olivia
Le Samedi 23 septembre 2017 14h43, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à tous ! Buna ziua tuturor ! 23 sept. 2017
Au venit si zilele de toamna, ieri a fost chiar rece, ca in a doua jumatate a lunii octombrie....
Ziua, in sufragerie e soare si in balcon chiar caldut, insa in dormitorul-birou-bilblioteca si in bucatarie este frig, rece, si nu e soare....
E chiar o mare diferenta de temperatura....
Vroiam, adica eu vreau, sa va arat, trimit, in timp, si alte carti, de pilda mama a cumparat cartea despre Leacurile bunicii, e o carte care a aparut la chioscurile de presa, si ofera numai leacuri pe care le cunosteau bunicile noastre, sau strabunicile noastre, bazate pe legume, pe plante medicinale, de pilda sa te vindeci cu usturoi, sau cu telina, si cu ceaiuri din plante.....
Cartea nu e deloc groasa, si eu ma gandisem sa o cumpar, spre bucuria mea, mama mi-a luat-o inainte...
Mama isi cumpara mai ales carti nou-aparute din seria " Secretele Bucurestiului "...
I-a placut insa mult cartea Pelerinaj la Mormantul lui Iisus / Domnului, dar Viata Sfintei Filofteia, desi in cartea aceea mica, mica, a spus ca nu o poate citi, ca sare de la unul la altul, pentru ca in carte sunt cuvinte de lauda si pentru ierarhi din Bulgaria...
Nici din Canoanele Maicii Domnului nu citeste, desi i-am adus cartea, i-am spus : " Cum citeai tu din Acatistier[ ul tau ] !", insa nu a vrut sa citeasca.
Pe undeva, am impresia ca mama se teme de unele rugaciuni si puterea rugaciunilor, dar nu spune nimic si nu lasa sa se vada, totusi, asa simt eu, ca parca s-ar teme...
Canoanele Maicii Domnului sunt foarte puternice, dar, pe de alta parte, de cate ori te rogi, sau ne rugam, il " trezim" , il ispitim si pe cel Rau, care cine stie ce atacuri mai are la adresa noastra....
In general, eu de aceea am si ales sa spun cand ma rog pentru cineva, desi m-am rugat si fara sa spun vreodata, pentru ca persoana sa fie avertizata si sa stie ca, daca te rogi si te rogi pentru ea, s-ar putea ca ceva sa se intample, aparent ceva rau, de pilda ea insasi, cea pentru care te rogi sa se simta ispitita, enervata, iritata, de ceva, de orice, sau sa fie chiar - e adevarat - atacata de cel rau, care tot prin oameni lucreaza....
Si e bine sa fii avizat si sa te tii tare !!!
Asa cum, dupa ploaie iese soarele, dupa un atac al satanei, daca reusesti si te " ambitionezi " sa ii tii piept, insa cu ajutorul lui Dumnezeu, al sfintilor Sai, al Sfantului Arhanghel Mihail ( cel care l-a aruncat din Cer pe pamant, pe Satana urmat de toti ingerii cei rai ], daca ii tii piept, dupa atacul satanei, vine si "soarele ", adica se manifesta si efectul cel bun al rugaciunii !!!
Recunosc ca nu e intotdeauna usor sa nu te enervezi, sa nu te superi, de aceea ni se spune ca fara Dumnezeu nu putem face nimic, adica nu putem sa lucram nimic pentru a ne castiga mantuirea personala, pentru ca omul nu e asa puternic, si are neputinte, si tocmai acolo unde omul are slabiciuni, de orice natura ar fi acestea, chiar o sanatate mai subreda, o boala, sau un caracter care nu e bun, nu e intarit [ in bine ], acolo lucreaza si Satana cu intriga si viclenia sa....
" Si ne izbaveste de cel rau", asa spunem in Rugaciunea Domneasca " Tatal Nostru..."
Parintele Arsenie Boca recomanda sa spui de 9 ori Rugaciunea Domneasca cand te simti slab [ neputincios in fata raului ], la necaz, tulburare [ in dileme, indoiala ], la suparare, in orice stare in care nu ai pace, liniste...de la tine, de la lume sau de la Diavol....
Iar Padre Pio, sfantul Padre Pio i-a spus unui fidel sa ii comunice nu lui personal, lui Padre, ce are de spus, ci sa ii spuna Ingerului sau pazitor, adica crestinul acela i se adresa Ingerului pazitor al lui Padre Pio, prin intermediul caruia ii spunea un mesaj, ceva, lui Padre Pio....
Deci noi putem vorbi cu Ingerul nostru pazitor, si sa il rugam de pilda sa comunice cu ingerul pazitor al lui Padre Pio...
Desi ne adresam sfintilor direct, totusi, putem si asa, mai ales daca asa dorea Padre...
De aici eu mi-am luat un obicei, seara mai ales, il rog pe Ingerul meu Pazitor sa se roage de 10 ori Tatal Nostru, de 10 ori Bucura-te Marie si de 10 ori Slava Tatalui,..., cateodata si de 3 ori Angelus Domini/ "Ingerul Domnului a vestit Mariei si Ea a zamislit de la Duhul Sfant....Iata roaba Domnului, fie mie dupa Cuvantul Tau !....."
Si il rog pe Ingerul meu pazitor sa se roage asa, toata noaptea, sau uneori dimineata pana sa vina ora trezirii, astfel ca in timp ce dorm, el sa se roage pentru mine...
Ieri am pus naftalina in sifoniere si in debaraua unde sunt si acolo, haine....
Miroase frumos, nu mereu miroase asa frumos naftalina, mama a cumparat la rugamintea mea si am pus din nou, recunosc mirosul copilariei mele, cand ne-am mutat in acest bloc si apartament prin 1971 sau 1972 concret ( in 1971 cumparasera ai mei apartamentul, dar eu de la mama stiu ca abia in 1972 ne-am mutat concret )...
Apartamentul parea foarte mare, mai ales ca avea putina mobila pe atunci, si era liniste, covoarele foarte curate miroseau a naftalina....
Iar apoi, cand, nu dupa mult timp am plecat toti pentru vreo 4 ani in Algeria, bunicii mei materni, bunicul meu in special, venea din strada Sebastian in sectorul 5, unde locuia si se ingrijea de apartament, adica aerisea, stergea praful ( nu imi amintesc sa fi acoperit mobilele cu vreun " cearceaf " cu huse adica, cum vedem prin unele filme, case parasite, si cu mobilierul acoperit de huse albe, de cearceafuri cum le spun eu ), tot el veghea sa fie totul curat, proaspat..
cand ne intorceam vara din Algeria, in concediul lui tata, in casa era extrem de curat, casa mare, pentru ochii mei de copil parea chiar mare, dar repet, nu prea aveam mobila in casa pe atunci, si mirosea a naftalina...
Un alt miros al copilariei mele si drag mie este mirosul de gudron...
Pe plajele din Skikda si Colo [ Kolo ] din Algeria, intotdeauna, mai ales la Skikda care, separat era si port la Marea Mediterana, erau bucati negre de gudron, produs al petrolului, care ti se lipeau de picior si calcaie, imi placea mirosul de gudron si in amintirea mea ramane mereu asociat cu mirosul nisipului, cu scoicile albe sau crem [ crème ], cu mirosul sarat al marii, cu florile colorate din arbustii de pe tarmul marii Mediterane, cu fierbinteala placuta insa, a soarelui Africii....
Silviu a gasit un film, despre care a spus ca e chiar impresionant si nu poti sa nu plangi cand il vezi... ceea ce ma mira la el, dar ma bucura ca e capabil sa planga si sa si spuna asta... ca parea cam tarat, cam lipsit de sentimente... si ma ingrijorase ani de-a randul....
Si i-a pus lui tata filmul, pe laptopul lui....
E un film realizat de belgieni, insa in film, actorii belgieni sunt francezi, subiectul filmului acestuia privind viata in Africa, in Algeria chiar mi se pare, - eu nu l-am vazut si stiu prea putin despre el -, fiind vorba de un copil crescut de algerieni si de francezi....
deci belgienii realizeaza un film despre anii in care francezii au fost in Algeria...
Filmul e destul de lung, peste 2 ore, insa, se pare, foarte impresionant, adica trist...
Titlul filmului este " Ce que le jour doit à la nuit ", adica " Ceea ce ziua ii datoreaza noptii ", iar Silviu a spus " sa vad daca fac rost si de carte ", inseamna ca este ecranizarea unui roman...
Firesc lucru, tata si-a amintit de anii in care a lucrat si a predat in Constantine in Algeria...
Anii in care am fost in Algeria...
Cand era mic, mai demult stiu ca am mai scris asta, Silviu obisnuia sa spuna, auzindu-ne in casa pe noi ca am fost plecati in Algeria niste ani, el spunea " Cand am fost noi in Algeria !", insa el, micutul de atunci, nu a fost niciodata in Algeria, intrucat s-a nascut in 1977 la Bucuresti , dupa ce noi in septembrie 1976 ne intorsesem definitiv din Algeria...
Tot ieri am vazut la Silviu o carte, se pare ca exista acum moda lecturii in " antreprize ", in firme, pentru ca pe coperta din spate era lipita o eticheta, peste multe alte etichete, ultima fiind cea pe care scria numele fratelui meu, si locul lui de munca si localizarea locului lui de munca si termenul pana la care poate pastra cartea.
Cartea era La Chartreuse de Parme, adica Manastirea din Parma ( am avut-o si noi in limba romana, mama o avea, nu stiu daca o mai avem insa, era in colectia Biblioteca pentru toti, cu copertile albastre ), si era invelita intr-o coperta din plastic transparenta, pe care erau lipite etichete mari rotunde, rosii pe care scrie Read and Roll, adica Citeste si da mai departe....
Este interesant ca unele firme au inteles- poate ca au inteles - necesitatea lecturii pentru mintea si creierul uman, care trebuie sa se dezvolte si mai ales sa nu involueze, pe romaneste sa nu se prosteasca...
Daca reusesc va voi arata copertile cartii, pentru ca nu ma apuc s-o fotografiez, e si cam groasa ; Silviu spune ca se citeste usor, inseamna ca a ajuns sa stie binisor franceza, si ma bucur pentru el.
Vine la timp pentru ca munca intr-o companie, cum se numesc azi si la noi companiile internationale, intr-o firma, e o munca printre bieti angajati care asculta orbeste si tampeste de orice sefi ar avea - cu exceptia unora care isi dau seama la timp ce sefi au si pleaca - si care sunt cam tampitei, dar au niste aere incredibile, se cred undeva mai sus de Cer....
oameni mai infumurati decat cei care lucreaza in companiile internationale e greu de gasit pe pamant.....
Pentru ca, din clipa in care castiga niste bani, uneori bani destul de multi, li se pare ca pamantul le apartine, si isi dau aere, si de fapt, atunci LI SE VEDE CARACTERUL ADEVARAT....
Omului, daca vrei sa ii vezi CARACTERUL ADEVARAT, ii dai o functie importanta sau / si bani multi...SA VEZI ATUNCI CE IESE DIN EL, CE ITI ARATA.....
Cum se spune la noi atunci isi da arama pe fata...
E adevarat ca omul trebuie sa lucreze undeva, si sa isi castige painea de fiecare zi.... si cu toate acestea ascultarea tampeasca de sefi rai nu le aduce niciun bine in viata.....
Nici pe termen scurt, nici pe termen lung.
Cred ca si-a anuntat sosirea in curand de la Viena, prietena mamei vecina de la et. 8 dna Aurelia Calugaru, de prin iunie, inceputul lui iulie e plecata din tara.... la fiica ei.
Mama a castigat si ea, saraca, asa vrea, ca un copil, sa castige la Marea Razuiala, la ziarul Libertatea concursuri....
Marea Dezlipeala....
Se ofera cadouri, mama cumpara Libertatea zilnic.
De curand , dar inca nu au chemat-o sa ii dea premiul, a castigat si ea ceva.
Am intrebat-o azi, ce ?
Si mi-a spus ca niste...COSMETICE !!!
Si se bucura biata.
Ea care nu a folosit cosmetice nici in tinerete !!!
Doar daca nu a castigat altceva si nu imi spune.....
Tot din Libertatea de zilele trecute : abia pe la mijlocul lui noiembrie, persoanele cu handicap - la Claudia ma gandesc - vor putea depune cerere tip si iata, la 2 centre, un centru fiind in Drumul Taberei la Favorit, pentru a obtine, a le fi platit ajutorul social al Primariei, in suma de 500 de lei pe luna.
deci Claudia, chiar daca a aflat de ajutorul social al Primariei Bucurestiului, inca nu l-a putut accesa... inca nu se primesc cererile, ci abia din noiembrie.
Micul Seby cred ca a inceput Gradinita, el mergea pana la ora 17h00 la Gradinita, eu i-am cunoscut abia din vara 2017, cand incepuse vacanta, si pe Claudia Gaspar si pe micul Seby...
Asa imi place cand il aud...
"AI COCOLATA ? "...
Cu o voce mica, destul de subtire, de copil bun, vine la tine si te intreaba cu ochii intrebatori si rugatori putin : " Ai cocolatã ? "
Seby, nu am cocolata....
Mai demult: " Ai bomboane ? "
Intr-o vreme am avut si i-am putut oferi cateva cornuri cu ciocolata umplute....
dar are nevoie de mancare, si uneori cred ca se satura de dulce pe stomacul gol, are nevoie sa manance mai intai, in lipsa hranei bietul e nervos uneori, ti se rupe inima, e nervos insa ii trece imediat si tace, nu spune ce ii lipseste...
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu