioase care iubesc rugaciunea si cred in puterea ei, le pot spune ca am regasit o prietena pe FB care m-a intampinat frumos, mi-a oferit - virtual - un buchet mare de trandafiri albi si puri, pe 10 iunie 2013, iar a doua zi la micul dejun un buchet virtual de trandafiri roz, roz, intr-o ceasca de cafea tot de culoare roz, si mi-a spus ca i-am lipsit mult si ca spera ca de data aceasta voi ramane pe facebook.
De cand eu nu mai intrasem pe FB, am remarcat ca prietena mea credincioasa Valerica si-a creat o pagina de FB pe care a reunit vreo 12 250 si cu mine 12 251 de "Like-uri", o pagina despre credinta, iata deci ca exista multe persoane credincioase.
Pagina ei se numeste "Cred in Dumnezeu, Tatal Atotputernic, creatorul Cerului si al Pamantului", si mai mult ea si-a facut si un blog plin de rugaciuni pe care il puteti citi la adresa sa : www.valerica-isusestemilostiv.blogspot.com.
Pe facebook sunt multe pagini despre credinta, ale bisericilor din toata lumea sau ale persoanelor credincioase, in italiana, franceza, spaniola, engleza si pagini cu lecturi ale bibliei.
Chiar si Parintele Laurentiu care are acel minunat blog www.paxlaur.com pe care eu il citesc in fiecare zi, are acum o pagina pe FB, de fapt, in trecut prin Valerica am aflat eu despre blogul paxlaur.com al Pr. Laurentiu.
Acum insa s-au facut orele 15h20 la Bucuresti, in sectorul 6 chiar in drumul taberei si ma voi opri cu scrisul aici.
Daca voi mai scrie despre sau pe tema facebook-ului o voi face intr-o alta postare, viitoare.
Va trebui sa iau masa de pranz, caci inca nu am mancat, in schimb mi-am baut ceaiul din plante, dupa ceasca de cafea de dimineata si ceaiul din plante iti da si pofta de mancare sporita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu