Gândirea vigilã si gândirea autistã
Sunt douã tipuri de gândire care au suscitat atât interesul psihologilor generalisti, cat si pe cel al psihopatologilor, datorita raspandirii lor ( mai ales a gandirii autiste ) in viata normalã si in viata psihopatologica deopotriva.
In literatura psihologica cele doua notiuni figureaza fie ca atare, expuse in opozitie una cu alta, fie in cupluri cu alte notiuni.
M. Kellar ( 1957 ), N. Sillamy ( 1967 ) folosesc expres termenii respectivi, gandirea autista fiind opusa gandirii vigile, pe cand Hilgard ( 1962 ) opune gândirea vigilã gandirii numite de el “impulsivã”, iar Berlyne ( 1965 ) opune gândirea autistã gandirii directionate.
Chiar daca se utilizeaza termeni diferiti, esenta lor este aceeasi.
Nu rareori sunt utilizati si alti termeni pentru diferentierea lor.
Astfel, gandirea vigila mai este numitã si realistã, iar gandirea autista apare sub denumirea de gandire oniricã.
Desi terminologia este sugestivã prin ea insasi, unele precizari devin absolut necesare.
Dupa opinia noastrã, cele douã tipuri de gandire ar putea fi distinse unul de altul dupa o multitudine de parametri.
( 1 ) Unul dintre acestia, fara de care ele n-ar putea fi bine identificate si intelese, este continutul lor.
Gandirea vigila contine toate fenomenele ce intrã in câmpul, mai mult, in focarul constiintei, fenomene ce asigurã actualitatea existentiala a individului, in timp ce gandirea autista cuprinde in sine fenomene refulate de constiinta vigila, dorintele si aspiratiile nesatisfacute ale individului care tind a se satisface in plan imaginativ.
Fiind legata de actual, de prezent, gandirea vigila este realista, in acord cu lumea externa si cu solicitarile ei, pe cand gandirea autista, legata de imaginatie, este fantezista, ireala.
( 2 ) Un al doilea parametru care diferentiaza tipurile de gandire avute in vedere este orientarea lor.
Gandirea vigila este orientata spre lumea externa, spre acomodare si adaptare la realitatea inconjuratoare aflata intr-o permanenta schimbare, spre deosebire de gandirea autista, indreptata spre interioritate si subiectivitate.
Bleurer, care a introdus termenul de “autism”, il va vedea ca pe un simptom fundamental ce constã intr-o introversiune exagerata a individului, in ruperea contactului cu realitatea, mai mult, in opozitie cu realitatea externa.
Prin gandirea autista, individul se repliaza partial ( in situatii de normalitate ) sau total ( in situatii patologice ) asupra propriei lumi launtrice.
De aici derivã trei caracteristici esentiale ale celor doua tipuri de gandire.
Astfel, gândirea vigilã este subordonatã proceselor rationale, formale, ea este criticã, legata intotdeauna de realitate si conducand la o mai bunã si suplã adaptare a individului.
Gandirea autista este subjugata tendintelor afective, ea scapã controlului si legilor logicii, este necritica, invadata si sufocata de subiectiv, rupta de realitate, dominata de fantezii si reverii.
Apoi, in timp ce gandirea vigila este socializata, presupunand pentru buna ei functionare nu doar prezenta altora, ci si contactul permanent, interactiunea activa cu alte persoane, gandirea autista este nesocializata, ea apare ca fiind “inchisa”, “prabusita” in sine insasi, luand uneori forma unui delir halucinatoriu.
In sfarsit, spre deosebire de gandirea vigila, care se exprima în si prin limbaj, facand apel la :
- cuvinte,
- concepte,
- idei,
- propozitii,
- judecati,
si fiind destinata pentru a fi comunicata, gandirea autista se exprima in simboluri imaginative, constituind, dupa cum se exprima Sillamy, “o forma de gandire privatã” ( Sillamy, 1967, p. 212 ).
Gandirea autista nu recurge la limbaj, nu este destinata pentru a fi comunicata, ci pentru a se autosatisface.
( 3 ) Un al treilea parametru prin care se diferentiaza cele doua tipuri de gandire il reprezinta rolul lor in existenta umanã.
In esenta, gandirea vigila pregateste si orienteaza intreg organismul spre comunicare si adaptare, pe cand gandirea autista îi oferã individului posibilitatea de a-si dorintele in plan imaginativ, de a se compensa afectiv prin fantasme.
Desi un asemenea rol al gandirii autiste nu trebuie neglijat, trebuie precizat cã prin gandirea autista omul obtine o adaptare momentana, aparenta, care, daca va fi prelungita, va conduce in mod sigur la grave fenomene dezadaptative.
Persoana onirã, dupa cum aprecia Ey, fascinata de “imaginarul sãu caleidoscopic”, de imaginarul “fara mundanitate”, adica de imaginarul ce se desfasoara fara orizontul lumii, se transformã intr-un simplu obiect, în “obiectul dorintelor sau al angoasei sale, obiectul a ceea ce ii ramane din constiintã, al condamnarii sale de a nu fi decat simbolic” ( Ey, 1983, p. 95 ).
Pentru subiect, în afara imaginarului, nimic nu mai rãmâne, decat ca un “neînsemnat orizont virtual”, “o vagã prezentã de obiecte si de forme”, dar si acasta desfasurata si trecand in fantasmagoric.
Constiinta autistului sau oniricului este “destructuratã », « exploatatã cu violentã », « ruptã de realitate », de aceea oniricului lumea ii apare ca o simplã « aglomerare de evenimente fara istorie, fara spatiu si fara timp », ca « o lume fara lume ».
Evident cã in asemenea conditii, individul devine “absent”, el pierzând accesul la lume, adicã, asa cum se exprima acelasi Ey, “posibilitatea de a crea” ( ibidem, p. 96 ).
Gandirea autista este intalnita mai ales la schizofrenici, care isi construiesc o “lume proprie”, impenetrabila, veritabil alienatã.
Manifestarea gandirii autiste se intalneste insa nu numai in plan patologic.
Referindu-se la autismul omului normal, Maslow desprindea doua tipuri de personalitati autiste, si anume : autistul agitat, care incearca in plan imaginar experiente ce-l tensioneaza, il duc la extaz ; autistul calm, contemplativ, ce se complace idilic in iluzionism si consolare.
Gandirea autista se manifesta mai acut si accentuat in prima copilarie si adolescenta sau, indiferent de varsta, in perioadele si situatiile de criza si bulversare existentiala si ideologica a individului.
( Extras din Psihologia mecanismelor cognitive, prof.univ.dr. Mielu Zlate, Ed. Polirom, Iasi, 1999 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu