Universitatea “ Spiru Haret “ – Facultatea de drept si administratie publica Bucuresti
MASTER – Stiinte penale
Coordonator stiintific : Prof.univ.dr.Doinel DINUICA
Disciplina : Cooperare judiciara internationala in materie penala
Conditiile si procedura transferului de proceduri penale
MARCOV N.Olivia-Maria
Prof.univ.dr.Nicu JIDOVU
Data depunerii : 2 septembrie 2011
Motto : - If you want to be incrementally better: Be competitive. If you want to be exponentially better: Be cooperative.
- If we do not hang together, we will all hang separately - Benjamin Franklin (1706-1790) American statesman, scientist and philosopher
- The only thing that will redeem mankind is cooperation - Bertrand Russell (1872-1970) British logician and philosopher
- Put yourself in the other man's place and then you will know why he thinks certain things and does certain deeds - Elbert Hubbard (1856-1915) American editor, publisher, and author of the mora
- We must, indeed, all hang together or, most assuredly, we shall all hang separately - Benjamin Franklin (1706-1790) American statesman, scientist and philosopher
- Competition has been shown to be useful up to a certain point and no further, but cooperation, which is the thing we must strive for today, begins where competition leaves off - Franklin D. Roosevelt
- Ethics is in origin the art of recommending to others the sacrifices required for cooperation with oneself - Bertrand Russell
- If we cannot now end our differences, at least we can help make the world safe for diversity - John F. Kennedy
- Irrational barriers and ancient prejudices fall quickly when the question of survival itself is at stake - John F. Kennedy
Transferul de proceduri in materie penala
Notiune. Definitie. Reglementare
Transferul de proceduri penale ( in materie penala ) este o forma de cooperare in materia penala, sintetizata de principiul aut dedere, aut judicare, care apare asadar ca alternativa la extradare, atunci cand extradarea nu este posibila.
Din perspectiva Conventiei europene privind transferul de proceduri in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972 si prin prisma altor instrumente internationale, precum si in lumina Legii nr. 302 / 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare
Transferul de proceduri in materie penala poate fi definit ca, acea forma de cooperare judiciara internationala in materie penala prin care, la cererea unui Stat ( solicitant ), un alt Stat ( solicitat ) preia exercitarea urmaririi penale sau a judecatii, impotriva unei persoane acuzate de savarsirea unei infractiuni pe teritoriul Statului solicitant, daca Statul solicitat are competenta de a exercita urmarirea, potrivit unuia din principiile aplicarii legii penale in spatiu.
In ceea ce ne priveste, distingem transferul procedurilor penale, astfel cum l-am definit mai sus, si cum il vom analiza in paragrafele urmatoare, de “ denuntul in vederea urmaririi “, astfel cum este el reglementat de articolul 21 din Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg la data de 20 aprilie 1959, ratificata de Romania prin Legea nr. 236 din 1998.
Diferenta consta in aceea ca, daca in primul caz are loc o “ delegare “ a procedurii, cu obligatia pentru Statul solicitat, de a da o urmare acelei cereri, iar in cazul respingerii cererii, Statul solicitant este “ repus in dreptul “ a urmari el insusi acele fapte, in al doilea caz avem de-a face cu un fel de “ denunt international “, prin care o fapta penala este denuntata autoritatilor altui Stat, care ar fi competente sa urmareasca penal persoana care a savarsit fapta, iar indiferent de solutia data de Autoritatile straine carora li s-a denuntat fapta, “ Statul denuntator “ renunta definitiv la urmarirea acelei fapte.
Aut dedere, aut judicare
Esenta si originile acestei forme de cooperare judiciara se regasesc in adagiul aut dedere, aut judicare ( “ sau de a-l preda, sau de a-l pedepsi “ )
Principiul enuntat de acest adagiu este unul simplu : fie predai, fie urmaresti.
Cu alte cuvinte, daca un Stat refuza sa acorde extradarea unei persoane, el trebuie sa isi asume, la cererea Statului solicitant, obligatia de a exercita urmarirea sau judecata fata de persoana respectiva.
Dupa cum am aratat la extradare, o regula – in zilele noastre mult atenuata – in materia extradarii, era si aceea a neextradarii propriilor cetateni, specifica mai ales Statelor care apartin sistemului de drept continental.
De asemenea, pot exista si alte motive pentru care extradarea nu poate fi acordata.
Or, nu se poate accepta ca o persoana care a savarsit o infractiune, sa nu fie trasa la raspundere penala. In aceste situatii, mai ales in cazul refuzului extradarii propriilor cetateni, singura alternativa, o constituie preluarea urmaririi penale, sau a judecatii, ori preluarea executarii pedepsei.
Intrucat preluarea executarii pedepsei este reglementata distinct, chiar daca si executarea este o faza a procedurii, aici vom trata notiunea de ‘ transfer al procedurii penale “, consacrata pe plan international, si in legea romana, care are in vedere numai faza de urmarire si pe cea de judecata.
Principiul aut dedere, aut judicare este prevazut in orice tratat de extradare, sau cu dispozitii referitoare la extradare, modern.
Astfel, de exemplu, in articolul 6 alineat 2 din Conventia europeana de extradare, adoptata la Paris la 13 decembrie 1957, se prevede ca, daca partea solicitata nu isi extradeaza propriul resortisant, ea va trebui, la cererea partii solicitante, sa supuna cauza autoritatilor competente, astfel incat sa se poata exercita urmariri judiciare, daca este cazul.
Cererea, element esential pentru existenta transferului de proceduri
Cererea este elementul esential pentru existenta transferului de proceduri. Prin cerere, se exprima vointa Statului solicitant de a renunta la propria jurisdictie, si de a delega cauza penala autoritatilor competente ale Statului solicitat.
In absenta unei cereri, chiar daca Statul care refuza extradarea pe motivul cetateniei, incepe, din oficiu, urmarirea fata de persoana in cauza, nu se mai poate face vorbire de un transfer al procedurii, pentru ca Statul pe teritoriul caruia s-a savarsit fapta, nu a inteles nici un moment sa renunte la jurisdictia sa asupra faptei si persoanei in cauza, si va insista in obtinerea extradarii daca persoana va fi localizata intr-un alt Stat, sau o va urmari, in cazul in care persoana va reveni de buna voie pe teritoriul acelui Stat.
In dreptul romanesc, de lege lata, acest principiu este consacrat prin dispozitiile articolului 23 ( 25 ) din Legea nr. 302 din 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare ( si republicata in M.Of. nr. 377 din 31 mai 2011 ).
Principalele conventii internationale continand dispozitii privind transferul de proceduri in materie penala
Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala
Instrumentul multilateral de referinta in acest domeniu este Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972, ratificata de Romania prin Ordonanta Guvernului nr. 77 din 1999, aprobata prin Legea nr. 34 din 2000[1].
Dupa cum se arata si in preambulul acestei Conventii, scopul ei este completarea cadrului juridic in domeniul dreptului penal, organizarea urmaririi infractiunilor la nivel international, precum si eliminarea inconvenientelor ce pot aparea, ca rezultat al conflictelor de competenta interstatale.
Potrivit articolului 2 din Conventie, se creeaza dreptul oricarei Parti Contractante de a efectua urmarirea penala in cazul unei infractiuni careia i s-ar aplica legea penala a altui Stat, cu conditia ca acel din urma Stat sa formuleze o cerere in acest sens, adresata autoritatilor competente din primul Stat.
Ca expresie a principiului Non bis in idem, articolul 3 din Conventie prevede dreptul Statelor semnatare, de a renunta la angajarea unor proceduri, in conformitate cu propria legislatie, in conditiile in care faptuitorul este urmarit penal pentru aceeasi infractiune, de catre Autoritatile altei parti contractante.
Orice decizie de renuntare la procedura este provizorie, insa doar pana la pronuntarea unei hotarari definitive intr-un alt Stat membru la Conventie.
Procedura de transfer este reglementata in Sectiunea a 2-a din Titlul III al Conventiei.
In primul rand, asa cum am aratat deja, trebuie sa existe o cerere, cu precizarea ca ea va fi formulata in scris.
Cererea se transmite intre ministerele de Justitie ale Statelor Parti, cu exceptia cazului in care, prin alte tratate s-ar prevedea comunicarea directa, de catre autoritatile Statului solicitant, catre autoritatile Statului solicitat.
In cazuri urgente, cererile si comunicarile necesare aplicarii Conventiei, pot fi trimise prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale ( Interpol ).
In temeiul articolului 13 alineat 3 din Conventie care prevede ca “Tout Etat contractant pourra, par déclaration adressée au Secrétaire Général du Conseil de l'Europe, faire connaître qu'il entend déroger pour ce qui le concerne aux règles de transmission énoncées au paragraphe 1 du présent article « , cu ocazia ratificarii, Romania a facut urmatoarea Declaratie : “ cererile formulate in temeiul prezentei Conventii in faza de urmarire penala vor fi adresate Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar cererile formulate in faza de judecata vor fi adresate Ministerului Justitiei “.
« Déclaration consignée dans l'instrument de ratification déposé le 8 juin 2000 - Or. fr.
La Roumanie déclare que :
- les demandes formulées en vertu de la présente Convention pendant la poursuite pénale seront adressées au Parquet Général auprès de la Cour Suprême de Justice;
- les demandes formulées en vertu de la présente Convention pendant le jugement seront adressées au Ministère de la Justice.
Période d'effet : 9/9/2000 -
Déclaration ci-dessus relative aux articles : 13 « [2]
Declaratia corespunde sistemului nostru de organizare judiciara, si ea a fost consacrata ulterior in Legea nr. 704 din 2001 privind asistenta judiciara internationala in materie penala, in vigoare pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 302 din 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, care a mentinut aceeasi dihotomie.
Cererea trebuie insotita de originalul dosarului penal, sau de o copie certificata a dosarului penal, precum si de alte documente utile cauzei.
Desigur, Statul solicitat poate cere prezentarea unor informati sau documente suplimentare ( articolul 14 ).
Potrivit articolului 16, Statul solicitat informeaza fara intarziere Statul solicitant, cu privire la Decizia data asupra cererii. Statul solicitat trebuie sa informeze cealalta parte si despre abandonarea urmaririi, sau decizia luata in urma desfasurarii procedurii, in conformitate cu dreptul sau intern.
O copie certificata de pe hotarare trebuie sa fie transmisa Statului solicitant.
Articolul 17 din Conventie prevede ca, in ipoteza in care, cererea de transfer de procedura se intemeiaza exclusiv pe prevederile articolului 2 din Conventie, Statul solicitat trebuie sa informeze persoana acuzata, despre formularea cererii de catre Statl solicitant, cu scopul de a permite acestei persoane, sa isi expuna pozitia mai inainte de a se lua o hotarare cu privire la admiterea, sau respingerea cererii.
La articolul 18 alineat 1 se prevede ca, traducerea documentelor necesare in aplicarea Conventiei, nu este necesara, si ca aceste documente sunt scutite de formalitatile de legalizare.
Alineatul ( 2 ) al articolului 18 care prevede ca “ Tout Etat contractant peut, au moment de la signature ou du dépôt de son instrument de ratification, d'acceptation ou d'adhésion, par déclaration adressée au Secrétaire Général du Conseil de l'Europe, se réserver la faculté d'exiger que lesdits documents, à l'exception de la copie de la décision écrite visée par le paragraphe 2 de l'article 16, lui soient adressés accompagnés d'une traduction. Les autres Etats contractants devront adresser lesdites traductions, soit dans la langue nationale de l'Etat destinataire, soit dans l'une des langues officielles du Conseil de l'Europe que l'Etat destinataire désignera. Toutefois, cette dernière désignation n'est pas obligatoire. Les autres Etats contractants peuvent appliquer la règle de la réciprocité. « , da insa posibilitatea oricarui Stat contractant ca, in momentul semnarii ori depunerii instrumentului sau de ratificare, printr-o declaratie[3], sa isi rezerve dreptul ca documentele sus mentionate sa ii fie transmise insotite de o traducere, posibilitate de care au profitat, desigur, toate Statele care au cerut fie traducerea in limba lor, fie in una din limbile oficiale ale Consiliului Europei.
Potrivit Declaratiei Romaniei, cererile formulate, si documentele anexate vor fi trimise autoritatilor romane, insotite de o traducere in limba franceza sau in limba engleza.
« Déclaration consignée dans l'instrument de ratification déposé le 8 juin 2000 - Or. fr.
La Roumanie déclare que, sans porter atteinte aux dispositions de l'article 18, paragraphe 3, les demandes formulées en vertu de la présente Convention et les documents annexes seront transmises aux autorités roumaines, accompagnées par une traduction en langue française ou anglaise.
Période d'effet : 9/9/2000 -
Déclaration ci-dessus relative aux articles : 18 « [4]
In ceea ce priveste fondul cererii de transfer, Conventia stipuleaza ca, in cazul in care, o persoana este suspectata de a fi comis o infractiune, potrivit legii unei parti contractante, acel Stat poate solicita altei parti cotractante, sa inceapa urmarirea in cazurile, si conform conditiilor prevazute de Conventie.
Articolul 7 din Conventie reglementeaza un principiu cunoscut in materia asistentei judiciare internationale, si anume dubla incriminare a faptelor.
Astfel, urmarirea nu poate fi exercitata in Statul solicitat, decat atunci cand fapta in legatura cu care s-a solicitat inceperea urmaririi, ar fi infractiune in cazul comiterii ( ei ) pe teritoriul acestui Stat, si cand autorul ar fi pasibil de o condamnare si in baza legilor acestui Stat.
O mentiune speciala se acorda infractiunilor comise de persoane investite cu functii publice in Statul solicitant, sau infractiuni savarsite cu privire la o persoana investita cu o functie publica, o institutie publica, sau un bun cu caracter public.
Astfel, calitatea conferita potrivit legislatiei Statului solicitant, va fi recunoscuta si in Statul solicitat.
Conventia enumera in articolul 8, cazurile in care o parte contractanta poate solicita altui Stat membru sa inceapa urmarirea :
a) acuzatul are resedinta obisnuita in Statul solicitat ;
b) acuzatul este cetatean al Statului solicitat, sau acesta este Statul sau de origine ;
c) acuzatul executa, sau urmeaza sa execute, o pedeapsa privativa de libertate in Statul solicitat ;
d) acuzatul face obiectul, in Statul solicitat, al unei urmariri judiciare pentru aceeasi infractiune, sau pentru alte infractiuni ;
e) daca se considera ca transferul urmaririi este justificat prin interesul de a se descoperi adevarul, si mai ales, daca elementele de proba cele mai importante se gasesc in Statul solicitat ;
f) daca se considera ca executarea unei eventuale condamnari in Statul solicitat, este susceptibila sa amelioreze posibilitatile de reintegrare sociala a condamnatului ;
g) daca se considera ca prezenta acuzatului la audieri nu poate fi asigurata in Statul solicitat ;
h) daca Statul solicitant considera ca nu este in masura sa execute o eventuala condamnare, chiar atunci cand are calea extradarii, si ca Statul solicitat este in masura sa o faca.
Se observa ca enumerarea este exemplificativa, si ea nu trebuie inteleasa in sensul ca este necesara indeplinirea cumulativa a tuturor cazurilor, de la lit. a ), la lit. h).
Articolul 9 din Conventie reglementeaza principiul potrivit caruia, solutionarea cererii de transfer de procedura se face in conformitate cu legislatia interna a Statului solicitat.
Motivele obligatorii de refuz al cererii sunt urmatoarele :
a) cererea nu este conforma cu dispozitiile articolului 6 alineat ( 1 ) , si ale articolului 7 alineat ( 1 ) ;
b) exercitarea urmaririi este contrara dispozitiilor articolului 35 din Conventie, care instituie regula Non bis in idem potrivit careia nici o persoana nu poate fi condamnata de doua ori pentru aceeasi fapta ;
c) la data mentionata pe cerere, prescriptia este implinita in Statul solicitant, in conformitate cu legislatia acestuia.
Aceste motive de refuz obligatoriu conduc la revocarea acceptarii cererii, daca ele sunt descoperite dupa ce s-a emis o Decizie de a admite solicitarea unui alt Stat.
Motivele de refuz optional al cererii sunt dupa cum urmeaza :
a) se considera ca motivul pe care se intemeiaza cererea in aplicarea articolului 8, nu este justificat ;
b) acuzatul nu are resedinta obisnuita in Statul solicitat ;
c) acuzatul nu este cetatean al Statului solicitat, si el nu avea resedinta obisnuita pe teritoriul acestui Stat in momentul comiterii infractiunii ;
d) se considera ca infractiunea in legatura cu care se solicita urmarirea are caracter politic, sau este o infractiune pur militara, ori pur fiscala ;
e) se estimeaza ca exista motive serioase sa se creada ca cererea de urmarire este determinata de considerente de rasa, de nationalitate, sau de opinii politice ;
f) daca propria sa lege este deja aplicabila faptei, si conform acestei legi, actiunea publica este prescrisa la momentul primirii cererii ;
g) daca competenta Statului se bazeaza exclusiv pe prevederile articolului 2 dn Conventie, si in momentul primirii cererii, actiunea publica este prescrisa, luandu-se in considerare prelungirea cu 6 luni a termenului de prescriptie ;
h) fapta s-a comis in afara teritoriului Statului solicitant ;
i) urmarirea este contrara angajamentelor internationale ale Statului solicitat ;
j) urmarirea este contrara principiilor fundamentale ale ordinii juridice din Statul solicitat ;
k) Statul solicitant a incalcat o regula de procedura prevazuta in Conventie.
Se mai prevede ca acceptarea cererii poate fi revocata, daca :
a) este evident ca prezenta acuzatului nu poate fi asigurata pentru audiere in Statul solicitat, sau ca o eventuala condamnare nu poate fi executata in acel Stat ;
b) unul dintre motivele de refuz optional, prevazute de articolul 11 este descoperit inainte de inceperea judecarii cauzei in prima instanta ;
c) Statul solicitant este de acord.
Principalul efect al formularii cererii de transfer de procedura in Statul solicitant, consta in aceea ca, acest Stat nu mai poate sa procedeze la urmarirea persoanei, pentru fapta care a motivat cererea, sau sa mai execute o hotarare pronuntata anterior.
Statul solicitant isi recapata dreptul de urmarire si de executare, daca Statul solicitat nu da curs cererii in cazurile prevazute de articolele 10 si 11 din Conventie, precum si daca Statul solicitat revoca acceptarea, in cazurile prevazute de articolul 12 din Conventie.
De asemenea, Statul solicitant reia dreptul de urmarire in situatia in care isi retrage cererea, mai inainte ca Statul solicitat sa il informeze cu privire la hotararea adoptata.
Principalul efect al cererii de transfer de procedura in Statul solicitat, consta in faptul ca Autoritatile acestui Stat devin competente sa procedeze la urmarirea persoanei pentru fapta indicata in cerere.
Un aspect foarte important vizeaza prescriptia raspunderii penale
Astfel, in Conventie se prevede ca termenul de prescriptie, atat in Statul solicitant, cat si in Statul solicitat, se prelungeste cu 6 luni.
Orice act intrerupator de prescriptie, valabil intocmit in Statul solicitant are aceleai efecte in Statul solicitat, si invers.
De asemenea, se impune sublinierea ca sanctiunea aplicabila infractiunii deduse urmaririi prin cererea de transfer, este cea prevazuta de legislatia interna a Statului solicitat.
In cazul in care, competenta Statului solicitat se bazeaza exclusiv pe prevederile articolului 2 din Conventie, pedeapsa aplicata nu poate fi mai severa decat cea prevazuta de legea Statului solicitant.
Se mai prevede ca, orice act de procedura indeplinit in Statul solicitant, in conformitate cu reglementarile sale interne, are aceeasi valoare in Statul solicitat, ca si cum ar fi fost indeplinit de catre Autoritatile acestui Stat.
Conventia reglementeaza si posibilitatea ca Statul solicitat sa ia, la cererea Statului solicitant, o serie de masuri provizorii.
Cea mai importanta dintre acestea o reprezinta arestarea preventiva. Masura arestarii preventive poate fi dispusa, potrivit articolului 27, daca :
a) legea Statului solicitat autorizeaza detentia preventiva pentru infractiunea respectiva ;
b) exista motive sa se creada ca invinuitul va disparea sau va crea un pericol de distrugere a probelor.
In cererea de arestare preventiva se va mentiona existenta unui mandat de arestare, sau a oricarui alt act avand aceeasi forta, emis in conformitate cu legea Statului solicitant, se va face o descriere a situatiei de fapt, si a textului legal aplicabil, si vor fi transmise date de identificare cat mai precise ale invinuitului.
O persoana arestata preventiva in temeiul Conventiei, poate sa fie eliberata daca Statul solicitat nu a primit cererea de urmarire in termen de 18 zile, de la data arestarii.
Mai mult, masura inceteaza si in cazul in care documentele care insotesc cererea de urmarire, nu au fost primite de catre Statul solicitat intr-un termen de 15 zile de la primirea cererii de urmarire.
Ca si in materia extradarii, masura inceteaza de drept la expirarea unui termen de 40 de zile de la luarea ei, daca Statul solicitat nu primeste cererea de urmarire si documentele in sprijinul acesteia.
Alte instrumente juridice internationale in materia transferului de proceduri
Multe State nu au ratificat, din diferite considerente, Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala.
In relatia cu Statele care nu sunt parte la Conventia analizata la parag. 3.1. se pot utiliza, de la caz la caz, fie prevederile privind preluarea urmaririi penale din tratatele bilaterale, fie prevederile ce dau expresie principiului aut dedere, aut judicare din conventiile multilaterale de extradare, sau care contin dispozitii privitoare la extradare, sau se poate face aplicarea articolului 21 “ Denuntul in scopul urmaririi “, din Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg la 20 aprilie 1959.
Dintre tratatele bilaterale care contin dispozitii in materie, mentionam : Tratatul dintre Romania si Republica Moldova privind asistenta juridica in materie civila si penala, semnat la Chisinau la 6 iulie 1996, si ratificat prin Legea nr. 177 din 1997, care, in Partea a III-a, Capitolul III reglementeaza transferul urmaririi penale.
Exista si State care nu permit transferul de procedura in materie penala. Intre acestea, trebuie mentionate Statele Unite ale Americii.
De altfel, in Tratatul dintre Romania si Statele Unite ale Americii privind asistenta judiciara in materie penala, semnat la Washington la 26 mai 1999, ratificat prin Ordonanta Guvernului nr. 93 din 1999, aprobata prin Legea nr. 53 din 2000, in articolul 1 la obiectul asistentei, nu se insereaza si transferul de proceduri.
Cadrul juridic intern, national
In legislatia interna, transferul de proceduri in materie penala este reglementat de TITLUL IV, articolele de la 123 la 129 inclusiv, din Legea nr. 302 / 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala republicata in M.Of. nr. 377 din 31 mai 2011 ( articolele de la 109 la 114 inclusiv ale legii inainte de republicare ).
Potrivit articolului 124 ( fostul articol 110 ), anterior modificarii din anul 2008, transferul procedurii penale putea fi solicitat de Autoritatile romane, doar daca Statul respectiv avea jurisdictie in cauza, si extradarea nu putea fi solicitata ori, in cazul in care s-a solicitat extradarea, cererea a fost respinsa.
Textul introdus prin Legea nr. 224 din 2006 era mai restrictiv decat acela anterior modificarii Legii nr. 302 / 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala prin Legea nr. 224 din 2006.
S-a ajuns la acest text, ca urmare a constatarii din practica a faptului ca, unele autoritati judiciare au apelat la aceasta forma de cooperare, chiar si atunci cand ele aveau posibilitatea de a cere extradarea, in conditiile in care, in mod firesc solicitarea extradarii, sau mai nou, intre Statele membre ale Uniunii Europene, emiterea unui mandat european de arestare, sa fie prima optiune, deoarece prin obtinerea extradarii, Statul roman isi exercita jurisdictia in cauza, si in plus, mai ales in cazul in care ne aflam in faza de urmarire penala sau de judecata, probele sunt mult mai usor de administrat pe teritoriul Romaniei, daca aici s-a savarsit fapta.
Intre solutiile extreme alese in varianta din anul 2004 a articolului 110, si varianta din anul 2006, se impunea o noua modificare a textului articolului 110, pentru a gasi o cale de mijloc, care sa raspunda atat interesului Statului de a obtine extradarea, cat si exigentelor legate de administrarea eficienta a Justitiei, si de principiul umanismului.
In acest sens, prin Legea nr. 222 din 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302 din 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala[5], s-a introdus urmatoarea redactare a acestui text al articolului 124[6] ( fostul articol 110 ) : “ ( 1 ) Autoritatile judiciare romane pot solicita autoritatilor competente ale altui Stat, exercitarea unei proceduri penale, sau continuarea acesteia, daca transferul procedurii penale serveste intereselor unei bune administrari a Justitiei, sau favorizeaza reintegrarea sociala in caz de condamnare, in unul din urmatoarele cazuri :
a) persoana invinuita de savarsirea infractiunii se afla in executarea unei pedepse pe teritoriul Statului solicitat, pentru o infractiune mai grava decat aceea comisa in Romania ;
b) persoana invinuita de savarsirea infractiunii locuieste pe teritoriul Statului solicitat si, in temeiul legii acestui Stat, extradarea sau predarea a fost refuzata, sau ar fi refuzata in cazul formularii unei cereri, sau emiterii unui mandat european de arestare.
c) persoana invinuita de savarsirea infractiunii locuieste pe teritoriul Statului solicitat, si in temeiul legii acestui Stat, recunoasterea hotararii penale definitive de condamnare pronuntata de instanta romana, a fost refuzata, ori nu corespunde ordinii juridice interne a acelui Stat, daca persoana condamnata nu a inceput executarea pedepsei, iar executarea nu este posibila chiar avand deschisa calea extradarii ori a predarii.
( 2 ) Transferul procedurii penale poate fi solicitat si atunci cand Autoritatile judiciare romane apreciaza, functie de particularitatile cauzei, ca prezenta persoanei invinuite de savarsirea infractiunii la cercetarea penala nu poate fi asigurata, si acest lucru este posibil in Statul strain. “
Transferul procedurii penale se solicita de organul de urmarire penala competent, daca procedura se refera la activitatea de urmarire penala, sau de catre instanta pe rolul careia se afla cauza in prima instanta, daca procedura se refera la activitatea de judecata.
Cererea de transfer este formulata in baza incheierii prin care instanta competenta dispune motivat transferul, indiferent daca procesul se afla in faza de urmarire penala, sau in faza de judecata.
In faza de urmarire penala, procurorul sesizeaza instanta competenta sa solutioneze cauza in prima instanta, pentru ca instanta sa aprecieze daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a se dispune transferu procedurii penale.
In faza de judecata, la cererea procurorului sau din oficiu, instanta pe rolul careia se afla cauza, procedeaza in mod corespunzator.
Este de observat ca, daca in cauza s-a pronuntat o hotarare in fond, instanta care judeca in caile de atac, nu mai are posibilitatea sa ceara transferul de procedura.
Incheierea prin care instanta dispune asupra cererii de transfer, poate fi atacata cu recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare ( articolul 125 ( articolul 111 ) alineat 3 al Legii 302 / 2004 republicate in mai 2011, M.Of. nr. 388 din 31 mai 2011 ).
Cererea de transfer se transmite, in functie de faza procesuala in care ea a fost formulata, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sau Ministerului Justitiei, insotita de copii certificate de catre un magistrat roman competent, ale tuturor actelor de procedura, cu exceptia cazului in care Statul strain solicita transmiterea originalului dosarului ( articolul 125 ( articolul 111 ) alineat 5 al Legii nr. 302 / 2004 republicate in mai 2011, M.Of. nr. 377 din 31 mai 2011 ).
Aceste organe au competenta de a asigura transmiterea cererii de transfer de procedura, catre Autoritatile competente in Statul solicitat.
Articolul 127 ( fostul articol 113 ) reglementeaza efectele transferului de procedura in Romania :
1) nici o alta procedura pentru aceeasi fapta, nu mai poate fi inceputa de Autoritatile judiciare romane ;
2) suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale se mentine pana la solutionarea cauzei, de catre Autoritatile competente ale Statului solicitat ;
3) hotararea de condamnare pronuntata in Statul solicitat, ramasa definitiva, se inscrie in cazierul judiciar, si ea produce aceleasi efecte ca si cand ar fi fost pronuntata de o instanta romana.
Potrivit textului legal, Statul roman redobandeste dreptul de a incepe, sau de a relua urmarirea penala pentru acea fapta, ( 1 ) daca Statul solicitat il informeaza ca nu poate finaliza urmarirea penala ce i-a fost transferata, sau ( 2 ) daca ulterior, ia cunostinta de existenta unui motiv care impiedica cererea de transfer.
II. In ceea ce priveste situatiile in care Romania este Stat solicitat, cererea de preluare a procedurii penale se adreseaza, in functie de faza procesuala, Parchetului de pe langa Inalta Curtea de Casatie si Justitie, sau Ministerului Justitiei, dupa caz.
a) Cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de Parchetul de pe langa Curtea de Apel, in circumscriptia careia domiciliaza, sau a fost identificata persoana urmarita.
Se constata ca, in privinta competentei materiale si teritoriale, legiuitorul a pastrat o simetrie cu materia extradarii pasive.
b) Cererea de preluare a judecatii se solutioneaza de Sectia Penala a Curtii de Apel, in circumscriptia careia domiciliaza, sau a fost identificata persoana urmarita.
Solutionarea cererilor. Competenta
Cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de catre Procurorul general competent, sau de catre procurorul desemnat de acesta, in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala ( articolul 128 alineatul 3 ( fostul articol 114 alin. 3 ) ).
In ipoteza in care, Procurorul general competent, sau procurorul desemnat de acesta dispune admiterea cererii, el va stabili, prin aceeasi Rezolutie, si Parchetul care va efectua urmarirea penala in continuare, in cauza respectiva, unitate ( parchet ) careia i se va transmite dosarul penal primit de la Autoritatile straine.
Cererea de preluare a judecatii se transmite de Ministerul Justitiei, Parchetului de pe langa Curtea de Apel competenta sa o solutioneze ( articolul 128 alineat 4 ).
Procurorul general competent sesizeaza Curtea de Apel cu propunerea de admitere sau de respingere a cererii ( articolul 128 alineat 4 ).
Spre deosebire de cererea de transfer de procedura, formulata in faza de urmarire penala, textul nu mai lasa posibilitatea Procurorului general competent, sa delege competenta de solutionare a cererii, altui procuror.
Curtea de Apel competenta dispune prin incheiere motivata, asupra admisibilitatii cererii. Incheierea este supusa recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
In cazul in care, cererea a fost admisa, judecata continua potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.
Articolul 128 alineatul 7 ( fostul articol 114 alineat 7 ) instituie obligatia Statului roman, de a face cunoscut Statului solicitant, prin intermediul Ministerului Justitiei, sau Parchetului de pe langa Inalta Curtea de Casatie si Justitie, dupa caz, modul de solutionare a cererii de transfer de procedura : “ Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau Ministerul Justitiei informeaza autoritatile statului solicitant in ceea ce priveste admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale. “[7]
BIBLIOGRAFIE
JIDOVU, Nicu, Drept procesual penal, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2006
BICA, Gheorghe ( coordonator ), GRIGA, Ioan, PARASCHIV, Gavril, ALECU, Gheorghe, Drept Penal Partea generala, ed. a II-a, UNIVERSITATEA SPIRU HARET, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008
BOROI, Alexandru, Drept penal Partea generala, Curs universitar, ed. 2, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2008
RADU, Florin Razvan, Cooperare Judiciara Internationala si Europeana in Materie Penala Indrumar pentru practicieni, Ed.Wolters Kluwer Romania, Bucuresti, 2009
Convention européenne sur la transmission des procédures répressives
Strasbourg, 15.V.1972
Declaratii la Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala
[1] Publicata in M.Of. nr. 158 din 17 aprilie 2000
[2] Declaratia Romaniei : http://www.conventions.coe.int/Treaty/Commun/ListeDeclarations.asp?NT=073&CM=8&DF=02/09/2011&CL=FRE&VL=0
[3] Convention européenne sur la transmission des procédures répressives Strasbourg, 15.V.1972 http://www.conventions.coe.int/Treaty/fr/Treaties/Html/073.htm
[4] Declaratia Romaniei la articolul 18 : http://www.conventions.coe.int/Treaty/Commun/ListeDeclarations.asp?NT=073&CM=8&DF=02/09/2011&CL=FRE&VL=0
[5] Publicata in M.Of. nr. 758 din 10 noiembrie 2008
[6] Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala (Republicata 2011)
Republicata in Monitorul Oficial nr. 377 din 31 mai 2011
[7] Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala (Republicata 2011)
Republicata in Monitorul Oficial nr. 377 din 31 mai 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu