Din referatele mele de la masterul de "Stiinte Penale" 2010-2011 ( 4 )

Din referatele mele de la masterul de "Stiinte Penale" 2010-2011 ( 4 )

Universitatea “ Spiru Haret “ – Facultatea de drept si administratie publica Bucuresti

MASTER – Stiinte penale

Coordonator stiintific : Prof.univ.dr.Doinel DINUICA

Disciplina : Institutii ale dreptului penal, Raspunderea si sanctiunile de drept penal

Infractiuni de terorism : subiectii infractiunilor, elementul material al infractiunilor, forma de vinovatie

MARCOV  N.Olivia-Maria

Prof.univ.dr.Doinel DINUICA

Data depunerii : 23 august 2011

Evenimentele  din 11 septembrie 2001, petrecute in Statele Unite ale Americii, inregistrate ca cea mai ampla manifestare a fenomenului terorist, impreuna cu ansamblul consecintelor generate, se pot constitui in moment de referinta al activitatii teroriste.

In acest sens, se poate vorbi de o evolutie a fenomenului terorist de pana la 11 septembrie si o alta, mult modificata, ce urmeaza acestui moment.

Intr-o perspectiva istorica, terorismul poate fi identificat in diverse perioade ale evolutiei umanitatii, alaturi de care a cunoscut o continua diversificare si amplificare a metodelor si a mijloacelor de manifestare.

Mitologia greaca evoca plastic un adevar incontestabil. Phobos ( Teroare ) si Deimos ( Frica ) sunt numele celor doi cai ce trageau carul de lupta al temutului zeu al razboiului, Ares.

Realitatea prezenta confirma pe deplin aceasta legenda antica. Teroarea si frica au reprezentat, de cele mai multe ori, instrumentele de exercitare ale puterii. Violenta, in mod frecvent, a fost calea afirmarii vointei politice si a realizarii diverselor deziderate politice.

In decursul timpului, actiuni care sa implice forta in scopul realizarii unui ideal au cunoscut forme dintre cele mai diverse : rascoale ale taranilor, dispute violente muncitoresti, razboaie civile si de eliberare nationala, miscari de rezistenta impotriva dominatiei straine, etc.

Una dintre primele manifestari de acest gen, citate frecvent in bogata literatura de specialitate, este reprezentata de activitatea sectei religioase a Sicari-lor, aripa activa a miscarii zelote din Palestina, in anii 70 d.Hr. Membrii acestui ordin iti atacau tintele, stabilite dinainte, folosind o sabie speciala, de dimensiuni reduse.

Speranta mesianica si terorismul politic au reprezentat caracteristicile permanente ale sectelor religioase. Actiunile acestor ordine religioase puteau fi indreptate impotriva membrilor unor elite, contra unor pretendenti la putere, sau chiar impotriva populatiei, in scopul de a o supune.

Ca arma exclusiv politica, terorismul a fost folosit la inceput, in secolele XI – XIII, de dizidentii unui ordin secret islamic, cunoscuti sub denumirea de Asasini[1].

Termenul “ hashassins “ provine din limba araba si poate fi tradus ad literam ca “ mancatorul de hasis “.

Aceasta grupare de fanatici musulmani, care actionau sub influenta drogurilor, anume sub influenta hasisului, au fost angajati de catre liderii lor spirituali, pentru a raspandi teroarea printre crestini, si alti inamici religiosi.

De cele mai multe ori, dupa comiterea unui asasinat se lasau prinsi, actionand in conformitate cu o regula autoimpusa, “ sa traiestei dupa o misiune este o rusine “.

Grupul a fost distrus in secolul al XIII-lea, dar folosirea asasinatului ca instrument politic a proliferat, termenul devenind substantiv comun in majoritatea limbilor occidentale.

Un alt fenomen important in evolutia fenomenului terorist, este marcat de Revolutia franceza, cand in contextul sangeroaselor actiuni revolutionare, cuvantul terorism a fost folosit pentru prima oara, ca sinonim al “ regimului terorii “, instaurat ca metoda de stabilire a ordinii, si ca instrument de guvernare al proaspatului Stat revolutionar, avand ca scop consolidarea noului guvern, prin descurajarea tuturor actiunilor contra-revolutionare.

Sfarsitul secolului al XIX-lea aduce noi modificari fenomenului. Prin actiunile revolutionariulor rusi, care luptau contra unui guvern aristocratic, sau a grupurilor ultra-nationaliste irlandeze, macedonene, sarbe si armene, care foloseau teroarea in lupta lor pentru autonomie sau independenta nationala, actiunile miscarilor anarhiste de la sfarsitul secolului al XIX-lea din Franta, Italia, Spania si SUA, au impus o noua forma de manifestare a actiunii teroriste, “ terorismul sistematic “.

Daca la inceputul primului razboi modnial, terorismul era considerat ca un fenomen de extrema stanga, dupa anul 1918, prin aparitia miscarilor separatiste nationaliste, sau a miscarilor fasciste, vor pozitiona activitatea terorista in extrema dreapta.

Alternanta, stanga-dreapta, va continua sa existe, fiind generata de existenta revendicarilor de o parte sau de alta a spectrului politic.

Terorismul de stanga vrea sa instaureze, pe cale revolutionara, “ viitorul luminos “, cel de dreapta doreste sa reinvie trecutul.

Cel de stanga respinge traditiile si temeiurile pe care se bazeaza societatea actuala, iar cel de dreapta considera ca societatea contemporana a distrus traditiile.

In a doua jumatate a secolului XX, o alta fateta a terorismului a inceput sa se manifeste cu precadere. Astfel, infrangerea gherilelor rurale din America de Sud, si radicalizarea grupurilor teroriste urbane din Europa, Asia si America, va conduce la aparitia noii strategii urbane a luptei teroriste.

Tot in a doua jumatate a secolului XX, teroarea exercitata de  gruparile fundamentaliste islamice din Orientul Apropiat si Mijlociu, va aduce in prim plan internationalizarea terorismului.

Terorismul international include acele acte teroriste intreprinse in afara Statului de provenienta a gruparii teroriste, a caror calificare si pedepsire se face conform normelor internationale.

Ultimii ani au produs o reconfigurare generala a fenomenului terorist.

Organizatiile teroriste, care pana nu demult actionau la un nivel scazut, in prezent au dezvoltat adevarate structuri transnationale, ale caror scopuri nu mai vizeaza efecte imediate cu o sfera limitata, ci realizarea unor teluri globale.

In plan politic, amenintarile si actiuniule teroriste depasesc limitele unor interese locale, gruparile teroriste actionand asupra Statelor, si chiar a intregului sistem global, vizand modificarea raportului de forte in lume.

In plan financiar si logistic, aceste retele ale terorii dispun in prezent de resurse  necesare organizarii oricarui tip de actiune terorista, oriunde in lume.

In plan social si economic, efectele actiunilor teroriste intreprinse in ultimii ani, depasesc nivelul pierderilor insumate ale ultimelor decenii.

Atacurile de la 21 septembrie 2001 reprezinta peste 6 000 de victime omenesti, peste 4,1 miliarde costul estimat al cladirilor World Trade Centre, la care se adauga o cifra de doua ori mai mare, pentru inlaturarea efectelor si pentru reconstruirea unui nou ansamblu de birouri, peste 10 miliarde dolari pierderile companiilor aeriene, si lista ar putea continua.

In plan psihologic, efectele momentului 21 septembrie, nu mai pot fi cuantificate si raportate la statisticile trecutului.

Teroarea si frica au depasit cu mult granitele Statelor Unite ale Americii, carora le-au fost atacate doua dintre simbolurile nationale, terorismul devenind acum, o amenintare globala.

Cauzele manifestarii “ noului terorism “, identificabile la un nivel general, in ansamblul modificarilor survenite in sistemul ordinii mondiale, prezinta la nivel particular o serie de caracteristici specifice perioadei actuale : reorganizarea gruparilor teroriste locale, in retele suprastatale, cu posibilitati nelimitate de cooperare ; expansiunea continua, si tot mai accentuata, a fundamentalismului islamic ; amplificarea si diversificarea formelor de ‘ sprijinire “ a gruparilor teroriste, de catre servicii secrete si de catre State, in interese conjuncturale proprii ; accentuarea decalajului economic intre State, dublat de deterioarea climatului social in tarile sarace, si de proliferarea tendintelor xenofobe in Statele dezvoltate ; vidul de putere creat la nivelul organizatiilor internationale ; insuficienta organizare legislativa si institutionla privind combaterea terorismului la nivelul Statelor ; specialisti, armament si munitie, provenite din dezintegrarea unor forte armate, accesul facil al organizatiilor teroriste, la o piata mondiala a comertului cu arme ; instabilizarea unor noi zone, prin aparitia unor noi tipuri de conflict local, ce a generat aparitia unor noi forme de manifestare a terorismului.

Sistemul de organizare, numarul membrilor gruparilor teroriste, difera de la o organizatie la alta. Sunt cunoscute grupuri teroriste, formate din 2 – 3 persoane, care actioneaza independent de alte structuri teroriste, existenta lor fiind de cele mai multe ori conditionata conjunctural, de anumite evenimente.

La un nivel superior actioneaza gruparile teroriste, care sunt formatiuni mai numeroase si mai bine organizate, dispunand de o logistica avansata, si relatii in cadrul retelei teroriste.

In cadrul gruparilor teroriste, activeaza celule teroriste, cu grad sporit de autonomie, in vederea conspirarii membrilor si a pregatirii actiunilor, care sunt coordonate si finantate de gruparile carora le apartin.

Forma superioara de integrare este reteaua terorista, formata din diverse grupari teroriste care actioneaza insa deseori, independent – in acelasi scop al conspirarii -, dar care prin orientare ideologica, prin surse de finantare si coordonare comuna, prezinta caracteristicile unei organizatii.

Terorismul, in complexele forme de manifestare, se infatiseaza sub multiple aspecte, fapt ce impune, pentru o mai buna si corecta intelegere, o clasificare multicriteriala.

Din punct de vedere al spatiului in care se practica, si al intinderii efectelor sale, se deosebesc doua tipuri de terorism : national sau intern, si international.

Cand pregatirea actiunii teroriste, desfasurarea actului si efectele pe care le produce, se limiteaza la spatiul unei singure tari, avem de-a face cu terorism national sau intern.

De cele mai multe ori, terorismul intern se manifesta sub forma terorismului politic sau social, fiind indreptat impotriva institutiilor, sau a personalitatilor politice, sau a persoanelor neimplicate politic.

Terorismul international desemneaza acele manifestari si acte teroriste, in care autorul, victima, pregatirea, desfasurarea propriu-zisa, locul de reugiu al autorilor sau complicilor, interesele vizate si efectele actiunii, trebuie sa depaseasca nivelul local statal, antrenand o serie de elemente cu caracter international.

Criteriul cauzal impune identificarea a patru tipuri de terorism : etnic, care include activitatile cu motivatie religioasa, lingivistica, separatism regional, s.a. ; nationalist, care include miscarile iredentiste si anticoloniale ; ideologic, care include miscarile anarhiste, gruparile radicale de extrema dreapta sau stanga ; patologic,  care include grupurile sau persoanele care intreprind actiuni teroriste, in mod aparent din ratiuni personale.

Interpretarea in scopul urmarit de actiunea terorista, poate ncadra activitatea terorista in trei categorii : politic, social, de drept comun.

Terorismul politic caracterizeaza o actiune terorista, indreptata contra Statului, a sistemului sau politic, a organelor sale, sau reprezentantilor sai.

Terorismul social desemneaza acea forma de terorism care urmareste impunerea unei ideologii sau doctrine sociale.

Formele de manifestare ale scopului urmarit, avand consecinte doar in interiorul Statului atentat, si nu sunt inregistrate efecte majore internationale.

Terorismul de drept comun, reprezinta acel tip de terorism care cade sub incidenta legii penale, ca o infractiune de drept comun, agravata insa de metoda de executie prin teroare.

Analizand fenomenul terorist din punct de vedere al momentului de indeplinire a scopului urmarit, se pot identifica doua tipuri de terorism.

Terorismul direct reprezinta acea forma de manifestare a terorismului, prin care scopul propus se realizeaza nemijlocit in momentul comiterii actului terorist.

Asasinarea sefilor de Stat, in vederea inlocuirii structurii statale, diferita de cea precedenta, repreznta un exemplu tipic de terorism direct.

Terorismul indirect, in care actiunea de violenta, actul terorist propriu-zis, duce in mod indirect la atingerea scopului propus. In acest caz, actul terorist prefigureaza scopul urmarit, realizarea acestuia survenind ulterior, printr-un proces similar principiului dominoului.

Numeroasele fatete ale acestui complex fenomen vor oferi in continuare numeroase poibilitati de abordare.

Implicatiile majore prezentate de noile forme de manifestare ale flagelului terorist, care capata cu rapiditate, o forma globala, impun o diversificare si o amplificare a mijloacelor de investigare.

Abordarea geopolitica devine astfel un deziderat in noua ordine internationala.

Terorism. Concepte si evaluari

Abordand latura teoretica a terorismului, invocam pe langa nelinistea pe care o sugereaza un asemenea pericol, nasterea  unei dileme care provine din definitia clausewitziana, conform careia razboiul este continuarea politicii, sau razboiul este un sfarsit al politicii.

Am subliniat[2] aici cuvantul razboi, deoarece suntem din pacate, martorii unui razboi al unei minoritati cu civilizatia, dar si al civilizatiei cu protipendada raului, a celor carora nu le pasa, a caror educatie prezinta grave deficiente de perceptie a umanului, punand inaintea tuturor violenta maximalizata, dar justiicata prin motivatii ce tin de minima educatie.

Instructia, in cazul acestora din urma, nu semnifica studiu, ci scop, tinta, victime, misiuni indeplinite, permanenta terioare, subordonarea individului pe aceasta cale, atingerea scopurilor politice, economice, etc.

Evenimentele deosebit de grave care “ au schimbat lumea “ de la New York, Madrid, Londra, au generat si abordari unitare, in cadrul noului concept conform caruia securitatea mondiala este amenintata, in principal de terorism, ca efect secundar al globalizarii.

Prin atacurile iresponsabile si fara precedent, inca o data se confirma “ legalizarea “ actului terorist asupra omului simplu, nevinovat, prin intermediul caruia se urmareste amplificarea starilor emotionale la nivel national, dar si al autoritatilor Statului.

Se impune a fi tratata si conceptia conform careia mass-media este “ complice “ al teroristilor, deoarece reprezinta adevarate camere de ecou pentru actele teroriste, aceste ecouri putand provoca o “ contagiere “ a fenomenului in spatiul public.

O formulare explicita a acestei conceptii, se gaseste in celebra declaratie a fostului prim-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, care explica : “ teroristii se hranesc din publicitatea mediatica “.

Prin actele teroriste se genereaza stari emotionale, cu implicatii grave in procedurile de interpretare, de evaluare documentare a actelor ( faptelor ) de natura terorista.

Astfel, fiecare actor, mass-media si terorism, se bazeaza pe pricipiul interesului reciproc[3], sau direct spus, initiatorii actelor teroriste isi legitimeaza actiunile, prin intermediul media.

Pe de alta parte, o serie de rauvoitori sau de subiectivi in interpretarea actelor de management al macro-deciziilor pot demonta realizarea unei dependente a mediei fata de Stat, chiar pentru angrenarea acesteia la activitati anti-teroriste.

In Romania, consumatorul de media, avid de spectaculos, nu este decat intr-o mica masura educat antiinfractional, iar reactia sa se bazeaza pe instinct, sau pe spirit aventuros.

Actiunile teroriste disimuleaza desigur, scopuri politice, dar finalmente au ca tinta macrointerese economice. Intr-un studiu al unui grup de reflectie, si care privea scopurile si persoanele angrenate in acte teroriste, s-a concluzionat printre altele, ca interese economice au generat actul violent maximalizat, si s-a urmarit impactul economic, asupra unei anume zone geografice din Orientul Apropiat, prin impunerea anumitor masuri politice, revizioniste sau secesioniste.

In consens cu doctrina din domeniu, se poate nuanta ca sponsorizarea terorismului, morala sau materiala, impune ca reactie o cultura in domeniul destructurarii unor asemenea evenimente, emanciparea, imbunatatirea si imbogatirea acesteia, pentru a nu se mai repeta vreun “ esec al politicii, al diplomatiei, sau al cunoasterii inamicului “[4].

Incriminarea din punct de vedere juridic, a terorismului

Primele masuri exprese de combatere a terorismului dateaza de la jumtatea secolului trecut, Belgia fiind prima tara care in anul 1856, a introdus in legislatia sa penala “ clauza atentatului “, facand posibile extradarile in cazul asasinatelor politice[5].

A doua faza in dezvoltarea reglementarilor privind terorismul, s-a desfasurat intre cele doua razboaie mondiale.

Punctul culminant al actelor de terorism cu implicatii internationale, l-a constituit asasinarea la Marsilia in anul 1934, a regelui Alexandru al Iugoslaviei, si a ministrului de externe francez, Louis Barthou. Reactia Statelor fata de aceste crime a condus la aducerea problematicii terorismului in fata Ligii Natiunilor, si adoptarea conventiilor din 1937.

Precursorul unor masuri internationale pentru reprimarea actelor de terorism, a fost juristul roman Vespasian pella, considerat artizanul conventiilor adoptate in 1937.

Notiunea de “ terorism “ a fost folosita pentru prima data, la cea de-a doua Conferinta de Armonizare a Dreptului Penal, de la Bruxelles din 1930, si era definita astfel : “ Faptele de folosire intentionata a unor mijloace capabile sa produca un pericol comun reprezinta acte de terorism, ce constau in crime impotriva vietii, a libertatii, integritatii fizice a unor persoane, sau care sunt contra proprietatii private sau de Stat “.

Aspecte teoretice si jurisprudentiale, privind unele acte de terorism in lumina legislatiei penale romane

Istoric

In dreptul penal roman, infractiunile de terorism au fost reglementate in mod sistematizat, incepand cu Codul Penal de la 1864, care incrimina asemenea fapte, sub denumirea generica de “ crima de inalta tradare “, intr-un titlu ce reunea toate infractiunile contra ‘ sigurantei interioare si exterioare a Statului “.

Astfel, in articolul 67 se prevedea ca “ Veri-ce roman ce va fi uneltit machinatiuni sau se va fi pus in intelegere cu guverne streine, sau cu agentii lor, spre a provoca rezbel in contra patriei sale, spre a inlesni si a aduce ocupatiune streina, spre a rasturna cu orice mijloc guvernul tarii, se va pedepsi cu munca silnica pe toata viata. Daca insa rezbelul, ocupatiunea sau rasturnarea nu se va fi urmat, se va pedepsi cu recluziunea “, sau in articolul 81 se arata ca “ atentatul care va avea de scop a atata rezbel civil, inarmand sau ridicand pe locuitori a se inarma unii in contra altora, ori a savarsi omoruri si jefuiri, intr-unul sau mai multe orase sau sate, se va pedepsi cu munca silnica pe toata viata “[6]

In Codul Penal din 1937, aceste fapte au fost incriminate[7], sub denumirea de “ crime si delicte contra Statului “. Erau astfel incriminate si sanctionate, crimele si delictele contra “ sigurantei exterioare “ a Statului[8] ; contra “ sigurantei interioare “ a Statului[9] ; contra sefilor Statelor straine, a reprezentantilor si a simbolurilor acestor State ; contra sigurantei Statelor straine, dreptului pacii si bunelor relatii internationale.

In legislatia penala postbelica a Romaniei, incriminarea acestor fapte se regaseste in Titlul I al Partii Speciale a Codului Penal din 1968, denumit “ Infractiuni contra securitatii Statului “.

Legislatia romana in domeniul combaterii si prevenirii terorismului

In vederea clarificarii aspectelor de ordin doctrnar, si pentru punerea in acord cu punctele de vedere ale Statelor din spatiul euroatlantic, la 25 noiembrie 2004 a intrat in vigoare Legea nr. 535 / 2004 privind prevenierea si combaterea terorismului.

De asemenea, din acel moment, a fost abrogata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 141 / 2001 pentru sanctionarea unor acte de terorism si a unor fapte de incalcare a ordinii publice.

Legea valorifica acumularile cantitative si calitative precedente, oferind un cadru superior, de teoretizare si clarificare a termenilor specifici materiei[10].

In consens cu institutii din Statele democratice, legea aloca un prim capitol definirii terorismului, actelor de terorism, si incrimineaza unitar actele teroriste si stabileste obligatiile legale ale institutiilor din Sistemul National de Prevenire si Combatere a Terorismului sau  SNPCT.

Tehnica legislativa urmata la elaborarea actului normativ face parte dintr-o etapa reactiva si proactiva, a autoritatilor Statului, care are in vedere forme de lupta antiterorista, respectiv : precizarea categoriilor de infractiuni care pot fi circumscrise fenomenului terorist, sanctiunile prevazute, rolul preventiv al acestora, activitatea informativ-operativa, ca forma strategica principala de prevenire si combatere a terorismului, interventia antiterorista.

De asemenea, sunt mentionate institutii de anvergura nationala, care colaboreaza conform unei matrice bine elaborate, la masurile consensuale antiteroriste, in ciuda unor aparente de anonimitate si deteritorializare a actelor violente.

Explicam depre cele trei mari evenimente majore teroriste, care au indreptat lumea spre o noua rigoare a interpretarii si respectarii de norme care, in cele din urma au aplicare si functionalitate, nu numai in plan intern, iar actul legislativ mentionat face parte dintr-o asemenea categorie, care ar trebui revazuta si imbunatatita periodic, in functie de necesitatile de decelare a cauzelor generatoare, anihilarea acestora, si situatia operativa.

In conformitate cu prevederile legii, terorismul reprezinta ansamblul de actiuni si/ sau amenintari, care prezinta pericol public si afecteaza securitatea nationala, avand urmatoarele caracteristici :

a)      sunt savarsite premeditat de entitati teroriste, motivate de conceptii si atitudini extremiste, ostile fata de alte entitati, impotriva carora actioneaza, prin modalitati violente si / sau distructive ;

b)      au ca scop, realizarea unor obiective specifice, de natura politica ;

c)      vizeaza factori umani si / sau factori materiali, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, populatiei civile, sau a oricarui alt segment apartinand acestora ;

d)      produc stari, cu un puternic impact psihologic asupra popultiei, menit sa atraga atentia asupra scopurilor urmarite.

Enuntul de mai sus defineste terorismul, ca tip de exprimare sociala, delimitandu-l categorial de alte manifestari umane violente, si implicit, circumscrie generic subiectul ansamblului preocuparilor si activitatilor obligatorii ale institutiilor din compunerea sistemului de prevenire si combatere a terorismului.

Totodata, se promoveaza suprematia legii in consonanta cu conventiile internationale, inclusiv cu cele privind drepturile omului ( articolul 5 ).

In conceptia Legii 535 / 2004, primul document legislativ din tara noastra, care elimina echivocul si arbitrariul din domeniul luptei antiteroriste, prevenierea este un principiu important, desfasurat de autoritatile competente ale Statului, si care se desfasoara individual sau in cooperare.

Se instituie si optimizarea cadrului legislativ, inclusiv sub aspect penal si procesual penal, astfel legea prevede mecanismul juridic si operational pentru desfasurarea de activitati specifice de culegere de informatii, prin interceptarea si inregistrarea comunicatiilor, sau obtinerea de documente si inscrisuri din anumite locuri, cu autorizarea Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care este sesizat de Parchetul de pe langa aceeasi institutie.

Autoritatile Statului sunt responsabilizate si prin faptul ca, asemenea operatiuni se pot efectua si fara mandat, in cazuri exceptionale, acesta urmand a fi obtinut ulterior, intr-o perioada determinata, “ dar nu mai mult de 48 de ore “.

Activitatile de identificare a persoanelor care initiaza, care pregatesc, comit ori favorizeaza actele de terorism, in interventia antiterorista, cand sunt iminente, sau contraterorista, cand activitatile teroriste s-au produs, sau sunt in desfasurare, sunt derulate conform metodologiilor curente de lucru, elaborate de cadrele de profil, si aprobate de conducerea SRI.

Unul dintre principiile promovate de actul legislativ este consfintirea echilibrului actional intre prevenire, combatere, si reprimarea teroristilor.

In acest sens, pedepsele reprezinta o agravanta la incriminarile de drept comun, pana la detentia pe viata si interzicerea unor drepturi ( articolele de la 32, la 34 ), precum si confiscarea bunurilor materiale si financiare, aflate la dispozitia entitatilor teroriste.

Se incrimineaza si fapta de a conduce o entitate terorista, punerea la dispozitia acesteia a unor resurse, amenintarea cu terorismul, administrarea bunurilor unei entitati teroriste, sau alarmarea fara motiv intemeiat cu producerea de acte de terorism ( articolele de la 35, la 39 ).

Legea defneste o serie de notiuni astfel[11] :

Entitate terorista – persoana, grupare, grup structurat, sau organizatie, care :

1. comite sau participa la acte teroriste ;
2. se pregateste sa comita acte teroriste ;
3. promoveaza sau incurajeaza terorismul ;
4. sprijina, sub orice forma, terorismul.

Pentru corecta evaluare juridica, sunt precizate o serie de denumiri, care la data elaborarii legii, corespundeau situatiei si interpretarilor date fenomenului vizat, in complexitatea sa.

Astfel, terorist este persoana care a savarsiut o infractiune prevazuta de legea prezenta, ori intentioneaza sa pregateasca, sa comita, sa faciliteze, sau sa instige la acte de terorism ; grup structurat semnifica un grup care nu este format aleatoriu pentru savarsirea imediata a unui act terorist, nu presupune un numar constant de membri si nu necesita stabilirea, in prealabil, a rolului acestora ; grupare terorista inseamna - grup structurat mai mare de doua persoane, infiintat de o anumita perioada de timp si care actioneaza concertat pentru comiterea de acte teroriste ; iar organizatie terorista este o structura constituita ierarhic, cu ideologie proprie de organizare si actiune, avand reprezentare, atat la nivel national, cat si international si care, pentru realizarea scopurilor specifice, foloseste modalitati violente si / sau distructive.

In ceea ce priveste criza terorista aceasta reprezinta situatia de fapt, creata anterior, sau in urma savarsirii unui atac terorist, prin care :

1. sunt intrerupte sau afectate grav, o serie de activitati economice, sociale, politice sau de alta natura ;
2. sunt pusi in pericol factori umani, specifici si nespecifici, sau factori materiali importanti ;
3. siguranta populatiei, sau a unei colectivitati este expusa la riscuri majore ;
4. este necesare a se actiona, prin masuri defensiva, ori ofensive, pentru inlaturarea amenintatilor generate de situatie de fapt creata ( articolul 18 ).

Legea nr. 535 / 2004 stipuleaza ca urmatoarele infractiuni sunt acte de terorism, cu precizarea expresa daca “ produc stari de neliniste, nesiguranta, teama, panica sau teroare in randul populatiei “ ( articolul 2 litera a ) ), atenteaza grav asupra factorilor umani specifici sau nespecifici ( articolul 2 litera b ) ) si urmaresc realizarea unor obiective de natura politica, sau sa determine ca autoritatile Statului, sau organizaiti internationale sa influenteze luarea unor decizii, in favoarea entitatii teroriste ( articolul 2 litera c ) ), respectiv : omor, omor calificat, omor deosebit de grav, vatamarea corporala, vatamarea corporala grava, si lipsirea de libertate in mod ilegal ( articolul 32 litera a ) ).

Au acelasi statut actiunile incriminate de Codul Aerian, consolidat prin Legea nr. 399 / 2005, respectiv :

-         efectuarea de operatiuni aeriene fara autorizatie sau licenta prevazuta lege, daca fapta este de natura sau puna in pericol siguranta zborului, sanatatea publica, sau a mediului ;

-         comunicarea de informatii stiind ca acestea sunt false, daca se pericliteaza siguranta zborului, sau in scopul devierii itinerarului de zbor ;

-         folosirea unei arme sau substante, in scopul producerii unui act de violenta impotriva unei persoane aflate pe un aeroport care deserveste aviatia civila, precum si savarsirea unui act de violenta fizica sau psihica asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave civile in zbor, sau in pregatire de zbor 9 articolul 32 litera b ) ) ;

De asemenea se mai precizeaza ca urmatoarele fapte sunt infractiuni, si sunt sanctionate potrivit legii :

-         distrugere, conform art. 217 si art. 218 Cod penal  ( art. 32 litera c ) ;

-         nerespectarea regimului armelor si munitiilor, a regimului materialelor nucleare si al altor materii radioactive, precum si de nerespectare a regimului materiilor explozive ( art. 32 litera d ) ;

-         producerea, dobandirea, detinerea, transportul, furnizarea sau transferarea catre alte persoane de arme chimice sau biologice, precum si cercetarea in domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme ( art. 32, litera e ) ;

-         introducerea sau raspandirea in atmosfera, pe sol, in subsol ori in apa de produse, substante, materiale, microorganisme sau toxine, de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor sau a animalelor ( art. 32 litera f ) :

-         luarea in stapanire a unei nave sau platforme fixe, prin violenta sau amenintarea cu violenta, si comiterea de acte de violenta impotriva unei persoane aflate la bordul unei nave sau platforme fixe ;

-         distrugerea unei platforme fixe sau nave, a incarcaturii acestora, plasarea pe acestea a unei incarcaturi, dispozitiv sau substante ce la poate compromite siguranta.

In conformitate cu dispozitiile legii, faptele mentionate se pedepsesc cu inchisoare pe viata, sau cu inchisoare, de regula, de la 5 la 25 de ani, exceptia fiind amenintarea care se sanctioneaza de la un an, la 10 ani.

Se remarca, sesizeaza, ca nfractiunile speciale prevazute prezinta o agravanta la incriminarile de drept comun, pana la – asa cum am mentiont anterior – detentia pe viata, interzicerea unor drepturi, precum si confiscarea bunurilor materiale si financiare, aflate la dispozitia entitatii teroriste.

In viziunea legii, pot fi asimilate actelor de terorism, urmatoarele fapte care au acelasi grad de pericol social si care, prin urmarile lor pot produce daune catastrofice, respectiv :

-         procurarea, detinerea, cnfectionarea, fabricarea sau urnizarea, producerea de materiale distructive, toxice, microorganisme, sau alte substante sau mijloace vatamatoare ;

-         recrutarea, instruirea sau pregatirea entitatilor teroriste. Se au in vedere folosirea armelor de foc, munitiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, bateriologice, sau nucleare ;

-         culegerea si detinerea, in scopul transmiterii de informati despre obiective vizate de teroristi ;

-         spalarea de bani, bancruta frauduloasa, coruptia, santajul, traficul de persoane, cu droguri sau de persoane, falsificarea de moneda, in beneficiul entitatii teoriste.

In cadrul Legii nr. 535 / 2004 se fac mentiuni importante care vizeaza prevenirea finantarii actelor teroriste, fiind interzise operatiunile financiar-bancare intre rezidenti si nerezidenti, precum si intre nerezidenti in contul persoanelor fizice sau juridice aflate pe listele ONU sau ale Uniunii europene.

De asemenea, se precizeaza competenta de judecata, care in prima instanta apartine Curtii de Apel ( articolul 40 alineatul 1 ), iar procedura de urmarire penala si de judecata este cea prevazuta pentru infractiunile flagrante ( articolul 40 alineatul 2 ), ceea ce denota gradul exceptional de reactivitate al autoritatilor Statului, implicit situatia consensuala, similara cu tari din spatiul euroatlantic.

Infractiunea de alarmare in scop terorist constituie o forma particulara de materializare a terorismului, iar faptele de alarmare nejustificata au inregistrat o frecventa ingrijoratoare in ultimii ani, producand atat stari de tensiune si panica in randul populatiei, cat si importante efecte daunatoare, in activitatile autoritatilor sau institutiilor care erau vizate prin actul de alarmare, sau a celor care au atributii de interventie in asemenea situatii.

Desi in majoritate, asemenea acte nu au fost motivate in mod direct de scopuri sau interese cu caracter terorist, in multe situatii consecintele de asemenea natura s-au realizat.

In aceste conditii, faptele respective au fost incriminate initial, de OUG nr. 141 / 2001, fiind preluate ulterior de Legea privind prevenirea si combaterea terorismului.

Periculozitatea acestei infractiuni consta in faptul ca faptuitorul urmareste in mod direct si constient, crearea uneri stari de panica la adresa unei persoane, a publicului sau a autoritatilor care au atributii de a interveni in asemenea stari de pericol, si a celor care au competente pe linia mentinerii ordinii publice.

Elementul material consta in actiunea de alarmare care, in sens etimologic, inseamna instiintarea unei persoane, colectivitati, autoritati, unitati militare, etc, despre apropierea unui pericol iminent.

Situatiile in care faptele de alarmare se fac cu scopul vadit de a crea stari de panica, sunt sanctionate de lege ca fapte subsumate terorismului.

Despre infractiunile de terorism. Analiza dispozitiilor Legii nr. 535 / 2004

Prevederile documentului legislativ au corespuns situatiei operative de la momentul promulgarii, constituind un raspuns prompt la periculozitatea si incisivitatea acestei forme de violenta, indreptata impotriva securitatii nationale, perfida si uneori perfect disimulata.

Totodata, sustinem propunerea de lege ferenda pentru ca autoritatea competenta in prevenirea si in combaterea terorismului din SRI, sa fie transferata in cadrul MAI, ca structura independenta, iar articolul 6 alineatul 2 sa aiba continutul, dupa cum urmeaza : “ In acest scop, cooperarea in domeniu se realizeaza ca Sistem National de Prevenire si Combatere a Terorismului, denumit in continuare SNPCT, la care participa urmatoarele autoritati si institutii publice : a ) Ministerul Administratiei si Internelor, cu rol de coordonare tehnica ; b ) Serviciul Roman de Informatii ; c ) Ministerul Apararii Nationale, s.a.m.d.[12]. Argumentul principal pe care il invocam in aceasta sustinere, este capacitatea deosebita a MAI, de a se angrena, alaturi de structura provenita din SRI, in prevenirea si combaterea actelor teroriste, alaturi de politie, politie de frontiera, jandarmerie.

In pledoaria noastra, motivatia profesionala este, in primul rand, avansata de numarul impresionant de cadre, care pot fi, la un moment dat, angrenati cu sarcini concrete si permanente, in domeniul antiterorist.

O alta justificare consta in bascularea din competentele structurii nationale de informatii, SRI, a obligativitatii de participare la anchete, perchezitii, sau orice alt demers juridic care nu ii este specific, ca urmare a preocuparior sale constitutionale primordiale.

Documentul legislativ invocat, face pentru prima data referiri explicite la infractiuni deosebit de grave care, in perioadele anterioare erau bine documentate, dar finalizarea era de multe ori, o reactie ineficienta, fata de incisivitatea membrilor sau gruparilor teroriste. Vom invoca si contributia la prevenirea terorismului, a celor care au asigurat managementul macrodecizional statal, si s-au conformat situatiei operative, inclusiv din punctul de vedere al parteneriatelor internationale antiteroriste.

Legea tine cont de studiile si informatiile, privind posibilitatea de radicalizare in sens violent, a celulelor teroriste care si-au facut de-a lungul timpului, sub diverse motivatii reale, si cu conotatii de legalitate si onorabilitate, rezidente in Romania.

In conformitate cu prevederile Legi nr. 535 / 2004, articolul 32 alineatul 1 litera a ), un prim set de infractiuni care sunt savarsite cu violenta maximalizata, respectiv omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, vatamarea corporala, si vatamarea corporala grava, prevazute  in Codul penal roman, articolele 174 – 176, respectiv art.181 – 182, iar in noul Cod penal ( Legea nr. 286 / 2009, M.Of. nr. 510 / 24 iulie 2009 ), infractiunile prevazute la articolul 186 omorul, articolul 189 omorul calificat, art.194 vatamarea corporala, sau art.195 lovirile cauzatoare de moarte, - in anumite conditii, constituie acte de terorism.

Legea fundamentala a tarii, in articolul sau 22 ( Constitutia Romaniei revizuita si in vigoare ) protejeaza dreptul la viata si la integritate fizica, a tuturor persoanelor, alaturi de o serie de alte legi, care se configureaza in arcul de asigurare a protectiei persoanelor impotriva infractiunilor violente si deosebit de violente, si care presupun alterarea, in orice mod, a dreptului suprem, dreptul la existenta.

Infractiunile complexe invocate au drept obiect juridic al ocrotirii penale, acele relatii sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare, sunt legate de securitatea persoanei, de asigurarea climatului de ordine si liniste publica[13].

In conceptia legiuitorului, obiectul material al infractiunilor poate fi orice persoana fizica, dar pentru a crea un impact major asupra subiectului pasiv principal, Statul, subiectul pasiv secundar poate fi orice persoana apartinatoare “ mecanismelor politogene ale entitatii tinta “, respectiv, ce indeplineste anumite obligatii statale prin pozitionarea sa pe esichierul politico-diplomatic, sau al activitatilor publice, prezenta sa, a anturajului sau familiei sale fiind uneori intens mediatizata.

Prin savarsirea premeditata a acestor acte violente, respectiv, ( 1 ) prin mijloace fizice – corpuri contondente, arme albe, arme de foc, instrumente taioase, intepatoare -, ( 2 ) prin mijloace sau substante chimice, biologice, sau care provoaca o actiune toxica, sau coroziva, cauzatoare de moarte, sau care afecteaza grav organismul uman, inclusiv prin iradiere, sau ( 3 ) prin mijloace psihice – amenintarea, intimidarea ori crearea de stari tensionale majore – de catre entitati teroriste, se afecteaza grav securitatea nationala.

In acest cadru se poate aprecia ca timpul, locul si calitatea victimei sau a victimelor au conotatii importante pentru interpretarea actului violent, drept act de terorism avand in vedere perioada in care s-a produs evenimentul si anume, aniversari, comemorari, sarbatori laice sau religioase, manifestarile publice de amploare, sau cu o mai restransa participare, nationala sau internationala.

In ceea ce priveste locul, de regula, asemenea acte violente, ucigatoare sau care marcheaza victima, se pot derula in public, in spatii dechise, sau in prezenta unei asistente, in special a mijloacelor mass-media , uneori anterior mobilizate, pentru transmiterea unui anume mesaj.

Devine important de interpretat si calitatea victimei, plecand de la cetatenia victimei, nationalitatea, apartenenta ei religioasa, functia ocupata, inclusiv de formator de opinie, situatia materiala, pozitia sa adoptata si mediatizata, fata de unele evenimente de impact, chiar pacificatoare, sau publicitatea din jurul persoanei sale.

Se poate mentiona ca exista situatii in care timpul, locul, sau calitatea victimei, sau a victimelor nu are importanta, dar activitatea de suprimare a vietii a fost anticipata de faptuitor, sau faptuitori.

In cadrul laturii subiective, asemenea acte violente se savarsesc cu intentie, pentru impiedicarea unor solutii pozitive, adoptate la nivel international, statal, regional sau pentru producerea de stari de neliniste, nesiguranta, teama, panica, sau teroare in randul populatiei, si au obiective politice in scopul de a determina autoritati statale, sau organizatii internationale , sa dispuna, sa renunte, sau sa influenteze, luarea unor decizii in favoarea entitatilor teroriste.

De asemenea, intre aceste conditii, conform legii, articolul 2 mentioneaza sa fi atentat grav asupra factorilor umani specifici si nespecifici.

In acest cadru poate fi amintita pozitia legiuitorului, care a precizat ca actele de terorism pot viza tocmai persoane aflate pe listele de interes ale organizatiilor sau gruparilor teroriste, sau simpli cetateni, deveniti tinte, si care prin numar si modul violent de aducere la indeplinire a actului violent, genereaza stari de spirit in randul tuturor cetatenilor, deosebit de nefavorabile la adresa institutiilor fundamentale ale Statului, menite sa asigure linistea si stabilitatea interna.

Se poate specifica si faptul ca, in situatia unei cascade de actiuni deosebit de violente, care intrunesc elementele constitutive ale unor acte de terorism, opinia publica sa sugereze, pe fondul starii generalizate de surescitare, rezolvarea eventualelor doleante ale faptuitorului sau faptuitorilor, moment psihologic de urmarit, inca din momentul luarii de masuri in vederea savarsirii infractiunilor mentionate.

Referitor la mobilul sau cauza interna a actului de conduita, acesta este fundamentat pe apartenenta faptuitorului sau faptuitorilor la entitati teroriste, organizatii paramilitare ilegale, iredentiste, sau grupari ce isi clameaza modalitatile violente de rezolvare a conflictelor interetnice, religioase, sau de alta natura, au conceptii si atitudini extremiste, si reflecta indicele de normalitate psihica al acestora.

Subliniez ca legiuitorul roman a tinut cont in mod expres ca asemenea acte de violenta maximalizata impotriva persoanei, prevazute si in Codul Penal, savarsite in anumite conditii, intrunesc elementele constitutive ale actelor de terorism.

In ceea ce priveste lipsirea de libertate in mod ilegal, prevazuta in articolul 32 alineatul 1, litera a ), este o infractiune de uzitata in aria de exprimare terorista, aparand intre procedurile de lucru ale infractorilor inalt specializati in domeniu, si se manifesta prin luarea de ostatici intr-un mijloc de transport, in spatiu inchis sau deschis, actiuni de rapiri, si arestari ilegale, in nume propriu, in scop de pedepsire sau de presiune asupra familiei victimei sau victimelor, conationalilor, coetnicilor, coreligionarilor, a populatiei, sau a unor foruri sau institutii nationale sau internationale, in scopul luarii unor decizii favorabile faptuitorului sau faptuitorilor sau acolitilor acestuia, sau acestora.

In spatiul romanesc, un asemenea gen de actiuni ilegale apar rar si, de regula, autohtonii participanti acopera latura dreptului comun, fiind generate initial de motivatii financiare, si apoi sunt invocate numele a diferite organizatii, lideri sau precepte.

In acest capitol, elementul material consta in actul insusi de conduita al faptuitorilor,care este interzis prin norma de incriminare[14]. O asemenea fapta, care ingemaneaza poate cel mai bine terorismul cu crima organizata, consta in mai multe actiuni reunite, cu urmare imediata principala, precum posesia de arme albe sau de foc, amenintari, exercitarea de violente, santaj, iar prin savarsirea ei se aduc vatamari cu urmari imediate secundare, si atenteaza grav la factorul uman.

Infractiunea comisiva analizata are un mobil bine determinat, aparitia unor stari de panica si de teroare, iar scopul sau poate desemna o finalitate in afara infractiunii insesi, respectiv, determinarea autoritatilor Statului, sau a unei organizatii internationale, sa dispuna, sa renunte sau sa influenteze luarea unor decizii majore.

In ceea ce priveste distrugerea, ca act terorist, prevazuta de Legea nr. 535 / 2004, articolul 32 alineatul 1 litera c ), aceasta are drept obiect, valoarea care este vatamata ori periclitata, cu referire la valoarea sociala concreta. In cazul de fata exista si o nfractiune de rezultat, deoarece valoarea sociala este exprimata intr-o entitate materiala, iar periclitarea ei, sau vatamarea valorii sociale la infractiunile cu obiect material, are loc tocmai prin atingerea adusa acestuia[15].

Articolul 217 alineatele 2 si 3 din Codul Penal, sau articolele 253 alin. 4, 254 alin.1 si 2, 255 alin.2 in noul Cod Penal  ( Legea nr. 286 / 2009, M.Of. nr. 510 / 24 iulie 2009 ), prevede ca distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii, a sistemelor de alimentare cu apa, sau a conductelor magistrale de alimentare cu apa, prin incendiere, explozii, sau prin orice asemenea mijloc, produc stari de neliniste, teroare si panica, de altfel un scop bine determinat si urmarit de subiectul sau subiecti activi, in dauna subiectilor pasivi, sau a persoanelor vatamate. In acest caz, se poate invoca tendinta de conturare a terorismului spre zona catastrofica, in care urmarile suportate de victime sa fie cat mai vizibile, si asezate in contrapondere cu obiectivele actiunii ilegale.

Subiect activ al infractiunii este persoana care a savarsit fapta, a participat ca instigator sau complice, si este component al unei entitati teroriste, ori adept al acesteia.

Ca latura obiectiva, este ilustrativa consemnarea elementelor componente, respectiv, elementul material, fapta periculoasa, savarsita cu vinovatie, urmarea imediata, consecintele grave ale actiunii, precum si legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata.

Mentionam ca elementul material in acest caz, poate aparea intr-o varianta unica cand consta intr-o actiune cu urmarile precizate anterior, dar si in mai multe variante alternative, cand consta in mai multe actiuni.

Semnificative pentru interpretarea corecta a elementului material al infractiunii, sunt situatiile cand,  pe langa actiunea in sine, apare si o inactiune, ambele generand urmarea imediata, respectiv, vatamarea grava a obiectului, schimbarea acestuia, sau a pozitiei sale.

Cercetarea laturii subiective exprima vinovatia atitudinala in savarsirea infractiunii, iar elementul material al acesteia a fost savarsit cu forma de vinovatie ceruta de lege.

In ceea ce priveste mobilul, ca in toate situatiile analizate, caracterul extremist al comportamentului autorului sau autorilor, precaritatea educationala, apartenenta sa la entitatile teroriste, profilul psihic, inclinat spre violenta maximalizata, sau atrofierea normalitatii, au generat intern, comportamentul cauzator de infractiune.

Scopul urmarit de faptuitor sau de faptuitori presupune reprezentarea clara a rezultatului faptei, iar urmarile determina stari de teroare, contextualizand obiectivele politice ale acestora.

Prevederile Legii nr. 535 / 2004 consemneaza drept acte de terorism, de asemenea in anumite conditii, nerespectarea regimului armelor si munitiilor, a materialelor nucleare si a altor substante radioactive, explozive, precum si producerea, dobandirea, detinerea, transportul, furizarea, sau transferul catre alte persoane, de arme chimice sau biologice, inclusiv cercetarea si dezvoltarea de asemenea arme, sau introducerea sau raspandirea in atmosfera, pe sol, in subsol, ori in apa, de produse, substante, materiale, microorganisme sau toxine, de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor, articolul 32 alineatul 1, literele de la a ), la f ).

Obiectul material al infractiunilor mentionate, il constituie persoana sau persoanele asupra careia, carora s-a actionat in scopul tulburarii grave a ordinii si a linistii publice, iar subiect poate fi orice persoana fizica, desi, de regula, asemenea gen de fapte se savarsesc in participatie.

In cazul acestor categorii de infractiuni, fara nici un fel de dubiu, un element esential al laturii subiective il constituie vinovatia, si se savarsesc cu intentie calificata, exprimata prin insusi scopul actiunilor.

Consumarea infractiunilor specificate are loc in momentul in care executarea actiunii ce constituie elementul material al nfractiunii, a fost dus pana la capat, doar in scopul precizat.

De mentionat ca legiuitorul nu incrimineaza decat faptele care se refera la armle chimice si biologice, nu si la cele nucleare[16].

In acest cadru se poate specifica faptul ca, pe fondul internationalizarii actelor teroriste, inclusiv a celor in stare de geneza, se pot implica State, apreciate drept teroriste, si care pot pune la dispozitia entitatilor interesate, instalatii, utilitati, personal specializat, material, inclusiv radioactiv, sau vectori de distributie si de transport pentru crearea de arme ucleare care ot fi folosite pentru indeplinirea tintelor ilegale propuse.

O asemenea situatie, deloc imaginara,  nu a avut pana in prezent finalitate, dar diferite stadii de evaluare si evolutie, de pe arena internationala au fost eradicate, pana in prezent, tocmai datorita scopurilor criminale.

Un capitol important al infractiunilor care se circumscriu actelor teroriste sunt potrivit Legii nr. 535 / 2004, infractiunile prevazute de Codul Aerian, consolidat prin Legea nr. 399 din 2005, articolele de la 106, la 109, precum si cele care vizeaza nave maritime ori fluviale, inclusiv platforme fixe.

Astel, sunt consemnate comunicarea de informatii, stiind ca acestea sunt false, daca prin acest fapt se pericliteaza siguranta zborului sau a activitatilor maritimo-fluviale, se deviaza itinerarul, savarsirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau substante, a unui act de violenta impotriva unei persoane, sau a instalatiilor tehnice de pe un aeroport sau port civil, si pot pune in pericol securitatea in acel areal, sau savarsirea de violente fizice sau psihice asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave sau nave, inclusiv distrugerea sau deteriorarea instalatiilor de navigatie, prin plasarea de dispozitive distructive, sau preluarea fara drept, a controlului unei nave, aeronave  sau platforme fixe, si constituie acte de terorism.

Continutul infractiunii are doua laturi, respectiv, legal (a), cuprins in conditiile obiective si subiective din norma de incriminare, si concret (a) inclus (a ) n tiparul abstract prevazut de lege.

In ceea ce priveste conditiile cu privire la fapta, in cazul de fata se afirma contextul aplicat al unor fapte care se savarsesc cu violenta, iar referitor la faptuitor, nu numai ca acesta provine din structuri – entitati ce au teroarea drept unic mod de rezolvare a tuturor categoriilor de diferende, dar urmaresc si determinarea autoritatilor interne si internationale, pe aceasta cale, de a emite decizii favorabile gruparilor teroriste apartinatoare.

Referitor la obiectul infractiunii, se poate sustine ca si in acest caz, ca si in cazul altor acte de terorism analizate, suntem in fata unor infractiuni indreptate impotriva societatii, sunt infractiuni de rezultat cu impact social, si nu numai, deosebit, inclusiv pentru existenta statala insasi.

Aparent, subiectii infractiunii sunt cei ce au savarsit infractiunea, iar cei pasivi sunt persoanele vatamate.

Am invocat aparenta, intrucat in spatele faptuitorilor exista o serie de alte persoane, bine organiate, care conform unui algoritm propriu, instruiesc, antreneaza, intoxica, recruteaza asemenea categorii de persoane, pregatite in orice moment sa configureze, sau sa reconfigureze entitatile teroriste, inclusiv vectori de executie.

In ceea ce priveste persoanele vatamate, familiile acestora, alte persoane fizice sau juridice afectate, prin insasi punerea in practica a procedurilor violente, dar in mod evident, Statul este cel afectat in fond.

Referitor la locul savarsirii infractiunii, aceasta se realizeaza in spatiul aeroportuar- portuar, sau pe o nava aflata in deplasare in apele teritoriale romanesti, aeronava aflata in zbor, sau in pregatire de zbor.

Actiunea desemneaza atitudinea faptuitorului sau faptuitorilor care intreprind masuri pe care legea penala le interzice, iar elementul material consta din mai multe actiuni reunite.

Si in acest caz, mobilul si scopul infractiunii prezinta similitudini cu celelalte infractiuni suspuse analizei.

In cadrul Legii nr. 535 / 2004 se specifica in articolul 33 alineatul 1, o serie de fapte asimilate actelor de terorism, respectiv procurarea, detinerea, confectionarea, fabricarea, sau furnizarea ori, dupa caz, producerea de mijloace distructive, substante toxice, materiale, microorganisme sau alte substante ori mijloace vatamatoare, de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor sau a animalelor, ori mediul inconjurator.

Asemenea infractiuni, in majoritate dn spectrul dreptului comun, sunt tinte de cunoastere profesionala pentru institutii abilitate in protectia ordinii publice interne ( politia ), sau a institutiilor cu atributii de cunoastere informativa la nivel national, SRI, sau departamental.

In situatia in care, din masurile convergente intreprinse, se constata ca infractiunile specificate, in demersurile de indeplinire, au un scop terorist, faptele incriminate cad sub incidenta legii speciale.

Desigur ca discutiile generate de acest articol pot fi catalogate doar in aria de evenutale contestari ale procesului de conformizare cu riscurile de nuanta terorista, cu care se pot confrunta institutiile abilitate ale Statului, dar au si o puternica expresie preventiva.

Subiect ( activ ) al infractiunii poate fi orice persoana fizica, dar poate fi comisa si in participatie.

Elementul material al infractiunilor este divers, de la procurare, la producere sau confectionare, inclusiv de furnizare de produse, materiale, mijloace, catre persoane interesate sa initieze un act ilegal.

Interpretari pot aparea in ceea ce priveste latura subiectiva, deoarece aceste activitati pot fi interpretate drept acte preparatorii, doar in situatia existentei unui scop terorist, iar tentativa nu este incriminata.

Articolul 33 alineatul 1 litera b ) specifica faptul ca recrutarea, instruirea, sau pregatirea entitatilor teroriste pentru folosirea armelor de foc, munitiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, sau nucleare, in scopul facilitarii sau savarsirii de acte de terorism, este pedepsita cu inchisoare de la 10, la 15 ani, si interzicerea unor drepturi.

In ceea ce priveste latura obiectiva, aceasta are un caracter complex, deoarece cele trei actiuni invocate, recrutarea, instruirea si pregatirea, presupun demersuri prealabile, precum si in sine, si care vizeaza atragerea si inregimentarea clandestina de persoane, din anumite bazine sociale, prezentarea avantajelor, recompensele morale sau materiale, acceptarea si implementarea unor ideologii, comportamente sau atitudini anticonstitutionale, initierea si  transferul de tehnica a ilegalului, sublinierea caracterului militar sau semi-militarizat al lectiilor desfasurate conform unei tematici didactice si organizatorice bine concepute, verificate anterior in spatii geografice, consacrat teroriste.

Elementul material are mai multe urmari, cum sunt tulburarea grava a ordinii publice, prin crearea starii de teroare si panica, difuzarea ilegala a ideilor si a conceptiilor de natura terorista, consecintele comportamentale ale fiecarui participant, care sunt deosebit de grave pentru starea de legalitate si securitatea nationala.

Din punct de vedere al laturii subiective, infractiunile mentionate se savarsesc cu intentie calificata, exprimata prin scopul actiunilor, respectiv pentru facilitarea sau comiterea de acte de terorism.

In cadrul aceluiasi articol 33 litera c ) si d ), se prevede sanctionarea inlesnirii intrarii sau iesirii din tara, gazduirea ori facilitarea accesului in zona obiectivelor vizate, a persoanei despre care se cunoaste ca a sprijinit sau savarsit, urmeaza sa sprijine, sau sa savarseasca, un act terorist, sau culege si detine date si informatii, ori pune la dispozitie, fara drept, date despre obiective vizate de teroristi.

In aceasta situatie, exista o latura obiectiva bine precizata, cu urmari imediate, principala si secundara, iar legatura de cauzalitate se poate stabili prin intermediul urmarii imediate secundare, de aceasta fiind conditionata urmarea imediat principala, respectiv agresarea de fond a ordinii publice.

Referitor la latura subiectiva, se subliniaza ca infractiunile mentionate se savarsesc cu intentie calificata, existand o atitudine psihica explicita pentru savarsirea faptelor incriminate.

Pe de alta parte, putem invoca si culpa, nesanctionata de lege, care vizeaza facilitarea accesului in tara, sau gazduirea unei persoane, despre care se cunoaste ca sprijina sau ca a savarsit un act terorist.

In acelasi cadru pot interveni nelcaritati de interpretare, in ceea ce priveste calitatea persoanei care pune la dispozitia entitatii teroriste, date si informatii de nteres, pentru realizarea scopului propus.

Referitor la cel ce culege date despre un obiectiv vizat de teroristi, nu este necesar sa aiba o anume calitate.

In doctrina de specialitate au aparut o serie de interpretari, juste dupa opinia autorului, legate de prevederile dn articolul 33 litera e ), respectiv promovarea unor idei, conceptii, sau atitudini, in scopul sustinerii cauzei si / sau a activitatii teroriste.

Astfel se apreciaza ca aceste fapte, asimilate actelor de terorism, fac parte dintr-o constructie juridica insuficient de riguroasa[17].

S-ar putea intelege ca publicarea unor asemenea idei sau comunicarea lor intr-o conferinta, sau chiar dezbaterea lor, ar putea genera confuzii, sau intra in disonanta cu prevederile constitutionale – articolul 30 privind libertatea de exprimare -, intrucat, simpla lor sustinere, chiar de o asemenea anvergura extremista, poate determina eliminarea doctrinara a unor confuzii, fara a face apel la diseminarea lor, a conceptiilor sau atitudinilor teroriste.

Legea nr. 535 / 2004 consemneaza in articolul sau 33 litera f ) gradul de pericol social deosebit, in ceea ce priveste ingemanarea crimei organizate, cu terorismul si radacinile comune ale acestora, reflectate in mentionarea spalarii de ani, bancrutei frauduloase, coruptiei, santajului, traficului ilicit de droguri, si precursori, precum si contrabanda, traficul cu autoturisme furate, falsificarea de moneda, sau alte infractiuni prin care se aduce profit unei entitati teroriste sau, potrivit literei g ), orice alte fapte comise cu intentia de a sprijini, inlesni, ascunde sau determina savarsirea unui act de terorism.

In opinia legiuitorului este evident marcata vigoarea de a interveni preventiv, in derularea oricarui demers ilegal ce ar putea avea drept tinta, realizarea unui act de terorism.

La acest capitol se impune a se completa cu laturi ale infractionalitatii informatice, componente de baza ale crimei organizate, si capabile sa declanseze atat profituri financiare uriase pentru entitatile teroriste, cat si acte in sine de terorism.

La articolul 37 se enumera amenintarile pe care le incrimineaza, pe de o parte, amenintarea unei persoane sau colectivitati cu raspandirea ori folosirea de produse, substante, materiale, microorganisme, sau toxine de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor, a animalelor, ori mediul inconjurator, sau cea adresata unui Stat, unei organizatii internationale, unei persoane fizice sau juridice cu folosirea armelor biologice, materialelor nucleare sau radioactive.

Obiectul juridic special este raportul pozitiv dintre buna convietuire a tuturor cetatenilor si functionarea Statului, a organismelor internationale si a persoanelor juridice intr-un climat de securitate, iar subiect activ poate fi orice persoana fizica.

In ceea ce priveste latura obiectiva, elementul material se poate realiza printr-o actiune de amenintare, care trebuie sa fie serioasa, susceptibila de a fi dusa la indeplinire.

In mod concret, actiunea de amenintare sa produca temeri serioase, chiar indirect, celui amenintat.

Important ca armele biologice, nucleare, radioactive, sa existe in materialitatea lor, si nu doar in imaginatia faptuitorului, faptuitorilor[18].

Articolul 38 incrimineaza la randul sau, alarmarea fara un motiv intemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni in caz de pericol, ori a organelor de mentinere a ordinii publice, prin corespndenta, prn telefon, sau orice alte mijloace de transmitere  la distanta, cu privire la raspandirea sau la folosirea de produse, substante, materiale, microorganisme, ori toxine de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor, sau a mediului inconjurator.

Latura obiectiva a infractiunii nu este conditionata de prevederile articolului 2 din lege.

In contextul acestui articol, se poate afirma ca simpla alarmare, fara un motiv intemeiat, a organelor de mentinere a ordinii publice, constituie infractiune desi, in sine, nu este caracterizat ca un act de terorism, ci doar de incalcare a ordinii publice[19], deoarece faptele unei persoane fizice trebuie sa aiba o urmare socialmente periculoasa, specifica si deosebit de grava, prin afectarea starii de echilibru, si a securitatii nationale[20].

Din interpretarea si coroborarea textelor privind definitia terorismului, articolul 1, si a teroristului, articolul 4, rezulta ca faptele unei persoane fizice, pentru a constitui infractiunea de terorism, trebuie sa aiba o urmare socialmente periculoasa, specifica si deosebit de grava, respectiv pentru afectarea securitatii nationale.

                                                 

BIBLIOGRAFIE

FRASINEANU, Dragos, Geopolitica, UNIVERSITATEA SPIRU HARET, Ed.FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE, Bucuresti, 2005

VOICU, Costica, IONESCU, Mircea, Terorismul Aerian Abordare juridica Prevenirea si gestionarea crizelor, Ed.PRO UNIVERSITARIA ( Editura recunoscuta de Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior sau CNCSIS ), Bucuresti, 2006

BARARU, Iosif, Infractiunile de terorism Legislatie si procedura penala, Ed.Universul Juridica, Bucuresti, 2010

Constitutia Romaniei, Ed.Monitorul Oficial, Bucuresti, 2003

Codul Penal – Ad litteram – editie ingrijita de conf.univ.dr., judecator Dan LUPASCU, Pro lege 2008 PL, Ed.Universul Juridic, Bucuresti, 2008

Noul Cod Penal – Ad litteram – Legea nr. 286 / 2009, editie ingrijita de conf.univ.dr., judecator Dan LUPASCU, Pro lege 2009 PL, Ed.Universul Juridic, Bucuresti, 2009

                                          

Caiet de practica

Jurisprudenta in materie penala

Speta nr. 1 :

Omor deosebit de grav. Tentativă. Omor săvârşit asupra unui militar. Omor săvârşit de către un militar

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii

Indice alfabetic: Drept penal

- omor deosebit de grav

- tentativă

- omor săvârşit asupra unui militar

- omor săvârşit de către un militar

              

C. pen., art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. f) şi g)

Tentativa la infracţiunea de omor, săvârşită de către un militar în timpul îndatoririlor de serviciu, prin executarea unor manevre periculoase cu arma care au avut ca rezultat acţionarea trăgaciului armei şi declanşarea unor focuri de armă în direcţia unui alt militar, cauzându-i plăgi împuşcate, se încadrează în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen., iar nu şi în art. 176 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, întrucât elementul circumstanţial de agravare prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., referitor la săvârşirea omorului asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, presupune ca mobilul faptei să îl constituie răzbunarea sau ura împotriva persoanei asupra căreia este săvârşită fapta, din cauza serviciului pe care aceasta îl îndeplineşte. 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1091 din 21 martie 2011

Prin sentinţa nr. 18 din 24 martie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, inculpatul soldat voluntar rez. R.D. a fost condamnat la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 coroborat cu art. 176 alin. (1) lit. f) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.

Totodată, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de călcare de consemn prevăzută în art. 333 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.

Pentru a dispune în aceste sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul soldat rez. R.D. a fost angajat ca soldat voluntar pe bază de contract de către Ministerul Apărării Naţionale, începând cu data de 17 aprilie 2006, în funcţia de pistolar, contractul fiindu-i reînnoit la 17 aprilie 2007.

În perioada 31 ianuarie 2007 - 29 mai 2007, plutonul din care făcea parte inculpatul executa serviciul de pază la o unitate militară - cazarma C.

În ziua de 20 aprilie 2007, inculpatul R.D., împreună cu colegul său, caporal P.N., a executat serviciul de patrulă în cazarma C. până la ora 14.00, după care au ridicat de la corpul de gardă armamentul din dotare în vederea exercitării controlului antiterorist în zona punctului de control de la intrarea în cazarmă.

În intervalul 14.30 - 15.45, inculpatul, împreună cu militarul arătat mai sus, a efectuat controlul tuturor autoturismelor şi persoanelor care s-au deplasat în zona punctului de control/acces.

Aproximativ în jurul orelor 15.50, întrucât în zonă nu au mai circulat autovehicule sau persoane, inculpatul s-a aşezat pe un scaun aflat lângă stâlpul drept al barierei, vis-a-vis de clădirea punctului de control/acces în unitate, fiind orientat cu faţa spre acest imobil.

În momentul în care s-a aşezat pe scaun, inculpatul R.D. avea cureaua armei petrecută peste umărul drept, ţeava acesteia fiind orientată oblic, în jos, cu patul rabatat (pliat pe armă, în poziţia „închis”), arma fiind sprijinită pe genunchiul drept.

Partea vătămată fruntaş V.M. se afla în dreptul uşii de acces în clădirea punctului de control/acces stând în picioare, iar şeful patrulei, martorul P.N., se afla în stânga părţii vătămate, lângă stâlpul stâng al barierei, vis-a-vis de inculpat, ambii cu faţa către acesta din urmă.

Inculpatul a dezasigurat arma şi a apucat cu mâna dreaptă port-închizătorul acesteia, acţionându-l într-o cursă completă specifică operaţiunii de încărcare a armei. Acest fapt a fost observat de către martorul caporal P.N., care, sesizând potenţialul de periculozitate al manevrei de mai sus, l-a atenţionat pe inculpat să nu se mai joace cu arma.

Imediat după ce a fost atenţionat, inculpatul R.D. s-a ridicat de pe scaun şi, având cureaua armei aşezată peste umărul drept, cu arma sprijinită pe şoldul drept, cu mâna dreaptă, fără a privi spre armă, a încercat să o asigure, însă procedând ca şi anterior, în acelaşi mod neprofesionist, nerespectând dispoziţiile legale privind mânuirea armamentului din dotare, a acţionat trăgaciul armei, declanşând astfel un foc în serie scurtă în direcţia părţii vătămate.

Urmare a focurilor executate de către inculpat, partea vătămată a căzut la pământ, în apropierea treptelor de la clădirea punctului de control/acces în unitate, suferind două plăgi împuşcate la nivelul abdomenului.

După producerea incidentului, inculpatul a aşezat arma lângă el, pe pământ, de unde a fost ridicată şi asigurată de către martorul plutonier P.A.

Partea vătămată, fruntaş V.M., a fost transportată de îndată cu o ambulanţă la Spitalul Clinic de Urgentă Militar Central „Dr. Carol Davila” Bucureşti unde, conform foii de observaţie clinică generală întocmită de către Secţia Chirurgie I, a fost internată, în perioada 20 aprilie - 6 august 2007, cu diagnosticul: „Plagă prin armă de foc cu leziuni multiple; ruptură de stomac, ruptură de splină şi rinichi stâng. Plagă colon (operat). Şoc hemoragie. Status posttraumatism prin împuşcare cu multiple leziuni viscerale. Amputaţie 1/3 medie coapsă, membru pelvin bilateral. Escare de decubit regiune sacrală şi trohanteriană bilateral.”

Prin decizia nr. 3 din 29 septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a dispus, între altele, următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpat împotriva sentinţei nr. 18 din 24 martie 2010 şi, în consecinţă, a desfiinţat hotărârea atacată numai cu privire la latura penală, în sensul că l-a condamnat pe inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 ani pentru tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 333 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de călcare de consemn

Conform art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat  inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, alături de pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 ani, iar pe perioada indicată în art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 C. pen.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs, între alţii, inculpatul R.D.

Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie contradictorie, din oficiu, cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. referitor la încadrarea juridică a faptei.

Asupra recursului declarat de inculpatul R.D, critica referitoare la greşita încadrare juridică a faptei, apărarea apreciind-o ca fiind corectă pe cea prevăzută în art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., „vătămare corporală din culpă”, deoarece, se susţine, rezultatul - moartea victimei - a fost consecinţa unei greşeli în mânuirea armamentului, este neîntemeiată.

Aspectul de drept referitor la forma şi modalitatea de vinovăţie cu care inculpatul a săvârşit fapta a fost examinat - la cererea acestuia - atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie însuşindu-şi toate argumentele de fapt şi de drept expuse în cele două hotărâri atacate.

În raport cu funcţia îndeplinită - militar - şi cu pregătirea specifică, inclusiv cu privire la mânuirea armamentului din dotare, este neîntemeiată apărarea acestuia în sensul că totul s-a petrecut ca „o joacă”, a fost „un accident.”

Împrejurările şi modul concret în care inculpatul a acţionat (astfel cum au fost anterior prezentate şi cum au rezultat din probele administrate) relevă, precumpănitor, vinovăţia acestuia sub forma intenţiei indirecte, iar nu pe cea a culpei, fiind irelevante - în prezenta cauză - alte împrejurări invocate de apărare, cum ar fi: că nu au existat conflicte anterioare, că nu o cunoştea pe victimă, că imediat după împuşcare a telefonat la corpul de pază, că a acordat ajutor material şi bănesc şi că nu a existat un mobil al faptelor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite, însă, recursul inculpatului, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., examinate din oficiu, pentru următoarele motive:

- elementul circumstanţial agravant introdus în textul art. 176 alin. (1) C. pen. prin lit. f), de Legea nr. 140/1996, are în vedere pericolul social sporit pe care îl reprezintă omorul săvârşit asupra unei persoane care îndeplineşte o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, din răzbunare sau ură împotriva acesteia, din cauza serviciului pe care îl îndeplineşte. Textul art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. este o variantă agravată a formei calificate de omor prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen., având ca deosebire esenţială aceea că subiectul pasiv nu este  orice persoană care desfăşoară o activitate de serviciu sau o activitate publică, ci o persoană care are calitatea de magistrat, poliţist, jandarm ori militar.

Or, examinarea tuturor probelor relevă că fapta nu a avut ca mobil răzbunarea sau ura împotriva victimei, din cauza serviciului pe care îl îndeplineşte, împrejurare necontestată de către acuzare şi de către părţile procesului.

- împrejurările comiterii faptei, şi chiar natura acesteia, nu justifică concluzia imperativului interzicerii tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., nici ca pedeapsă complementară, nici ca pedeapsă accesorie.

            Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 3 din 29 septembrie 2010, a casat, în parte, decizia atacată şi rejudecând: a descontopit pedeapsa rezultantă în cele două pedepse componente; în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (2) C. pen.; a menţinut pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., precum şi pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de călcare de consemn; conform dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe timp de 3 ani, iar pe durata prevăzută în art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Speta nr. 2 :                                                   

Omor calificat. Omor săvârşit în public

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii. Omuciderea  

Indice alfabetic: Drept penal

- omor calificat

- omor săvârşit în public

                                                                                                                                                              

               C. pen., art. 152, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i)

            În conformitate cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., omorul săvârşit în public, în accepţiunea art. 152 din acelaşi cod, constituie infracţiunea de omor calificat. În raport cu dispoziţiile art. 152 C. pen., fapta de omor săvârşită pe un teren aflat în proprietatea familiei inculpatului - actele de agresiune exercitate asupra victimei fiind văzute de o singură persoană - nu constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. i), ci infracţiunea de omor prevăzută în art. 174 C. pen., iar împrejurarea că pe acest teren există o cărare formată în mod natural, folosită de anumite persoane cu acceptul inculpatului, nu transformă terenul într-un loc accesibil publicului, în sensul art. 152 din acelaşi cod. 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 321 din 29 ianuarie 2010

Prin sentinţa penală nr. 311 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Iaşi a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul T.C. la pedeapsa închisorii de 10 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

În ziua de 27 iunie 2008, victima P.G. se deplasa spre locuinţa sa, trecând prin livada aparţinând familiei T.D., loc în care s-a întâlnit cu fiul mai mic al familiei, T.C., care întorcea lucerna.

Inculpatul T.C. i-a reproşat victimei că nu merge pe cărare şi îi calcă lucerna şi s-a îndreptat spre aceasta pentru a o lovi.

De teamă, victima s-a descălţat de cizmele pe care le purta în picioare pentru a putea fugi, dar fiind în vârstă şi bolnavă a fost ajunsă din urmă de inculpat care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în urma cărora a căzut la pământ. În timp ce se afla jos, victima a fost lovită cu picioarele de mai multe ori peste cap şi corp, actele de agresiune încetând doar la strigătele martorei G.M.

Ulterior, victima s-a deplasat spre locuinţa sa aflată la o distanţă de 600 m de locul agresiunii, unde a fost găsită în stare de inconştienţă de martora C.C., care a anunţat pe cumnata şi nepotul victimei de stare gravă în care se află aceasta, situaţie ce a determinat internarea sa medicală în Spitalul de Pneumoftiziologie. Cu toate intervenţiile şi tratamentele de specialitate aplicate, victima a decedat la data de 26 iulie 2008.

Din raportul de necropsie medico-legală din 12 septembrie 2008 rezultă că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism toracic cu fracturi costale, ruptură de trahee, emfizem subcutanat, hemopneumotorax bilateral complicat în evoluţie cu apariţia unor diseminări septice de tipul bronhopneumoniei şi endocarditei acute.

Cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului s-au constatat numeroase semne de violenţă pe corpul victimei P.G., aceasta prezentând peste 13 echimoze la nivelul braţelor şi gambei drepte, şapte coaste rupte, din care două au pătruns în plămâni, trahee distrusă pe o lungime de 4,5 cm şi un infiltrat hemoragic la nivelul unei anse intestinale, fapt ce demonstrează că inculpatul i-a aplicat victimei multiple lovituri şi de o intensitate sporită, în zone vitale ale corpului (gât şi torace), acte de violenţă care produc, de regulă, rezultate din cele mai grave şi chiar decesul victimei, ca în cazul de faţă.

Intensitatea loviturilor, zonele vitale unde au fost aplicate şi gravitatea numeroaselor leziuni produse, în raport şi cu vârsta şi starea de sănătate precară a victimei, conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, săvârşind astfel fapta de omor cu intenţie indirectă şi nu pe cea de lovituri cauzatoare de moarte, astfel cum a susţinut, în mod nefondat, acesta.

Faptul că victima a supravieţuit agresiunii aproape 30 de zile şi la decesul său au concurat şi alte cauze patologice este irelevant în definirea formei de vinovăţie cu care inculpatul a acţionat.

Locul în care a avut loc exercitarea violenţelor asupra victimei nu îndeplineşte niciuna din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 152 C. pen., acesta fiind situat pe terenul proprietatea familiei inculpatului, iar la conflict participând, în mod secvenţial, doar martorul G.M.

Faptul că pe terenul inculpatului se află o cărare formată în mod natural, pe care acesta a permis anumitor persoane să se deplaseze pentru a nu mai înconjura terenul, nu este de natură a schimba natura acestuia şi a-l transforma într-un loc public sau accesibil publicului, astfel cum impune în mod imperativ norma penală.

Despre natura şi situaţia juridică a terenului pe care a avut loc agresiunea victimei au oferit suficiente informaţii martorele G.M. şi C.C., care au arătat că inculpatul a lovit victima în livada ce aparţine familiei sale şi pe care se află o cărare folosită de câţiva localnici ca urmare a acceptului tacit dat de aceasta.

Faptul că familia inculpatului a permis anumitor săteni să folosească un drum de acces, neconvenţional, ce trece prin livada proprietatea sa, nu conferă acestuia caracterul de loc care prin natura şi destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 152 lit. a) C. pen.

Prin decizia nr. 110 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat şi de procuror.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs procurorul şi inculpatul.

Procurorul a criticat hotărârea, susţinând, între altele, că în mod greşit s-a apreciat că locul săvârşirii faptei nu este loc public, acesta fiind folosit efectiv de localnici, aspect pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Inculpatul T.C. a solicitat, în principal, achitarea sa, întrucât nu există legătură de cauzalitate între loviturile aplicate şi deces, victima decedând la un interval de 30 de zile de la data conflictului.

În subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută în art. 183 C. pen.

În drept, s-au invocat, între altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 şi 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la recursul declarat de procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în speţă.

Potrivit art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constituie infracţiunea de omor calificat omorul săvârşit în public.

În speţă, în raport cu dispoziţiile art. 152 C. pen., nu se poate reţine că infracţiunea de omor a fost comisă în public.

Inculpatul a săvârşit infracţiunea pe un teren ce aparţine familiei sale, iar împrejurarea că pe acest teren se află o cărare folosită de unii localnici cu acceptul inculpatului nu îl transformă într-un teren public sau accesibil publicului, în accepţiunea art. 152 C. pen.

De asemenea, inculpatul nu a avut intenţia ca fapta sa să fie auzită sau văzută şi acest rezultat să se fi produs faţă de două sau mai multe persoane.

Recursul declarat de inculpat este, de asemenea, nefondat.

Probele administrate în cauză demonstrează fără dubiu că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, reţinându-se că acesta a comis fapta cu intenţie indirectă, respectiv că a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpatul a lovit victima - o persoană în vârstă şi cu probleme de sănătate - în mod repetat cu pumnii şi picioarele, inclusiv când aceasta era căzută la pământ, agresiunea încetând doar ca urmare a intervenţiei martorei G.M.

Loviturile aplicate au fost de mare intensitate şi au produs leziunile descrise în raportul medico-legal de necropsie, ce concluzionează în sensul că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism toracic, cu fracturi costale, ruptură de trahee, emfizem subcutanat, hemopneumotorax bilateral.

Topografia şi morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin loviri active, repetate, cu mijloace contondente.

Contrar susţinerilor inculpatului, loviturile aplicate de acesta au produs victimei leziuni majore care au condus la deces.

Ambele instanţe au făcut şi o corectă încadrare juridică a faptei, astfel că dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în speţă.

Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată; lovirea sau vătămarea corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - este rezultatul culpei.

În speţă, aşa cum s-a arătat, inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide victima, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpatul a aplicat victimei lovituri de mare intensitate, în zone vitale, cauzându-i leziuni grave ce au condus la decesul acesteia.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de procuror şi de inculpat.

                        

Speta nr. 3

Tentativă. Omor deosebit de grav. Omor săvârşit prin cruzimi. Acţiune civilă. Prejudiciu incert

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracţiunea. Tentativa

Indice alfabetic: Drept penal

- tentativă

- omor deosebit de grav

- acţiune civilă

         

               C. pen., art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)

1. Cruzimile, ca element circumstanţial de agravare al omorului prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., implică, pe de o parte, ferocitatea acţiunii violente comise asupra victimei, iar pe de altă parte, sentimentul de oroare pe care aceasta îl provoacă. Aplicarea a 36 de lovituri de cuţit victimei, în prezenţa copilului minor al acesteia, faptă care nu şi-a produs efectul datorită intervenţiei medicale prompte, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

2. În soluţionarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal, repararea pagubei cauzate prin săvârşirea unei infracţiuni presupune atât repararea pagubei efective (damnum emergens), cât şi a folosului nerealizat (lucrum cesans), cu condiţia ca acestea să fie certe. Sporurile pentru ore suplimentare, pentru munca prestată în timpul nopţii sau în zilele de sărbătoare legală, variabile în funcţie de programul de producţie al societăţii în cadrul căreia este angajată victima, neavând caracterul unui prejudiciu cert în privinţa existenţei şi a întinderii, nu pot fi incluse în cuantumul daunelor materiale acordate victimei, ca folos nerealizat. 

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 47 din 14 ianuarie 2009

Prin sentinţa penală nr. 79 din 18 martie 2008 a Tribunalului laşi a fost condamnat inculpatul G.C. la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile M.A. suma de 35.000 lei daune morale şi 500 lei daune materiale.

Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă - pe baza probelor administrate - a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul şi partea vătămată s-au căsătorit în anul 1993, iar din căsătoria lor a rezultat minorul G.F., în prezent în vârstă de 10 ani.

La scurt timp după căsătorie între cei doi au apărut neînţelegeri, iar pe parcursul căsătoriei inculpatul a plecat în două rânduri în străinătate la muncă, ultima dată în anul 2003. Din acest ultim moment, relaţiile dintre soţi s-au deteriorat ascendent.

Pe fondul accentuării conflictelor, în toamna anului 2005, partea vătămată a înaintat acţiune de divorţ, iar în anul 2006 s-a pronunţat hotărârea de desfacere a căsătoriei şi încredinţare a copilului minor mamei. Întrucât părţile nu s-au înţeles asupra partajării bunurilor comune, au continuat să locuiască împreună.

În aceste condiţii, în noaptea de 15/16 iulie 2007, pe fondul acestor neînţelegeri, dar şi al consumului de alcool, inculpatul a intrat în două rânduri în camera în care dormea partea vătămată cu fiul său, cerându-i să iasă să discute situaţia dintre ei.

Partea vătămată a refuzat, baricadându-şi uşa cu un scaun.

Inculpatul a luat un cuţit din bucătărie, a deschis cu putere uşa camerei şi, reproşând victimei că-l înşeală cu un alt bărbat, a început să o lovească cu cuţitul.

Partea vătămată a încercat să-şi apere capul de lovituri şi s-a refugiat în sufragerie, urmată de copil. Cum inculpatul a continuat să o lovească, partea vătămată s-a îndreptat spre uşa de acces în locuinţă, dar a căzut peste prag, fiind lovită cu cuţitul în zona picioarelor de către inculpat.

Partea vătămată a reuşit să se ridice, să scoată copilul din apartament şi să-l împingă spre locuinţa vecinilor P.C. şi C.P. care, alertaţi de ţipetele femeii, deschiseseră uşa.

În continuare, partea vătămată a coborât treptele înspre etajul inferior, dar pe palierul dintre etaje s-a prăbuşit din cauza sângerării.

Din raportul de constatare medico-legală a reieşit că partea vătămată M.A. a prezentat şoc hemoragic, multiple plăgi tăiate şi înjunghiate, emfizem subcutanat latero-toracic drept, pneumotorax drept, hemopneumotorax stâng, fisură splenică, ruptură mezocolon transvers, ruptură ansă jujenală, plăgi peritoneale parieto-colice stângi. Leziunile s-au putut produce prin loviri active repetate cu un obiect tăietor-înţepător şi au fost de natură a-i pune viaţa în pericol, a concluzionat actul medico-legal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, care a criticat încadrarea juridică a faptei prin reţinerea agravantei prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi partea civilă, care a cerut majorarea despăgubirilor civile.

Prin decizia nr. 103 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel laşi, Secţia penală, a admis apelul formulat de partea civilă, a desfiinţat în latură civilă hotărârea atacată şi, în rejudecare, a majorat cuantumul despăgubirilor materiale acordate de la 500 lei la 2.000 lei şi a obligat pe inculpat la plata acestei sume către partea civilă M.A.; prin aceeaşi hotărâre, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

În motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că partea vătămată, pentru refacerea sănătăţii, a făcut cheltuieli mult mai mari decât cele apreciate la fond, iar pe de altă parte, că în raport cu modul în care a săvârşit infracţiunea, inculpatul a urmărit să ucidă victima, supunând-o la suferinţe inutile, de mare intensitate, care erau apte să conducă la deces, în lipsa intervenţiei medicale de specialitate.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs atât inculpatul G.C., cât şi partea civilă M.A.

Recurentul inculpat a criticat hotărârile, între altele, sub aspectul greşitei încadrări juridice, susţinând că modalitatea de concepere şi realizare a acţiunii de ucidere desfăşurată în cauză nu a urmărit să provoace victimei suferinţe chinuitoare şi prelungite, ci s-a realizat într-un interval scurt de timp, iar suferinţele victimei au fost inevitabile şi subsecvente acţiunii de ucidere şi care nu sunt de esenţa agravantei prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În drept, a fost invocat cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Recurenta parte civilă a criticat modul greşit în care s-au calculat şi apreciat despăgubirile morale şi materiale acordate, care nu respectă prevederile legale privind justa şi deplina desdăunare, şi nici probele administrate în cauză - referitoare la întinderea prejudiciului efectiv suferit de această parte.

A fost invocată incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la examinarea hotărârilor atacate atât în raport cu criticile invocate de recurenţi, cât şi cu cazurile de casare arătate, constatând - pentru considerentele ce urmează - că recursurile declarate sunt nefondate.

Instanţele au soluţionat corect atât acţiunea penală, cât şi cea civilă adiacentă, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute şi dispoziţiilor legale ce reglementează fapta dedusă judecăţii, stabilind pedeapsa cu respectarea dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.

Totodată, despăgubirile civile acordate reprezintă o justă şi integrală despăgubire a părţii vătămate, atât în privinţa prejudiciului moral, cât şi a prejudiciului material creat prin comiterea infracţiunii dedusă judecăţii, neimpunându-se casarea şi rejudecarea cauzei sub acest aspect.

Revenind la fapta dedusă judecăţii, pentru a distinge între elementul material al uciderii de cel al agravantei prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., se impune mai întâi a se distinge între acţiunile care sunt subsecvente numai acţiunii de ucidere şi cele care, deşi subsecvente uciderii, au şi aptitudinea de a fi provocate în vederea uciderii prin cauzarea unor dureri deosebite, prelungite sau nu în timp, dar care inspiră groază, acestea din urmă fiind de esenţa agravantei prevăzute în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În sensul celor de mai sus, jurisprudenţa a definit „cruzimile” care atrag incidenţa dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. ca fiind acea acţiune violentă comisă într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate care inspiră oroare, groază, atât victimei, cât şi persoanelor în a căror prezenţă se săvârşeşte.

Raportând la aceste consideraţiuni de ordin teoretic starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză este de necontestat că acţiunile desfăşurate de inculpat, în noaptea de 15/16 iulie 2007, împotriva fostei soţii care dormea împreună cu fiul său în vârstă de 9 ani şi în prezenţa acestuia, sunt de esenţa dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., aşa cum corect a fost condamnat inculpatul.

Maniera de acţiune şi momentul ales de inculpat, prin pătrundere noaptea în camera victimei, trezind-o din somn atât pe aceasta, cât şi pe copilul minor, alături de cele 36 de lovituri de cuţit aplicate victimei, în prezenţa minorului, pe tot corpul (zona toraco-abdominală, a membrelor superioare şi inferioare, a spatelui), şi pe care a urmărit-o în tot apartamentul, silind-o să se refugieze pe scările blocului unde au intervenit vecinii treziţi de zgomotele şi strigătele de ajutor ale victimei, nu poate constitui decât infracţiunea de omor deosebit de grav, infracţiune rămasă în faza tentativei datorită intervenţiei prompte şi de specialitate acordate victimei.

Afirmaţia are în vedere raportul medico-legal, care atestă existenţa numeroaselor plăgi tăiate, înjunghiate, penetrante, pe tot corpul victimei, care au produs şoc hemoragic, emfizem subcutanat latero-toracic drept, pneumotorax drept, hemopneumotorax stâng, fisură splenică, ruptură mezocolon transvers, ruptură ansă jejunală, plăgi peritoneale parieto-colice stângi şi care au pus în primejdie viaţa acesteia.

În acest context, criticile formulate de inculpat sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Cât priveşte recursul părţii vătămate, constituită parte civilă, pentru motivele ce urmează, este nefondat.

În soluţionarea pretenţiilor morale şi materiale instanţele au respectat, pe de o parte, principiul reparării integrale a prejudiciului suferit şi care presupune atât repararea pagubei efective - damnum emergens - cât şi a folosului nerealizat - lucrum cesans, dar şi probele şi actele depuse de parte în dovedirea cererilor sale.

Este adevărat că partea civilă a prezentat, pe larg, în faţa primei instanţe categoriile de pretenţii care priveau întinderea prejudiciului suferit, dar în aceeaşi măsură întinderea prejudiciului trebuia şi dovedită, ceea ce recurenta nu a reuşit în privinţa tuturor solicitărilor.

Astfel, în domeniul veniturilor nerealizate pe perioada incapacităţii, locul de muncă al părţii vătămate, societatea C., a comunicat că în perioada concediului medical aceasta a fost plătită ca şi când ar fi lucrat efectiv, cu excepţia sporurilor de ore suplimentare, de noapte sau de sărbători legale, care nu i s-au putut plăti şi care oricum sunt variabile în funcţie de programul de producţie al societăţii.

Sub acest aspect, în mod corect prima instanţă a apreciat că pretenţiile - reprezentând un folos nerealizat - constând în sporuri şi ore suplimentare, nu au fost dovedite nici în privinţa certitudinii existenţei, în raport cu factorii incerţi ai realizării, şi nici a întinderii.

Situaţia este similară şi în privinţa daunelor materiale derivând din diminuarea capacităţii de muncă a părţii vătămate pe un interval de 6 luni.

Deşi expertiza medico-legală efectuată a stabilit afectarea capacităţii de muncă a părţii vătămate cu 50% pe o perioadă de 6 luni de la data examinării, respectiv 5 decembrie 2007, aceasta nu a putut aprecia asupra unor sechele invalidante şi/sau infirmizante, aşa încât această pretenţie nu a putut fi cuantificată sub aspect material şi, mai mult, din aceleaşi relaţii comunicate de locul de muncă rezultă că, deşi în perioada respectivă partea civilă a prezentat o capacitate de muncă diminuată (cum apreciază actul medico-legal), aceasta a încasat integral veniturile, inclusiv plata unor sporuri de noapte, sporuri de week-end şi pentru ore suplimentare.

Critica formulată de recurentă sub acest aspect este nefondată şi, pentru că această daună nu a putut fi cuantificată material, s-a realizat compensarea ei echitabilă prin includerea în cuantumul daunelor morale acordate.

În fine, pentru intensitatea suferinţelor psihice, fizice, prezenţa pe corp a peste 30 de cicatrici, instanţele au apreciat corect existenţa unui prejudiciu moral estimat prin despăgubirile în sumă de 35.000 lei, la plata cărora a fost corect obligat inculpatul.

Existenţa unor cheltuieli materiale pentru susţinerea numeroaselor intervenţii chirurgicale, tratamente de recuperare, kinetoterapie, monitorizare clinică şi regim igieno-dietetic, psihoterapie, desfăşurate în multe clinici de specialitate şi pe o lungă perioadă de timp, în scopul refacerii sănătăţii şi vieţii, rezultate din înscrisurile depuse în cauză, au determinat în mod justificat instanţa de apel să majoreze cuantumul daunelor materiale de la 500 lei la 2.000 lei şi să-l oblige pe inculpat la plată.

În aceste condiţii, criticile formulate de partea civilă sunt nefondate.

În consecinţă, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G.C. şi partea civilă M.A.

---

[1] Gheorghe Aradavoaice si colab., Terorism, antiterorism, contraterorism, Bucuresti, 1997, pagina 51.

[2] Iosif Bararu, Infractiunile de terorism. Legislatie si procedura penala, Ed.Universul Juridic, Bucuresti, 2010

[3] Isabelle Marrou-Garcin, Media vs. Terorism, Ed.Tritonic, Bucuresti, 2001.

[4] Tim Weiner, CIA - o istorie secreta, Ed.Litera International, Bucuresti, 2009.

[5] Ilie Popescu, Nicolae Radulescu, Nicolae Popescu, Terorismul international flagel al lumii contemporane , Bucuresti, 2003.

[6] Gr.Perieteanu, A.Dumitrescu, Manual teoretico-practic de politie judiciara, Stabiliment de arte grafice “ Universala “, Bucuresti, 1904.

[7] In Titlul I al Cartii a II-a.

[8] Tradarea, spionajul

[9] Atentatele, complotul impotriva regelui si a familiei regale, provocarea de razboi civil in tara, provocarea insurectiei contra puterii Statului, uzurparea militara, transmiterea si divulgarea secretelor de Stat, ofensa adusa unor insemne.

[10] Revista “ Profil “, publicatie a  SRI, anul III, nr. 8 / 2005.

[11] Articolul 4 din Legea 535 / 2004 privind prevenierea si combaterea terorismului, publicata in M.Of. nr. 1161 /  8 decembrie 2004.

[12] Legea nr. 535 / 2004

[13] Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie-  PRO LEGE nr. 1 / 2002.

[14] Constantin Mitrache, Drept penal roman, Partea generala, editia a III-a revazuta si adaugita, Casa de editura si presa Sansa SRL, Bucuresrti, 1997.

[15] Constantin Mitrache, op.cit.

[16] Asociatia Romana de Stiinte Penale – Revista Romana de Drept Penal, anul XIII, nr. 4, octombrie – decembrie, Bucuresti, 2006.

[17] Asociatia Romana de Stiinte Penale – Revista de Drept Penal, anul XIII, nr. 4, octombrie- decembrie, Bucuresti, 2006.

[18] Uniunea Juristilor din Romania – Dreptul, Anul XVIII, Seria a III-a a, nr. 3 / 2007.

[19] Asociatia Romana de Stiinte Penale – Revista de Drept Penal, anul XIII, nr. 4, octombrie- decembrie, Bucuresti, 2006.

[20] Uniunea Juristilor din Romania – op.cit.