In continuarea e-mail-ului de mai jos, atasez ultimele poze, pe care am reusit sa le descarc cu cablul USB care s-a defectat, graul nostru :
3 castronele : galben : graul pentru intreaga familie ; portocaliu : graul lui Silviu ; rosu : graul meu
olivia
Afficher le message d’origine
Le Jeudi 8 décembre 2016 15h35, Olivia Marcov <olivian.marcov@yahoo.fr> a écrit :
Salut,
sa va dau cateva vesti, mai intai sa spun ca de azi cablul USB al smartphone-ului nu mai merge, s-a uitat tata la el si a mai mers o data, si acum iar nu mai functioneaza.
ieri deja mi-a descarcat ultima serie de poze facuta ( scrisorile lui Degas ) in ritm mai lent.
de cand il am mi-e frica sa nu se strice, si spun asta, deoarece l-am primit acest cablu USB deja alterat la capatul care se introduce la spate in unitatea centrala ( in "cutia" computerului ), era infasurat ( de tata cred ) un cablu verde peste cablul , teoretic negru, USB, care avea particularitatea ca, inainte de a se insera capatul cablului negru USB in capatul care se introduce in computer, firul = cablul era , nu stiu cum sa spun, dezlipit sau taiat, pe o portiune de cablu deci, aproape de capat, cablul negru nu mai era/ nu mai este, si se vedeau si se vad 3 fire de culoare : rosie, alba, verde, care initial, din fabricatie erau acoperite cu acest cablu negru vizibil.
Mi-a venit ideea acum si am facut cateva poze ca sa va arat cum arata concret cablul USB.
Dar nu a mai mers sa le descarc.
Ideea e, ca de la inceput, de cand am primit acest telefon sa il numesc pe scurt, am stat cu frica si mi-am spus ca vine ziua cand firele nu vor mai face contact.
Chestiunea rea e ca tata vine cu ideea cum ca smartphone-ul ar fi de vina, ca i s-ar fi stricat acumulatorul din smartphone ( lucru mai grav ! ) si nu tine curentul.
Silviu, - stiti ce greu imi e cu el !! - nu vrea sa ma ajute, eu il rog si el ma refuza, apoi zice ca eu tip, si i-am explicat ca nu tip, dar cand il rog ceva el ma refuza ferm de fiecare data.
E adevarat ca insist, si ii spun si "te rog", ma mira ca nu retine si nu remarca ca ma adresez lui cu TE ROG, DAR TE ROG, HAI SILVIU, TE ROG FRUMOS !!! Te rog, ajuta-ma !
Silviu niciodata nu citeaza aceste rugaminti ale mele ci repeta stereotip ca eu tip.
De altfel, si daca vorbesc mai tare - a vorbi mai tare, sau chiar tare e complet diferit de a tipa ! - Silviu spune ca eu tip.
De pilda tata nu mai aude bine.
Si de cand il stiu e si distrat.
Te pune sa repeti de 2, 3 ori ca e cu minte aiurea cand ii vorbesti.
Daca nu mai aude, eu repet cu vocea mai tare.
Silviu incepe cu reprosul si nemultumirea ca eu tip.
Intelege-te cu ei, daca poti ! Si nu poti.
Silviu nu vede cum m-am purtat si ma port eu cu el, el nu spune decat asa :
"Olivia, PANA CAND / DE CE / VREI SA AIBA - ALTII - GRIJA DE TINE ?"
A oferi ceva, a-ti oferi ajutorul cand poti si eu cred ca el poate, nu inseamna neaparat sau nu inseamna propriu-zis ca ai grija de cineva, desi poate fi o componenta a grijii fata de cineva.
Atunci, de fiecare data cand ne ajutam semenii, sau un semen, inseamna ca avem grija de el.
Si asa fiind e un lucru care tocmai ca trebuie facut.
Nu omis de a fi facut.
Deci eu nu mi-am imaginat ca trebuie in viata asta sa scriu pe o foaie, sa contabilizez actiunile mele fata de ai mei, si fata de silviu, de exemplu sa scriu :
"I-am cumparat lui Silviu un walkman de la "Virgine" din Paris astazi, stiu ca ii va face o bucurie, in Romania inca nu se gasesc, sau foarte rar !"
Deci daca eu i-am cumparat walkman, mie mi-a facut placere sa i-l cumpar, aveam eu o bucurie ca ii voi face lui o bucurie !
Si nu am inteles prin asta ca, prin acest gest, aveam grija de fratele meu.
Dar stiti cum e ?
Cand imi este rau, cum mi-a fost in anii trecuti, pai tocmai cand zic rau, nu ma puteam misca din pat, un pahar cu apa nu mi-ar fi adus !
Spunea : "Hai OLIVIA CA NU ESTI CHIAR HANDICAPATA !" " DE CE SA MA DUC EU SA-TI ADUC APA, IA-TI TU SINGURA CA POTI !"
Nu intelege ca, si daca un om chiar e sanatos ( eu nu mai eram biata de mine ), poate avea momente, imprejurari cand i se face rau, e bolnav si nu se poate misca din pat pe moment !!!
Eu daca cad in casa, NIMENI NU SARE sa ma ajute !
Fereasca Dumnezeu, nu stiti cum Il rog pe Dumnezeu SA MA AJUTE EL, DOMNUL DE SUS DIN CER !
Eu in casa, daca raman cu Silviu, mor cu minutele, cu orele, mor cu zile, in chinuri, de sete, de lipsa de medicamente, de orice ar fi, daca as cadea fara cunostinta pe jos, precum a cazut tata zilele trecute !
Mi-e asa de frica de Silviu sub acest aspect.
Copilul cum ii spun eu, totusi nu pricepe si nu pricepe, ma doare sa spun, ma doare ca am asa un frate, nu e sanatos la minte, nu pricepe.
Imi reproseaza si imi zice azi :
"EU STIU OLIVIA, NU MA PRIVESTE ! DU-TE TU SI PUNE PE NET, SA TE AJUTE PRIETENII TAI !"
Silviu e de parere ca o sa vad eu ce prieteni buni am, cand el nu va mai fi langa mine si nici parintii.
Dar eu nu pricep ca nu am prieteni, sau prieteni buni.
Totusi, nu vad ce legatura are, cata vreme suntem frati si ma poate ajuta.
Si Silviu are prieteni, desi de la un timp nu ii mai stiu, are cred unii noi, si mai vorbeste cu cei mai vechi, sa ii numesc asa.
Mie mi se pare ca la Silviu e si gelozie.
El sa aiba prieteni, si eu sa nu am prieteni.
Intotdeauna a manifestat gelozie.
sa formulam ipoteza ca nu am prieteni buni cum zice el : bine, bine, dar si eu trebuie, si vreau, sa am prieteni, nu vad de ce el e gelos, nemultumit ca ii am, sau ca incerc sa ii am.
Intotdeauna Silviu s-a dus, si chiar mai mult ca mine, spre prieteni, a fost dornic, aproape dependent de ideea de a avea prieteni.
La el m-a mirat totusi, ca, din dorinta lui mare de a avea prieteni, niciodata nu a vazut cum sunt, care e fata adevarata a prietenilor lui.
Ii putea accepta si asa, sa zicem, din nevoia lui de prieteni, dar el nu s-a ferit de ei, in vremea in care ei nu i-au fost deloc, nici pe departe, dimpotriva chiar, - prieteni buni.
Silviu insa imediat "vede" el daca eu am, sau nu am, prieteni buni.
Insa in ce il priveste pe el insusi, si prietenii din anturajul sau, nu vede nimic, dar nimic - si nu e nicio exagerare, e purul adevar.
De asemenea, in prieteniile lui, el nu cauta sa zicem : " sa facem ceva bun, in comun, impreuna, sau acelasi lucru bun, toti, chiar daca nu in acelasi timp", de exemplu sa ne rugam, de exemplu sa fim mai buni, mai milostivi, mai ingaduitori, mai putin artagosi, mai dornici de bine, nu doar pentru noi, dar si in mediul nostru si poate prietenii nostri ii vor invata la fel pe prietenii lor, si tot asa.
Deci Silviu in prieteniile lui, nu are nicio intentie, cum sa zic, cel mult sa se lase in voia unui anturaj care sau nu e bun, sau o ia razna, iar Silviu se muleaza perfect pe acest anturaj.
O persoana [...] imi spunea [...] :
"ce vrei Olivia ? Daca la serviciu oamenii/ colegii se degradeaza moral, te degradezi si tu, asa trebuie sa faci, te degradezi si tu, ca sa fii ca ei ! ce vrei sa faci ?"
Eu cred ca astea sunt invatamintele Satanei.
Si apropo de degradare, morala si fizica chiar :
Citeam in Libertatea ieri seara ca o romanca din Spania a murit inecata, lucra la un Club de strip-tease, din articol reiesea ca patronuul era proxenet, si nu avea acte legale care sa ii permita sa munceasca cu contract si patronul o tinea ascunsa in subsol.
Au venit inundatiile si fata a decedat incuiata si inecata.
Isi sunase o prietena, pe ultima suta de metri, sa ceara ajutor.
Prietena i-a spus sa se urce pe bar, si convorbirea s-a intrerupt, dupa aceea, prietena imediat a sunat si a cerut ajutor, nu stiu unde, la un fel de 112 cred, dar a fost prea tarziu, [ pe ] cea incuiata au gasit-o moarta deja cand au sosit la fata locului.
Patronul anchetat l-a luat pe Nu in brate, ca el nu sechestreaza pe nimeni si toti sunt liberi in localul lui.
Politia si oamenii chiar spun ca e o practica a proxenetilor sa le incuie, ascunda pe femeile fara acte, care lucreaza clandestin cum s-ar spune.
deci practica e de notorietate.
Si asa cu degradarea.
Din aproape in aproape.
Ma uit la ce creier au oamenii.
In tara erau rai, - nu stiu ce experienta la locul de munca are fiecare in parte - dar eu am lucrat in cateva locuri si erau rai, erau oameni ai dracului, rai, ticalosi, inconstienti care te ingropau constient, daca pot spune asa, deci vroiau sa infaptuiasca raul, asa vroiau ei si asa faceau ei, si nimeni niciodata nu i-a tras la raspundere.
Au crima in sange.
Si uite ca acuma, de nevoie, multi pleaca sa lucreze in alte tari.
Citeam tot in Libertatea : un roman de curand a decedat sub un pod, inghetat, in Germania cred, nu avea unde locui si nici bani.
Pai sa pleci asa ca prostul, SINGUR, adica oamenii nu au idee, sau au o ideea proasta, gresita, despre Occident, occidentalii nu pleaca chiar asa singuri ca nebunii.
Ideea sau conceptia romanilor despre Occident e gresita total.
Ce credea ca face el de unul singur ?
A inghetat ca un caine sub un pod.
Mor de prosti si rai ce sunt.
Sau au mandria prostului si pagubosului, care se da mare cand ii merge bine si pe urma ajunge si crapa sub poduri sau inecat in subsoluri incuiat.
Nu e mai simplu sa FIE OAMENI LA EI ACASA IN TARA LOR, mai intai de toate ????
Si abia dupa aceea sa incerce sa plece ?
Daca un om, un "el" e al dracului in tara cu conationalii sai, de ce crede el ca ar primi sprijin, ajutor, ar fi angajat intr-o tara straina de straini ????
Si uite cum nimic nu e vesnic, nici chiar aici intr-o viata de om, intr-o viata biologica :
Libertatea ne arata cazul minerilor.
Multe mine se vor inchide si vor ramane doar vreo 4 mine.
Restul se inchid, dupa normele UE si motivat de faptul ca nu prea mai mergeau ele nici asa si carbunele nu era de calitate.
Raman multi mineri someri, sau fara serviciu dupa somaj.
Dar cati ani le-a mers bine, salariile fiind mult mai mari, e drept, munca mult mai grea, vai de munca aceea, e tare grea, insa baneste le-a mers bine, si iarasi spun : eu ma uit ca acesti oameni, aceste fiinte, nu se uitau nici la vietile lor, ca platesc cu sanatatea lor in mina, in munca grea, fara Oxigen, salariul acela mare, insa ei se bucurau de banii mai multi primiti, salarii superioare celorlalti oameni.
Aici e vorba de creier, de minte, de ADN, de caracter.
Si, vorba jurnalistului, acum cativa ani, minerii incepusera sa faca ei dreptatea sau sa fie la Putere, sa faca ce vor, daca ieseau cu batele si bateau oameni de ii omorau, si uite ca raul facut i-a ajuns !!!!
Era imposibil sa nu ii ajunga faptul ca au venit si au batut si omorat oameni in Bucuresti.
Acum se plang ca nu au bomboane de Mos Nicolae la copii.
Si iarasi spun : nu au spus "nu avem de mancare acasa, pentru copii, pentru noi", au spus "nu avem bomboane la copii de 6 decembrie".
Si iarasi ma mir.
Pai, nici la noi si cred ca sunt sute de copii cu parinti ( nu ma gandesc la cei parasiti ) care de Mos Nicolae nu au primit cadou.
Eu am primit cativa ani, cand eram mica, si pe urma, o ciocolata maxim, alti cativa ani, putini, si curand, nimic.
Mos Craciun a venit la mine, putin mai mult decat Mos Nicolae, adica a mai venit un pic, dupa ce Mosul Nicolae incetase sa mai vina.
Dar curand nici Mosul craciun n-a mai venit, ca eram mari si eu si silviu.
Deci daca e dupa "lipsuri", eu nici n'as ridica vocea sa spun "nu am bomboane", cand problema e sa ai mancare.
Nu ar trebui sa fie situatia generala asa.
Nu ar trebui.
Vreau insa sa spun ca oamenii ma minuneaza, pentru ca din toata Istoria omenirii se stie ca oamenii traiesc schimbari de situatie, evenimente imprevizile, ca viata, nici macar a unuia care e merituos, da, dar a ajuns sa zicem cineva in viata, dar nici unul ca acela nu a fost scutit de evenimente tragice in viata sa !
Deci mie oamenii, si mai ales aici, mi se par inconstienti, de o inteligenta suspect de redusa.
Chiar si bogatii spun si stiu : " azi poti avea bani, maine poti pierde totul "
Am avut Craciun acasa cu tata, cand ne permiteam baneste, cat de cat, sa punem pe masa de Craciun, ce se pune, fara exces, fara cantitati mari de mancare traditionala, dar ne permiteam totusi.
Si nu am avut pe masa decat prea putin, foarte putin, nu am avut : nu mai spun nu am avut brad, multi ani, multi ani au fost la noi acasa fara brad in casa, dar intr-un an, prin anii 2000, cand tata avea DOUA NORME LA FACULTATE, va dati seama, un cumul la salariul de profesor, si deprimase, se suparase pe noi, el stie de ce, ca suparatul e starea lui normala, si nu i-a dat mamei bani pentru Craciun.
Nu am avut nici cozonac, nici portocale ( acestea fiind ceva "exotic si rar" ), si sarmale nu mai stiu daca am avut - CATEVA sa mananci o data - spre Anul Nou, cand a scos cativa bani si i-a dat mamei.
De bommboane nici nu se putea sa fie vorba.
Tata are un fix cu lipsurile.
Si-a castigat el painea muncind din greu uneori, da, ok, asa este.
Dar el are un fix cu lipsurile.
SA VEDETI :
Pe 6 decembrie 2016, pe la ora 8h56 PM, SEARA, suna ultimul telefon pentru a-i spune La multi ani de Sf Nicolae lui tata.
II lasasem pe ai mei in camera lor inca mai devreme, fiind ziua lui tata si pentru ca nu se simtise bine in urma cu cateva zile.
Si mama adormise.
Raspund eu la telefonul fix : o doamna care nu si-a spus numele, la inceput am crezut ca poate fi Cornelia Stanescu, insa, devreme, in cursul zilei, am auzit ca il sunase pe tata, prin receptor am auzit ca ea l-ar fi sunat, vorbea tare....
Nu era, aparent, nu era Cornelia Stanescu colega de liceu.
"Sunt o colega a lui si vreau sa ii spun si eu la multi ani !" - asa s-a prezentat doamna.
"Sunt o colega de la facultate" - a spus doamna, cred ca a spus " de la facultate", si daca asa a spus am remarcat ca nu a spus "de facultate".
Eu nu prea mai stiu de ani buni, colege de la facultate, ceea ce inseamna profesoara la Matematica la facultate, sa sune la noi.
Si ma intrebam cine ar fi.
Tata nu mi-a spus.
Dar am venit in dormitor, el se uita pe laptop la o emisiune, reportaj ceva, sau film, si a venit in sufragerie si a stat de vorba cu 'colega" lui.
Si colega l-a intrebat, i-a pus intrebari.
In tot cazul l-am auzit pe tatal meu spunand la telefon : "Ea nu are serviciu. Pe ea nu a ajutat-o nimeni. Ea si-a facut / isi face singura acolo" ( cu referire la un/ vreun rost in viata ).
Si inca, tatal meu spunea ( de data asta, cred eu, despre fratele meu ) : "Acuma are si el colegi, e bine, vede si el ca are colegi", cred ca i-a spus si ca lucreaza, si UNDE lucreaza, insa nu eram de fata, cand ma simtea sa apar, din bucatarie, schimba vorba.
Deci tata stie unde lucreaza Silviu.
Si inca, tata, dupa ce a stat la inceputul covorbirii pe scaunul de langa masa pe care se afla telefonul in sufragerie, s-a mutat in fotoliul de langa balcon ( geam ).
Si convorbirea cu colega lui a continuat , si tata ii spunea : "Fata ta E EXCEPTIONALA !"
I-a urat colegei de bine "si tie si ANISOAREI sa nu mai aiba " grijile" ? "problemele" ? acelea grave ".
Anisoara, poate o fi fost vorba de Anisoara Draga- Ducaru, o colega de o viata a lui tata, la facultatea de Matematica.
Tot tatal meu explica la telefon ca i s-a facut rau, a cazut, dar, spunea el :
"Eu m-am bucurat de intelegere."
Mai intai a spus : "Si am cazut. IN orice caz, eu m-am bucurat de intelegere. Daca nu era sotia sa intervina imediat" "Ca eu cazusem si stateam acolo si ", aici a spus ceva de genul, da, a spus : "STII, SINGUR PANICHEZI !"
Pai bine cum sa panichezi, cand el nu mai era constient ???!!
Pe mine ma uimesc reactiile lui tata, cand se imbolnaveste.
In noaptea in care a cazut, si Silviu l-a ajutat concret sa se ridice de jos si sa ajunga in pat.
In noaptea aceea, dupa ce si-a revenit putin, tata, avea cu totul alt ton in voce si ne-a spus cu multa deferenta : "Imi pare rau, va rog sa ma scuzati ca v-am deranjat !"
Pai tata e tata, cand ne vorbeste, mai ales mie, adesea tipa, da ordine.
Si acum spune calm, linistit " imi pare rau ca v-am deranjat, imi cer scuze !"
Silviu in noaptea aceea aici in dormitor, langa patul lui tata spunea : "Ce sa faci, asa e viata", spunea ca si cum "asta e, mori", si zambea asa si aplecase putin capul.
Mi-am spus, privindu-l, ca poate e pregatit daca moare tata pentru ca asa e mersul vietii !
Vezi bine.
Parca nici nu-l intereseaza, deoarece "asa e viata" si de acum el cam vrea, nu stiu de ce, sa ramana fara noi, singur, daca s-ar putea.
Nu stiu, e parerea mea, ca ar cam vrea sa fie singur, sa traiasca singur.
Eu insa am spus : "e inca prea tanar sa moara !"
Silviu insa a clatinat din cap.
I-am spus lui tata : "Taticutul, nu pleca, nu ne lasa fara tine, stai cu noi tati !"
"Ce sa fac, asta e !"- zice tata.
Tata e mare fricos, si ii e frica de moarte.
Acum l-am auzit asa calm, cu acceptare, spunand "Si daca mor, ma duc in RAI !"
Ia te uita !
In sinea mea : "pai tocmai asta e, ca nu stiu daca te duci in RAI !"
Pentru ca eu Il rog pe Dumnezeu sa le dea ani de viata parintilor mei si sanatate, si am formulat acest gand exact cu o zi, doua, inainte sa cada tata, dupa o perioada in care o lasasem mai moale, vazand ca ai mei sunt bine."
Il rog pe Dumnezeu si pentru ca eu sa ma rog pentru ai mei, si ei sa se schimbe in bine, sa se intample ceva, sa avem timp, astfel ca ei murind sa nu ajunga in Iad.
ca dupa viata lor de pana azi, nu ajung ei in Rai.
Nu stiu ce i se intamplase, poate ca visa.
In noaptea cand i-a fost rau lui tata, sau imediat a doua zi : m-am sculat si m-am dus sa-l vad, dorma, mai mult zacea, somn de boala, un fel de zacere, si insa, pe fata, isi stransese buzele, parca si le inghitise, incat ambele, desi subtiri oricum, acum erau o linie fina, extrem de subtire, DAR ZAMBEA, tata avea un zambet pe chip si ochii inchisi !
Mi-am spus ca poate Il vede pe Isus Cristos, si sa nu moara, si m-am grabit sa il trzesc : "Tati, ce faci ? Tati, cum te simti ?"
ASTAZI : acum o ora, si putin :
Tata a luat cartea Istoria Frantei ( trimisa ieri de mine pe mail ) si sa o citeasca s-a pus in patl meu de dincolo, din sufragerie.
Si era bine.
Si pe urma, citeste ce citeste, s-a dus, cum a spus el, sa manance ceva, mananca putin de tot, si s-a culcat, a pus cartea de o parte.
Obosit nu parea.
Adoarme el usor.
Ma duc la el : "Tata, ajuta-ma tu cu cablul de la telefon, ca Silviu nu vrea, si tu te pricepi !"
Imediat s-a trezit, fara greutate, dar mi-a spus : "Ei ! Ce ai cu mine ! Eu acuma DORMEAM, ce m-ai trezit, eu dorm !"
Pentru ca l-am vazut vioi totusi i-am spus : "Tata, dar ce egoist esti !!"
A mai stat el putin si s-a sculat din pat, a luat cablul si s-a tot uitat la el, degeaba ca nu mai merge.
E atata rautate in ei, fata de mine.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu