salut,
am atasat mailul primit de la - aparent - cineva de la yahoo france email, care ma atentioneaza sa imi securizez contul.
si cateva fotografii in care ( in casa e destul de intunecos, dar am pus uneori blitz-ul / flash-ul ) in care se vede holul mic ( vestibulul ) dintre camere, acasa, in acel hol a cazut tata zilele trecute, pierzandu-si cunostinta, se vede si cosul din rachita ( care si asa nu mai e foarte intreg, il avem demult ) cu haine curate dupa ce sunt luate spalate, uscate de pe franghie, sunt mai mult ale mele si la suprafata ce port eu mai des acasa, sosete flausate de pilda.
casa e curata, dar e veche, si necesita reparatii si zugravit nou.
pe rafturile bibliotecii din spatele usii din sufragerie, unde se afla o carte voluminoasa peste un teanc de caiete studentesti A 4, in locul cartii se aflau caietele mele studentesti, altele deci, alt teanc, de Limba engleza, care acum nu mai sunt acolo, ci pe masa.
Cartea groasa candva, si nu am stiut cand, ci am aflat peste ani cand eram studenta, o are Silviu de la ... vali/ valeriu antonescu ( ? ) sau florin ganea ( ? ), si este, in intregime despre evenimentul trist, a fost cumplit, al asasinarii lui John Fitzgerald Kennedy, sunt marturiile oamenilor, celor mai diversi din toata SUA care au trait acest eveniment istoric si important pentru tara lor, de la adulti, chiar la elevi de scoala, si marturiile sunt cum sunt, deci diferite, fiecare ce stia, ce aflase, ce a simtit, cum s-au desfasurat lucrurile, dupa cat s-a stiut.
Va dati seama, o carte imensa, si cum am spus eu nu am stiut ca o are Silviu, nu o vazusem in casa, dar, in facultate, nu stiu ce mi-a venit mie si am gasit asemanari cu JFK - e normal el a fost in anii '60 presedinte, si in Romania cred eu, am vazut apoi pe FB, cred ca se importau produse din SUA sau se exportau ale noastre spre SUA, deci asa, ca "moda", existau elemente, oarece elemente comune.
Totul a pornit la mine de la un Targ de carti de la sala Dales la care am fost prin noiembrie 2007 cred cu o colega de la clasa de franceza, si dupa chiar dupa franceza, am plecat la Targ. Eram in anul III. Faceam franceza juridica cu prof. Corina Vlad din Ardeal de felul ei.
Erau reduceri masive, nu aveam insa bani.
Am gasit o carticica subtire si mica ca format despre Jacqueline si JFK si am citit-o acasa cu multa mirare, erau lucruri necunoscute de mine cu privire la stilul vietii americane....
In fond, si bunicul meu Paraschiv care a fost cizmar si apoi a lucrat in comertul socialist, dupa ce au venit comunistii, a facut comert cu pantofi GUBAN, produsi la Timisoara si exportati masiv in SUA in anii regimului comunist.
Bunicul meu era un cizmar de arta, iti facea pantofi handmade, din aceea care azi se mai fac, exista cativa - CATIVA - cizmari in toata Europa, am vazut un documentar francez de la sono-videoteca Institutului Francez si mpa interesat.
Acesti rari, cativa cizmari de acest gen si vreo 2, 3 in toata Franta mai erau cred, lucreaza de mana o pereche de pantofi care te tin aproape o viata intreaga !!
Bine, nici chiar sa pleci cu ei pe front la lupta, dar daca ii porti normal !
GUBAN era o marca romaneasca, si azi exista, dar nu mai e ca pe vremuri deloc, pielea pantofilor era deosebit de fina, subtire si rezistenta, fina si aveau particularitatea de a fi captusiti in interior tot cu piele, inca o piele si mai subtire si mai fina.
Nu te rodeau niciodata, erau ca o catifea din piele veritabila.
Va dati seama, cam costau piperat !
Si Paraschiv Mardale a comercializat Guban, cand putini o faceau.
Asa, ca sa explic putin, ca sa personalizez :
pe raftul bibliotecii se vede o icoana din lemn, ca din scoarta de copac cu MAICA DOMNULU CU PRUNCUL ISUS pictata, e cadou de la colegul meu Mihai Taciu, in iarna, inainte de Craciun, am plecat cu el, cu colega Simona Adriana Dinca ( ea - pe ea o am azi numai pe Fb s-a maritat si e asistenta medicala la spitalul Marie Curie, pe FB o vad si imi arata poze ) si cu.... mai eram cred cu o colega...
Da, dar cu cine ?
Am plecat la Targul de Craciun de la sala Dales, acum eram in anul IV ultimul de facultate, inainte de vacanta de Craciun, deci prin decembrie 2008.
Mihai a terminat liceul greco-catolic ( nu stiu care, in Bucuresti nu ar fi doar unul ) din Bucuresti si s-a departat de noi la Targ, un moment si a revenit langa noi fetele ( oare eram cu Luminita Mihaela Popescu, alias Luna, eu o numeam frumos Corasson ? totusi poate nu cu ea eram, insa cu Simona Dinca sigur ), si revenind, ne-a daruit o plasuta mica fiecareia, cu La multi ani ! de la el de sarbatori, am deschis si inauntru era o icoana pe lemn.
Superba.
Poate, imi zic eu, Mihai ma surprinsese o clipa cum m-am oprit sa privesc icoanele acestea, la intrarea in incinta salii Dales era un stand cu rafturi cu astfel de icoane si cu regret am vazut preturile, nu imi permiteam costau cea mai ieftina 50 de lei noi, sau 500.000 lei vechi ! cam 75 lei noi o icoana si pana la peste 1 milion lei vechi o icoana.
Si Mihai a cumparat 3 icoane pentru noi colegele lui.
Da si am fost asa fericita, imi dadeau lacrimile ! Demult vazusem astfel de icoane dar nu imi permiteam cand aveam bani erau pentru cartile de scoala.
Da, si pe raftul bibliotecii mai am un cadou : o farfurie din Israel, adusa de colega mea Cristina Georgeta Molea, poate si pentru ca in iarna 2005 eu ii cumparasem o inimioara din sticla de Murano cadou de Craciun, inainte sa inceapa vacanta de Craciun, mi se parea frumos sa fac astfel, era colega mea cu care am petrecut timp mai mult.
Mama ei a avut o reactie stupida acasa, Cristina nu mi-a spus expres ca ar fi fost cu referire la mine, dar a fost dupa ce eu i-am adus micul meu cadou intr-o punguta in care cred ca ii pusesem si un Caiet roz studentesc ( oare ? ), adica lucruri mici, insa noi si frumoase, sa fie un mic cadou de la Mos Craciun si inca o pereche de ciorapi, ea imi cumparase unii de 12 noiembrie, de ziua mea.
Eu i-am luat altii, cred, in fine, mai pusesem ceva in punguta, in afara inimioarei bleu-marine, si imi cumparasem si pentru mine o inima identica, o am, acasa am pus-o langa mine pe masuta- noptiera si a doua zi era ciobita !!!! Am plans !
Eu nu o atinsesem peste noapte.
Mama a spus ca nu stie ce este.
Insa mama Cristinei, a spus Cristina, asa, cam "fara" legatura cu cadoul meu mic, cand s-a dus acasa Cristina i-a spus : "Pai te lasi cumparata ! La varsta ta !"
Cam asa i-a spus, dar exact cum, am uitat cuvintele ei.
M-a durut si mi-am facut Cruce !
Oamenii astia nu sunt civilizati - mi-am spus, nu stiu sa se comporte !
Cine o cumpara pe Cristina si in ce scop ?
O cumpar eu, ca a venit cu cadou mic de Mos Craciun de la mine, o colega a ei ?
Asa m-a durut !
Oamenii acestia NU STIU SA SE COMPORTE, mi-e rusine cu ei, si ma doare si imi spun ca nu am noroc de oameni.
Verisoara Cristinei era in Academia de Politie, era, cred, studenta.
Mi-am spus ca cei din ACADEMIE SUNT BARBARI, PUTIN SPUS, BARBARI.
Ce fiinte !!! Ce fiinte ciudate !
Ce super-ciudatenii de "oameni" !
Si asa cred si azi despre ei.
Nu sunt oameni, asta cred eu despre ei.
Cristina poate, oferindu-mi farfuria mica din Israel, suvenirul, ea a fost plecata cateva zile in Israel in excursie prin anul II cred, sau anul I semestrul 2 ?
anul 3 ?
nu mai stiu.
In anul intai i-am facut referatul la franceza cel pentru examenul din sesiune si ii faceam si temele toate, i le dadeam, temele erau comune, referatul i l-am facut special o tema pt ea.
Si Cristina era atenta, si cred ca a dorit sa-mi multumeasca.
In perioada aceea, si mi-a spus o colega, Mihaela Ciungu ( Dumitru ), ele doua erau vecine si se vizitau acasa, familiei Cristinei ii murisera niste rude, unul dupa altul.
Pe Cristina mama ei o trimitea la vegheat mortul.
Noaptea.
Ziua la facultate lasa capul pe banca, de somn, si oboseala, mi-o amintesc la franceza, o pune dna prof Olga Gratianu sa continue sa faca/ citeasca un exercitiu din manual, si Cristina era cu capul pe banca, ridica capul si spune calma, linistita, rar : "DAR DATI-MI O CARTE !"
Era teribila, eu am tinut la ea.
Da, in fine, nu totul a fost perfect.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu