Despre aparitia Fecioarei Maria de la Salette, in anul 1846
In aceasta dupa-amiaza am privit cu mare bucurie un film documentar francez, realizat de Armand Isnard, avand o durata de 52:13 minute.
In primele sale 20 de minute ( aproximativ 20:10 minute ), filmul ne infatiseaza istoricul aparitiei Fecioarei Maria, in anul 1846, in Franta, in Muntii Alpi, in departamentul Isère, undeva la vreo 1800 de metri ( aproximativ ) inaltime.
Doi copii, doi ciobãnei, inculti, care nu erau nici scolarizati si nici catehizati, au fost aceia pe care Fecioara Maria i-a ales pentru a li se arãta si pentru a le spune mesajul ei.
Aparitia Fecioarei Maria la Salette prezintã o particularitate, si anume, Fecioara nu isi spune numele.
Insa ea pronuntã douã cuvinte “mon Fils” ( Fiul meu ) si “mon peuple” ( poporul meu ) care dau indiciul cã Frumoasa Doamnã care li s-a aratat celor doi copii este chiar Fecioara Maria.
Cei doi copii pe care Fecioara i-a ales, proveneau din familii sarace ; ei erau o fetita, Mélanie, si un baietel, Maximin.
Amandoi copiii erau nascuti in orasul Corps, un oras fortificat, totusi ei faceau parte din patura saraca, pentru ca in film ne sunt aratate casele in care ei s-au nascut si ni se spune ca ne aflãm “hors murs”, adica in afara zidurilor [ cetatii, orasului ].
Din Corps, un drum de munte de 15 kilometri conduce spre locul unde aparitia Fecioarei Maria a avut loc.
Se ajunge la o vâlcea inconjurata de munti inalti, ale caror varfuri ajung si pana la 2000, chiar 2200 de metri.
Acolo jos, în vâlcea se aflã statuile, acelea care au fost ridicate marturie a evenimentului aparitiei Fecioarei Maria.
In jurul sanctuarului de la Salette se aflau ( se aflã ) cãtune, unde cei doi copii lucrau, mai intai pentru a nu fi o povara pentru parintii lor, si apoi pentru a-si castiga existenta.
Aflãm astfel cã existã vreo 14 cãtune in jurul sanctuarului de la Salette.
Cei doi copii se numesc Mélanie Calvat, nascuta la 7 noiembrie 1831 ( si decedata in anul 1904 ), intr-o familie cu zece copii, ea fiind al patrulea copil nascut al familiei.
Atunci cand, in anul 1846 i s-a aratat Fecioara Maria, Mélanie avea varsta de 15 ani, dar ea pazea vacile inca de pe la varsta de 9 ani.
De altfel, Mélanie lucra intr-unul din cãtunele din jurul sanctuarului de la Salette.
Ea nu numai ca nu stia carte, dar ea nu cunostea nici macar limba franceza, intrucat ea vorba un dialect al regiunii in care se nascuse.
In ce il priveste pe celalalt ciobanel, el se numea Maximin Giraud si, desi nu ni se spune direct in ce an s-a nascut, insa ni se aratã la un moment dat in film, in cimitir, placa funerara de pe mormantul sãu, caci el s-a intors la sfarsitul vietii sale in orasul Corps unde se nascuse, si aici a si decedat la varsta de numai 40 de ani, la data de 1 martie 1875.
Maximin era orfan de mamã si locuia cu tatal sãu care era rotar, dar care, desi avea un atelier de rotãrie, totusi era un om sarac, cu toate cã situatia lui Maximin era putin mai buna decat situatia Mélaniei.
Maximin avea o mamã vitregã careia ii placea sa se distreze, si care avea o fiica foarte cuminte si pioasa, si, tocmai din acest motiv ea nu isi suporta fiica pe care a ajuns sa o si alunge.
Cei doi copii, ciobanei, nu se cunosteau deloc.
Intamplator, Maximin a trebuit sa tina locul unui cioban timp de o saptamana, astfel incat a ajuns sa o cunoasca pe Mélanie numai cu douã zile înainte [ l’avant-veille, adicã cu o zi înainte de ajun, sau cu 2 zile in urmã, alaltaieri ] de aparitia Fecioarei Maria de la Salette.
Cei doi copii se aflau pe munte, cu oile la pascut, fiecare din ei isi avea bâta sau bastonul acela ciobãnesc, in ziua de 19 septembrie 1846.
Cand, dintr-o data, ei vad un bulgare de lumina, mai luminos decat soarele si nu stiu ce se întâmplã.
Ei se gândesc insa sa coboare sa vadã, sa se apropie, insa de emotie, Mélaniei ii cazuse din maini, bâta, insa Maximin ii spune sa isi ia bâta si sa o tina bine, si, cand se apropie, spune el, daca ceva rãu mi se va intampla, atunci voi lua bâta si voi lovi !, indemnand-o astfel pe Mélanie sa fie prudentã si sa se apere la randul ei.
Totusi, nu a fost cazul.
Cand s-au apropiat, copiii au vazut o doamna asezatã, care îsi tinea capul în mâini.
Ea plângea, avem sa aflãm mai apoi.
Doamna s-a ridicat si ea era incojurata de o lumina in care au intrat si copiii sau care i-a cuprins si pe copii.
In picioare, in fata lor, Doamna ( Fecioara Maria ) le tine un discurs, o cuvantare, in limba franceza, dar dupa cateva clipe, i se pare cã cei doi ciobanei nu sunt atenti, si atunci le spune ca : “Dar voi, copiii mei, nu intelegeti ( nimic ) !” si din acel moment, Doamna isi continuã discursul, insa in dialectul regiunii pe care il vorbeau si cunosteau cei doi copii.
La sfarsit, dupa ce isi terminã discursul, Doamna le spune copiilor sa comunice mesajul ei, caci acel discurs era mesajul Fecioarei Maria, atat pentru copii cat si pentru tot poporul, toti oamenii, tuturor : “faites-le bien passer à tout mon peuple !” ( comunicati-l intregului meu popor ! ).
Insa copiii nu au inteles prea bine ce se întâmplã si nici cine era Doamna Cea Frumoasa.
Cand s-au intors seara in sat, cu oile, cu vacile, cu animalele pe care le duceau la pascut sus pe munte in timpul zilei, ei au povestit cele intamplate si oamenii au inceput sa le puna intrebari, sa ii interogheze, iar o femeie mai in varsta a exclamat : “Dar acesti copii au vazut-o pe Fecioara Maria !”
Cu toate ca cei doi copii nu au inteles cu cine s-au intalnit, insa atunci cand s-au aflat in fata Doamnei Celei Frumoase, in acele momente chiar, ei au observat totul in jurul lor.
Astfel, ei au observat ca iarba care se afla in spatele Doamnei trecea prin ea.
Dupa ce Doamna Cea Frumoasa si-a incheiat discursul ei catre cei doi ciobanei, ea a inceput sa mearga, a traversat pârâul, apoi a continuat sa mearga, sa urce pe munte, pana in varful acestuia, si cand a ajuns acolo ea a inceput sa se inalte, dupa ce un scurt moment s-a ridicat si a ramas in aer, ridicata.
Copiii au observat cã, atunci cand ea mergea, ea pãsea, cãlca ca toti oamenii, ca orice om, facea pasi, insa picioarele ei nu atingeau si nu cãlcau iarba !
De asemenea, atunci cand unul din copii a vrut sa ia un trandafir de la picioarele Doamnei Celei Frumoase, caci au spus copiii, picioarele ei erau inconjurate de coliere de trandafiri, atunci, copilul nu a reusit sa apuce nicio floare, niciun trandafir, caci mâna ( mainile lui ) “s’écrasait à (contre) La Lumière”, se lovea, se strivea, se turtea de ( acea ) Luminã !
De aceea, oamenii din sat au ajuns la concluzia cã Fecioara Maria nu li s-a aratat copiilor in carne si oase, ci numai intr-o imagine.
Copiii, asa cum avem sa aflãm pe parcursul filmului, au incercat atunci sa isi explice, sa ghiceasca cine este ( cine era ) Doamna Cea Frumoasa.
Ei au presupus cã ea era o femeie care locuia intr-un sat vecin, unul de peste munte poate, si care avea copii, o mamã cu copii, dar care fusese batuta de copiii ei !
Aceasta, intrucat Doamna Cea Frumoasa plangea !
Ei au spus chiar sãtenilor cã femeia venise acolo, pe munte, unde au intalnit-o ei, pentru a-si plange tot amarul, pentru a plange cât vrea, “pleurer tout son soûl » - a fost expresia copiilor.
Intrucat Doamna ( Fecioara ) care li s-a aratat copiilor era o Fecioara in lacrimi, care plangea, si astfel s-a apropiat de copii, mai tarziu, dupa data aparitiei, pe locul aparitiei, oamenii au construit un Sanctuar, sanctuarul de la Salette.
Unul dintre tablouri o infatiseaza astfel pe “la Vierge de la Déploration”, Fecioara Deploratiei, adica pe Fecioara Maria, sustinutã, tinutã, sprijinitã de Jean ( Ioan ), ucenicul acela pe care l-a iubit Isus Cristos si care s-a aflat la picioarele Crucii pe care Isus era rastignit si de la inaltimea careia, Isus, care l-a vazut stand acolo, jos, alaturi de Maica sa indurerata, i-a incredintat-o pe Maria, pe Mama Lui, cu aceste cuvinte simple : “Iatã Mama ta !”, iar Mariei i-a spus la fel de simplu : “Iatã fiul tãu !”
Cu aceste cuvinte, Isus i-a incredintat Mariei, Maicii Lui, intregul neam omenesc, adica pe toti oamenii.
Revenind la ziua de 19 septembrie 1846, ziua in care Fecioara Maria li s-a aratat Mélaniei si lui Maximin, celor doi ciobanei, copiii au observat ca, la gat, Doamna Cea Frumoasa avea un crucifix luminos, asezat pe pieptul ei, iar pe Cruce se afla Isus ( Cristos ) care respira !
Crucifixul era luminos, era orbitor, Isus era pe cruce si respira !
Crucifixul avea insa niste semne distinctive, si anume, de o parte a Crucii se afla un ciocan, iar de partea opusa a Crucii se afla un cleste.
Un ciocan si un cleste, la fiecare brat al crucii !
Dupa ce au aflat intamplarea aparitiei Fecioarei Maria ( Notre-Dame de la Salette ) de la copii, oamenii au incercat sa stabileasca care a fost mesajul Fecioarei Maria.
Astfel, ei au ajuns la concluzia ca mesajul transmis oamenilor a fost acela al Reconcilierii, al impacarii, cu Dumnezeu, cu sine-insusi si cu ceilalti.
Un mesaj care se regaseste in Evanghelie si in inima Bisericii.
Iar cu privire la ciocanul de pe Cruce, oamenii au cazut de acord ca el este simbolul Pasiunii, in timp ce clestele, si el prezent pe Cruce, este simbolul milostivirii, al iertarii si al iubirii lui Dumnezeu ( “miséricorde”, “pardon”, “amour de Dieu” ).
Preotul de la Salette a fost de parere ca Fecioara Maria le-a dat copiilor in momentul aparitiei sale, sfaturi de intelepciune.
Dar, ce s-a intamplat cu copiii dupa aceea ?
In jurul lor au aparut multi oameni care au vrut in vreun fel sa exploateze, sa profite, chiar in interes politic, de intamplarea aparitiei Fecioarei Maria.
Poate ca cel mai mult a avut de suferit din cauza prezentei lor, Mélanie care a dorit sa devina calugarita, lucru pe care nu l-a putut niciodata insa realiza !
De ce ?
Mélanie a vrut sa se alature Maicilor Providentei, prin 1850, insa in 1853 a intampinat opozitia episcopului din Grenoble ( atunci numit ) care pur si simplu nu a permis ca ea sa isi pronunte juramintele, sa depuna juramantul care se cere inainte de a intra pe deplin intr-un ordin calugaresc.
El s-a opus tocmai pe motiv ca tot felul de persoane ar fi in jurul ei, ca este prea multa agitatie, miscare, ca nu e liniste in jurul ei.
Mélanie nu a reusit astfel niciodata sa devina calugarita, oricat si-a dorit acest lucru.
Mai tarziu, ea a plecat in Italia, unde a si decedat, se spune in film pe la varsta de 71 de ani ( dar, tot in film, mai devreme, cand ni se aratã casa in care s-a nascut si a crescut Mélanie, vedem un tablou al ei pe care sunt trecute data nasterii si data decesului, iar data decesului cred ca este 1904 si orasul in care a decedat Alt(a)mura ( sau cam asa ceva, ar trebui sa revin asupra imaginii care in film, defileaza rapid ) ).
Mélanie a decedat in Italia de Sud, dar, inainte de aceasta, ea a revenit pe plaiurile natale si la locul aparitiei Fecioarei Maria si a spus din nou, si intocmai, cu aceleasi cuvinte, Povestea aparitiei, sau cum a fost in ziua aparitiei Fecioarei Maria !
In ce il priveste pe Maximien, dupa aparitia Fecioarei Maria el a fost trimis la studii, s-a dorit ca el sa devina preot, insa nu avea vocatie pentru a fi preot, s-a dorit ca el sa devina doctor si chiar zuav pontifical la Roma ( 6 luni ), dar el a ramas cum a fost : “tel quel”, ca atare, cum a fost.
De altfel, Maximien se pare cã ar fi spus, adresandu-i-se Mantuitorului : “Mon Sauveur, j’ai vu la Vierge Marie, mais elle m’a laissé tel quel », adica « Mantuitorule, am vazut-o pe Fecioare Maria, dar ea m-a lãsat cum eram ( cum sunt, ca atare )”.
Dupa ce Fecioara Maria li s-a aratat copiilor, viata acestora a continuat neschimbata, chiar monotona, stearsa, obisnuita.
Maximien a revenit dupa mai multi ani, dupa ce plecase la studii, in Corps, orasul sau natal unde a si murit si a fost ingropat, in cimitirul orasului.
El a decedat insa tanar, la numai 40 de ani.
Revenind din nou la momentul aparitiei Fecioarei Maria, in ziua de 19 septembrie 1846, discursul Fecioarei Maria, adresat ciobaneilor, a avut o durata de un sfert de ora - 20 de minute.
Ce s-a intamplat cu locul aparitiei ?
Dupa momentul aparitiei, pe locul acela a fost construit un sanctuar, numit sanctuarul de la Salette.
Au inceput sa soseasca pelerini multi si natura inconjuratoare este si ea generoasa si ajuta sau faciliteaza, incurajeaza venirea lor, caci desi pe munte, locul aparitiei nu este abrupt, ci se pot face plimbari care nu sunt obositoare, placute.
Acolo nu se fac escaladari, catarari, ci dimpotriva, cararile de munte ingaduie plimbarile.
Oamenii vin in numar mare, in special pentru ca aici ei gasesc un adapost, un loc unde sa se cazeze, sa stea, iar atmosfera este deosebit de conviviala, aici pelerinii, oameni de pest tot, pot lua masa si chiar mananca impreuna, se plimba impreuna stau de vorba.
Tot aici exista si magazine pentru obiecte religioase, exista insa, aflãm, si un bar chiar, nu departe de sanctuar aflandu-se o cladire moderna, frumoasa, unde pelerinii sosesc necontenit.
Maicile, calugaritele servesc chiar si la bar si atunci cand numarul lor este insuficient, sunt angajate, aduse calugarite din alte parti, toate, pentru a face fata muncilor, treburilor de la Salette, de la sanctuarul de la Salette.
Dar, aici sunt si calugari.
Oamenilor le place locul, tinutul, pentru ca aici isi pot gasi pacea, linistea interioara, se pot impaca cu ei si sectoarele pastorale acorda atentie sporita celor aflati in situatii grele, celor care disperã, care sunt deznadajduiti, celor care trec prin momente nefericite, nenorociri, in imprejurari de viata, la scoala, sau chiar in legatura cu demnitatea lor, cu demnitatea umana.
Sectoarele pastorale sunt atente prin urmare la oamenii aflati “en grande détresse”, in mare disperare, in deprimare, in deznadeje mare.
Astfel, astazi existã Maicile sau calugaritele numite Les Sœurs de Notre-Dame de la Salette, Maicile Fecioarei Maria de la Salette, calugaritele Maicii Domnului de la Salette, sau inca Maicile Doamnei Noastre de la Salette.
In aceste locuri calme, departe de lume, oamenilor nu li se cere sa fie grabiti si pot trai momente puternice, spirituale.
S-a constatat ca dintre persoanele in varsta, multi pelerini au varsta de 82, 83 de ani, dar, in acelasi timp existã si pelerini tineri, tineri studenti si tineri straini.
Caci la Salette vin si francezi din Franta, dar sosesc si straini.
Astfel, printre straini se aflã cei care vin din tari precum : Rusia, Polonia, Bielorusia.
Cladirea moderna si noua care adaposteste multi pelerini are si magazine.
Astfel, la unul din magazine lucreaza si o tanara domnisoara dintr-un oras de langa Moscova, din Rusia.
De asemenea, la Salette, in acel complex, se pot lua si se iau cursuri de limba franceza, o ora pe zi in fiecare zi.
La Salette vin si multi benevoli, iar atmosfera de aici este aceea mai degraba specifica secolului al XIX-lea.
Mesajul ar fi “ Par Marie, à Jésus », adica « Prin Fecioara Maria, ( ajungem ) la Isus ».
Oamenii, preotii au incercat sa inteleaga, sa explice, de ce Fecioara Maria de la Salette este o Fecioara «en pleurs », in lacrimi, inlacramata ?!
Atunci in anul 1846 cand li s-a aratat, ea plangea, si astfel, inlacramata s-a apropiat de ciobanei.
Acesta este apreciat si numit “un chemin de foi”, un drum de credintã, pentru ca atunci cand vii inspre cineva, cand te indrepti spre cineva plangand, aceasta inseamna cã ai incredere in persoana spre care te indrepti.
Prin urmare, este un drum al increderii, un drum al credintei.
Fecioara Maria are incredere in copii si li se aratã indurerata, cu lacrimi in ochi, plangand.
Si la fel, plangand, se indreapta spre copii.
De altfel, filmul se incheie cu un citat din Marcel Proust care spune : “L’espérance est un acte de foi”, adica “Speranta este un act de credintã ».
Duminica in special, este ziua in care pelerinii sunt intotdeauna foarte numerosi si alcatuiesc un sir adevarat pe drumul ce duce la sanctuarul de la Salette.
In trecut, nici arhiepiscopul din Lyon nu a fost foarte edificat cu privire la mesajul de la Salette, al Fecioarei Maria.
Dar mesajul este intocmai acela al Reconcilierii, cu Dumnezeu, cu sine si cu ceilalti.
La Salette oamenii se impaca cu ei insisi, si inima lor isi aflã linistea, fie ca sunt tineri de 18 ani, fie oameni in varsta de 82 sau 83 de ani.
Desigur s-au inregistrat si marturii ale minunilor Fecioarei Maria de la Salette, o doamna care s-a aflat in comã, dupa ce a iesit din spital nu mai putea avea copii, dar s-a rugat Fecioarei Maria de la Salette care, dupa aceea, i-a daruit doi copii, adica femeia a devenit mamã.
In momentele in care suferea si se afla in spital, ea “se afla in sanctuarul de la Salette”, dupa cum s-a vazut, odata ce a iesit din spital, insanatosita, totusi cu urmari ale accidentului suferit, ea s-a rugat Fecioarei Maria de la Salette sa ii daruiasca copii, desi aflase ca nu mai poate avea copii.
Cu adevarat, filmul “Notre-Dame de la Salette”, realizat de Armand Isnard, este un film deosebit de frumos, de sensibil, de atent si de respectuos fata de persoana umana, de durerile ei, aceasta, in afara faptului ca, din capul locului, este un film despre credinta, despre aparitia Fecioarei Maria, intr-o zi linistita de septembrie, sus, in munti, unor copii nevinovati, inocenti, neinstruiti si carora, in ciuda unei perioade ulterioare, in care viata copiilor s-a desfasurat obisnuit, chiar monoton, sters, Fecioara Maria le-a schimbat viata, Mélanie a dorit sa devina o calugarita, iar Maximin a fost trimis sa faca, si a facut studii.
Odata cu viata lor, din 19 septembrie 1846 si pana astazi, Fecioara Maria de la Salette a adus linistea si mai mult ca sigur, a schimbat necontenit, viata oamenilor, a tuturor oamenilor, viata intregului ei popor, si continuã sa o schimbe cu fiecare secunda care trece, asa cum si-a dorit : mesajul ei a ajuns la inima oamenilor.
Filmul a fost difuzat pe site-ul KTOTV.COM ( Kto se citeste Katéo ) si il puteti viziona aici :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu