Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! lundi / luni , 22 octobre/octombrie 2018
Sa incerc sa va povestesc putin ziua de duminica 21 octombrie 2018 la Sfanta Liturghie la Biserica noastra din parohia ortodoxa Nasterea Maicii Domnului Drumul Taberei.
Sa incep cu o constatare, cand mi s-a facut rau au sarit si m-au ajutat oameni, persoane pe care nu le cunosc deloc, in timp ce persoane pe care le cunosc pentru ca de-a lungul ANILOR ne-am intalnit la Biserica la slujbe, au ramas deoparte desi m-au vazut.... in ce stare eram...
Nu judecam, dar nu ne putem impiedica sa constatam in viata aceasta, si, in astfel de momente, cand mi s-a facut rau, cred, spun - cred - ca ii pot acum, ca i-am putut intelege, macar pentru cateva minute, zeci de minute, pe duhovnicii, pe preotii-parintii ortodocsi cand spuneau ei si ei tot spuneau, cum, in inchisorile comuniste nu si-au putut urî dusmanul, calaul, sau calaii.
Sper ca se vede cat de sincera sunt, si cine stie poate sa nu fiu chiar dispretuita pentru sinceritatea mea.
Nu pot spune ca cineva era " calaul " meu, NU, in niciun caz ! Nu asta vreau sa spun !
Vreau sa spun ca mi se facuse foarte rau si din raul acesta mi-am revenit foarte incet, si ieri toata ziua nu mi-a fost bine, nu ma simteam sigura pe mine, am stat in casa, si noaptea trecuta nu ma simteam uneori sigura pe mine, ca si cum starea de rau ameninta sa revina in orice moment, asta simteam si inca mai simt !!!!
Dar pot sa spun ca m-am mai gandit la ceva cand imi erau rau, da, imi revenisem, din lesin, insa farmacista cea tanara, cu ochii ei mari, alungiti, albastri si fata alba, inalta, grasuta, o femeie placuta, a fost ca un Inger, imi vorbea pe un ton - as spune " medical ", de profesionist, care se apleaca asupra celui suferind cu blandete, cu atentie, cu calm, care nu tipa si nu zbiara, care e dispus sa iti acorde din timpul sau cu atata blandete, ca si cum ar fi fost acolo anume pentru tine !!!!
Raul, starea de lesin era sa revina, dupa ce m-au asezat pe un scaun, nu eram in stare sa merg, sa ma ridic si sa merg, si constatam eu insami ca nu imi revin repede, dimpotriva...
Si, in starea aceasta, stand pe scaunul dlui Florin Pacuraru care duminica strange fonduri pentru Biserica, de la donatori, poti da oricat de putin, si oricat de mult, as zice, iti permiti si vrei sa dai, si orice donatie oricat de micuta, si oricat de modesta, este primita !
In starea aceasta, ce puteam face ?
Vecina din bloc de la 8, singura care cunoscandu-ma, ma si strigase, pe cand eu simteam ca mi se face rau si din fata Altarlui unde ma aflam, faceam calea intoarsa incet, spre iesire, sperand ca ies la la aer pe picioare si acolo imi revin, in aerul rece si ploios !
Vreau sa va spun, unii vor crede, altii nu vor crede, dar eu - asta stiti deja de la mine, din povestirile mele despre mine, acasa eu vorbesc cu Dumnezeu, nu neaparat cu voce tare, vorbesc insa cu El si ii spun tot ce am pe inima, ii spun ca mi-e si tare frica, din pricina situatiei in care ma aflu, a unor necazuri de viata din care nu am putut iesi, pentru care m-am rugat mereu si am ramas mereu fara rezolvare, si atunci mi-e frica, pentru ca timpul a trecut, si trece si imi e teama, nimic nu s-a schimbat - SUBSTANTIAL - in bine in viata mea, in raport cu familia mea, ( doar tata a sarit ieri imediat si a venit sa ma ia de la Biserica ! ), si in general, oamenii din trecutul meu sau prezentul meu, oamenii se schimba foarte greu sau deloc !!!
Si atunci sunt momente in care mi-e greu, cand mai si ies din casa, de bine de rau, ajung si eu la Biserica, si acolo, in Biserica sau unde ma mai aflu, aud in jurul meu comentarii rautacioase despre mine, si atunci chiar ma indispune si ma intristez, si nu de putine ori ma supar in inima mea !
Nu pot sa inteleg de ce unii isi traiesc viata nesuportandu-i pe altii !!!! Asta nu incape in mintea mea !
Nu pot sa inteleg !
IN momentele in care incercam si eu sa-mi revin, pe moment mi-am dat seama ca sunt sanse mici insa si nu stiam ce sa fac, ma intrebam cat stau pe scaun pana sa pot merge si eu ?
In fata mea se afla un vecin, nu stiu exact unde locuieste, il stiu insa cam din 2010, si asta, din mersul la Biserica, e un tanar, adica e mai mare decat mine cu vreo 5, 6 ani poate, insa uneori se apropie de mine si incepe sa vorbeasca cu mine, si atunci parca nu se mai opreste, e amabil cum spun eu, e dragut, cum spun eu, il las sa vorbeasca pentru ca asta si vrea si uneori e amuzant, e placut, alteori te face sa razi, desi el e serios, odata imi vorbea ceva de niste roboti, nu am inteles, insa el era serios, era sa rad putin, insa el s-a uitat mirat la mine, si mi-am dat seama ca se astepta sa fiu serioasa cand ascultam despre robotii despre care vorbea el...( ideea de baza aici cat il priveste, e ca el e impotriva robotilor ).
Cristian Sava, zis Militaru pentru ca a lucrat in Armata de unde a fost disponibilizat in urma cu foarte multi ani, era inca tanar, si de atunci niciodata nu a fost reincadrat sau cum a spus el, " mai lucrez si eu, pe ici pe colo, pe unde gasesc si alerg sa caut de lucru ".
Nu e un om fara pregatire, nu e un ignorant, dimpotriva.
Sava ieri era in curtea Bisericii, ne-am salutat chiar in curte cand am ajuns la Biserica, si el sosise atunci si intra si el, tot in clipa aceea, in Biserica, apoi nu mai stiu, el sigur a ramas in spate si eu in fata.
Mai tarziu a iesit si l-am vazut in curtea Bisericii, uda de ploaie, dar el sedea acoo in fata mea, ma vazuse, nu imi ascundea asta, la inceput parca s-ar fi facut ca nu ma observa, si pe urma spre sfarsit m-a privit - era clar ca eram intr-o stare rea ! - si din privire m-a intrebat daca sa vina spre mine, asa, o fractiune de secunda, eu insa nu aveam privirea prea ferma, prea adunata, si pe urma, eram bine pe scaunul meu, atat cat se putea eu sa fiu bine atunci, si vecina dna Balas Ciocarlan era cu mine si imi promisese ca ma duce acasa.
Dar astepta sa se miruiasca la sfarsitul slujbei.
Tot in pridvor cat am ramas, a venit spre mine chiar, Claudia Elisabeta Gaspar, ea ar fi venit la mine, dar cand s-a apropiat mai mult, a realizat ca de fapt nu sedeam de placere acolo, ci pentru ca imi era rau si atunci in ultima clipa a deviat privirea si a privit in alta parte, a trecut prin fata mea si a intrat in Biserica.
Era imbracata toata in negru, ea, din cate stiu, nici nu are dupa cine tine doliu, stiu ca nu are cate haine ar vrea, ca e saraca, insa nu puteam crede ca are acum doar haine de doliu ! Duminica trecuta era in haine gri si de un albastru superb, era eleganta ! ( Dar nu eleganta in sensul in care se imbraca vedetele, femeile care sunt vedete, sau alte femei asemanatoare la gust ).
Pe Claudia am reintalnit-o, venise tata sa plecam, am plecat cu el de brat, ma tinea de brat, nu imi era bine, insa mergeam pe picioarele mele, in schimb pentru ca transpirasem exact ca si cum cineva pusese un dus cu apa pe mine, incepuse sa imi fie cumplit de frig !
Am transpirat si m-am gandit daca nu am facut in clipele acelea INFARCT, si acum tot la asta ma gandesc, la infarct unii zic ca au transpirat puternic !
Am ridicat privirea si am intrebat-o pe Farmacista : " O sa mor ? ", ma simteam asa de DEPARTE, NU POT SPUNE NICI MACAR DEPARTE DE LUME, CI DEPARTE, NICI IN CER, NICI PE PAMANT, CI PUR SI SIMPLU UNDEVA DEPARTE, ma sfarseam CHIAR IN MINE INSAMI, incerc si eu sa explic si sa-mi limpezesc ce simteam !
Claudia s-a facut ca nu ma vede, am intalnit-o oarecum prin dreptul blocului unde locuieste prietena ei dna Elena Sofonea, incat m-am intrebat mai tarziu daca n-a murit Sofonea ???
Claudia isi tinea unele lucrusoare si bani cati avea la Sofonea, pentru ca al ei concubin ii lua si vindea din casa totul, si ii cerea banii.
Claudia purta ghetute galbui si sapca galbuie, in rest, toata complet in negru ! Un negru prea de doliu....
Si-a pus sapca coborand-o complet peste fata si ochi, capul in barbie, cand tata si cu mine eram in fata ei si ea venea spre noi, indreptandu-se spre Biserica, deci in sens invers.
Poate ca in alte conditii m-as fi suparat, in mine, pentru ca vad ca asa se poarta cu mine oameni pe care ii cunosc si care m-au cunoscut, Sava ma stie din 2010 !!!!!
Dar acum vedeam totul altfel....
Toate necazurile si supararile mele, pentru ca, am poate aplecarea sa stau si sa ma gandesc la om, si la mine, si adesea nu ma pot impiedica cand ma uit spre oameni sa nu ma doara, asa ca iau rugaciunile si cu ele, privesc spre Dumnezeu...
Acum insa, cand mi se facuse asa rau, asa brusc, clipa in care iti pierzi cuostinta e intotdeauna brusca, in sensul ca nu o poti determina, normal, daca iti pierzi cunostinta nu poti " retine " si fixa momentul precis in care ti-ai pierdut-o....
Acuma insa totul in jurul meu se estompase, vedeam, auzeam, nu am avut probleme de auz si vaz, insa TOATE DURERILE MELE, DESI IN MINE, SUFLETESTI, DESI IN MINE, PARCA NU MAI AVEAU LEGATURA CU OAMENII, CU NIMENI DIN CEI CARE M-AU INDURERAT DE-A LUNGUL VIETII, SAU IN VIATA, dimpotriva, - NU STIU CAT O SA MA MAI TINA STAREA ASTA, CEEA CE AM SIMTIT ATUNCI - dimpotriva insa, am realizat ca OAMENII SUNT SINGURI CU DESTINUL LOR, SI BUNI SI RAI, SI CA IL VOR INFRUNTA INTR-O BUNA ZI, SAU INTR-UN MOMENT SAU ALTUL, SINGURI, SI CEI BUNI SI CEI RAI, SI CEI CU ANTURAJ GRIJULIU, daca exista din acestia, SI CEI FARA ANTURAJ...
MI-am dat seama, asa am simtit eu atunci, ca E NUMAI O CHESTIUNE DE TIMP, ca vine ora si ceasul pentru fiecare si atunci toata viata, cumva, SE ESTOMPEAZA, TOTUL SE INDEPARTEAZA DE TINE, intr-un fel spus, ca si cum nici nu fusese pana atunci...
IN momentele acelea, daca oamenii sunt sau au fost rai cu tine, EI SUNT UNDEVA DEPARTE, ATAT DE DEPARTE INCAT ITI POTI PRIVI DUSMANII IN FATA SI SA LE ZAMBESTI, IN ACELASI TIMP, TU, CEL CARUIA II E RAU, NU MAI ESTI ACOLO CU EI, IN PREZENTA LOR, chiar daca ei se uita la tine, tu esti departe si pleci si ei pot ramane acolo sa se bucure de raul tau, in fata ta, sa faca ce vor ei.... TU CHIAR ESTI PLECAT si simti ca pleci de tot !
Simti adica ca pleci.... nu vreau sa spun ca mori, eu puteam sa mor, dar senzatia mea NU ERA DE MOARTE, ERA DE PLECARE, DE .... DE NU MAI SUNT.
Nici de adormire, ca nu mi se facuse absolut deloc somn, nu imi era somn ( si mie de obicei, acasa, dupa o zi, mi se face somn, adesea si dupa-amiaza mi se face somn, deci eu nu sufar de insomnie )....
Nici senzatia de adormire nu o aveam.
Poate, mi-am spus eu, asta simtea Iisus pe Cruce cand cei rai se uitau la el cum se stinge, EL ERA DEPARTE DEJA SI EI IL PRIVEAU SI SE BUCURAU CU CRUZIME DE RASTIGNIREA LUI PE CARE O PRIVEAU.
Daca ar fi fost sa mor ieri ?
Parerile au fost impartite.
Farmacista pe care o intrebasem, stinsa si calma : " O SA MOR ? ", mi-a raspuns pe un ton asa bland, ma privea asa frumos, BALSAM SI IUBIRE PE RANA MI-A FOST FEMEIA ASTA, incat ea fiind ASA APROAPE DE MINE, isi apropia fata de mine, cand ma vedea ca ... " plec ", ca imi pierd din nou cunostinta, dar asa frumos, aproape ca pot spune ca era iubirea crestineasca in ochii ei si profesionalismul in acelasi timp....
Farmacista mi-a raspuns : " Nu o sa muriti. CUM SA MURITI ? NU VA MAI GANDITI ASA ! A fost o cadere de tensiune, de la inima, nu a fost de la rinichi, pentru ca ati transpirat toata, e de la inima ! "
Stiti, ca se poate face infarct renal ????
Si cum eu am articulatii inflamate in zona mijlocului, la spate, iar rinichii sunt putin mai sus, o fi fost blocata artera renala de inflamatii, poate sangele nu a circulat bine prin toate arterele dn corpul meu....
Si cum eu am articulatii inflamate in zona mijlocului, la spate, iar rinichii sunt putin mai sus, o fi fost blocata artera renala de inflamatii, poate sangele nu a circulat bine prin toate arterele dn corpul meu....
Eu fac eforturi sa ma " dezumflu", " dez-inflamez", dar iata, inflamatiile cedeaza noaptea uneori, insa revin ziua in forta !!!!
Doua femei, nu stiu daca ele vazusera cand eram inca in Biserica si cadeam, CACI NU M-AU LASAT SALVATORII MEI SA CAD, eu nu am cazut, am vazut ca aveam pantalonii curati, uscati, si pe jos din cauza ca ploua afara dimineata, IN BISERICA ERAU PASII UZI AI OAMENILOR, SE FACUSE UD IN BISERICA PE JOS...
MIe cand mi s-a facut rau de tot, nu mai stiu ce a urmat....
dar, cand am deschis ochii, dupa mai multe clipe am realizat, vazut ca fasul meu alb si rucsacelul meu mic negru din impermeabil si el, ERAU IN MANA LA SALVATORII MEI, MA TINUSERA PANA SA CAD, CACI NICIO HAINA NICI GENTUTA MEA NU SUNT UDE, ATINSE DE NOROI, SUNT IMPECABIL CURATE.
M-au prins EXACT LA TIMP, caci cand cazi, INTR-O SECUNDA CAZI.
Deci eu nu am cazut, sa iau contact cu solul.
In schimb, afara erau doua doamne langa dl Florin, cu retinere insa pana la urma au vorbit putin cu mine, au fost observatoarele mele cand sedeam pe scaun...
Eu o intrebasem pe Farmacista : " AM CAZUT ???? "
Farmacista si barbatul cu ochelari, cu parul cam albit insa inca tanar, cu pulovar tricotat alb, slabut dar puternic, el m-a tinut de un brat, DAR CU CE VOINTA FERMA M-AU SALVAT SI M-AU PRINS SI M-AU TINUT !!!!!
NU MI-A VENIT SA CRED, MI-AM SPUS, UITE LA TINE OLIVIA, ABIA IN SITUATIA ASTA AI INTALNIT SI TU OAMENI IN VIATA TA !!!! ABIA ACUM ( cand poate mai ai putin si mori )
Ma uitam la ei si cautam sa imi imprim chipurile lor in minte, in memorie, sa nu ii uit niciodata, ii priveam, si simteam atata recunostinta pentru ei !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Cele doua femei de langa dl Florin, caci eu dupa un timp am intrebat iar : " Am cazut ? ", in alt context, se vorbea de caderi....
Si femeile : " DA, ATI CAZUT, DAR N-AU VRUT SA VA SPUNA, SA NU VA SPERIE !"
Dl Florin a spus ca bine ca n-am cazut pe scarile de la metrou cum a patit un coleg al sau, dna Balas spunea ca " Olivia, da, acum sa mergi la control, ca daca iar ti se intampla ? Acum s-a intamplat aici, AICI TE CUNOASTE LUMEA SI TE-AU AJUTAT, stii, Olivia ca e aici si Parintele Aurel VLAICU CARE E VECINUL NOSTRU IN BLOC ! "
El e diaconul nostru de nu prea mult timp.
E inca, oarecum nou in parohie.
In vara 2017 nu era.
Daca ar fi fost sa mor in clipele acelea, NU SIMTEAM NIMIC, NICI DURERE, o jena la rinichiul stang, ca o durere-jena, as numi-o, ca nu stiu cum altfel, o durere-jena destul de puternica as spune pentru mine (dar n-a fost tare deloc ), o durere-jena- O SLABICIUNE, acea durere cand mi s-a facut rau DISPARUSE COMPLET, pe mine nu ma durea nici inima, nici rinichiul, nu ma durea NIMIC.
Dar mai sus va spuneam ca stiti ca eu obisnuiesc sa vorbesc cu Dumnezeu si sa ii spun ce am pe inima, ce Il rog,- si asta, si cand nu spun in clipa aceea, rugaciunile.
Si asa se face, ca duminica 21 octombrie 2018, cand eram inca in fata in Biserica, in fata usii diaconesti a sf. Altar pe unde se primesc/ dau liturghiile la citit, am simtit durerea aceea slabiciunea, in rinichiul stang, dar nu singur, ci si articulatiile mijlocului, la spate le simteam inflamate, pe partea stanga mai ales, acolo au fost problemele majore....
Imediat ce am simtit durerea m-am simtit inconfortabil, insa am auzit, parca in mine, parca plutea in aer, de sus de undeva, L-am auzit pe Iisus care spunea alarmat, pe un ton alarmat : " TATA !!! O DOARE RINICHIUL, TATA !!! "
Eu acasa ii cerusem ajutorul lui Dumnezeu pentru durerile si bolile mele, si nu numai...
Dupa vreo 2, 3 secunde mi-am spus : " Daca Iisus il striga pe Tatal Ceresc alarmat, SA STII CA O SA MI SE FACA RAU de la rinichi, din pricina rinichiului !"
M-am decis atunci abia, mi-am scos haina din impermeabil, alba, pana atunci transpirasem eu la slujba, imbracata gros si dupa dusul de acasa, dar inca, au fost cateva clipe in care inca nu imi era rau.
Am scos haina, am simtit ca nu ma simt bine nici asa, dimpotriva, mi-am spus " Sa stii ca ma apuca lesinul, sa fiu atenta daca Iisus a intervenit alarmat, ia sa o iau eu spre iesire la aer..."
Dar desi m-am intors, incepeam, si s-a intamplat iar, in cateva secunde, sa ma simt tot mai rau !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
M-am speriat, dar starea de slabiciune devenea puternica, INCAT FARA VOIA MEA DISPARUSE SI FRICA, mai aveam o ingrijjorare, simteam, stiam ca mi-e frica, DAR NU MAI PUTEAM SIMTI FRICA, si ma simteam urgent, rapid, tot mai rau !!!!
Acasa, si ieri, si inca azi dimineata : am rugat-o pe mama sa-mi dea numarul ei de telefon.
Aflu, ieri, de la dna Elena Florentina Balas Ciocarlan ca mama mea si-a schimbat numarul de mobil pe care il avusese. Eu nu am stiut niciodata numarul mamei ca nu mi l-a dat.
AZI MAMA INAINTE SA PLECE LA PIATA, la rugamintea mea, reinnoita : " NU CRED CA ITI DAU NUMARUL MEU NICI CAND MA INTORC. L-AM SCHIMBAT SA NU MA MAI DERANJEZE NIMENI".
Eu : " Pai eu nu am stiut niciodata numarul tau, ce, te-am deranjat eu ???? "
Eu : " Vad ca ai si primit deja telefon pe numarul tau cel nou, nu ? "
O sunase zilele trecute Aurelia Calugaru de la etajul 8, pe care mama o iubeste tare mult, ii vorbeste asa frumos !!!
Si sambata trecuta a sunat-o Mariana Pacalici, nu situ daca pe vechiul sau noul ei numar.
dar e clar ca mama cu noul ei numr, deja si-a comunicat noul ei numar CUNOSCUTILOR EI.
Pai, daca ei deja suna ???
Si zice " l-am schimbat sa nu ma mai deranjeze nimeni ! "
Balas insa nu stia numarul mamei, a ramas cam mirata, si daca nu ea, prea tare, INSA FARMACISTA DIN FATA MEA, eu pe scaun, ca o babuta suferinda, FARMACISTA nu am ridicat privirea s-o privesc, insa am simtit-o atenta si mirata...descoperise ca mama mea, ca ao o mama, in viata si mama nu mi-a dat numarul ei de telefon niciodata....
Si azi mama mi-a spus : ' SUNI ACASA, CA E TATAL TAU".
Zic : " Pai tata care e bolnav? "
Mama : " Nu mai e bolnav acuma."
Cand mi s-a facut rau propriu-zis in Biserica, la un pas de usa larg deschisa, de aer, vreau sa spun, ca, spre deosebire de oamenii care au vazut orice, o lumina, ceva, cand li s-a facut rau, EU NU AM VAZUT NIMIC, DAR NIMIC, NICI INGERI, NICI DIAVOLI, NICI RAI, NICI IAD, NICI LUMINA, NICI OAMENI, ABSOLUT NIMIC.
De aceea spun ca senzatia era putin stranie, parca eu plecam IN MINE INSAMI SI MA TOPISEM ACOLO, MA DESFIINTASEM, NU MAI ERAM, PLECASEM, era un rau, o interiorizare, raul era in mine si ma tragea raul acela in mine SI DEPARTE DE ORICINE SI ORICE SI DEPARTE DE TOT.
Nici lumina nu am vazut, nici intuneric nu am vazut.
NIMIC NU SIMTEAM, NIMIC NU AM MAI SIMTIT, NIMIC NU M-A MAI DURUT, NIMIC NU ERA.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu