Nu ii este teama de nimic, lui, fostului baiat suferind. Pe cand locuia la Oyster Bay, in Long Island, organizase cu vecinii sai o echipa de polo pe iarba, insa descoperise ca partida era prea rapida si brutala si se reusese echipa la trei cai. Nu se mai socotea numarul de caderi, de comotii si de accidente pe care le-a suferit, pana la a ramane la pamant, total inconstient. Sotia sa a sfarsit prin a i se face lehamite de aceasta “ activitate “, dar si-a dat seama ca nu era nimic de facut. Sotul ei avea nevoie imperioasa de o descarcare fizica. “ Theodore, ai putea sa mergi si sa sangerezi altundeva decat pe covoare, te rog ? “ ii spunea ea cand se intorcea plin de vanatai si de rani.
In afara de treburile tarii, nimic nu este luat in serios de catre Theodore Roosevelt, mai ales daca este vorba despre galagia copiilor. El are o slabiciune pentru fiul sau, Quentin, care, impreuna cu colegii sai, a inventat un joc foarte interesant : cu ajutorul unei oglinzi, de la ferestrele Casei Albe, isi dau silinta sa-i orbeasca pe angajatii Departamentului de Stat si ai Ministerului de Razboi. Pus in garda, presedintele isi trimite ajutorul, capitanul Archie Butt, la copii, pentru a-i avertiza ca un mesaj urgent le va fi adresat de pe acoperisul Ministerului de Razboi.
Foarte curiosi, baietii vad sosind un ofiter de la Marina pe acoperisul vecin care, cu adevarat, trimite un mesaj cu ajutorul a doua fanioane, cum se face pe vasele de razboi : “ Atentie. Orice atac impotriva acestei cladiri oficiale trebuie sa inceteze imediat. Angajatii nu mai pot sa lucreze. Afacerile guvernului Statelor Unite sunt intrerupte. Trebuie sa imi dati socoteala imediat, altfel se-ngroasa gluma. Semnat : “ Theodore Roosevelt “. Era literalmente adorat de catre copiii sai, carora le ierta aproape totul. Mai ales mania lor de a aduce nenumarate animale in saloanele si in gradinile Casei Albe : soareci, porci de Guineea, un cocos cu un singur picior, un porc, o hiena, un pui de urs, soparle, o cucuvea, un viezure si o veverita zburatoare, un papagal botezat Eli Yale si un sarpe, apartinandu-i celei mai mari, Alice, si numit Emily Spinach.
Micul Quentin avea si el o fascinatie pentru reptile si i-a prezentat cateva dintre ele tatalui sau, intr-o zi in care presedintele primea oaspeti in biroul sau. A fost, se pare, o spaima pe cinste. Ike Hoover, majordomul, spunea mereu ca o persoana predispusa la nervozitate nu-si are locul la Casa Alba in acele vremuri ... In cateva saptamani, ea se transforma intr-o adevarata epava.
Cat despre copii, ei s-au distrat mult, mai ales Alice “ printesa “, careia nu-i placea nimic mai mult decat sa ii ia pe neasteptate pe vizitatori pentru a-i avertiza, cu o fata senina, ca Roosevelt isi batea bestial copiii si ca bea ca un butoi fara fund.
Iata barbatul care conduce America. El a aflat despre destinul sau in 13 septembrie 1901, la o saptamana dupa agresiunea a carui victima a fost McKinley la Buffalo.
Nu a putut fi anuntat vicepresedintele mai devreme deoarece a fost nevoie sa i se dea de urma. Era plecat sa vaneze la Adirondacks. Dupa o zi, el depune juramantul. Este cel mai tanar presedinte din istorie. Are patruzeci si doi de ani. Isi pastreaza sangele rece : “ Este infiorator sa devii presedinte in aceste circumstante, dar sa te complaci in morbid ar fi mai rau decat orice. Misiunea este inaintea mea, iar eu voi face tot ce pot mai bine.”
Inca o data el nu va face treaba pe jumatate. Va fi primul presedinte care se va duce in strainatate in timpul mandatului sau. Va fi primul presedinte care ia loc la bordul unei aeronave si va crea de fapt un embrion al Armatei Aerului.
Va fi primul care il va invita oficial pe un negru, pe Booker T. Washington, la Casa Alba, in ciuda rezervelor sotiei sale. Si tot el va fi acela care va instala o Sala de Presa la Casa Alba.
Si acest mare vanator, care isi batea joc de sensibilitatea afectata a orasenilor, isi va lasa numele in istoria jucariilor atunci cand ii va cruta viata unui urs, in timpul unei vanatori. Este originea faimosilor “ Teddy Bears “, ursuletii de plus americani.
Cand ajunge la putere, marii capitalisti se bucura : el face parte din familie. Gresesc. O fibra sociala se afla la Roosevelt, chiar daca nu accepta nicio tulburare in strada. In zilele de manifestatii, el nu ezita sa trimita trupele pentru a mentine ordinea. Este constient de abuzurile capitalismului si, de la Biroul Oval, el condamna “ cea mai rea dintre tiranii, cea mai vulgara, cea a bogatiei sarace cu duhul, a plutocratiei “. El se va lega, mai ales, de monopoluri, prin intermediul unei legi, pana atunci niciodata folosita, legea antitrust, votata in 1890. Ii urmareste in Justitie pe J.Pierpont Morgan si pe asociatii sai care au fuzionat intr-un consortiu reunind toate companiile de cai ferate.
In 1904, Morgan pierde in Justitie si se grabeste la Casa Alba pentru a incerca sa gaseasca un compromis cu Roosevelt, care il refuza. “ Ma tem ca dumneavoastra sa nu il considerati pe presedintele Statelor Unite un simplu concurent in lumea afacerilor. Este timpul sa invatati a intelege ce reprezinta un ales al poporului”.
Un alt conflict l-a pus deja in opozitie cu miliardarul in 1902, cu ocazia marii greve a minerilor care cer o marire de salariu si conditii de munca mai bune. Angajatii refuza orice compromis si criza se acutizeaza. Roosevelt incearca el insusi o mediere si se duce in Midwest si in Noua Anglie.
La Pittsfield, Massachusetts, masina sa este lovit in plin de un tramvai, iar presedintele, serios ranit, va fi nevoit sa se deplaseze in fotoliu cu rotile, timp de mai multe saptamani.
Iarna se apropie, greva continua, iar Roosevelt se teme de ceea ce este mai rau. El considera ca este de datoria sa sa concilieze punctele de vedere, in numele interesului public. Minerii accepta, patronii refuza si ii cer lui Roosevelt sa-si vada de treburile lui.
Presedintele le da atunci de stire ca va mobiliza Armata, in caz de nevoie, pentru a face sa functioneze minele de carbune.
Criza se sfarseste.
- va continua -
( Istoria Casei Albe, Theodore Roosevelt, Cap.11, Ed.Ro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2008 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu