Învierea mortilor si judecata obsteascã sau universalã ( 2 )

Învierea mortilor si judecata obsteascã sau universalã ( 2 )

Judecata obsteascã sau universalã va avea urmatoarele caracteristici, va fi :

1.     universala,

2.     solemnã,

3.     publicã,

4.     dreaptã,

5.     definitiva si vesnicã,

6.     supremã, si

7.     înfricosãtoare.

( 1 ) Judecata din urmã va fi universalã, deoarece ei i se vor supune absolut toti oamenii din toate locurile si din toate timpurile.

Ea se deosebeste de judecata particulara, nu numai prin faptul cã la aceasta se vor prezenta toti oamenii în trup, ci si pentru cã acum se vor descoperi si consecintele pe care le-au avut asupra contemporanilor sau urmasilor, faptele bune sau rele ale oamenilor.

La aceasta judecata se vor supune si duhurile necurate ( II Petru 2, 4 ).

( a ) Pentru îngeri, care, desi sunt fiinte spirituale superioare oamenilor, nu posedã atotstiintã, judecata va însemna si o descoperire a planului dumnezeiesc cu privire la lume, asteptatã de ei cu fricã si cu cutremur.

( b ) Sfintii nu vor fi propriu-zis judecati, caci Mântuitorul zice :

“Cel ce ascultã cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis pe Mine, are viatã vesnicã si la judecatã nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viatã” ( Ioan 5, 24 ).

Prezenta lor la judecata va fi formalã, în schimb ei vor osândi pe pacatosi, si vor aprecia cu laudã pe cei ce au facut binele, potrivit sentintei Dreptului Judecãtor.

( c ) Apostolii de asemenea vor fi judecati formal ( bineînteles afarã de Iuda ), ei fiind prezenti la judecatã ca unii care se bucurã de o deosebitã cinste din partea Mantuitorului ( Matei 19, 28 ; Luca 22, 30 ).

Ingerii vor fi judecati de oameni ?

Existã douã opinii :

Opinia 1 :

Cat priveste afirmatia sfantului apostol Pavel cã îngerii vor fi judecati de oameni ( I Cor. 6, 3 ), dupa parerea unor teologi, ea se referã probabil la faptul cã unii dintre îngeri, pe care Mantuitorul îi va afla cã nu si-au îndeplinit slujba de a îndemna pe oamenii dati în grija lor, sa faca binele si sa evite rãul, vor primi o apreciere mai putin laudabila din partea sfintilor si dreptilor.

Opinia 2 :

Dupa altii insa, cele spuse de sfantul Pavel se refera la judecata ingerilor rãi, de care vorbeste si sfantul Petru ( II Petru 2, 4 ).

( 2 ) Judecata universala va fi solemnã.

Deoarece Mantuitorul Hristos sezand pe scaunul mãririi Sale, inconjurat de ingeri, Apostoli si de sfinti, va reprezenta cea mai inalta autoritate judecatoreasca, in drept sa hotarasca soarta definitiva a tuturor oamenilor, fie drepti, fie pacatosi.

Faptul cã toti cei prezenti acolo simt cã in aceasta instantã se pecetluieste soarta tuturor oamenilor pentru vesnicie, fara posibilitate de schimbare, conferã o maretie deosebita momentului.

Infatisarea si autoritatea Judecatorului sunt atat de impunatoare si impresionante, incat “de fata lui a fugit tot pamantul si tot cerul, si loc nu s-a aflat lor” ( Apoc. 20, 11 ).

Vorbind de solemnitatea acestei judecati, proorocul Daniel zice : “... un râu de foc ce curge înaintea Judecãtorului” ( Dan. 9, 10 ), iar psalmistul spune : “Stralucit-au fulgerele Lui lumii si s-a clatinat pamantul... vestit-au cerurile dreptatea Lui si au vazut noroadele slava Lui” ( Ps. 96, 4-6 ).

( 3 ) Judecata universala va fi publicã, ceea ce inseamna cã ea se va face in fata tuturor.

Vorbind despre aceasta, sfantul Maxim Mãrturisitorul spune : “Iar pe langa acestia, toata zidirea cea cereasca si cea pamanteasca, cata e in îngeri si in puterile mai presus de ingeri, si cata e in oameni, stã de fatã cu cutremur, asteptand infricosata descoperire a judecatii dumnezeiesti.

De catre toti acestia se vor citi faptele noastre ale tuturor, si se va face dezgolirea celor ascunse, cand toti îsi vor cunoaste reciproc pãcatele, cum îsi citeste fiecare fara gresealã cartea constiintei sale”.

( 4 ) Deoarece cel ce face judecata este Judecatorul cel drept ( II Tim. 4, 8 ), judecata Cãruia este dreaptã ( Ioan 5, 30 ), fiindca Acela cunoaste nu numai faptele, ci si gandurile cele mai ascunse ale oamenilor ( Rom. 2, 16 ), sentinta acestui Judecator va fi cu adevarat dreaptã, iar criteriul dupa care se va face judecata va fi împlinirea sau neîmplinirea faptelor iubirii fatã de aproapele ( Matei 25, 35 si urm. ).

Ea va fi dreaptã si pentru faptul cã fiecare om va fi judecat potrivit cu legea dupa care a trait pe pamant : pãgânii dupa legea morala naturalã ( Rom. 2, 14- 16 ), evreii dupa legea mozaicã ( Rom. 2, 12 ), iar crestinii dupa legea evanghelicã.

( 5 ) Sentinta datã de dreptul Judecator va fi definitiva si vesnica.

Impotriva ei, cel judecat nu va putea face apel, ea ramanand valabila pentru vesnicie, intrucat insasi constiinta fiecaruia va inregistra dreptatea hotararii.

( 6 ) Aceasta judecata va fi suprema, deoarece ea va fi facuta de Judecatorul Suprem, Cel care judecã avand de la Tatal “Toata puterea in cer si pe pamant” ( Matei 28, 18 ).

( 7 ) In sfarsit, aceasta judecata este înfricosãtoare pentru toti cei ce participã la ea :

1.     pentru ingeri,

2.     pentru drepti si

3.     pentru pacatosi.

Pentru ingeri, fiindca prin ea li se face o descoperire a planului lui Dumnezeu cu privire la lume, asteptata de ei cu frica si cu cutremur ; pentru cei drepti, fiindca nimeni nu poate fi sigur cã va putea da un “raspuns bun”, iar pentru pacatosi, fiindca sunt deplin constienti si se cutremurã de soarta ce-i asteapta.

Procedura judecatii :

Procedura acestei judecati va fi cu totul deosebita de cea a judecatilor omenesti.

Fiind atotstiutor, dreptul Judecator nu va lua interogatorii, nu va asculta martori, nu va cere dovezi, deoarece El cunoaste totul.

De asemenea, cei judecati isi vor privi intreg trecutul ca intr-o oglindã, sau ca intr-o carte deschisa, cunoscand astfel tot ce au facut sau n-au facut in viata pamanteasca, iar acest trecut va fi cunoscut tuturor celor prezenti, dupa cum si cel judecat va cunoaste trecutul tuturor celor judecati.

Mantuitorul Hristos, dreptul Judecator, va desparti pe cei buni de cei rãi “precum desparte pãstorul oile de capre” ( Matei 25, 32 ), iar dupa pronuntarea sentintei, dreptii vor merge in fericirea vesnica, iar pacatosii in osanda vesnica ( Matei 25, 46 ).

“Cãrtile” in care sunt scrise faptele oamenilor, despre care vorbeste Sfanta Scriptura ( Dan. 7, 10 ; Apoc. 20, 12 ; Filip. 4, 3 ), au fost intelese de Sfintii Parinti ca o exprimare figuratã a adevarului cã la aceasta judecatã totul va fi cunoscut si descoperit.

Dupa dogmatistul ortodox Silvestru de Canev, Sfintii Pãrinti au înteles prin “cãrtile deschise” cã “toate faptele si gandurile oamenilor vor fi înfãtisate în asa luminã de Judecatorul cel atotputernic, atotvazator si atotstiutor, si cercetate cu atâta pãtrundere, incat nu numai îngerii, care vor lua parte la judecatã ca martori, ci chiar si cei ce se vor judeca, vor vedea perfect de lãmurit, tot ceea ce au fãcut si vor recunoaste negrãitã dreptate a Judecãtii si sentintei lui Hristos”.

Locul judecãtii :

Locul judecatii va fi pamantul transfigurat, unde au trãit oamenii pânã a nu-si schimba chipul, si unde Fiul lui Dumnezeu a fost batjocorit si umilit, pentru ca acum tot acolo sa fie preamãrit si preaînãltat.

Odatã cu judecata universala inceteaza Imparatia Harului si incepe Imparatia Mãririi Fiului lui Dumnezeu ( Apoc. 11, 15 ), Cãruia Tatãl I-a supus toate, iar Fiul Însusi se va supune Celui ce I-a supus toate, “spre a fi Dumnezeu totul în toate” ( I Cor. 15, 28 ).

( Extras din Teologia Dogmaticã, Manual pentru seminariile teologice, Pr.prof.dr. Isidor Todoran, Arhid.prof.dr. Ioan Zãgrean, tiparita cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1991 )