Intre picatura chinezeasca si inundatie : mediere si arbitraj

Între picãtura chinezeascã si inundatie : mediere si arbitraj

Ultimele ore mi-au adus cateva vesti si serioase, si hazlii, dar nu tocmai amuzante insa cu mult umor relatate si vesti despre viata de fiecare zi, insa cu reusite, a unei colege.

O veste serioasa mi-a sosit printr-un mail care anuntã organizarea unui Seminar de Mediere si Arbitraj la data de 16 mai 2013 - cred ca, astfel de seminarii vor mai avea loc, asa incat cine nu l-a prins pe acesta are pe viitor ocazia sa participe - nu stiu cine mi-a trimis mailul dar el se referã la un site pe care juristii interesati - de pilda, o colega de facultate mi-a spus cã ea doreste sa participe la cursuri de Mediere, la care insa te inscrii si esti programat la mai mult timp de la momentul propriu-zis al inscrierii, de unde rezultã cred eu, cã multi juristi sunt doritori sa cunoasca procedura Medierii - se pot informa, site-ul in chestiune este trainyourbrain.ro.
In anii trecuti, prin 2010 poate, cam pe atunci, o colega de an de facultate m-a intrebat daca am cumva niste manuale, cursuri sau materiale cu privire la Arbitraj, in special la Arbitrajul International, deoarece i-ar fi fost necesare pentru pregatirea referatelor de verificare a cunostintelor de la finalul fiecarui semestru de master, ori, colega mea de an din facultate a urmat un master numit "Dreptul Afacerilor Europene" in cadrul caruia se studiau discipline precum : dreptul comertului international, si arbitrajul pesemne, dar nu stiu exact cum a fost organizat masterul, care au fost toate materiile studiate si cum se numeau ele, pentru ca eu alesesem pentru mine masterul de stiinte penale.
Nu cred ca in librariile din Bucuresti se gasesc carti despre Arbitraj, in general desi exista - la modul general - carti de Drept, insa oferta nu este chiar asa mare cand cauti ceva precis.
Astfel incat, atunci cand colega mea de an din facultate m-a intrebat daca am manuale despre Arbitraj i-am raspuns ca am unul singur, pe care l-am dobandit intr-o ocazie unica chiar in facultatea de Drept, in vestibulul de la Intrarea Studentilor din strada Doamnei ( din strada Ion Ghica 13, sector 3 unde este Intrarea la Rectoratul Universitatii Spiru Haret, se continua cativa metri de-a lungul cladirii universitatii si se dã coltul, pe strada Doamnei, se continuã cativa metri, tot pe langa cladirea universitatii si se ajunge repede, la intrarea studentilor din respectiva strada, frumos denumita a "Doamnei" ).
Intr-o buna zi cand am sosit la facultate, - in fapt, facultatea noastra de Drept se afla la etajul 5 al cladirii universitatii, la fiecare etaj al cladirii aflandu-se o facultate, de exemplu la etajul 3 se afla facultatea de Matematica, la etajul 4 facultatea de Limbi straine - am constatat ca in holul-vestibul al intrarii studentilor fusese asezata o masa, exact langa cele 2 ascensoare care, atunci cand functionau ne erau de mare ajutor, iar pe masa se aflau, de necrezut ! - mai multe carti, teancuri de manuale.
Am inteles ca ne puteam autoservi si ne puteam alege din acele teancuri de manuale scrise de profesori ai facultatii noastre de Drept, ce carti ne doream.
Astfel incat noi ne-am dorit ca tot omul prevazator, cate un exemplar cam din fiecare din cartile expuse.
Si m-am ales si eu cu un manual subtire, dar util pe tema Arbitrajului.
Totusi colega mea nu a fost interesata de acel manual, si ma gandesc ca pentru referatul sau la master i-ar fi trebuit o carte mai consistenta.
In numai o ora, maxim doua nu se mai afla nici urma din manualele pe care le-am gasit expuse si pe care le puteam efectiv lua in mod absolut gratuit, pe masa de langa cele doua lifturi de la intrarea studentilor.
Ai fi spus ca nici nu au fost vreodata, a fost presupun un gest frumos din partea universitatii si a facultatii de a rasplati fidelitatea studentilor sai, pentru faptul de a fi ales sa studieze Dreptul la Universitatea Spiru Haret si pentru faptul de a fi ramas pana la capat studentii facultatii si ai universitatii.
Oricum a fost unicul gest de acest fel in cei 4 ani de facultate, pentru ca mai tarziu masterul in sine sa fie un dezastru si sa ajungem sa ne schimbam de tot opinia despre "propria noastra" facultate.
Mi-a parut rau sa constat ca, daca in anii facultatii taxele universitare pe an de studiu au fost acceptabile, in schimb cand am ajuns la master, probabil ca cei din facultate sau din universitate si-au imaginat ca noi suntem un sac cu bani care este mereu preaplin si se cere varsat in examene - total nejustificat - picate, adica in sesiune cu alte cuvinte am primit note foarte mici si mici pe referate foarte bune, note scoase am spune, dupa expresia romaneasca "din burta".
Daca munceai la un referat mai multe zile, si primeai pe el nota patru, deci te alegeai cu o restanta, iar restanta trebuia platita in final, de unde aveai garantia - nu o puteai avea ! - ca, refacand acelasi referat, profesorul iti va da pe el o nota buna ?
In fond, referatul il facusesi bine inca de prima data, atunci cand profesorul te-a notat " pe NV " ( pe nevazute, sau poate pe vazute, "de-al dracului ce este el in Romania postcomunista" ) cu nota mica.
Deci tu, ca masterand urma sa platesti o restanta pentru a primi o nota buna pe acelasi referat, dar, pana cand sa platesti restante ?
De unde stiai cand avea chef profesorul sa iti dea tie o nota buna ?
Unii dintre colegii mei de an de facultate care imediat dupa licenta, in toamna aceluiasi an, 2009, s-au inscris si au inceput masterul la universitatea noastra, adica acolo unde am fost studenti la Drept, au spus ca in timpul sesiunii de examene - referatul fiind forma de verificare a cunostintelor, adica examenul il treceai daca elaborai si redactai un referat pe o tema, un subiect de drept - mi-au spus ca in sesiune, atunci cand masteranzii trimiteau pe e-mail ( asa erau regulile si erau ok in acest sens ) referatele lor, acestea, adica referatele ar fi fost in realitate verificate si notate de asistente universitare, asistentele profesorului titular de curs.
Iar asistentele ar fi dat ele ce note ar fi vrut, si vroiau mereu note mici si foarte mici.
Unii au fost de parere ca notele erau date la nimereala si nu reflectau macar o lectura a referatului din partea asistentei.
Nu am inteles niciodata de ce in general, cand o tanara femeie ajunge asistenta unui profesor universitar, degaja un aer plin de "scarba", acru, si de lipsa de bunavointa, ca si cum in fisa postului scrie ca daca ai ajuns si tu asistent universitar ti se cere sa te comporti plin de scarba cu studentii sau masteranzii.
In tot cazul, asistentii universitari, femeile tinere mai ales, in general, - nu pot spune asta cu privire la toate - , dar degaja un aer cam "scarbit", pun o distanta artificiala intre ele, tinerele asistente si studenti sau masteranzi ca si cum le e frica sa nu te lipesti de ele, sau cine stie ce sa "pateasca" daca se comporta natural si amabil.
Asistentii universitari s-au comportat diferit de colegele lor asistente, in timpul facultatii.
Nu stiu daca pot sa spun ca in cele din urma, barbatii, persoanele de sex masculin sunt mai OK si mai intelepti sau mai inteligenti ( cu referire insa acum la cei care sunt asistenti universitari ).
Dar, cand te uiti la o asistenta, desi poate fi o persoana competenta, desi poate fi inteligenta, desi poate fi bine pregatita, ea simte insa nevoia sa se poarte nu tocmai frumos.
Si nu pot intelege astfel de comportamente si este si pacat, pentru ca nu pricep de ce o persoana care ajunge cadru didactic universitar are credinta - gresita, dupa mine - ca trebuie sa se comporte "superior", un stil de conduita din care se degaja multa distanta, convingerea ca trebuie sa ti se vorbeasca de sus, sa ti se reproseze ceva, sa ti se aduca o critica - daca esti studentul ori masterandul.
Este pacat pentru ca in aceasta situatie uiti ca persoana din fata ta - asistenta in chestiune - este o persoana capabila, care a invatat in facultate, care iti poate tine un seminar - si, cum s-ar spune, educatia conteaza enorm, dar enorm !
Este o atitudine - o putem numi intr-un fel, de pilda asa se comporta oamenii care parvin - care nu tine cont de demnitatea omului, de verticalitate, de neutralitate, pentru ca tu, adica "tu"- cadrule didactic esti in pozitia de a tine seminarii si, la cererea profesorului, chiar cursul in locul acestuia cand profesorul absenteaza, esti in pozitia de a expune cursul de Drept, eventual de a explica, de a pune intrebari, de a fi atent si receptiv la ce anume au inteles dupa curs studentii, de a intelege ce anume trebuie sa le repeti, sa reiei, sa explici, ce notiuni le sunt clare si ce termeni sau notiuni nu au inteles deloc, sau nu au inteles corect...
Cadrul didactic universitar trebuie sa fie atent, dar neutru si binevoitor, mai ales ca nu se afla la gradinita si nici la clasa intai, el trebuie sa fie interesat sa procedeze astfel incat la seminar sau la curs, studentii sa vina cu placere, cu bucurie si sa se simta acceptati si bine primiti, sa primeasca informatii utile si explicatii si sa realizeze ca nu au fost degeaba la facultate.
Direct spus simti la noi in mediul acesta academic o latura foarte "paysannã" ( de la "paysanne" ) , care te nedumereste, care te face sa dai inapoi, sa iti para rau ca ai ales acea facultate.
Bunicul meu s-a nascut la tara, dar nu ai fi spus asta despre el, nu ai fi ghicit daca nu iti spunea el insusi.
Exista persoane care ajung sa predea in facultate si la care privesti nedumerit cand durata cursului s-a terminat si aceasta vazand ca notiunile pe care ti le preda, din teorie, foarte frumoase, cand vorbim despre drept, echitate, respect, etc. - toate acestea nu se impaca deloc cu acelasi om cand el coboara de la catedra.
Intr-adevar, eu nu inteleg ce au unii profesori, mai ales cand sunt tineri - am vazut ca m-am referit in special la tinere - asistenti universitari cu studentii ?!
Daca esti interesat de Drept, atunci sa se vada, sa se simta ca asta vrei, sa predai dreptul in fata studentilor, sa ii faci sa inteleaga macar ceva, daca nu totul si de prima data.
Si astfel, o facultate cand faci o alegere si te inscrii la cursurile ei te poate serios deruta, dezamagi si chiar prejudicia pentru ca nu vii in contact, spre uimirea ta, cu persoane care sa stie sa se poarte frumos si sa nu aiba nimic impotriva studentilor, a oamenilor de maniera generala.
In mod concret si cadrele didactice sunt oameni, persoane fizice care la facultate, in ziua cursului, a seminarului, se prezinta cu nivelul lor de experienta de viata, cu anturajul in care au trait, au crescut, au evoluat mai mult sau mai putin, cu mentalitatile lor, cu limitele lor, cu educatia primita inca din primii ani si ulterior din toate institutiile de invatamant unde au fost inscrisi si au invatat, de-a lungul intregii lor vieti si pana in clipa aceea prezenta in care tu, student, ajungi sa ii cunosti.
Cand spun "cu anturajul", prin aceasta inteleg faptul ca atunci cand intalnesti o persoana, un om, fie el barbat sau femeie, pe loc in sinea ta macar, te intrebi sau iti faci o parere cam ce fel de oameni a avut in anturajul sau, din ce mediu, cu ce oameni a stat de vorba, ce colegi a avut, sau are, in anii de studii si in prezentul respectiv, colegi la serviciu, deoarece multi profesori de Drept, titulari de curs sunt si practicieni ai dreptului.
Si uneori te ingrozesti.
Pe romaneste spus, sincer, sa nu se supere, dar ti se face rusine si plangi ca ai dat banii la o astfel de universitate.
Si atunci ne miram mai tarziu ca mediul judiciar, societatea sunt cum sunt si parca toate au luat-o razna si parca nimeni nu se mai poarta frumos, si ne intrebam de ce ?
De ce ?
Pentru ca atunci cand un profesor nu ofera un model frumos, deschis, natural, de comportament, cand 'sperie" studentul, si sunt studenti uneori sau de mai multe ori nedumeriti de comportamentul vreunui cadru didactic, de felul sau de a vorbi, de atitudinea lui, etc - in acest caz ce fel de generatii de specialisti, de diplomati, de absolventi poate el "creste" si forma ?
Ce anume sa ii inveti pe studenti ?
Cum a procedat un profesor in facultate, cand, din amfiteatru si-a mutat cursul intr-o sala mult mai mica, in comparatie cu amfiteatrul, cand a trebuit sa avem loc 2 serii, seriile A si B ale anului intai 2005-2006, in sala 500, si cand ajungeam la ora de curs si nemaifiind loc, unii colegi nu aveau nici un  scaun macar, profesorul ne trantea usa in nas !
Pur si simplu cand sala 500 se umplea ochi, el trantea usa in nas daca soseai si vroiai sa intri !
Nici nu putea incepe sa isi tina cursul pentru ca nu toti colegii aveau un loc pe scaun si se aflau in picioare si atunci ii dadea afara !
Deci asta este mitocanie.
Este total incompatibil cu a fi cadru didactic si inca universitar si sa predai ce anume ? Dreptul ?
Si, sa nu iti faci Cruce ?
Au fost colegi studenti care i-au explicat frumos acest lucru.
Numeric vorbind seriile A si B, vreo 20 de grupe in anul intai 2005-2006 - la litera M incepea seria B - nu aveau cum sa incapa in sala 500 de la etajul 5 al facultatii de Drept din Ion Ghica 13, sector 3.
Nici in amfiteatrul numit Sala Studio, daca toti studentii anului I ar fi venit la curs - de regula acelasi curs se tinea separat, pe serii si la ore diferite - nu ar fi avut loc.
Cu atat mai mult, d'autant plus sau a fortiori intr-o sala de seminar mult mai mica nu incapeam toti cei inscrisi in anul I la Drept.
Intrucat studentii doreau sa participe la curs, dar nu aveau loc toti in sala 500 si ramaneau in picioare, profesorul inainte de a-i da afara, a declarat ca nu isi poate tine cursul si ca, daca nu pleaca colegii nostri, atunci pleaca el !
O colega de an i-a spus frumos ca noi platim cursurile si cum sa plece ?
Acea colega din anul II a ales o alta universitate, Titu Maiorescu.
In anul urmator, anul II 2006-2007, sa fi fost in primul semestru cand a trebuit sa merg la Ministerul Justitiei pentru a-mi completa dosarul cu acte depus de mine in vederea autorizarii ca traducatoare ( de limba romana - limba franceza, si invers ).
Cand am ajuns de la facultate, dupa un curs, la ministerul Justitiei din strada Apolor, s-a nimerit sa fie o pauza de masa sau o intrerupere a programului si a trebuit ca vreo 30 de minute sa astept alaturi de alte persoane, sa se re-deschida Registratura ministerului.
In timpul cat am asteptat ca Registratura sa deschida, in salita mica, holisorul mic de asteptare unde erau vreo 3 scaune, si-a facut aparitia si profesorul cu pricina, despre care am povestit mai sus.
Purta acelasi costum de stofa verde-inchis, si cand s-a aflat in picioare in fata mea,- luasem loc pe un scaun si asteptam - privind Avizierul si programul Registraturii - am constatat cu stupoare, apoi amuzata ca, la spate, pe haina costumului, prin dreptul soldului, pe fondul verde inchis al stofei, se desena mare, mare, o talpa de pantof sau de adidas, alba, ca si cum talpa era din cretã.
Daca stam sa ne gandim era oribil ce patise, primise un picior in spate, la propriu.
Sigur ca in Romania oamenii au obiceiul sa spuna ca "orice picior in spate e un pas inainte", totusi eu nu sunt de acord cu aceasta credinta populara si mi se pare cumplit ca cineva, oricine, si mai ales un cadru didactic sa primeasca un picior in spate.
Este regretabil pentru ca si-a tinut bine cursurile acel profesor, dar uneori nu avea rabdare si incepea sa dicteze prea repede chiar si pentru cineva care ar fi stiut sa stenografieze, daramite sa mai si notezi ceva.
Nu stiu de ce proceda asa.
A inceput sa ne dicteze, de fapt sa vorbeasca foarte repede spre sfarsitul semestrului cand sesiunea se apropia.
Revenind la master, colegii mi-au spus, unii, ca referatele noastre sunt / erau notate de asistentele tinere ale profesorilor titulari de curs, si de aceea respectivele asistente si-ar fi batut joc de noi si de munca noastra.
Insa eu sunt de parere ca o asistenta nu poate da note cum vrea ea, si sunt convinsa ca profesorul stie prea bine ce note dã.
Si asa este in Romania organizat invatamantul universitar, stam si ne uitam neputinciosi - aparent cel putin - la felul in care suntem calcati in picioare si batjocoriti de oameni cu "pretentii", o mare rusine ce traim aici si mai si platim.
Dupa aceea, este de la sine inteles ca multi studenti inteleg sau pot intelege ca pentru a avea succes in viata trebuie sa te porti urat, sa batjocoresti oamenii, sa fii egoist, dispretuitor si sa razi de toti cei care nu se comporta la fel de urat ca tine.
Din moment ce studentii marseaza ( de la "marcher" ), de ce sa nu fim considerati niste "prosti" buni sa induram toate viciile de caracter si toate viciile de educatie ale unor cadre didactice, care ajung sa ii contagieze si pe colegii lor si sa le impuna si asistentelor lor, cata vreme taxele universitare curg si se incaseaza ( apropo, uneori si casierele incep sa se arate obosite si inoportunate sa incaseze banii reprezentand taxele la master de pilda... ori, casierele nu au un program propriu-zis intens, aglomerat si chiar un program decat in perioada in care se fac inscrieri sau se apropie data pana la care se achita taxa universitara, intre aceste perioade care este adevarat le solicita, casierele au aproape liber ).
Tel maître, tel valet.
Si demnitatea unde este ?
Romania si demnitatea ... Dinu Pãturicã si Andronache Tuzluc ( sau cum il chema ), eroii romanului lui Nicolae Filimon din clasa a noua de liceu ( 1982-1983, liceul Nicolae Balcescu, sau Sfantul Sava actual ).
In continuare, numai les courbettes sunt la moda in ceea ce se numeste civilizatia romaneasca.
Les courbettes font les javrettes.
Sau care era personalitatea lui Dinu Pãturicã ?
Un prieten mi-a povestit cu mult umor, dar a fost extrem de suparat cum a fost inundat din belsug de o vecina a sa, a fost cred singurul care nu i-a facut nici macar un repros vecinei sale, cu atat mai mult nu i-a cerut nicio despagubire pentru apartamentul distrus, peretii, parchetul, mobilele.
Si, cu toate ca a fost mai mult decat inimos si intelegator cu faptul ca un accident se poate produce si o inundatie poate afecta apartamentele vecinilor, drept rasplata este intampinat mereu cu raceala, cu venin, de vecina lui.
Mai mult, el a ajutat-o intr-o ocazie si in loc de aprecieri sau recunostinta a primit numai reprosuri intense, vii, constant exprimate de cate ori il intalneste pe scara blocului sau prin vecinatate.
Cata rabdare trebuie sa avem cu oamenii meschini si rai, care se dovedesc a avea si tupeu si incapabili de a-si reconsidera comportamentul care lasa de dorit ?
Aparent, oamenii cu o educatie deficitara nu constientizeaza ca se poarta urat cu semenii lor si ca ii prejudiciaza chiar.
Ei inainteaza in viata cu elan, cu tupeu, mandri chiar de ei ca si cum purtandu-se urat ar face fapte bune !
Dar, despre personalitatea rea a vecinei prietenului meu va voi povesti cu alta ocazie.
In ce ma priveste nu doresc relatii sociale cu persoane dezagreabile care mereu iti reproseaza ceva, mereu critica, unii chiar te vorbesc de rau pe la spate, te lovesc, altii sunt infatuati, aroganti si "superiori", dispretuitori si practic nu te respecta, pretind in schimb ca lipsa lor evidenta de educatie sa fie respectata si considerata.
Persoanele acre si rele, grosolane, sunt asigurate ca mi-e rusine cu ele si nu ma doresc in prezenta lor, suntem persoane diferite, nu imi place sa ma port urat, si nu tanjesc dupa un mediu oribil si plin de "pretentii".
Cei care deja ma cunosc totusi destul de bine, cei care au citit macar putin blogul au vazut ca pe langa drept, psihologie, literatura, imi place si religia si imi place sa ma documentez pe aceasta tema, sa aflu, sa citesc.
Un om prost crescut nu are de ce sa ma impresioneze,
dar are totusi de ce sa ma faca sa regret clipa in care m-am nascut sa vad ca exista asa ceva pe pamant, asa specie sau chiar specii ingrate care ajung in locuri nemeritate si de unde cel mai grav, reprezinta un model rau pentru toti ceilalti care sunt mai tineri, sau mai lipsiti de experienta, sau chiar un model rau fata de ceilalti, toti ceilalti pe care ii pot contagia cu relele lor obiceiuri, Dumnezeu stie din ce carti, scoli, medii sociale desprinse si invatate.
Chiar asa, unde se studiaza La Mala Education, sau proasta educatie ?
Pentru ca uneori am impresia ca unii si-au luat chiar diploma de studii si au invatat vreo patru ani materii diferite, toate insa avand ca trunchi comun "Cum sa ne comportam urat cu semenii nostri".
O colega de an ar fi reformulat "Cum sa fim nesimtiti".

Ieri am gasit o Rugaciune a Preasfintitului  Eremei Schimnicul, catre Sfantul Mare  Mucenic Pantelimon, pe pagina manastirii Dervent, la rubrica Rugaciuni si "Alte rugaciuni".
Cred ca o voi posta, este o rugaciune pe care o apreciez ca fiind asprã, dar in cele din urma asa a compus-o insusi Preasfintitul Eremei Schimnicul.