Bonjour à
tous! Buna ziua tuturor! 27 august 2019-08-27
Expéditeur :Olivia
Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À : ................................................................................
Date :mardi 27
août 2019 à 15:43 UTC+3
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 27 august 2019-08-27
Sa va dau cateva
vesti, dar nu sunt prea bune, cum altfel ?
Strada Delinesti e
o strada pe care nu se asterne linistea....
Va amintiti poate
ca in ziua in care anul acesta se canta Prohodul Domnului la Biserica, incat se
auzea pana in balconul nostru, la Biserica Nasterea Maicii Domnului Drumul
Taberei... o masina sau doua da, de 112, rosii, au sosit la noi in bloc, si se
pare, chiar la etajul 10, un pompier a coborat exclamand : “ Ce fum e acolo !
Totul e un fum !”....
Ieri noapte la
2h10, Pompierii, suna, suna, suna, Sirena lor, se aude tot mai aproape, venind cu
viteza, nu au trecut cred pe strada noastra Delinesti, probabil pe Drumul
Taberei, poate nu i-am vazut eu atunci, dar la 2h15, 2h16 a trecut o masina
mare de Pompieri cu luminitele rosii aprinse, chiar pe sub balcon...
Toata povestea sau
incidentul s-a consumat undeva la scarile blocurilor B 35 sau A 5, dinspre
scoala 169, adica mai indepartate de blocul nostru.... la capatul blocurilor B
35 si A 5....
Mi s-a parut chiar
ca aud un pompier, sau un barbat spunand “ acum, sari !”, sau zgomot ca si cum
ar fi desfasurat o “ plasa”, o saltea pe care sare omul din casa, jos...
Incidentul n-a
durat mult.
Am incercat sa vad,
insa nu se vedea decat ultima masina de Pompieri pe la scara....cate are ? cate
scari ?... pe scara 5 nu chiar 6, a blocului B 35... apoi lumini albastre,
poate de la masini de Politie ?
S-a asternut
linistea, recunosc, chiar extrem de repede, pentru asa eveniment, insa, dupa
trecerea ultimei masini de Pompieri, pe sub balconul nostru, cand se lasase
linistea, dintr-o data, aerul tot, atmosfera aduce, raspandeste un miros de ars
!!!! Ca de cablu sau circuit ars !!!! Un miros puternic, a tinut ceva, a umplut
aerul in dreptul si al balconului nostru !
Curios ! cand m-am
dus in bucatarie si am deschis fereastra, aerul mirosea curat, parfumat chiar (
presupun ca vecinii/ vecinele noastre nu sunt numai foarte curate, dar poate
parfumeaza aerul cu ceva, in casa si se raspandeste afara.... )
Dar, ca sa vedeti
voi, ceva poate mai curios !
Silviu a venit
noaptea tarziu, nu stiu cand, poate intre orele 00h30 – 1h00 ? Adormisem....
Stiu ca venise,
apoi ca de obicei s-a dus in bucatarie sa vorbeasca cu mama si ei stau
asa unori mult chiar.... Nu stiu cat trecuse, dar ultima, s-a indreptat si mama
spre dormitor, venind din bucatarie... odata cu ea, cand a deschis usa
sufrageriei prin care trece in dormitor, mie mi s-a parut un miros de ars,
ciudat, ca de plastic, de fir de cablu sau de circuit ars ! Ca atunci cand
introduci un aparat in priza si face “ poc ! “ si se vede o luminita albastra
si apoi imediat iese si un miros specific de ars !
Ii spun mamei : “
Dar parca vine un miros cam ciudat ! Ce miros ! “
Mama : “ De unde ? “, adica in
limbajul ei inseamna “ ti se pare tie !”
( Stiti ca dupa
mama si dupa Silviu eu sunt aceea care inventeaza, minte, are imaginatie si tot
asa.... adica care spune lucruri neverosimile...)
Mama se indreapta
spre usa holisorului ce da in dormitor, eu ma intorc pe cealalta parte in pat,
cam adormita, si spun, asa, parca pentru mine mai mult, dar sa auda si ea : “
Un miros de ars !”....
Nu am insa idee cam
cat aratau limbile ceasornicului....
Silviu, de cateva
nopti sforaie cumplit, mai are putin si tremura perdeaua din sufragerie de la
sforaitul lui foarte amplu si galagios, uneori nu poti dormi si il strig : “
Silviu !”, culmea, ca din somnul lui imi raspunde linistit : “ Ce e ? “, uneori
imi raspunde, eu ii spun : “ Sforai !”, si el nu mai sforaie....catva timp....
alteori nu raspunde, dar inceteaza sforaitul .... dar dupa un timp revine...
Nu stiu daca dormea
sau nu, dar noaptea trecuta e prima in care n-a sforait de la intoarcerea lui
din mini-vacanta lui la Iasi...
Nu imi dau seama,
de obicei cand noaptea tin veioza mea aprinsa si el vrea sa doarma, ma
apostrofeaza, si nu ma lasa pana nu sting veioza...
Acum a fost si mai
si, in liniste deplina, m-am dus cand in balcon, cand in bucatarie, sa vad ce
se intampla cu Pompierii, de fapt ma sculasem sa beau apa proaspata ( care e
calda rau la robinet la bucatarie ) si atunci dupa cateva minute am auzit si
Sirena Pompierilor !
Silviu parea sa
doarma, nu sforaia, nu mi-a spus nimic.
Pe la ora 3, 4 m-am
culcat si eu, pe la 3h00 AM, dar la 4h00 nu adormisem...
Silviu are la capul
patului sau cateva iconite, si uneori dimineata le saruta, pe mine ma
nedumereste, ca le saruta ( iconita Sf. Pr. Arsenie Boca ), dar cu mine, dupa
ce le saruta, tot urat vorbeste !!!!!
Ieri noapte, nu
stiu daca visa, sau era treaz – da, dupa un timp s-a trezit chiar, de fapt spre
dimineata -, ca il auzeam prin intuneric ca parea sa sarute, sa pupe iconitele,
nu imi dadeam seama daca isi viseaza amica, sau chiar saruta iconitele, m-a
amuzat putin la inceput, pentru ca pare copil, da, asa, afectiv, nu stiu cum sa
spun , ca la cat de egoist este si chiar este, cu greu il mai vezi si afectiv
....
Pe urma m-am gandit
daca saruta iconita, pe urma a deschis smartphoneul lui, cred ca asteapta
mesajele amicei lui... si s-a linistit !
De cand a venit la
de la Iasi isi tot consulta smartphoneul....
Dar....
Sa vedeti, azi m-am
sculat tarziu, dupa noaptea nedormita...
Insa, azi dimineata
– da, eu ma trezesc, dar ma culc la loc cand nu imi e bine ! – usa sufrageriei
scartaia, intredeschisa, - le-am spus chiar si ieri si mamei si tatei, pe rand,
sa inchida usa, ca e curent si scartaie, dar parca fac intentionat ei doi si o
lasa deschisa...
Ma dau jos din pat,
simt curent de aer, Silviu dormea, usa sufrageriei crapata, scartaia, o
deschid, in bucatarie ca niciodata, fereastra deschisa, tata la masa, la micul
dejun ( el nu deschide geamul cand sta la masa niciodata ! ), mama langa el in
picioare si.... USA CASEI, apartamentului, LARG DESCHISA, MARE, MARE
DESCHISA TOATA !
Era un curent in
casa ! Pentru ca balconul vara e deschis in sufragerie continuu !
Si ma scol in unele
dimineti si ma doare capul si nu stiu de unde am durerea nevralgica pe care o
am !!!!
Tata si mama, ca,
ce treaba am eu cu usa, mama de colo, sa stea asa deschisa, ce ma priveste pe
mine de ce sta asa ???!!
Mi-am amintit de
dna Craciun inginera chimista de la etajul 10, la care ar fi venit masinile de
112 de Paste si au iesit spunand ca e fum acolo peste tot, acum in varsta
doamna Craciun, si am auzit si eu cam tarziu ca e foarte, foarte bolnava ! Nu
stiu cand s-a imbolnavit, nici de ce sufera....sigur la varsta ei, poti suferi
de mai multe....
Dar, cand eram inca
copil si tanara, am urcat la etajul 10 si dna Craciun tinea usa casei deschisa
si in usa, pe covorasul, presul din fata usii, direct pe pres, oala cu ciorba
fierbinte pe care o terminase tocmai de pregatit.... sa se raceasca ciorba !!
Ieseai din lift, si
usa lor ( la ap. de 3 camere ) e imediat in dreapta liftului, pe jos, oala mare
cu ciorba.... la racit !
Imi spun azi ca
poate ar fi fost un semn despre evolutia ei de peste ani cat priveste
sanatatea....
Si azi de
dimineata, hop si mama cu usa larg deschisa, ‘ cascata “ la maxim....
Liniste pe palier
la noi la et. 2...
Ai mei pareau
multumiti, cine stie ce mai vorbeau intre ei.... dupa micul dejun al lui tata,
sa fi fost 8h45 ceasul, la 9h00 dupa dejun isi ia medicamentul, tata s-a retras
din bucatarie, mama in urma lui spunandu-i : “ Acum [ deci ] luptã sa ramana in
casa !!!!! Lasa ca ii arat eu !!!!! “
Intr-adevar,
dimineata si in continuarea ei, ziua, nu au anuntat nimic bun din partea
planurilor, ideilor mamei !
S-a dus la aliatul
ei fidel, la Silviu, langa el e multumita pentru ca el e intaratat de ea si ii
raspunde, ii tine isonul cum ii place ei....
Mi-am facut si eu
pe la 12h00 cafeaua...de altfel de multe ori nu am loc in bucatarie si astept,
uneori... da, ieri mi se pare la 16h00 am putut si eu manca in sfarsit !!!! de
pranz....
Am turnat si putin lapte in cafea.
Am luat cana sa o
duc in dormitor, la birou, la computer....
Au inceput sa rada
de mine, dintr-o data, mama citind presa Libertatea, langa patul lui Silviu in
fotoliu...
Incepe mama,
inocenta : “ Si Iisusel [ statuia mica pe care o am din Scoala Doctrinei
Crestine franceze din Constantine, a lui Iisusel, Pruncului Iisus, si care e
intotdeauna cu mine ! ] bea cafea ? “
Eu ii spun pe un
ton voios : “ Da, si Iisusel bea cafea, cum sa nu !”
Pentru ca am si o
papusica mica si nu vreau sa o las de izbeliste, s-o arunc ( in niciun caz, dar
am spus asta pentru ca e din carpe si nu rezista la spalat deloc, materialul se
rupe la contactul de detergentul si ar fi cazul sa o spal, insa daca o spal,
raman fara ea ! ) si tin la ea, e si ea in casa, si Silviu zice : “ Stai
cu papusile de ani de zile, PARCA ESTI DE LA SPITAL ! Auzi ! Bea Iisusel cafea
! “, si : “ ha, ha, ha, “ si : “ ha, ha, ha”, fratele meu care se tot ingrasa
si are o burtica respectabila, tremura de ras cu burdihan cu tot, se zgaltaia
de ras si era rosu la fata de placere ! Ca de o gluma excelenta !
Radea si mama,
normal !
Eu ii spun lui
Silviu ca e ca in sceneta cu actorul Florin Piersic si elev si profesor, scos
la lectie care nu cunostea lectia zilei, dar stia ceva despre lectia
Castravetelui si aduce subiectul la castravete care contine “ 99 % apa “, cam
atat stia el si alte cateva cuvinte, dar nu raspundea la intrebarea
profesorului.
I-am spus : “ Cum
zic eu ceva, cum deschid eu gura, cum ma misc eu prin casa, tu imediat, ca si
in sceneta Castravetele, tu imediat aduci vorba si spui ca sunt de la spital,
adica nebuna !”
“Tu altceva nu ai
in cap !” , zic eu.
Mama : “ Nu ! Eu am
spus asta cu spitalul !”
Eu : “ Aveti idei
fixe, numai si numai si numai asta spuneti si va preocupa !”
Eu, catre Silviu :
“ Stau cu Iisusel ? Pai cu tine stau ? Tu esti veninos si nu vrei sa
vorbesti cu mine si nu ma bagi in seama ! “
Dar uitati-va un
pic la el, la Silviu ! Uneori, zic uneori, pare ca se roaga cu cuvintele sale,
dar cu foc, la Dumnezeu sau Sfantului Pr. Arsenie Boca sau altui sfant !
Se roaga pentru ce
pare important pentru el, sau chiar este, nu stiu – dar dupa ce se roaga,
uneori se inclina in fata icoanelor, isi face cruce, se inchina, dupa aceea se
redreseaza, isi vede in continuare de ziua lui, exact ca inainte in acelasi
stil, rau, mitocan de-a dreptul cu mine !!!!!
Cand vrea el ceva
de la Pr. Arsenie Boca, se scoala dimineata, ia din pat iconita si
incepe sa-l pupe pe Pr. Arsenie Boca, sau poate cand urmeaza sa plece undeva la
drum in acea dimineata....
Mai sa fie !, imi
spun ! si nu il lasa pe Pr. Arsenie pana nu il ajuta !
Dar cum se da jos
din pat, zau ca e tare, are un stil Silviu cu mine, parca e crescut pe maidan,
parca e golan, are o nesimtire de golan.
Felul cum iti
raspunde sau iti arunca o vorba, nesimtirea din tonul vocii lui !
Duminica 25 august
2019, pe la ora 9h36, la usa la noi suna o vecina de la et. 3, doamna Pele (
despre care am auzit-o pe mama spunand odata ca are o fiica pe veci internata
intr-un Sanatoriu ! ), pe dna Pele n-am mai vazut-o de ani... o mai vedeam cand
plecam in trecut, la cursuri la facultate....
A imbatranit si ea,
se simte dupa voce, nu imbatraneste prea bine, da, cred ca are si un fiu
(?).... cred ca nu mai are poate toti dintii, dupa cum ii suna vocea, cam
dogita...
Nu am vazut-o, era
in pragul usii pe palier, il cauta – ca de obicei – pe Silviu, de mai multi ani
vine uneori ( mama a spus ca ‘ vine mereu “ ) dupa Silviu pentru ca nu stiu ce
pateste legat de mobilul ei....
Odata i se
inchisese si nu stia PIN-ul, Silviu atunci n-a putut s-o ajute, nu mai stiu cum
a fost, cred ca mama n-a vrut sa-l cheme la usa s-o ajute...
Dar duminica
trecuta l-a strigat, Silviu abia se trezise, dna Pele : “ Mi-a cazut, am scapat
telefonul si acum nu mai merge, sa stiu ce sa fac, sa-l duc la reparat.... “
Silviu insa nu stiu ce a butonat, ca i l-a dat inapoi si ea era multumita,
mergea, s-a retras imediat spunand “ Iertati-ma “, fericita ca nu i se stricase
telefonul, imediat mama a inchis usa.
Se despart asa,
fara un la revedere, un buna ziua....
Sigur, femeia a
spus in chip de ramas bun, “ Iertati-ma” si s-a indreptat spre scara, sa urce
la et. 3...
Mama imediat a
inchis usa casei, e cam si cum ti-o tranteste in nas, asa, fara un cuvant...
Ma gandeam, apropo
de sanatate – si la italiencele care au, si sunt cam multe, nevoie de o femeie
sa le ingrijeasca la batranete !
Sunt prea multi
batrani si batrane in Italia, despre care se spune ( medicii spun precis, caci
ma gandesc ca au un diagnostic pus de medic ) ca sufera de DEMENTA.
Sunt prea multi !
In plus, unii au si
alte boli, ca e varsta....
Si la noi in
Romania batranii vad ca stau foarte rau cu sanatatea, si dupa cum le vad, nici
mama, nici dna Pele nu evolueaza prea bine, daca poti spune “ evolueaza “...
Dupa starea omului
de sanatate se cunoaste ce fel de viata a dus sau duce :
Stres, ingrijorari,
necaz, durere, probleme de rezolvat, greu de rezolvat, munca poate prea multa,
sau prea stresanta, sau intr-un mediu de stres, dar si viata petrecuta in
zgomot, in galagie, unde mai pui ca se cunoaste felul omului de a se certa,
pardon ! italiencele sunt barbate, dominatoare !
Dar e felul lor,
cand vorbesc, relatiile dintre ei degenereaza in certuri, conflicte, prea
adesea, sunt impulsivi, zgomotosi, e o viata care imbolnaveste !!!!!
Si la noi cam la
fel....
Oamenii, - cum ii
numesc eu, “ adultii “ , - nu par sa inteleaga ca dupa cum iti petreci tineretea
si anii in care esti tu, marele, Adultul, cu A majuscul, va urma si se va
cunoaste la batranete...
Nu se ingrijesc de
propria lor viata, cand ii auzi, cand sunt in putere, ei stiu mai bine, ei stiu
totul, ei rezolva totul sau stiu ei cum si ce sa faca, etc, etc.....
Pana ajung cu
neuronii distrusi !!!
Daca ma gandesc la
doamna Craciun Mariana de la et. 10, de la 3 camere, inginera, chimista, o
femeie inteligenta profesional, ma rog, competenta profesional e mai corect
spus...
Ea ar fi putut
poate sa isi dea seama de reactiile din acest “ laborator” care este organismul
si creierul nostru ! Ar fi putut poate sa incerce sa previna boala cu care azi
de lupta....
Ea a fost, eu asa o
stiam, o fire linistita insa, nu era o fire agitata, parea chiar intotdeauna calma,
sau oricum cumva : calma si sigura pe ea, adica iti lasa impresia ca nu se
confrunta cu nicio problema, nici in familie, acasa, nici la job, la
serviciu...
Mult mai tarziu,
sau mai tarziu, am auzit insa ca, desi linistit, tacut, inchis in el, mohorat
chiar, sotul ei, si el inginer, in Aeronautica mi se pare ! – obisnuia insa sa
bea mult...
Un om insa foarte
tacut, despre care in niciun caz nu cred ca se poate spune ca a fost de genul
barbatilor care beau si isi bat nevasta.
Si azi, il vad,
uneori, pleaca dimineata la cumparaturi, azi el o ingrijeste pe sotia lui, pe
dna Craciun Mariana, e slabit, slab, neras proaspat, imputinat parca....
Oamenilor la
batranete parca li se imputineaza corpul, trupul... parca intra la apa, dar,
curios ! ati observat ? Nu chiar toti oamenii batrani se imputineaza asa ! Sa
fie o boala gen osteoporoza la mijloc ? Cand scade densitatea, masa osoasa ?
Nu stiu. Insa nu
toti, nu chiar toti batranii se imbolnavesc de osteoporoza.
Si merge dl
Craciun, asa, cu pas domol, curios iarasi repet ! Intotdeauna e la fel, sigur
pe el in mers ( nu ai zice ca bea o picatura ! ), acum e drept, nu mai e prea
sigur, e drept, merge drept, dar e ca omul pe care l-a lasat puterea in
picioare...
Nu mai e sigur pe
el, nu mai calca asa, prea sigur, il simti ca si cum ar avea picioarele mai
moi, dar numai daca il observi, altfel poate nu iti dai seama de nimic...
Nu prea mai are
nici masa musculara si pielea pare sa ii atarne, ca un balon dezumflat...
Intotdeauna a fost
foarte tacut, mohorat, serios...
L-am vazut insa,
oarecum de curand... eu, care nu ies din casa....cand sa fi fost ?
Cand m-am intors –
oare atunci ? pe 26 mai 2019 de la vot ?
Eu am cheile in
geanta, si prefer sa sun la interfon decat sa le caut prin geanta pana gasesc
cheia blocului...
Si deci ajung la
usa blocului, in fata mea la interfon ( unde deschizi cu o cartela daca ai – eu
nu am cartela din aceea, am numai cheie ! ) era domnul inginer Craciun ! Nu !
Imediat nu l-am recunoscut ! Doar cand l-am privit mai atenta ! Nu parea insa prea
dornic sa ma lase sa intru cu el in acelasi timp, cand avea usa blocului sa se
deschida datorita CARTELEI LUI.
Poate m-o fi
recunoscut, poate nu.... Nici el nu m-a vazut de ani si ani, poate la varsta
lui nici nu mai stie de mine...
A deschis gura sa
zica ceva, privind la mine, ceva gen : “Ce ? Vrei/ vreti si dvs/ vrei si tu sa
intri odata cu mine ?”
Da, cred ca voia sa
imi spuna, daca n-ai cheie, suna la interfon, si sa intre doar el si sa-mi
inchisa usa in nas.
Eu n-am spus nimic
– asa sunt de cand ma stiu, zau, uneori si eu ma mir de mine, de cand ma stiu
niciodata nu spun nimic ! – cred ca am zambit usor, si am intrat cu el, am
luat-o pe scari pana la et. 2, el astepta liftul pt. Etajul 10....
E slabit, ii atarna
pielea pe obrajii nerasi, cu barba alba pe tenul lui masliniu dintotdeauna, e
un om brunet, brun, in genul actorilor nostri Besoiu, Motoi....
Dl Craciun are un
fizic si un chip in genul celor 2 actori romani, Besoiu si Motoi....
Dar e destul de mic
de statura.
Amandoi sotii au
trait asa, impreuna, de la tinerete la batranete la etajul 10 in ap. lor de 3
camere, si eventual, mai ales dna Mariana, imprietenindu-se cu vecinele ei de
palier.
IN rest, ma
indoiesc puternic ca a avut vreo amica, prietena, la viata ei, de la serviciu,
sau din scoala, liceu, facultate....
Tare n-as vrea sa
imbatranesc asa !
Ma uit uneori la
fotografiile de pe FB ale prietenilor si mi se pare azi ca ei imbatranesc, cel
putin unii, dar cam multi, cam rapid, prea repede si inca, parca pe zi ce trece
!
Vezi azi o poza,
mai vezi una a lor peste 1 luna, si deja ti se pare ca diferenta e uimitoare si
ca imbatranesc intr-un ritm prea accelerat !!!!!!!!
Da, stiu, o sa
ziceti ca eu sunt deja cam bolnava ( si cine stie cum imbatranesc ) de fapt imi
e si frica si nu stiu cum sa ma mai ingrijesc !!!!!...
Dar ma refer in
special la consumul NERVOS, la neuronii arsi, distrusi, pentru ca daca ai un
creier cat mai bine inzestrat cu neuroni, ai si tinerete in tine !!!!!!!!!!
De la creier ti se
trag multe, si imbatranesti cat ai clipi !
Se vede limpede
uzura nervoasa, stresul, “ nervii mancati”.....
Pe chipul unui om,
cu fiecare zi parca mai imbatranit, mai tras, mai ridat, mai obosit, oricat de
ingrijita si atenta cu sine si igiena si ingrijirea sa – ar fi o persoana
!!!!!!!
Femeile se mai si
fardeaza, isi dau cu fondul de ten multe, si fardurile imbatranesc pielea, o
obosesc, o ofilesc....
Fardul, fondul de
ten, pudra, sunt cele mai daunatoare pentru femei !
Precum femeile si
barbatii chiar de altadata de la Versailles, care isi dadeau cu praful acela
alb pe fata, care le manca sanatatea si cand il scoteau, aratau cu zeci de ani
mai batrani decat erau.
Pe vremea
perucilor... unele femei cred ca si azi poarta peruca...
Am avut 2 vise pe
care nu le-am notat cine stie cine, pe unul da, pe
altul nu, si le tin inca minte, desi el se sterg uneori din memorie de
cum te dai jos din pat dimineata...
Sa vi le
spun....Unul despre casa, apartamentul nostru, si celalalt despre Catedrala
Mantuirii Neamului...
25 spre 26 august
2019 : Visul meu din acea noapte :
Eram acasa, in
casa, ma duc la usa de la interarea in apartament, in usa erau cheile
mamei, dar in exteriorul usii, pe palier, usile de la apartamentele 12 ( unde
locuia +Eugen Boanta ) si 9 ( unde locuieste Suzana Sihota Serban cu sotul si
fiul lor, acum ei sunt in Anglia si rar vin acasa ) erau deschise, si casele,
apartamentele 12 si 9 luminate puternic, cu lumina de la becurile lustrei...
Nu am intrat in casele acelea. Erau pustii, goale.
Dar luminate in interior.
M-am dus la noi la
usa, fiind in casa - si o femeie in negru mi-a scos in fata mea, mi-a
luat cheile casei noastre, care erau cheile mamei mele, din usa, in fata mea
chiar ! Eu am strigat sa-mi dea cheile, pe moment speriata ca de ce ia ea
cheile apartamentului nostru 10 ?
Femeia scunda, in
negru, vopsita, cu parul lung strans in coada, mi-a spus : “ Vorbeste
cu mama ta ! Intreab-o pe mama ta DACA ITI DA CHEILE !”
Mai era o femeie in
spatele ei, in juponul alb din bumbac al mamei din vara asta, cum s-ar zice, ca
o femeie care nu s-a imbracat complet, in ceva maieu alb, jupon alb, sandale
maro deschis in picioare, cu parul lung, strans in coada si saten mai deschis,
am crezut in vis, ca e mama mea, dar nu semana cu mama nicidecum ! dar purta
juponul mamei !
Radea si ea. De
mine.
Mi-au luat cheile
si s-au indreptat spre ap. 12 al lui +Eugen Boanta ( unde, se pare dl. Vali
Boanta s-a instalat, sau urmeaza ).
In fata, in usa ap.
9 din fata, usa deschisa, casa luminata in interior, o tanara, o fata, cu parul
scurt, mi-amintea de o grefiera de sedinta Carmen VELICU de la Judecatoria
Sector 1 Bucuresti din septembrie 1993, am fost colege de birou cand eu abia ma
angajasem...
Fata asta sedea pe
pragul ap. 9 si se uita si ea la mine razand si imi spunea : “ Mama ta , dupa
mama ta se dau toti barbatii !” si a mai spus ceva de televizor ( al nostru ? )
care e murdar [ noi nu mai avem televizorul functional de ani buni ! dar
avem aparatul si nu e murdar, eu il sterg de praf... ]
Eu ma simteam
disperata, ca mi-au luat cheile, cred ca si tanara mi-a spus, fata : “Intreab-o
pe mama ta, daca iti da cheile !”.
Femeia mai scunda
ca mine, in rochie neagra de bumbac, de vara, mai maslinie la ten, cu parul ei
strans in coada lunga, saten mai inchis ( maro ), vopsit, s-a indreptat spre
ap. 12 al lui Boanta....
In clipa aceea ( ea
avea cheile casei noastre, care era randul de chei al mamei mele ) mi-am spus,
mi-am amintit : “Stai putin, ca am si eu cheile mele !”, si tot in acel
moment s-a deschis pe palier usa liftului si din lift au iesit
NENUMARATI, UN NUMAR MARE, NU II PUTEAI NUMARA, se scurgeau, de barbati cu
parul negru, inalti, toti foarte inalti, la sacou de stofa si pantalon de
stofa, gen preotii, gen studentii de la Teologie Ortodoxa, erau insa BARBATI
toti cam la 2 metri inaltime, cel putin ! Cu parul negru, tenul alb, unii cu o
mustacioara si barbita negre, fata rotunda, imbracati corect, eleganti in stofa
de buna calitate, sacou gri, sau pepit cu pantalon negru si camasa alba... Toti
acestia tineau in mana o foaie alba indoita, nu vedeam ce ar putea fi scris,
tiparit pe foaie... AU INTRAT CU RAPIDITATE, CA UN VAL DE OAMENI CARE SE
SCURGE, in apartamentul nostru !!!!!!!!!!! Eu care sedeam in usa, m-am dat 2
pasi inapoi in holul din casa noastra, si am fost nevoita sa ma lipesc cu
spatele de peretele din hol, PENTRU CA TOTI ACESTI BARBATI TINERI ( cam la 30,
35 de ani ) AU INCEPUT SA INTRE PESTE MINE, SE SCURGEAU MULTI, NENUMARATI SI
INTRAU IN APARTAMENTUL NOSTRU, nu tineau cont de mine, ca si cum nu existam
deloc, nici nu se uitau la mine, dar remarc ca nici nu ma dadeau afara din casa
!
Cand s-a deschis
usa liftului, unul din barbatii acestia s-a uitat spre usa apartamentului 12,
ca si cum ar fi dat sa se indrepte intr-acolo, dar pe uma imediat toti au venit
tinta spre apartamentul nostru a carui usa era larga deschisa.... erau asa
multi, inalti, nu ma miram in vis cum la o inaltime de peste 2 metri poti intra
in casa ?
Acum ma intreb ce
inaltime are usa noastra, au usile din casa ?
Toti curati,
ingrijiti, oameni bine claditi, armoniosi de zici ca erau “ scosi la tipar “,
sanatosi, vigurosi, curati si ingrijiti de mai mare dragul !
Dar eu m-am speriat
si de ei !
Intrau, intrau in
valuri si din hol in sufragerie, eu cu spatele lipit de peretele din hol ma
uitam neputincioasa, ma uitam si ma lipeam de zid mai tare, acum si eu aveam in
mana o foaie alba indoita, cum aveau ei fiecare....
M-am trezit si m-am
gandit ca mama cine stie ce o mai fi vorbit cu vecinele !!!!!!!!!!!!!!!
Pe de alta parte eu
Il rog mereu pe Dumnezeu sa ma apere, pe mine, pe mama, tata si Silviu si
apartamentul nostru ( si chiar blocul nostru ) si sa ne inconjoare cu sfintii
Sai Ingeri, sa trimita Ingerii Sai din Cer sa ma apere, sa ne apare pe toti si
casuta noastra....
Mereu ma rog asa,
in fiecare noapte !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ca sa nu vina, sa
nu intre nimeni peste noi.
Aici s-a terminat
visul meu. Si m-am trezit din somn.
Sa va spun acum si
celalalt vis in noaptea de 23 spre 24 august 2019 :
Dupa ziua sau
zilele in care am vizionat episoadele 1-4 din Exodul Mamelor ( TVR 1, pe
youtube )....
In episodul 3 din
« Exodul Mamelor » este relatat si cazul a 2 surori Diana si Madalina
Carje ( daca numele de familie l-am inteles bine ), era vorba de Diana eleva in
cl. A XI-a la Liceul de Arta din Iasi, fetele ar fi fost defel din Targu-Frumos.
Cu banii trimisi
din Italia de mama lor, ele au ridicat o casa.
Diana a fost
crescuta de bunicii ei, si de Madalina sora ei mai maricica, dar nu cu prea
mult, care spune ca statea mereu cu pastilele pentru Diana care plangea pana
facea febra, Diana se imbolnavea de fiecare data cand mama lor pleca.
Mai intai, plecarea
initiala : i-a spus fetitei, care nu stiu cati ani avea, dar in film spune
parca ca au crescut-o bunicii de la cateva luni ( ? )
Diana insa,
intrebata de jurnalista, daca isi aminteste plecarea mamei, spune ca da, ca
mama i-a spus ca pleaca sa ii cumpere dulciuri si nu s-a mai intors.
Diana a plans
continuu, continuu.
In film, ele spun “
mama venea la 3 luni acasa”, si adauga cred “ la inceput “, pe urma cred ca
si-a rarit sosirile acasa in Romania, cred, nu mai stiu sigur, asa parea insa,
caci se vedeau numai le laptop mama si fiicele ei, cu camera web.
Madalina la data
emisiunii era studenta la Relatii Internationale, iar Diana se pregatea de
Canto, stia sa cante la pian. Fetele au construit o casa cu etaj si multe
camere...
In care nu sta
nimeni insa.
Ele vin pe acolo,
ele nu renunta la casa, - si bine fac, ma gandesc eu ! – spun ca oriunde se vor
afla, va fi casa lor ( e clar, radacina lor ! vatra familiei ) si una din ele
macar, cel putin, se va afla intotdeauna in casa, va veni acolo.
Jurnalista le
intreba la cel bun, intr-un fel asta le intreba, din moment ce surorile o vor
apuca fiecare pe drumul sau ?
Cu o mamica, Mioara
care avea joia si duminica libere in Italia, dar a cerut sa stea si duminica cu
batrana, caci n-avea nici unde merge, obisnuia sa iasa numai la Biserica
Catolica cu batrana si la cumparaturi si atat. Daca o ingrijea si duminica, se
pare ca ii marea salariul. Acum avea 700 Euro salariul.
Din Italia, mama ii
cosea si broda ie alba, cu cusatura neagra, fiicei ei, Dianei, careia de altfel
ii trimisese ii si catrinte...
Acuma, in emisiune
au filmat o strada linistita, nu am inteles daca din Iasi sau din Tg-Frumos
(?), cu case....
O casa cu ziduri
exterioare zugravite in galben, cu niste trepte in fata, cu o curte si gard din
lemn....
Nu imi era clar
daca era o casa, la prima vedere, o constructie noua, sau o casa de pe strada
respectiva, o casa din totdeauna...
Dar casa galbena,
era cred chiar aceea casa ridicata de Diana si Madalina Carje, fiicele Mioarei.
Acum sa incep sa va
povestesc visul meu, caci in visul meu am visat casa acestor surori !!!!!!!!!!
Casa galbena !
In noaptea de 23
spre 24 augut 2019 : Visul meu :
Ma duceam cu un
preot cu masina ( el conducea ) sa vad Catedrala Mantuirii Neamului, care era –
insa, atentie ! – in constructie, intr-o stare a constructiei care a fost
demult depasita in realitate ! – vedeam in vis, in zare, scheletul metalic si
rosu din cupru, al Catedralei Neamului.
Acest schelet al
Catedralei mi se parea frumos, era din fir rosu de cupru, din tije, cum sa le
numesc ? Din ce e alcatuit un schelet din metal al unei constructii ? Din bare,
tije....dn metal...
In visul meu
scheletul era din metal rosu, rosu de cupru si foarte stralucitor, curat, un
cupru neted, lucios, curat, rosu, incat pana si acel schelet ti se parea foarte
frumos !!!
Numai ca tijele,
barele de cupru erau foarte subtiri, insa zvelte, viguroase, erau perfecte,
erau foarte dense, alcatuiau un schelet dens, de “ fire “ de cupru dense, o
structura deasa, aproape ca o camasa din zale a cavalerilor de altadata....
Era inalta, dar
numai in faza de schelet. Rosu.
Si afara era ziua
in amiaza mare, un soare stralucitor, puternic, o zi calda peste masura cu
multa, foarte multa lumina...
Plecasem deci spre
Catedrala, dar masina a oprit in fata casei galbene ( casei Dianei si Madalinei
din Exodul Mamelor ep. 3 ) cu trepte la intrare, am ajuns la casa pe o strada,
cateva trepte in fata, intram cu parintele, inauntru era UN PANGAR
cu obiecte Bisericesti.
Inauntru era
semi-intuneric, erau rafturi cu obiectele pe raft, insa nu erau prea multe
obiecte la vedere/ vanzare.
Parintele a
intrebat vanzatoare de Cruce, voia o Cruce, daca au la vanzare.
Vanzatoarea i-a
aratat – nu o cruce, ci altceva, iata ce :
Ca o icoana-tablou,
in fapt era o icoana dar mai deosebita, ca un tablou mic, poate cat un caiet A
5, subtire, placata cu foita de argint, fina, fina, peste foita de fundal din
argint era gravat, aplicat, un sfant.
Parea, mi-am spus
eu, Sf. Ioan Rusul....
Era o icoana
atipica.
Sfantul tinea in
mana si ridicata, ca si cum o arata ( ca in icoana pe lemn a Sfantului Ioan
Rusul ) Crucea, o cruce din argint, fina, subtire, dreapta, perfecta, crucea
era alcatuita din elemente precum cele ale Coloanei Infinitului a lui Brancusi
!
O astfel de Cruce
inalta, subtire, perfecta, din argint, aplicata peste foita din argint de
fundal a icoanei, tinea Sfantul in Mana Sa, si Sfantul era din argint, tot
corpul cat il vedeai era din argint, numai parul, fin, subtire, putin, era negru,
nasul subtire drept, nu lung, fata fina si alba, cum stiam oare, din moment ce
si chipul ii era din argint ? Culoarea argintului ?
Haina,
imbracamintea sfantului pe margini avea o bordura, era bordata cu albastru,
albastru.
Si atat. Era
gravat-desenat-aplicat, cu trupul exact ca marime, cum e Sf Ioan Rusul in
icoana sa pe lemn.
Culorile icoanei
erau argintiul si foarte subtire, albastrul, si putin, un fir de negru.
Predomina
argintiul.
Parintele insa s-a
uitat la icoana, dar el voia o CRUCE simpla si a spus cred atunci ca FIECARE OM
TREBUIE SA AIBA IN CASA CRUCEA.
Apoi Parintele cu
care venisem, s-a dus prin Pangar sa se uite pe rafturi la obiecte.
Ne-am regasit la un
ghiseu, adica acela era situat in Pangar, era “ casa “ unde platesti ce
cumperi.
Parintele cumparase
cateva obiecte pe care le tinea in mana si le vedeam, dar nu pe toate clar,
insa dintre ele, un sirag de margele cu boabe din lemn sculptat vopsite in
verde-inchis, erau margele stiam eu, vedeam eu, si ma intrebam ce face cu ele,
i le da preotesei, dar oare ea vrea margele din lemn ? Oricum, puteau fi si
matanii, insa erau boabe de margele sculptate cu flori.
Apoi ne-am
despartit.
Afara era un soare
luminos si cald, lumina multa.
Mi se pare ca
parintele mi-a spus inainte de a ne desparti, ca ne vedem la Biserica, inainte
sa paraseasca Pangarul.
De altfel,
apoi imediat parca ma si aflam cu el, sau si el era acolo, intr-o Biserica,
aprinsesem si tineam in mana, sau in sfasnic era o lumanare mare, groasa,
aprinsa, poate mai erau si altele, posibil, cumva, in spatele primei. Lumini
aprinse, mari, de lumanari groase din ceara galbena parca.
Am iesit din
Pangar, si intrebam pe cineva unde este si cum ajung eu la Catedrala Mantuirii
Neamului.
Un barbat mi-a
indicat drumul in felul urmator :
“Te duci” – indica
el cu bratul intins – “pe Drumul Sarii, si mergi pana la locul acela [ mare ]
de pe Drumul Sarii”, ( va intreb, exista un loc mare, viran, pe Drumul Sarii,
oare ??? ) – imi spunea el, imi spunea asta ca si cum pe Drumul Sarii ar exista
un loc, un spatiu mare viran – si “ mergi pana la locul ala mare si ACOLO ESTE
CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI “
!!!
Cand el imi spunea
asta, indica cu bratul si eu deja vedeam scheletul metalic din cupru rosu,
inalt, al Catedralei ! Era un schelet rosu foarte, foarte inalt ! ( probabil
mai inalt decat Catedrala Mantuirii Neamului ).
Barbatul continua
cu indicatiile si imi spunea : “ MERGI PE DRUMUL SARII !”
,dar eu, cand a
spus de locul viran, am evocat in minte strada Sebastian ( de la Razoare se fac
2 strazi, Sebastian si Drumul Sarii ), pe care se face un loc de leagane , de
joaca pentru copii, intre blocuri !
Ca punct de
plecare, Biserica Razoare, peste drum de Biserica, de acolo incep 2 strazi :
Sebastian si Drumul Sarii.
( Sigur, incepe si
Drumul Taberei ).
In tot acest vis al
meu, era o zi luminoasa, cu deosebit de multa lumina a soarelui, un soare
briliant pe cer.
In fata Pangarului
din vis era mult soare, iar Casa Pangarului era casa surorilor Diana si
Madalina din episodul 3 al Exodului Mamelor.
O casa cu zidurile
galbene, cu gard din lemn, cu cateva trepte in fata.
Numai ca aceasta
strada pe care se afla acest Pangar se afla in Bucuresti, intr-o zi incredibil
de luminata, cum in realitate inca nu am vazut pe pamant, o zi de vara cu
soare.
Acolo am sosit cu
masina cu Parintele, cu un preot ortodox. Un preot din vis. Un preot anonim,
fara nume, nu ii stiam vreun nume, nu ii vedeam foarte bine chipul, nu stiu
cine putea fi, in cazul ca ar fi fost cineva din realitate.
Si aici se incheie
visul meu acesta.
Uimitor a fost si
imi placea, era tare frumos la vedere, cat de elegant si solid in acelasi timp
si am insistat asupra lui : scheletul din fire si tije de cupru rosu,
straucitor, un cupru neted, incredibil de neted, nu cred sa existe un astfel de
CUPRU ROSU PERFECT pe Pamant, un cupru parca PRETIOS, la vedere ti-ai fi spus
ca e o comoara, un metal pretios, poate ca aurul rosu ?
Inalt, inalt,
scheletul acesta, cat de diafan, dar cat de solid, cat de subtire se inalta el
la Cer, dar dens, din tije dense, care erau si indoite, tije din cupru rosu
INDOITE PERFECT, nu faceau vreun unghi drept, nu erau lipite, DA, PARTICULARITATEA
ACESTUI SCHELET AL CATEDRALEI MANTUIRII NEAMULUI ERA URMATORUL : tijele din
cupru, cum sa le numesc ? fire, tije, bare ? NU EXISTA NICIO LIPITURA
INTRE ELE, nu exista nicio sudura, niciun punct de sudura, nu erau lipite, nu
erau alaturate si lipite una de alta tija de tipa, CI ERA CA O TIJA MARE,
UNICA, INDOITA, astfel ca alcatuia un adevarat schelet complex de tij, da, din
ACEA TIJA UNICA DE CUPRU ROSU LUCIOS, STRALUCITOR, BRILIANT, NETED, atat de
neted si perfect, incat imi venea sa il mangai, sa il ating, il admiram, era o
bucurie mare !!!!
ERA O BIJUTERIE DE
SCHELET DE CATEDRALA, O BIJUTERIE, O COMOARA PRETIOASA.
Ceva nemaivazut in
constructii pe Pamantul nostru.
In cele din urma,
ERA UN METAL PRETIOS.
In visul meu era un
METAL PRETIOS.
Poate nu era cupru,
imi spun....
Alte mici vesti, am
sa va dau cu alt email, acum sa ma opresc aici cu acesta.
Va mai scriu, va
tin la curent....
Si despre ai mei,
intr-o zi tata a vorbit cu prietenul sãu, arhitectul
Virgiliu Leontescu, la telefon, despre asta sa va povestesc separat, in
alt mesaj, oricum a aflat ca lui Leontescu i-a murit recent un var, mai tanar
decat Leontescu si deci si decat tatal meu.....
Olivia.
27.08.2019
15:14:40, Bucuresti
marţi, 27 august
2019
olivia
- Unde nu-i cap vai de popoare Dragos Patraru.pdf
11.2MB
- Olivia Marcov mail 27 august 2019.doc
82.5kB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu