Buna seara tuturor! Bonsoir à tous! 16 decembrie/décembre 2020
Expéditeur :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À : ..................
Date :mercredi 16 décembre 2020 à 17:30 UTC+2
Buna seara tuturor! Bonsoir à tous! 16 decembrie/décembre 2020
Nu v-am povestit cum a fost seara votarii, 6 decembrie 2020....
Pentru prima oara de cand sunt – si e bine spus asa – nu am votat la Scoala nr.169, aceeasi unde am invatat din clasa a III-a pana in clasa a VIII-a inclusiv !
Drumul Taberei, strada Pascani, nr. 2, sector 6, Bucuresti...
Chestiunea e ca nu am stiut, desi tata plecase la vot inaintea mea cu cateva ore bune si la intoarcere a spus ceva de scoala nr.155 ! Totusi, eu nu am inteles ce a spus si nu l-am mai intrebat nimic...
La vreo 200 de metri mai sus de blocul nostru este scoala nr.169 care s-a numit multi ani Scoala Generala nr.169, azi se numeste Scoala Gimnaziala 169, iar nu departe de ea se afla Scoala Generala nr.155.
Cei mai multi copii pe care ii stiam atunci, cand si eu eram copil, invatau la 169, totusi erau si altii care invatau la 155, din aceleasi blocuri, cum a fost Gratiela Andreescu, care locuia in blocul R 6 din Drumul Taberei 53...
Pe cand, Liliana Iacob care locuia in acelasi bloc R 6, dar pe scara dinspre strada Drumul Taberei, scara opusa Gratielei, Lili Iacob a invatat la 169 !
Cei de pe strada Targu-Neamt au invatat la 155, si mi-am dat seama de la Catalin Ciorobea, pictorul nostru din parohie, care locuieste pe Targu-Neamt intr-un bloc TD, si cu el a invatat si George Ursachi/o, au fost colegi la scoala 155.
Scolile acestea doua, au fost, zic eu, identice.
Din curtea scolii noastre 169 vedeam curtea scolii 155 si e cel mai probabil ca puteam ajunge in curtea scolii vecine, intre cele doua scoli era un teren mare, mare, viran, o bucata din el, cea « lipita » de zidul scolii 169 o reprezenta terenul de fotbal, dar dincolo de el se intindea inca teren din belsug, si daca o luai asa, de-a dreptul «peste camp », peste teren, ajungeai in linie oarecum dreapta la scoala 155.
In seara zilei de 6 decembrie 2020, cand am ajuns la scoala 169 luminile erau stinse, poarta mare, grilajul din fata intrarii principale era inchis, mi-am spus in prima clipa ca poate se intra la ora aceea tarzie, prin curtea scolii, cum s-a mai intamplat intr-un an nu foarte demult....
Numai ca nu a fost asa.
Pe grilajul din fata intrarii principale a scolii 169, era lipita o coala alba A 4, orizontal, pe care cu carioca, de mana, scria simplu : Sectiile s-au mutat la Sala de Sport si Corpul de Cladire II.
Atat.
Acuma, era si o sageata alba, subtire, facuta din hartie, care indica drumul in directia scolii 155, cum ar veni, si spun in directia scolii.
Pe strada bezna.
Putina lumina, iar pe unde calcai nu prea vedeai.
A fost si tare frig in duminica aceea....
Nu stiam bine incotro s-o apuc si mai ales am fost imediat dezamagita si neincrezatoare, fata de faptul ca nu anuntasera mutarea sectiilor de vot, or, daca te intereseaza votarea, si chiar daca nu te intereseaza, firesc e sa anunti din timp !
Am ramas pe loc, gandindu-ma putin, ce se intampla ?! Ce mai e si asta ?!
Pana la urma, poate ca vor sa nu votam si vor sa ne descurajeze !
Pentru ca, daca sectiile sunt pana la ora 21h00, omul stie ca poate ajunge si tarziu la vot !
Si nu ai timp, daca ajungi catre ora 21h00, sa te interesezi pe unde, de fapt, votezi “acuma” !
Trecea o fata tanara cu masca pe fata si ochelari de vedere cu rame negre, si cu gluga pe cap sau cu o caciula pe cap, caci era foarte frig, am intrebat-o daca stie unde se voteaza si mi-a spus ca nu stie nimic, dar ca, una peste alta, mai este o scoala mai incolo, la 5 minute de mers pe jos de aici din fata scolii 169, si ca, acolo a vazut ca ar fi ceva lume... pe acolo, prin fata, prin zona...
Fata nu auzise insa de 155 : “Adica scoala 155 ?”, intreb eu.
“Nu, nu stiu ! Dar mai e scoala ! “ – a raspuns ea.
In rest, nimeni pe strada, nici tipenie de om.
M-am gandit, stai putin, poate mai vine cineva in locul asta, la vot, si poate stie unde votam, unde e corpul asta de cladire II, unde e “sala de sport”.
Ma intrebam si azi ma intreb : sala de sport si acest corpul II de cladire – trebuie sa intelegem ca apartineau si apartin de scoala nr.169 ?
Niciun indiciu pe coala de hartie alba, nici numarul strazii unde sunt sectiile de votare si de fapt, nici strada in sine...
Cand ma gandeam “ Doamne, de-ar mai veni cineva aici, sa intreb, poate sa cautam impreuna sectiile de vot, poate stie ce e cu “adresa” asta mentionata pe coala alba de scris de pe grilajul scolii !!!”, s-a apropiat un barbat tanar, brun la ten, cu caciula pe cap, neagra cred, simplu imbracat, si mi-a amintit chiar de un procuror de la Sectorul 1, il chema Nicu Lupascu, dar nu stiu daca a ramas mult la Sectorul 1, eu l-am vazut putin, cand eram grefiera in primii mei ani, la judecatoria sector 1 Bucuresti, parea, da, ca nu o spun cu rautate, eu o spun intotdeauna ca un fapt in sine, ca o constatare, era genul de evreu, acel tip de om, brun, cu nasul drept....
Se apropie acest barbat tanar, si eu desigur, imediat ma adresez lui, el deschisese gura sa intrebe acelasi lucru, pe moment parea ca si el e luat prin surprindere..
I-am aratat ce scrie pe coala, fata, foarte amabila, ramasese, nu plecase...
Si el, s-o ia inainte, singur, dar eu i-am spus : “Stati putin sa merg si eu cu dvs PANA LA SECTIE, sa mergem impreuna pana acolo, sa gasim sectia !”, el mergea cu pasul repezit, si nici nu il puteam urma, asa ca mergeam putin in urma lui....
La inceput mi se paruse ca nu avea masca, si in clipa urmatoare m-am uitat mai atent ( bine, trebuie sa va spun ca daca nu avea masca, pe mine una nu ma deranja cu absolut nimic ! ) si pe fata, mare, lipita, o masca dintr-un material subtire, poate gen lycra, culmea, si parea de culoarea roz foarte, foarte, foarte deschis, complet lipita pe fata, ma intrebam cum poate respira ???
Nu a scos un sunet pe drum spre sectie....
Eu insa am fost mirata ca nici el nu auzise de scoala nr.155, caci eu ma intrebam daca in cele din urma trebuie sau nu, sa ajung la scoala 155 ?
Indicatiile cu corpul de cladire si sala de sport ma derutau complet, neprecizand ca apartineau sau nu, scolii 169 !
Chestiunea este aici ca daca nu esti elev in curtea scolii 169, si cred ca ar mai fi fost necesar sa fi fost elev pe vremea mea, nu mai tarziu – si deci daca nu poti sa o iei peste camp, ca sa ajungi la 155, atunci, pe afara, de pe strada Pascani, ocolesti foarte mult intre 169 si 155 !
M-am uitat pe internet mai tarziu nu atunci in seara aceea pentru ca nu am internet cand plec din casa, si scoala 155 este pe strada Pascani nr. 6 !
Si hai pe straduta ingusta, in bezna, pe langa scoala 169, pe strada Pascani, in directie i sens opus Romancierilor..., dupa barbatul cu tenul brun....
Masini parcate pe straduta, cu botul in trotuar, intuneric... frig mare....
Pe langa blocurile de mai incolo de scoala 169 si terenul care e inca langa scoala ( intr-un bloc din acela de 10 etaje locuia Aurora Draghici, colega noastra de clasa de liceu, azi doctor stomatolog ) si trecand prin fata blocurilor, cotind usor, strada coteste usor dreapta, ca un arc de cerc.... tot inainte, tot bezna, acum avem blocurile de vreo 10 etaje si pe stanga....
Nu stiam pana cand mergem asa, si, repet, pe strada intuneric, lumina mai venea de la parterul blocurilor, dar blocurile nu au parterul chiar in strada, si undeva mai in spate, la cativa metri, pe o alee mica, cum e si blocul nostru....
Si lumina aceea din holul blocurilor din calea noastra, ne mai lumina cat de cat....
Nici nu vedeam bine unde am ajuns, dar in cele din urma am ajuns la o poarta grilaj, si am intrat pe poarta si am inaintat spre o “cladire” un corp de cladire sau sala de sport, sau ce o fi fost, ce m-a mirat, bine, pentru noi era bine, dar nu si pentru cei din interior, usa era deschisa, pe usa scria simplu Drumul Taberei 67 – Drumul Taberei 77, oricum nu nimerisem, pentru ca eu sunt la Drumul Taberei 57 !
Asta m-a si disperat intr-un fel, am intrat, in interior, aceea o fi fost Sala de sport, asa ca o “hala”, cu masute amenajate, mai mult ca la un soi de Targ de Carte sau alt gen de Targ, si oamenii sedeau in frig, ca eu eram infofolita, dar ei nu sedeau cu paltonul pe ei !
O doamna amabila – cand am intrebat eu unde anume votez – mi-a spus ca mai e un corp de cladire, si mie nu imi venea sa cred, ma gandeam “ O fi la 155 ?” “Unde trebuie sa ajung ?”, si m-am cam suparat, iritat, ea a fost amabila si mi-a repetat acum indicand cu mana, pe geam, “ Uitati-, mai e un corp de cladire acolo !”, in fapt, ea zicea ca mai e un corp de cladire, dar nu zicea ca neaparat numarul 57 din Drumul Taberei voteaza acolo !!!!
Pana la urma, eu intreband : “La 155 ?”, a repetat ca mai e ....si de data asta.... “ O scoala acolo !”
A spus “scoala!”.
De 155 nici ea nu auzise.
Pe drum, eu mergand in spatele barbatului mai tanar ( tanar, tanar, dar era un barbat de o varsta, nu tanarul de 20- 25 de ani... nici pe departe ) spuneam : “Stiti scoala 155 [ el tacea ], eu cunosc cartierul, am crescut aici si am invatat la 169....si nimeni nu stie de 155...”
Bine, vedeti, daca cumva scoala 169 are o sala de sport si un corp nou de cladire – ei bine nu existau acestea pe vremea mea !!!!!
Pe de alta parte si acestea doua, sala si corpul de cladire, nu e clar unde sunt, ai spune ca sunt cumva pozitionate intre 169 si 155, mai mult la 155 !
Am gasit pana la urma corpul de cladire II ( si azi imi spun, o fi fost 155 ? ) si nu gaseam intrarea, pustiu, am dat spre curtea interioara, dar totul era pustiu si inchis, pe geamurile luminate se vedea silueta vreunui jandarm...
Pana la urma am gasit o usa ingusta, deschisa, alta coala de scris, cu majuscule scria cu pixul pe ea “IESIRE”, imi zic, pe aici se iese, nu se intra, dar voi intra, ca nu stiu pe unde se intrã !
Eventual intreb la IESIRE PE UNDE E INTRAREA !
In fine, am pasit in corpul de cladire, care pare si e ceva mic, mi se parea mie, ceva mai mic cu mult decat scoala 169 ! or, scolile 155 si 169 erau aproape identice, sau identice !
Intru, ma bucur ca nu sare nimeni cu gura pe mine sa ma dea afara – cum ar fi in bunul obicei local, autohton ! – si ma uit si eu in jurul meu dupa vreo usa si sectie de votare, nu mai astept si intreb o doamna, la o usa deschisa... unde e Drumul Taberei 57 daca stie ?
A iesit si m-a ghidat pe sala, era pe culoarul perpendicular, prima clasa, dar nu si prima usa, unde se vota si era sectia 1089 !!!!
Vedeti, duminica 27 septembrie 2020, daca ma intorc cu cateva luni de zile in urma, am votat la scoala 169, la sectia 1088 !!!!!
Plecasem la ora 19h00 de acasa si era inca lumina buna pe strada....
Am votat, a fost ok, votul in sine.
Cand am dus stampila, mi-am luat cartea de identitate, de la domnisoara cu listele in fata, dar care nu avea si buletine de vot, i-a dat colegul ei de la masuta de alaturi, si el un barbat cu tenul brun, tuns la zero aproape si care avea cred calvitie, dar tunsese parul pe care il mai avea, acesta a fost amabil si imediat i-a spus fetei la care eram pe lista “ Ia de aici si da-i !” si i-a intins buletinele de vot, caci fata “mea” nu mai avea niciunul.
Am inapoiat stampila, am intrebat daca mi-a pus timbruletul si m-am uitat si era, si am multumit si am spus “ Buna seara !”, adica de plecare...
Nu mi-a raspuns, o zambit cumva, nu urat, nu, dar nici n-a raspuns, a deviata complet privirea, ma indreptam spre iesirea din clasa si dn mijlocul clasei am spus tare “Buna seara”, adica tuturor, dar nimeni nu mi-a raspuns, un tanar sedea langa masuta fetei pe un scaun cu capul in telefonul lui, si cu un zambet pe fata, dar n-ar fi spus si el buna seara, ceilalti ca si cum nu au auzit, desi am spus tare, ajung langa usa clasei, unde e persoana cu Tableta care verifica cartile de identitate, o tanara, ma uit in directia ei, la ea, spun iar buna seara, si, sa vedeti reactie !
Ii dau buna seara, ea, din scaunul ei, zambeste, nu ma priveste si se grabeste sa se intoarca cu trunchiul, cu tot corpul pe scaun, si sa vorbeasca, nu stiu ce, orice, cu persoana de langa ea, probabil loctiitoara presedintei de sectie !
Dar buna seara cu niciun chip nu a spus !
In fine, ies din clasa...
Iesind, normal, trebuia sa ma opresc, sa imi pun la loc in gentuta cartea de identitate, in port-documentul gen portofel si pe acela in geanta....
Imediat in spatele meu soseste un jandarm inalt vorbind la telefon sau statie, trece totusi pe langa mine, intreba ceva “Unde ?” si se opreste langa o femeie, o membra probabil a unei sectii care iesise din clasa, pe un scaun, si se uita si ea in telefonul.
Jandarmul se duce langa ea, si eu ma aflam in drumul meu, langa ea.
Nu stiu ce are cartierul asta, ca la sectia noastra, nici nu sunt prietenosi – normal , firesc de prietenosi, adica sociabili, in mod firesc, in limitele firescului, sociabili ! – nu stiu ce nu inteleg ei, dar par intotdeauna ostili ! Ostili ! Te evita cat pot, simti ca vor sa iti arate ca nu te vor, ca nu te plac, ca te exclud, ca ei, cumva, pe undeva, sunt “cineva”, sunt impreuna si tu trebuie probabil sa ....nu stiu ce sa faci, esti pentru ei cumva un obiect in plus, OBIECT.
M-am indepartat, m-am intors cand eram aproape de IESIRE, sa caut sa ma uit si sa fixez clasa unde am votat... si m-am indreptat spre Iesirea pe care si intrasem...
La cativa metri mai incolo, pe un pamant cu pietris-nisip, am gasit poarta in grilajul inalt, si m-am bucurat cand am ajuns in strada ingusta, strada trotuar, unde am luat-o in directia de unde venisem, pe straduta ingusta pe langa grilaj, pe langa blocurile luminate putin, cativa tineri iesisera afara in fata blocului, cu telefoanele in mana, si apoi mai departe de blocuri, e si o zona unde nu sunt pe stanga ta blocuri, dar sunt la distanta, pe dreapta, ajung iar, vad 169 in fata mea, ajung in fata la 169 si de acolo la dreapta pe strada Delinesti ( care e perpendiculara pe str Pascani nr. 2 ) spre blocul meu.
Ieri...
Sa va spun cum a fost ziua de ieri...
Am citit, stiti ca uneori citesc cu voce tare, ce citesc, carti, nuvele, orice citesc, rugaciunile....
Am citit despre Creatie si Dumnezeu Tatal din Teologia Dogmatica, unul din cele 2 volume pe care le-am pus si pe un drive, le-am fotografiat si mai demult va dadusem – sa o caut iar – adresa driveului cu Parola, am facut driveul special pentru prieteni, pentru cei care iubesc cartile sau care macar sunt putini curiosi de ele, ....
De multe ori poate nu le citesti pe internet, dar poate te inspira, poate iti plac si le iei / cumperi si tu, sau poate le rasfoiesti... si in cele din urma sunt acolo, pot fi descarcate – gratuit, normal ! – si ar fi fost si ideal pentru mine, sa le descarcati ! – si citite.
Inainte de asta, am citit din “Calvarul”, o nuvela, o povestire mai mult, a lui Liviu Rebreanu, despre destinul ardelenilor români, in vremea Primului Razboi Mondial, cu privire la ardelenii care plecasera din Transilvania si traiau de niste ani buni in Regat, in Romania, adica in Tara Romaneasca ( mai ales aici ).
Imi luasem langa mine Teologia si Calvarul, intregul volumas poarta titlul nuvelei Calvarul, dar contine si alte nuvele, mult mai scurte, aceasta e chiar una foarte lunga- dar trista, se termina rau.
Intr-un singur loc am gasit Calvarul pe internet, scrie ca se poate descarca, eu nu am reusit, e gratuit, poate nu am formatul necesar, softul necesar....
In rest, azi se gaseste in librarii si poate si in Anticariat.
Nu costa mult.
Eu am Calvarul in colectia Biblioteca pentru Toti, BPT.
Si ieri, vecinii de deasupra de la etajul 3 au vorbit si ei foarte tare – chestiunea cea mai cea, este ca seara, tarziu, venise fratele meu acasa, Silviu, el vine si nu sta, pleaca, el zice ca se plimba ! nu stiu pe unde se duce, dar nu sta acasa nici de marti pana joi dimineata, doar ca doarme acasa - ... ai mei, mama si Silviu au sarit pe mine cand le-am spus si nici macar nu mi-au dat voie sa spun pana la capat, mi-au taiat vorba !
Si in clipa asta.... 13h59, au inceput sus vecinii !!!!!!!!!! Sunt foarte... vocali !
Dar ce m-a cam deranjat ieri a fost altceva...
Deasupra se mutasera niste vecini care la inceput se certau foarte rau...
De catva timp insa, femeia, pe care o cheama se pare, Daniela, vine aici la vecinul de la etajul 3, si face amor, asta face si acum....
Desigur ca e viata lor.
Dar parca se straduie sa urle cat mai tare, in efuziunile amorului !
De la un timp, Daniela vine, cand vine, nu stiu cat ramane aici, dar mai si pleaca, am impresia ca sunt din Ferentari (?), vine Daniela, incepe amorul, tipa Daniela cat poate, mai tipa si el desi mai rar, odata ii zicea sa strige mai tare, altadata sa nu mai strige, el ei....
Dupa amor se apuca amandoi, sau poate doar ea, sa dea cu aspiratorul prin casa...
Mai stau putin si iar alta partida de amor...
Daca mananca si ei la masa la pranz, ca oamenii, nu stiu....
La inceput ea statea aici dar se certau foarte rau pentru bani si el o gonea si ea refuza sa plece..
De cand nu mai ramane aici, si vine in unele zile, seri, se inteleg mai bine...
Totusi, spuneti si voi....
Sunt zile cand asez icoanele, deschid cartile de rugaciuni, aprind candelele si ma rog cu pomelnicele pe masa, in fata icoanelor...
Si eu spun Rugaciunile ! si ei tipa in focul amorului fizic !
Adica, totusi...
Ieri insa, s-ar fi spus ca au avut si oaspeti...
Si in acelasi timp, ieri, eu cred ca sunt intentionat facute, nu mai cred ca sunt amenajari interioare....
S-a auzit si zgomotul unui instrument de gaurit, electric.... la intervale de timp, inceput inainte de ora 14h00 si la 14h00 si pana seara, si la ora 20h00 chiar mi se pare...
Daniela si partenerul ei, vecinul de sus, vorbeau tare, mai ales ea insa, ai impresia ca e un aparat gen casetofon, boxa, care poate avea sonorul dat, oricat de tare !!!!!!!!!!
Si vorbeau cu altii, nu stiu cu cine, care se aflau la ei in casa, veniti, de regula nu sunt decat ei doi.
Eu, imi vedeam de lectura mea despre Dumnezeu.
Ca ei dupa amor, au inceput conversatiile, Daniela a vorbit cu cineva la telefon despre baiat, - are un baiat sau chiar doi, copii adica .... – si pe urma s-au amestecat si alte voci, si aparatul de sfredelit...
Citeam tare, Daniela vorbea si mai tare !
La un moment dat, eu zic ca oaspetii celor de la etajul 3, au auzit, ca, da, de auzit, s-o auzi cand citesc, sunt obisnuita insa cu apartamentele din jurul nostru, mai mult goale...
Oaspetii lor au intrebat, au zis ceva, de mine...
Nu ma mira daca ar sti despre mine, pentru ca am un blog pe blogspot., ba chiar doua, si sunt publice.
Ma rog, una peste alta, nu m-ar mira deloc.
Barbatul de sus, vecinul, a explicat ceva cum ca a lucrat/ lucreaza/ sau “ e de la Judecatorie”...
Daniela, am auzit-o spunand “ Spune-le parintilor ei !”.... si razand oarecum...
Pe scurt, cei de sus, se interesau cine citeste, cine e persoana !
Dar cum ? Ii deranja pe ei, asta am dedus eu din tonul conversatiei lor !
Ei se intrunisera mai multi in apartamentul de la 3, si vorbeau tare si radeau, si Daniela mai tare decat toti, vorbea cu un volum asa tare, ca niciodata ! si aparatul de gaurit cand si cand...
Si ii deranja ca auzeau ca cineva citeste cu voce tare !
Ei bine, pe mine aspectul asta m-a deranjat.
Pe langa faptul ca zi de zi, amor amor, sa auda toata Romania pana la granite !
Uneori am impresia ca se si chinuie cu amorul lor, ca parca vor neaparat sa fie auziti.
Si sunt.
La inceput insa, a fost cumplit, Daniela aceasta nu se intelegea cu acest barbat-iubit al ei, care, se pare, e insurat, si se certau ca el nu aduce bani, venise cu copiii ei si el se enerva, unul din copii si el era extrem de nervos, Daniela ca nu ii da bani, ca o opreste sa manance, ca ii e rau, ca nu a lasat-o sa manance... Posibil !
Acuma ca vine aici numai pentru partidele de amor , in reprize, ca la box, amandoi sunt multumiti !
Cum, necum, eu mi-am vazut de lecturile mele, seara, pe la 18h00 m-am oprit si am facut curat prin camera, am spalat pe jos pe sub sifonier, biblioteca, m-am straduit sa spal cat pot pe sub pat, mobilele sunt joase, distanta mica intre mobila si linoleum si mopul nu intra sub pat, in niciun caz, si ma chinui cu batul mopului, care si el e cam gros si cu un bat mai subtire din lemn, ca sa pot plimba carpa de spalat, pe sub pat, dar e greu, in fine, e ca la instructie la Armata, e loc foarte putin intre mobile in casa, mopul are coada lunga, si trebuie asa, dar nu am cum sa-l manipulez bine sub sifonier si biblioteca si trebuie sa ma intind, “ Culcat”, exact ca la Armata !!!!
In sfarsit, mi-am facut curat si imi place sa vad rezultatul, si miroase mai proaspat, adica normal, cand speli proaspat si miroase si o detergent Ariel, nu mai e fir de praf, fireste ca rezultatul e placut !
Silviu venise acasa ieri pe la 16h30, dar a si plecat apoi “ la plimbare”.
Pe la 18h00 pleca deja, desi de marti pana joi dimineata se intoarce si doarme acasa....
IN hol, mama, care sta mereu cu el, parca sunt siamezi ! – si eu am spus ca, dar nu stiu cum a venit vorba, am spus ca vecinii de sus au vorbit tare si voiam sa spun ca, dupa toate acestea, aveau oaspeti si se luau de mine ca auzeau probabil ca citesc cu voce tare...
Dar Silviu brusc, mi-a taiat vorba : “Lasa ca nu ti-au facut nimic !” si mama ...si foarte des, spune cand incep sa vorbesc ca o iau razna !
Acum spune, ma lasa sa vorbesc putin si imediat, ca o placa de patefon ma intrerupe : “O iei razna !”, asta e mama mea, femeia care mi-a dat viata !
Cand e cu Silviu, amandoi critica, chiar pe un ton civilizat, dar ei mereu au ceva de spus despre mine si ce fac eu...
Tata se uita la ei, se inchide in Matematicile lui... si el, asa a trait...
Noi nu am avut viata cu mama noastra !
Si Silviu e chiar copia ei.
Doi parinti, si tata si ea, intorsi impotriva copiilor lor, Silviu dandu-se cu mama in mod vizibil si descotorosindu-se de sora lui, facand “corp comun” cu mama mai ales dar si cu tata, preferand sa se “descurce” el singur, dand vina si spunand ca are o sora nebuna...
Ca el intotdeauna se aciuiaza pe la vreun prieten unde incepea si incepe probabil si azi, ca are sora lui probleme, ca e nebuna, etc.
Asa buni prieteni ce are, dupa chipul si asemanarea lui, la fel ca si el, acelasi “caracter”...
Azi dimineata ii spunea mamei “ Suntem lasi “....
Isi gaseste prieteni barbati misogini, oameni care daca nu ar exista Femeia, ca specie, ar fi mai fericiti pe pamant, sau asa cred ei in tot cazul, dupa cum se poarta, dupa reactiile lor fata de femei...!
Silviu e intotdeauna prezent, parca de asta a venit pe lume, sa isi critice si judece aspru sora.
Ai impresia ca sora lui il impiedica sa traiasca, simte ca nu poate trai pentru ca eu exist si e limpede, sunt diferita de el !
Ii “stric” lui, pesemne, relatiile de prietenie, vederile, credintele despre cum trebuie sa fii si sa te porti...
Intotdeauna e aici ca sa te domine si pe urma curteaza cat poate tot felul de “prieteni” care de altfel nu le au cu prietenia adevarata, pentru ca altfel s-ar fi calmat pana azi, s-ar fi indreptat Silviu.
La cat de mult vorbeste cu “prieteni/i”, pana acum niste prieteni adevarati l-ar fi incurajat sa fie un frate, ca el nu prea e frate si mai ales nu a fost deloc frate !
Si au o varsta amicii lui !
Asa au trait si asa vor muri si la 200 de ani si oricat ar trai !!!
A plecat Silviu.
M-am apucat de spalat pe jos, ca nu se poate cu el prea mult, el pleaca mereu la plimbare, el are nevoie la baie, si avem o singura baie.
Mi-am luat apa calda in galeata, carpa, mopul, detergentul si am inceput sa spal.
La scurt timp Silviu s-a intors acasa !
Aparent, pentru a merge la baie ! ( Altfel nici nu da pe acasa si cand sedea cu noi tot timpul, in fiecare zi, pleca in plimbarile lui, chipurile ar sta numai pe afara la plimbare si acasa mai venea numai la w.c. ! si la dus si la somn si la masa uneori ).
Silviu, desi odata cu Starea de Urgenta – ca atunci a inceput ! – a plecat de acasa, unde locuieste nu stiu ! – si, desi mai vine acasa si sambata uneori si duminica la masa, cand, zice ca trece pe la Biserica si atunci “ trece”si pe la noi.... – Silviu poate sa nu ma vada cu lunile, dupa el, cand vine nici nu stiu, cand pleaca nici nu stiu, ca in dormitor la birou nu deschide usa sa imi dea si mie un buna ziua !
Dar ieri a deschis cu grija, usa dormitorului, inainte de a intra in baie si s-a uitat la mine cum spal cu carpa pe jos, ca spal si cu carpa, nu numai cu mopul...
Apoi a intrat in baie.
Vine de fapt sa vada ce fac eu !
Imi spusese inainte sa plece ca nu ma cunosc cei de sus pe mine, CA IN BLOC NU MA CUNOASTE LUMEA, nu ma stiu ei ( vecinii ) si deci, dupa el, si dupa mama, o iau razna.
Silviu mai spune si “ Nu stiu, dar halucineaza, are halucinatii !”
Tot ce ii spun mamei, ea ii spune lui.
Intr-o noapte auzisem zogmote in bucatarie, si ai mei dormeau si Silviu nu era acasa.
A doua zi i-am spus mamei.
Acuma, da, sunt uneori si lucruri ciudate, dar si ele, daca chiar sunt, au o explicatie.
Avem frigiderul care e oarecum inca nou pentru noi si emite niste zgomote, din el, asa functioneaza el, si nu sunt obisnuita... sau cate o punga care fosneste, am vazut odata cand deschis usa sufrageriei, in usa, dar in hol, e o valiza invelita de mama intr-o punga, acoperita, punga e incropita si o parte flutura si cand deschizi usa, curentul a misca si falfaie, si emite un zgomot...
Acuma, lui Silviu i se pare ca vorbesc tare, tata ma pune sa repet de 3, 4 ori ca nu mai aude si pana nu ridic vocea nu ma aude, si cand ma aude zice “Ce vorbesti asa tare ?”
!!!!
Silviu nu suporta niciun zgomot.
Se pare ca la fel e o vecina de sub noi, dar de la parter.
Vecinii de la parter, sunt cei care una doua suna si reclama la Politie.
Mama zice ca e o vecina tanara, aceea, ca are un copil mic, dar ca e “sensibila” si ca “ nu suporta”....
Una peste alta, cei de la parter suna des la Politie.
Dar e abuziv...
Pentru ca se ajunge la exagerari si consecinte teribile !
Mama zicea, ani in sir nu a suportat sa mai vorbim in casa ! CA AUD VECINII.
Deci s-a ajuns CA NU MAI AI VOIE SA VORBESTI LA TINE IN CASA !
Cica, aud vecinii !
Ok. Si daca aud vecinii ? Ca e bloc, si se aude.
Sa traiesc SOPTIND IN CASA CU AI MEI ?
De parca ne ascundem de nazisti sau alti tirani !
Acuma si Silviu, cam la fel ca mama.
Silviu numai cu capul in telefon si gura in castile lui si microfonul lui !
Vorbeste cu amicii lui la telefon.
Dar Olivia SA TRAIASCA TACAND, NEVORBIND CU NIMENI, CA SILVIU NU SUPORTA SI SPUNE LA TOT CARTIERUL ca sora lui – daca vorbeste – e o nebuna !
Daca mamei i se pare ca sunt sanatosi vecinii de la parter !
Ca sunt enervanti deja !
Eu nu ii cunosc, dar a ajuns la mine faima lor de reclamagii, din cauza ca ei nu suporta SA AUDA VOCE DE OM !!!
Ieri n-am mai rabdat si am spus : “Bine, cei de la parter sunt nebuni, au ceva, nu sunt sanatosi !”
Silviu, imediat sa ma critice, sa ma judece, sa zica altfel decat mine, sa ma contrazica, imi raspunde : “Or fi, DAR PE TINE VINE SI TE AMENDEAZA !”
SI MAMA DUPA SILVIU, CA UN ECOU : “Da. Pe tine te amendeaza !”
Odata am spus acasa, in casa, alor mei : “Cum adica sa te reclame ?”
I-am spus lui tata, ca pot pierde o zi intreaga sa incerc sa ii spun ceva, tata zice ca nu aude, se enerveaza si imi zice : “Tu nu intelegi ca nu aud ?????”
Si eu zic mai tare, pana aude.
Cand aude, el imi spune sa vorbesc mai incet !
Imi zice tata : “Vorbeste mai incet sa vine Politia !”
Eu : “ Adica cum , de ce sa vina ? »
Tata : « Ca VORBESTI ! »
Vine Politia ca vorbesc !
Eu « Cum sa vina Politia PENTRU CA VORBESC, SI INCA, IN CASA ?”
Ce sa faca Politia, sa ia parte la ce spun ?!Sa auda ca vorbesc ?
Nu am voie acuma sa vorbesc in casa ?
Pentru ce sa vina sa ma amendeze ?
IN seara de 6 decembrie 2020 cand m-am intors de la vot, am ajuns la noi la bloc si la parter, lumina aprinsa in sufrageria care da pe str.Delinesti... o umbra, o silueta in spatele perdelei, un barbat, in picioare, se misca, se plimba pe acolo, parca indreptandu-se spre geam, spre balcon...
Vecinul de la parter – mi-am spus.....
Silviu insa nu suporta ca citesc cu voce tare.
Spunea mereu ca nu sunt la clasa intai !
Ca si cum nu a auzit ca oamenii pot citi si cu voce tare, si daca nu sunt la clasa I !
De altfel Silviu, care in clasa a IX-a de liceu citise destul de mult si in general, in anii de liceu, dupa liceu a cam rupt-o cu lecturile si mult mai tarziu peste ani, a adus acasa numai carti tampite de spionaj, povesti de spionaj, tot felul de lecturi care mai de care penibile !
Si ma gandesc ca el s-a patruns de “literatura” asta !
La liceu, unde a ajuns la indemnul meu, la Sava adica, a citit, a fost la Profil Umanist, profil care nu exista in anii ’80, cand liceul BALCESCU era de Matematica-Fizica.
Intr-o zi, mai cu seama, mi s-a parut ca totusi, parca faceau expres vecinii cu amorul lor, eu repetam rugaciunile, eu cu Dumnezeu si ei cu “ tipa mai tare !” si chiuituri, tipete, fel de fel, chipurile de placere !!!
Pentru ca eu ce nu am inteles, mai ales aici, aici s-a intamplat – ce au avut oamenii aici cu “ chestiunea”, cu problema amorului si a relatiilor intime ????
Ca mereu au avut ceva.
Prea multi nu le-au « digerat », au facut si moarte de om pentru relatiile sexuale, fie pentru ca le aveau, fie pentru ca aveau oarece probleme psiho-sexuale.
In loc sa se duca la doctori de specialitate, si mai ales, sa citeasca daca din instinct nu se pricep, cum e firesc, sa stie ce inseamna o relatie intima intre doi oameni, ei au facut mereu scandal, multi erau foarte mandri ca au aceste relatii, in timp ce altii, daca auzeau ca le are altul, il catalogau de ‘curva ».
Unii ca esti curva, daca ai viata personal-intima, altii ca au ei, si nu ai tu, sau inca, alta categorie, am intalnit la Claudine Justafre, frantuzoaica de la Terre des Hommes, de la fundatie din 2001, ca ce ai, ai ceva ? De ce nu vrei sa te culci cu ( ea ) ?
Oricum, numai ca i-a bantuit in fel si chip, dar foarte urat, chestiunea relatiilor intime.
Si au calcat cu bocancul in viata altuia, si cu ce drept ?????????????????
Niste oameni fara niciun drept, daca oameni au fost !!!!
Deunazi si totusi m-a mirat, nu stiam ca asa stau la ora actuala lucrurile :
Pe FB la rubrica “video”, dau peste un interviu al unui preot ortodox.
Stiti ce spunea preotul ?
Vorbea despre Casatorie.
Si spunea ca azi, cum a spus el exact, exact ? Rezulta ca toate femeile, sau aproape toate, sunt batute !!!!!!!!!!!!!!!
Asa o fi azi !
Pentru ca merg la preot si vorbesc cu preotul si el afla care le e viata, bine, dar preotul e preotul.
Ba inca si crime se pare ca se petrec, si noi nici nu stim, in casatorie, din certuri !
Cica, intrã in ei o furie OARBA, din certuri, din senin, si unul pune mana pe cutit si il omoara pe celalalt.
Inca ieri, Pr. Calistrat Chifan de la Manastirea Vladiceni, spunea intr-o Predica filmata, ca sunt oamenii plini de ura ! Ca, nu e posibil sa vii la Biserica si sa fii plin de urã !
Intri, iesi, stai si la slujba si urãsti din rasputeri !!!
El l-ar fi intrebat pe unul ce are, si acela i-a raspuns : “Nu stiu, Parinte. Am sa o stare de nervi ! De agitatie !” – sau cum i-a spus exact....
Preotul care vorbea despre Casatorie, altul, nu Pr. Calistrat, spunea ca el cand aude ce ii povestesc oamenii casatoriti, tinerii cel mai adesea azi, ii indeamna spre divort.
Pentru ca vede, stie ca ajung la moarte de om si a si dat un exemplu real !!!!
Ma “uitam”, adica, vrand, nevrand, daca tot zbiara asa tare, ma gandeam la vecinii de sus :
de la 3...
Intr-o seara a venit proprietarul, dl Mugur.... si Daniela ii spunea ( pe atunci cei de sus, se certau pana la ....ce mai , ura mare pe ei, pe vecin poate mai ales ! Daniela e cu gura, si da-i si da-i, are oricum, alt stil, dar el ajungea la ura, si uneori chiar il exaspera si incepea sa planga, la inceput nu mi-am dat seama ca e un barbat, pentru ca avea uneori o voce prea subtire cumva, nu parea de barbat, pe urma am inceput sa il disting dupa voce si era vecinul – barbatul ! )....
Daniela ii spunea proprietarului apartamentului de la 3, ca s-a culcat langa iubitul ei, vecinul, si l-a luat in brate – Doamne, parca nu sunt oameni !!!! – si atunci el, cand l-a luat in brate, a lovit-o, i-a dat o palma,dar tare, peste picioare si fund !
Si Daniela, asta, desi e o faptura peste masura de schimbatoare, totusi, parea uimita, revoltata, cum a avut aceasta reactie urata, de a plesnit-o ?
La Parintele Calistrat vin continuu oamenii si el chiar trebuie sa aiba mereu ce sa le povesteasca si ce sa le predice....
Si totusi, Parintele spune ca aici la noi e numai barfa, patima pentru barfa, nervi, rautate, etc. s.a.
Acuma, mai jos, am sa va indic adresa dropboxului unde am postat cateva carti fotografiate, si Teologie Dogmatica in 2 volume, am sa atasez si emailul in care v-am scris despre crearea dropboxului si cum ajungeti la el, CUTIA CU CARTI PENTRU PRIETENI, de unde le puteti descarca gratuit !
Si, sa nu uit, google a anuntat ca nu va mai permite dropboxul, mai ales ( dar cred ca nu numai la ei ) la cei care nu au activitate pe dropbox decat rar, si ca, din iunie 2020 mi se pare, vor desfiinta cutiile de depozitare, aceste dropboxuri, si, de fapt, ii deranjeaza tocmai ca oamenii le creeaza pentru a depozita carti, articole, fisiere....
Pai, eu credeam, intelesesem ca asta le si este rostul !
“dropbox.com, intrati pe site la Sign In, la Email completati cu : oliviamarcov@gmail,com, si la Password completati cu : bisericaalexe4, apoi mai departe
si acolo la HOME, la Recent - vedeti fisierele pdf pe care le-am incarcat, pe rand, bifati cate un fisier pdf si vedeti in dreapta ca se poate Downloada, se poate Descarca gratuit.
Sau, intrati pe dropbox.com, la Home si de acolo in stanga vedeti FILES, si mai jos de "FILES", unde scrie My files, intrati pe My files, si acolo sunt cartile pdf.
“
Sa mai spun ca ieri nu se remediase problema Facebook-Messengerului, si am reusit sa le dau un feedback, sa le spun ca nu mai am acces la contactele din lista si nici la mesajele mele Messenger de pe computer !
Acuma, la mine a coincis cu 10 decembrie 2020 cand in Europa si apoi si pe alte continente, cazuse FB Messengerul.
Si ma intrebasem daca nu din cauza browserului.
Am cautat si nu pot gasi si incarca alt browser pe computerul meu, pe care am sistemul de operare WINDOWS XP PROFESSIONAL.
Dar, ma ingrijoreaza ca, pe FB, deschis cu Chrome nu mai vedeam ieri nici rubrica “ Olivia Maria Marcov See your profile “, rubrica de la care poti semnala, da un feedback, cauta Help/Ajutor si tot de acolo iesi de pe FB, te de-loghezi.
Cu Mozilla inca am putut si asa am dat feeback-ul !
Altele nu merg pe Windows XP.
Cu fiecare zi am tot mai putine posibilitati pe computer si el ramane baza, computerul.
De pilda eu nu am cum, in ipoteza ca as putea scrie un mail direct pe telefon, sa il atasez pe mail sau sa il trimit pe FB Messenger ( care, dupa cum vedeti, nu mai merge nici acela ).
Silviu are acasa o tastatura in miniatura, pentru telefon, dar nu functioneaza, mi-a spus la ce ar fi trebuit sa functioneze, sa se poata atasa, fie ii lipseste lui un cablu sau ar merge prin bluetooth dar concret nu merge, sau ii trebuie ceva pentru a fi utilizata.
In plus, am spatiu putin pe telefonul Galaxy Android.
Nici fotografiile nu le pot trece din telefon in computer.
Ieri, pe Timelenul ei, de facebook, Camelia Smicala a anuntat vestea decesului unui chirurg din Neamt, a lucrat timp de 40 de ani, in Neamt, insa dupa prenume si nume, era ungur get-beget.
Ea scria “ nasule”, adica era un nas, fie al ei, fie, m-am intrebat daca nu e nasul Andreei Mocanu, fiica cea mare a Cameliei Smicala !
Va amintiti ca prin nasii de botez ai primului ei copil, - Andreea Mocanu – Camelia l-a cunoscut pe al 2-lea ei sot, un finlandez de data aceasta, Petri-Olavi Jalaskoski.
Si ca, povestea ea la frp-tv.com din Londra, la “cautarea adevarului”, nasii aveau si au o afacere la Savinesti langa Piatra-Neamt.
Vedeti, in “Calvarul” de Liviu Rebreanu, - as spune o tema care se repeta la Rebreanu, mai ales in “Padurea Spanzuratilor”...
IN “Calvarul”, un poet, putin cunoscut, ardelean român, care de 10 ani traia la Bucuresti, in Romania, in Regat, nu scapa deloc de autoritatile Imperiului Austro-Ungar, desi el de acuma avea cetatenie romaneasca si plecase din Ardeal de 10 ani si mai bine.
Si pana la urma, se pare ca se sinucide, dar pana acolo trece prin necazuri foarte mari si fara voia lui se desparte de sotie si copii pe care nu ii mai revede.
Nu aveau voie nici sa scrie poezii despre Ardeal !
Cand incepe Primul Razboi mondial, si datorita unui dusman pe care si-l facuse fara voia lui, din “nimic”, se disputasera pe o chestiune care tinea de Poezie, este dat efectiv, as spune a fost efectiv bagat pe gatul autoritatilor germane in timpul ocupatiei Tarii Romanesti, cand muntenii au plecat in Moldova, in Refugiu, in timp ce, totusi, multi munteni romani au ramas pe loc la Bucuresti din in Muntenia, in Tara Romaneasca, dar plecase Guvernul, plecasera cam toti, toate institutiile....
Si ardeleanul român obtinuse, ca oricum, era obligatoriu, un Ausweis, un « Bilet de identitate », de la un comisar român, caruia ii povestise cum stau lucrurile cu el, si acela ii trecuse in biletul oficial, locul de nastere in Neamt.
Adica nu in Ardeal.
Totusi, daca faceai cautari, aflai ca e ardelean.
IN plus, se gandea ca o mai poate pati, daca dintre cunoscutii lui, careva il turna.
Si l-a turnat.
Ba a si insistat mult pe langa nemti sa il inhate.
Cand a pornit Razboiul, ardeleanul care traia la Bucuresti, cu sotie si 3 copilasi, a vrut sa se inroleze sa plece pe front.
Dar nu voia la Informatori, pentru ca i se parea nedemn, el voia pe front, la lupta !
Numai ca, desi a facut drumuri intre Statul-Major si Ministerul de Razboi, in mod ciudat, pe el si actele, Petitia lui, nu o primea nimeni !
De ce ?
Avea sa afle mai tarziu : pentru ca era ardelean si nu aveau incredere in el.
Desigur, era vorba de o politica.
Dar multi romani, probabil si ardeleni romani ( asa li se spunea : ardeleni-români ) reusisera sa se “inroleze” la Informatori.
Cred ca mai ales ardelenii au fost acolo.
Si, dupa vreun an si jumatate de la izbucnirea Razboiului, intrucat e cu dinadinsul turnat de un « prieten » cu care se disputase, este arestat.
I se pune in spate ca ar fi purtat o Corespondenta cu Nicolae Iorga, pe care el, cu adevarat nu il cunoscuse, decat auzise de Iorga, ca oricare om si roman din acei ani, - daca, vorba ceea, si noi am auzit ! -, el era intr-un fel si prea neinsemnat pentru ca Iorga sa fi purtat cu el o Corespondenta ! ... totusi nu a fost crezut.
Pe de alta parte, venise zvonul in Muntenia ca Iorga i-ar fi injurat pe mai multi, si ca, si despre el ar fi spus ceva.
Il chema pe acest persona, erou al nuvelei “ Calvarul”, Remus Lunceanu si avea 31 de ani.
Se va sinucide.
I se cere Corespondenta in timp ce timp de o zi, au evacuat familia din casa pentru a o perchezitiona si i-au carat in cutii si cosuri, cartile din biblioteca din casa si hartiile din birou – pentru a le studia la Comenduire.
Insa, firesc, nu au gasit nimic de la Iorga.\
Pe urma i-au explicat ca, desi aparent e bine acoperit in Tara Romaneasca, intrucat el invoca ca e cetatean roman si a plecat de peste 10 ani din Ardeal – ii ziceau Ungaria, Ardealului....
El ii spune “ tara aceea “, ofiterul austriac ii spune ca, degeaba, ca nu conteaza pentru Austro-Ungari, si pana la urma l-au inhatat, deportat, arestat, nu s-a mai intors acasa !
Si chiar si romanii, se pare ( n-am ajuns la pagina aceea, dar m-am uitat mai inainte cateva pagini ) il faceau spion, ceea ce era in fapt, grav, ii dauna cumplit !!!!
Si se prefaceau ca nu conteaza, ca asa e lumea, asa se vorbeste, ce mare lucru ?!
Ofiterul care il ancheteaza ii explicã aici la Bucuresti, ca il luasera de acasa pe Remus Lunceanu acesta, pe acest poet, cu talent, desi necunoscut, ca mai intai si-a tradat tara ( Austro-Ungaria ) pentru ca a scris impotriva ei – scrisese poezi despre Ardeal ! ca un bun ardelean -, mai apoi, ca e dezertor pentru ca nu s-a inrolat in armata ausotr-ungara din tara lui ( austro-ungaria, ungaria mai exact, adica ardealul ), si pe urma, i-a mai explicat ca a purtat corespondenta cu Iorga, ca a fost iredentist si inainte de a incepe razboiul si in timpul razboiului, mai precis al “ocupatiunii”, adica al ocupatiei Bucurestilor de catre nemtii Puterilor Centrale.
A tradat Puterile Centrale.
Remus Lunceanu tot explica si repeta ca el are cetatenia romaneasca, ca el a plecat din tara “aceea” [ asa zicand Ungaria, adica Ardealul ], de peste 10 ani, si ca nu a avut niciun contact cu careva de acolo niciodata de la plecarea sa.
Stiti ce i-a raspuns, ca argument suprem, ofiterul austriac ?????????
I-a dat raspunsul urmator :
“Oi fi plecat dumneata din Tara Aceea ( Austro-Ungaria ), oi fi renuntat dumneata [ la ea ], DAR VEZI CA NU SE LEAPADA EA DE DUMNEATA !”
Faptul ca omul, Remus Lunceanu, avea toate actele in regula, nu il interesa pe austriac care a facut aprecierea ( de fapt nu el, un alt ofiter, sau subofiter ) vazand actele romanesti ca e : “Gospodarie romaneasca “, adica treaba de nimica toata acele acte !!!!!!!!
Pe care i le-a luat si le-a varat in buzunarul sau !
Si dupa prima inhatare il lasa putin acasa, dupa care iar il ia, de data asta, de tot !
Ce a urmat : despartirea de familie, de Bucuresti, de Romania, - necazurile sale incep acum ( si am ajuns in paginile unde urmeaza mai pe larg ) si vor duce la hotararea lui de a se sinucide, despartit cum ea de sotie !
Cand pleaca a doua oara la Comanduire, pleaca, nestiind de acasa, in clipa aceea, pentru totdeauna !
Cand porneste Razboiul, cand Guvernul si toti mai-marii pleaca in Refugiu, nevasta se duce la Marghiloman si cauta sa-l salveze.
Mai intai, eroul nostru a sovait multe zile, in jurul lor, multi vecini isi faceau valizele si plecau in Moldova, ei ramaneau.
Aveau in casa 16 Lei si 25/28 de bani !
Se pare ca si el lucra la un minister, dar dupa zapaceala plecarii in Refugiu, cand unii functionari au primit ordin sa nu plece, sa ramana pe loc, la Bucuresti si la minister, dupa un timp, cand el astepta leafa, caci pentru o perioada la inceputul ocupatiunii, lefurile nu se mai platisera...
Cand asteapta leafa, auzind ca incep sa se plateasca salariile, primeste Decizie ca el a fost dat afara, ma rog, disponibilizat, concediat.
Si alti functionari, sute – se spune – au fost dati afara atunci, din ratiuni de economie.
Si el, cat se plimba prin oras – si era si moda, dar era o moda frumoasa si plus, faceau miscare ! – si cat se gandise, sa plece, sa nu plece.
IN prima faza, firesc era sa plece cu familia.
Cand, tarziu, s-a hotarat el sa cumpere bilet de tren, zapaceala atinsese punctul culminant, casa de bilete se inchisese, desi oameii o pazeau zi si noapte, trenurile plecau cu oamenii atarnati de ele, impingandu-se si pe geam pentru un loc, parasindu-si in Gara, pe peron, bagajele, caci nu incapeau...
Si nu mai poate pleca.
Pe urma, se gandeste sa plece singur, si in cele din urma, chiar sotia ii zice sa plece.
Sotia fusese la Marghiloman, om politic, conservator, care o ajutase multe pentru sotul ei ( ajutor nevalorificat in cele din urma, din pacate ), ii daduse un permis sa plece cu Crucea Rosie pana in orasul Roman din Moldova, si nu mai stiu ce ii daduse.
Dar, la fel de bine, scrie autorul, ca pe Calea Victoriei, cei care se mai plimbau, purtau cu totii insemnul Crucii Rosii la rever – desigur, cine ar fi putut sa li-l dea ?
Scriitorii, poetii, sunt ridicati rand pe rand cand nemtii ocupa Bucurestii, pentru opiniile lor, simpatiile lor, chiar avute inainte de Ocupatie, dar, a fost interogat si un roman care inainte de Razboi proslavea victoriile germane !
Sotia lui Remus Lunceanu auzise de la Marghiloman, ca nemtii ii impusca pe ardeleni, si deci el sa paraseasca Bucurestiul.
Ii lua dupa dosar.... normal....
Totusi, cand nemtii ocupa Bucurestiul, el este lasat mult timp in pace.
Si poate ca totusi ar fi scapat, daca nu se certa cu Henric Adler care, pe fata, dupa cearta, si in prezenta martorilor, cauta prin absolut orice mijloc sa il infunde pe Remus Lunceanu.
Henric doar ca nu ii tragea cu lasoul pe nemti sa vina acasa la Remus sa il ia pe sus !!!!!
Adica, a insistat foarte mult !
Dar iata, e reusit.
I-au spus prietenii, lui Remus : “vezi ca Adler a spus ca face orice, si face, numai sa te aresteze !”
De la sosirea nemtilor in Bucuresti insa, poetii, cercul acesta de scriitori, artisti, cunoscuti ai lui Remus Lunceanu, erau in deplina nesiguranta, si pe masura ce treceau zilele, isi dadeau seama ca le sunte orele numarate, ca ii vor lua pe rand, unul cate unul.... desigur, nu erau toti ardeleni, nici pe departe !
Erau romani.
Austro-ungarii ii luau la interogatoriu si pe alti ardeleni romani – demobilizati ! – deci degeaba se mobilizasera ei in final ! – aici la Bucuresti, si pe unii ii trimiteau la oaste in Austro-Ungaria.
Pe Remus si alti doi, i-a luat si dus din Bucuresti, in Ungaria si aici nu stiu, probabil ca l-au judecat....
Dar ofiterul austriac i-a spus in prima faza ca nu ii doreste sa afle, sa vada ce inseamna tribunalele militare austriece !
In concluzie, austro-ungarii nu au tinut cont deloc de romanii din Tara Romaneasca si nici de autoritatile din Tara Romaneasca – si chiar nu tineau cont....
De altfel, in romanul lui Duiliu Zamfirescu “ Indreptari.Ana “, un ofiter roman din Tara Romaneasca, se insoara cu o tanara ardeleanca, fiica de preot ardelean.
Ardelenii aveau viata foarte grea, fiind pe atunci in Austro-Ungaria.
Si romanul, ofiterul, pleaca cu sotia lui in luna de miere, din Bucuresti, la Roma.
Dar, la inoarcerea spre Romania, se gandesc, vrea sotia lui, ca el sa ii viziteze satul ei din Ardeal, si astfel ca ajung in Transilvania.
Intr-un sat, unde ajung ei doi, venise un ofiter sau subofiter austriac sau ungur la sateni sa le Comunice nu stiu ce, ofiterul roman se afla acolo cu sotia lui, si vrand nevrand, era acolo in grupul de romani, in sat... ofiterul austriac a facut o miscare prin care l-a lovit, l-a atins pe ofiterul roman, care cumva, a ripostat, desi usor.
Atat i-a trebuit.
Cateva ore mai tarziu l-au arestat si dus din sat departe !
Preotul a sosit val-vartej si i-a spus fiica-sii sa-si faca pe loc valiza si sa plece in Regat la socrul ei la mosie.
Fata abia se maritase.
Ea, ce-i drept, stia ca sotul ei are o mosie si voia chiar sa ramana pe viitor acolo la mosie, sa nu traiasca la Bucuresti, pentru a munci si a-l ajuta sa scape de datorii, caci mosierul, tatal sotului ei, facuse datorii, dar ea spunea ca e deprinsa cu munca si ca stand la mosie, luand in frau mosia, ar putea face economii, ca sa isi achite datoria.
Saraca insa, acum, in clipa aceea, abia ce isi cunoscuse sotul ceva mai bine, ca de multe ori, asa era pe vremuri, sotii nu se prea cunosteau dinainte de casatorie...
Cum sa plece ea, singura, pe drum, la drum, fara sotul ei si protectia lui, in plus, se indragostise de el !
Dar taica-sau a urnit-o, poruncindu-i – Tatal avea mare autoritate in familia ardelenilor – sa plece si a dus-o la gara si suit-o in tren spre Bucuresti.
Tatal era saracul tinut in procese, de autostr-ungari si de fapt el putea fi oricand arestat si cred ca a si fost.
A scapat-o, ea a sosit cu bine la Bucuresti, altfel o arestau acolo si pe ea. Mai ales ca era ardeleanca.
Mai tarziu si sotul ei, ofiterul roman a sosit inapoi acasa la Bucuresti si la mosia din Tara Romaneasca.
Revenind la nuvela “Calvarul” de Rebreanu, autorul povesteste ca ardelenii, chiar daca plecau si ei in Refugiu, in Moldova, nici acolo in Moldova nu erau siguri ca vor ramane liberi !
Si cam asta este, sa ma opresc si cu eu emailul meu aici,
Pe 14 decembrie 2020 am vazut inainte sa incep acest e-mail, mi-a scris Posta Romana-Suport Clienti, sa ma intrebe cu ce ma poate ajuta, pentru ca am trimis acel mail in care am aratat articolul francez, in care scria ca au disparut colete din noiembrie in 10 decembrie 2020 la o Posta de langa Lyon.
Eu ma gandesc ca, de fapt, Posta Frantei nu mai trimite scrisorile spre Romania !
Posta Frantei, in mod bizar, nu are o adresa de email, la care sa le scrii, simplu, direct !
Are numai numar de telefon ( pe Franta, normal ).
Si o adresa...scrisa, va dati seama ca le scriu si sa pun in plic scrisoarea si sa le-o trimit de la Bucuresti, prin Posta, la Lyon Bellecour ( posta centrala din Lyon ) sa ii intreb daca mi-au trimis scrisorile din 20 noiembrie si 10 decembrie 2020 ?!!!!
Si au o adresa mail laposte.net, dar nu stiu cum, ca trebuie mi se pare, sa iti faci un fel de Cont pe pagina web a Postei Frantei !
Eu am intrat pe Laposte.fr si am gasit ca sunt in perioada covid, continente si tari din fiecare continent, numite “ destinatii indisponibile” sau “suspendate”, la Europa apare numai Kosovo !!!!
Deci, de aici rezultã ca Romania e o destinatie catre care Franta trimite colete si scrisori.
Daca vrei sa urmaresti o scrisoare, e o intreaga bataie de cap...
Numarul de trimitere pe care i l-au dat lui Jude si care e pe ticketul de casa, cum il numesc ei, nu se potriveste deloc cu numarul de Track&Trace pe care il accepta si utilizeaza Posta Romana !!!!!
De altfel, poti sa urmaresti o scrisoare numai daca a intrat in Romania.
Si deci Jude o poate urmari cata vreme mai e in Franta si poate pana la Vama cu Romania.
Cum a spus atunci ca aflase ca sosise coletul lui la vama cu Vietnam.
Si mai e ceva, cu Posta Frantei :
Daca reclami o scrisoare, iti cere niste date precum : lungimea, latimea, grosimea plicului !!!
Daca plicul scrisorii are mai mult de 3 cm grosime, atunci intri cu el la cateogria COLET.
Lungimea si latimea trebuie sa fie de anumite dimensiuni in cm.
Si nu poti astfel sa urmaresti o scrisoare, decat daca completezi, si se fac tot mai numeroase pe masura ce deschizi un camp – toate campurile care sunt cu steluta *, adica obligatorii, si toate sunt obligatorii.
Altfel nu iti acceptã formularul de reclamatie, cum ca reclami de pilda ca nu ai primit o scrisoare si nu poti urmari o scrisoare/ un colet.
De ce le iau ei banii francezilor, cand se duc la Posta cu o scrisoare, daca nu le trimit apoi scrisorile ?
Eu cred ca de vina e politica lor si ca ei in mod expres, nu trimit scrisorile spre Romania !
Desi la rubrica covid-19 pe pagina laposte.fr, gasesti ca numai Kosovo din Europa e o destinatie indisponibila.
De ce nu au spus clar, la restrictii, ca NU FUNCTIONEAZA POSTA FRANTEI ?
Dar nu.
Ei spun ca functioneaza.
Si dupa aceea, tu te duci si zilnic cu cate o scrisoare la Posta Frantei, ei iti iau scrisoarea, iti pun timbrul, iti iau banii , iti dau tichetul de casa si asta e tot, inghit scrisoarea ca intr-o prapastie !!!!
Culmea !
Jude imi pune la Posta laposte.fr, pe 20 noiembrie 2020 o scrisoare, pe prima.
Pe 10 decembrie 2020 o pune pe a doua.
Si, iata cum, din senin, descopera francezii la o Posta de langa Lyon, ca o functionara sustragea colete si a sustras 15 colete, dIN NOIEMBRIE IN 10 DECEMBRIE 2020.
Si la colete, le alegea pe cele cu aparatura electronica.
Pai, in al doilea Lockdown/Confinement, francezii au interzis cumpararea/vanzarea de aparate electromenajere, de carti, de jucarii, si de inca ceva. Probabil si de electronice.
Jude ma intreaba zi de zi « Avez-vous reçu ? »
La un moment dat mi-a spus ca il enerveaza, ca Posta nu isi mai face bine treaba de ceva timp.
Si ca, i se intampla prima oara, cu mine, adica cu scrisoarea mea, pentru prima oara i se intampla sa nu ajunga o scrisoare.
I-am raspuns ca si mie la fel : e prima oara ca nu primesc o scrisoare !
Pe curând,
Olivia Marcov,
Bucuresti, 16.12.2020 16:58:17, miercuri, 16 decembrie 2020
P.S.: Pe youtube, pe canalul 6TV, sa va uitati, sunt emisiuni despre Previziuni, pe acest canal este/ adica sunt ca in fond, nu e numai una, emisiunile cu Carmen Harra.
Dar, am ascultat pana la capat aproape, o emisiune cu titlul : “ “ Se ridica valul”, nu mai exista intoarcere !- Puterile Secrete “ 1:49:03.
IN cartile tarot despre care se va spune in emisiune, eu nu cred, si nici nu trebuie, in schimb, la inceputul emisiunii si putin si pe parcursul ei, se pun in discutie evenimente reale care au loc pe planeta noastra, in Romania si alte tari, de pilda aparitiile monoluturilor, cum e cel de la Neamt, si faptul ca a fost pana la urma dezasamblat, de fapt, distrus un telescop mare, de referina, de la Glob. Intrebarea este : ce se urmareste prin desfiintarea unui Telescop mare ????????????
Ultima emisiune cu Carmen Harra invitata, pe care am vizionat-o pe 6TV, a fost aceea cu titlul “ Carmen Harra – Predictii Soc pentru Romania si Pentru intreaga.... “, de 1h25:50, pe coperta emisiunii si in emisiune, Carmen Harra poarta un tricou negru, sau o bluza neagra.
16.12.2020 17:10:24
P.S. 2 : Liliana Angheluta sau Liliana Nechita din Italia, e din Vrancea ( nu din Valcea )
***********************************************************************
P.S. 3 : Am gasit niste carti, unele sunt in librarie, si costa ceva ... – pe un blog la adresa :
vechisirare.wordpress.com
[ carti ] vechi si rare....
Am descarcat si eu Jurnalul Maresalului Ion Antonescu, pt moment in telefon, dar il voi descarca in computer, am vazut mai apoi ca in librarii este in 2 volume.
olivia
- Olivia Marcov mail 12 mai 2019 CUTIA CU CARTI PT PRIETENI.doc
41.5kB
- Olivia Marcov mail 16 decembrie 2020.doc
116.5kB
- Olivia Marcov mail 16 decembrie 2020.doc
117.5kB
*****************************************************
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu