Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 16 iunie/juin 2019-06-16

Envoyés

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 16 iunie/juin 2019-06-16

16 juin à 13:53

Message en texte brut

Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr>

À :

·                                

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 16 iunie/juin 2019-06-16

Inca o zi in care trebuie sa pornesc Avira Antivirus ca sa pot – cu mare dificultate – lucra pe computer, si, desigur nu lucrez bine, pentru ca numai daca Avira e deschis si scaneaza sistemul ( computerul ), numai atunci pot lucra pe calculator, deschide fisiere, inchide fisiere, numai asa pot deschide navigatorul....

Altminteri comenzile sunt blocate !

Avem o zi de vara fara o adiere de vant, dupa cum a constatat tatal meu intors la 10h36, devreme, din plimbare...

Tata nu prea e in apele lui de vreo cateva zile, ieri si-a facut plimbarea devreme, sa nu il prinda caldura mare, dar tot era cald, si-a intalnit un coleg de facultate al carui nume nu mi l-a spus, era clar ca nu vrea sa mi-l spuna, in parc si s-au plimbat....

Tata are traseul lui, se plimba pe aceleasi alei, urca pe un pod, coboara, urca pe al doilea, sau decat trece pe sub el, in fine, nu i-am retinut exact traseul, ar trebui sa mai ies cu el in parc...

Ieri s-a intors obosit insa din plimbare..

Si destul de mult a stat la plimbare, intre 9h30 si 11h50 cam asa....

La ora 10h05-10h25, ieri, acasa a sunat telefonul fix, insa nu am raspuns. Nu a revenit.

Mama era plecata la piata, Silviu dormea, eu nu ma hotaram sa ma trezesc...

Era liniste in casa si bine, dar foarte cald...

Ieri, mama a primit pomana, nu stiu daca de la un alt parastas, pentru +Eugen Boanta vecinul decedat de la ap.12, putina mancare, insa un platou mare, destul de mare si o canuta, ambele pe fond alb cu picturi albastre, cu desene pictate in albastru, foarte frumoase de altfel.

A fost si plecata de acasa, nu stiu unde ? Poate Vali Boanta a invitat-o la el la masa la parastas ?!

In fond insa, chiar nu stiu pe unde a fost plecata.

Astazi, tata s-a intors din plimbare si dintr-o data, dupa ce a subliniat ca nici nu bate vantul niciun pic, si nicio adiere de vant nu avem, a spus, dintr-o data ca : “Era si Doamna STANCU”, a repetat “Stan-cu”, era clar ce spunea. Mama nu s-a mirat, eu insa l-am intrebat cine este doamna ? Tata mi-a spus calm ca este : “O vecina DIN BLOC”.

Apoi mama a spus “Stan” si eu m-am gandit daca era vecina de deasupra de la etajul 7, doamna STAN ( fara “cu” ), sotia domnului Stan, o familie care locuieste aici de cand eram eu copil, si care a avut 2 copii, acum mari si ei, pe Liliana, primul lor copil si pe Ionut, fratele ei mai mic.

Dar amandoi sunt mai mici ca mine si cred, si decat Silviu ? Ionut e mai mic ca Silviu fratele meu ?

In fine, mama pleaca la cumparaturi, cum pleaca in fiecare dimineata, Silviu plecase de acasa deja, si il intreb din nou pe tata : “ Tata ! De ce ii spui STANCU, doamnei STAN ??”

Tata se enerveaza si imi raspunde : “ Ei ! Eu sunt bolnav si incurc, lasa-ma sa vorbesc cum vreau !”

Insa, despre Stan de la etajul 7 nu parea, cum sa spun ? – nu parea sa se gandeasca la vreun membru al familiei de vecini din bloc, Stan de la etajul 7 nicidecum !

De Stan am spus eu, ca nu vedeam cine poate fi in blocul nostru STANCU ?

Mai demult, cand eram eu copil, in blocul vecin R 5, era un om care avea reputatia ca e om rau, il chema Stancu sau Stanca ?????? Era administratorul asociatiei de locatari ( stiu ca pe atunci se numea asociatia de locatari si nu de proprietari, desi in blocurile R 4 – R 7 erau de la inceput vecinii, proprietari, toti cumparasera apartament de la infiintarea blocurilor acestora...) sau poate chiar presedintele. Copiii spuneau ca e om rau.

Nu mai retin insa prea bine, parca asa il chema pe acel om, era in varsta cand noi eram copii si ne jucam in vacante pe afara cam toata ziulica...

Dupa ce tata a pomenit de Dna Stancu din bloc, care era si ea in parc, mama a inceput sa sopteasca ceva, au inchis usile, eu ma dusesem in dormitor sa deschid larg fereastra, sa ma pregatesc sa deschid computerul, sa ma instalez la birou, unde stau, la birou sau in dormitor toata ziua pana la orele 22h00... uneori putin peste orele 22h00 insa nu prea mult.

Mama zambea si incet, ii spunea ceva lui tata, parea multumita.

Vecinul Stan de la etajul 7 din R 4 a avut insa o atitudine cel putin bizara, inexplicabila in aparenta, din momentul in care eu am inceput sa lucrez- mai mult sau mai putin – cu francezii la Bucuresti.

Am inceput facand cateva lucrari de traducere, apoi am obtinut un post de asistenta a consilierului pre-aderare la Bucuresti la Ministerul de Finante, in cadrul acelui proiect de twinning/jumelage( in franceza, jumelage ) Phare, de la Directia Contabilitate Publica din ministerul nostru roman de Finante, un proiect ce avea o parte franceza si o parte romana.

Cand ma intorceam acasa, dintr-o data, brusc, de unde nu aveam ocazia sa-l vad, vecinul STAN, de la etajul 7 imi iesea in fata, sau la parter la usa blocului, sau in fata blocului pe alee, sau prin dreptul blocului vecin R 5 pe langa care treceam cand ma intorceam acasa, in drumul meu spre R 4 unde locuiesc.

La un moment dat parea chiar penibil, ciudat rau, sau ciudat bine, o data ma indreptam spre blocul nostru, el venea din directia blocului nostru, ne-am aflat fata in fata, acest domnul Stan si cu mine, si el parea ca nu ma vede bine ( ca in psihoze, ai fi spus ! ) cat era drumul ( strada Delinesti ) de larga in acel loc, prin dreptul lui R 5, vecinul STAN, imbracat intotdeauna in negru de sus pana jos, el barbat inaltut, carnos, solidut bine, cu parul blond, un blond nu tocmai definit, si cu pielea alba – s-a postat pe mijlocul drumului si se uita la mine, ca si cum vedea o vedenie si a deschis bratele, ca si cum dorea sa ma prinda, capul avansat usor inainte, cu privirea atintita spre mine, ca si cum voia sa fie sigur ca pe mine m-a vazut, si in atitudinea lui, postura lui, ai fi spus ca ma cauta si acum voia chiar sa ma prinda !

Mi s-a parut la un moment dat, in perioada anilor 2000, ca e un vecin chiar ticnit, m-am intrebat ce a patit ??? S-a ticnit ????

Il intalneam si se uita asa la mine, nu spunea mare lucru, parca voia sa se uite la mine, si simteai ca ceva il preocupa in capul si mintea lui, dar nu stiai ce are, ce-a patit ???!!!

Ma rog, prietenos din pacate insa, nu era !!!!!

Cred ca voia sa imi spuna ceva, sa ma intrebe ceva, si pana la urma cred ca totusi ceva il retinea si nu indraznea !!!

Parea insa curios ca ma vede si cam revoltat in acelasi timp !

Nu mai stiam ce sa cred si ce se intampla ?!

Totusi, cred ca m-a abordat o data si m-a intrebat : “Veniti la mamica ?”, el sau alt vecin mi-a pus intrebarea asta, el, posibil Stan.

Am raspuns simplu : “Eu aici locuiesc “ si nu parea deloc edificat, unde sa mai pui ca ma cunostea de mica ?!!!!

Doar el si sotia lui ma vedeau in fata blocului cand eram mica, impreuna cu alti copii din bloc si din vecini !

Mai mult, vecinii pensionari sau care lucrau inca in campul muncii cum se spunea atunci, dupa orele de munca, acasa, se relaxau si se asezau in balcon si multi stateau chiar privind afara din balconul lor, daca ai fi ridicat capul de curiozitate, de jos, din fata blocului, ai fi putut zari o multime de capete la fiecare etaj la balcon, care te privesc in acelasi timp !

Vecinii scrutau orizontul, peisajul citadin, de cartier si nimic nu le scapa !!!!

Mamei mele, in trecut, inainte de anii 2000, dintotdeauna, nu ii placea familia Stan, ca sunt oameni “ stersi”, amandoi sotii erau blonzi, de un blond asa.... sters, un fel de blond, o culoare mai degraba putin definita, dna Stan era o femeie solida si grasa, plina bine. IN aparenta, amandoi sotii erau foarte calmi si linistiti, avand, mai ales doamna Stan, ceva din calmul – nu vreau sa jignesc, dar i se potriveste asemanarea – din calmul vacutelor care pasc iarba pe pasune...

Zau ca nu vreau sa jignesc, dar dna Stan are si parea, “ incarnarea” unei vacute calme si grase.

Insa amandoi sotii erau oameni destul de masivi, mai ales doamna.

Mai tarziu li s-a nascut Liliana, si cand era mic Silviu fratele meu, mama spunea ca e spalacita ca si parintii ei, biata Liliana. Apoi s-a nascut fratiorul ei Ionut.

Liliana si mai apoi cand a crescut, Ionut, amandoi au fost insa copii care intotdeauna dadeau buna ziua sau raspundeau la buna ziua, mai ales Liliana ( si Ionut, insa Liliana ma stia ) nu se facea niciodata ca nu ma cunoaste, ca n-ar sti cine sunt.

Eram vecina ei si ea, vecina mea.

Mama nu-i placea insa, ca familie, si ca de obicei, tot eu am aplanat “ repulsia” ei, si am spus ca mie imi place familia lor, ca nu au nimic deosebit, si ca Liliana e o fata buna.

De atunci mama i-a privit insa cu alti ochi, mai ingaduitoare si cu anii i-a privit chiar foarte bine !!!

Nu cred sa ma insel daca spun ca peste ani, pe Liliana am vazut-o chiar in anul I 2005-2006 cand eram in anul I la Drept, subliniez, deci chiar din anul intai si nu mai tarziu ! – la noi in Ion Ghica 9, sector 3, in cladirea facultatii, la etajul 5, eram pe coridor si Liliana a deschis cu siguranta usa unui birou unde a fost la un moment dat Cancelaria profesorilor ( in anul I cred ca in acelasi birou era biroul prodecanului, care era prof. Tudorel Butoi ), erau vreo 3 usi alaturate intr-un spatiu mic, un birou era al secretarelor, un alt birou era anticamera la biroul decanului....

Liliana pe acolo, deschidea usile cu convingere, am avut impresia ca m-a vazut prea bine si ca nu ma uitasem deloc.

Acuma, cine stie ? Se petrec si multe ciudatenii ! Era totusi Liliana Stan, as zice eu.

Totusi, trebuie sa spun ca pe Liliana Stan – deja in 2005 – n-o mai vazusem de mai multi ani...

Se prea poate ca ea, nu stiu acuma ? – sa se fi mutat din bloc.

Mama spunea mi se pare, ca Liliana ar fi... profesoara ????

Nu stiu nici daca s-a maritat, nici daca Ionut Stan mai locuieste aici cu parintii.

Nici chiar pe Stan nu i-am mai vazut de mult timp.

Odata ma intorceam cu autobuzul 137 de la Carrefour-Militari si pe un scaun era asezata dna Stan, sotul ei in picioare langa ea si o tanara, care era, s-ar fi spus, o nepoata de-a lor.

Se intorceau si ei de la Carrefour si vorbeau despre apartamentul lor, din discutie reiesea ca vor sa-l vanda nepoatei care voia sa il cumpere insa desi lucra, nu avea bani destui.

Dna Stan o incuraja, sfatuind-o : “ Te gandesti ca deja este al tau, si va fi al tau, vei avea bani, tu sa te gandesti, sa iti spui ca e deja al tau.... “

Cand am ajuns acasa in seara aceea i-am spus mamei ca familia Stan era in 137 si ca vor sa vanda casa, dar mama mi-a spus ca nu stie nimic.

Pana la urma se pare ca n-au vandut si s-ar putea ca si azi sa locuiasca tot in R 4 aici.

Pe dl Stan l-am vazut o data si in piata chiar, tot prin anii 2000....

De fapt, mi-a mers rau dupa demisia din Judecatorie si demisia a coincis, pentru ca de aceea imi si dadusem demisia – cu plecarea mea in Franta la fostul meu logodnic Roland Pasteur, in 1999.

Ei bine, din clipa aceea, si desi logodna avea sa se rupa dupa nu foarte mult timp, eu desi la Bucuresti am inceput sa lucrez, cum am spus, mult, putin, ( ca perioade de timp ) cu francezii....

Mi-a mers tare rau, parintii mei nu erau deloc multumiti !!!!!

Mama de fapt niciodata n-a fost multumita si imediat ce am terminat liceul, as zice, au inceput supararile din partea ei, pe care mi le facea !!!!

Dar niciodata nu m-am putut duce atat de departe cu gandul, incat sa fiu convinsa ca mama mea ma uraste, niciodata !

Reclamatia ei la psihiatrie impotriva mea, din iunie 2003 a fost insa atat de socanta pentru mine, si teribil de edificatoare, graitoare, atunci s-a rupt ceva in mine  fata de ea !!!

Mi-am spus ca parca am trait intr-un “ vis “ pana atunci, in ce sens ?????

Daca mama mea a fost capabila sa ma urasca cu adevarat si daca eu chiar nu mi-am dat seama !

Dar cum sa iti dai seama ? Pare de necrezut !!!!

Mama mea, sa ma urasca pe mine ????

Nu putea intra in mintea mea. Dar cand am vazut-o cum se comporta in fata medicului de garda psihiatru, pe care il chema STANCU, Marin STANCU, cum vorbeste impotriva mea si cum arata, exact ca o straina fata de mine, ai fi spus ca sunt CU ADEVARAT o faptura straina, nu fiica ei, si despre “ straina asta “ vorbea cu atata ura in fata medicului aceluia !

As spune azi, privind inapoi in timp, ca momentul terminarii liceului, a fost pentru mama mea, momentul inceputului urii ei impotriva mea...

Dar despre ‘ ura “ nu m-as fi gandit sa fie vorba, daca n-ar fi fost acel iunie 2003 !!!!!!

A inceput brusc, atunci dupa vara 1986, vara absolvirii liceului, zicand ca daca nu vreau sa muncesc, sa merg la Canal [ Canalul Dunare-Marea Neagra ], apoi a spus ca, daca nu vreau sa muncesc, o sa fiu dusa la Canalul Dunare-Marea Neagra !!!

Va dati seama !

Mai intai insa, e adevarat, mi-a placut meditatii – la inceput insa s-a opus, a spus ca nu vrea sa iau meditatii si sa le plateasca ea, pana la urma, cu greu, a acceptat insa -, inainte de ziua examenelor parea complet suferinda, terminata, coplesita, ca ea a facut sacrificii si daca eu nu intru..... si doar ca nu plangea !

In aceasta stare emotionala, ea ma insotea in zilele de examen la facultatea de Medicina.

Nu au lipsit nici amenintarile, dar mai slab formulate decat la terminarea clasei a VIII-a cand mi-a spus dupa admiterea la liceu, in ziua rezultatelor : “ DACA NU ESTI PE LISTA DE INTRATI, SA NICI NU TE MAI INTORCI ACASA, NU MAI ESTI FIICA MEA, AI INTELES ? SA NU TE MAI INTORCI ACASA !”

Asa incat, in ziua rezultatelor la admiterea la liceu, nici n-am mai fost in stare sa savurez bucuria cea mea a faptului ca intrasem cu o medie bunicica de 9,04 !!!

Atunci eram in vara lui 1982.

Imi amintesc cum l-a speriat mama si pe tata, prin 1988 ? – nu mai stiu exact anul, ca voi fi dusa, ba ca sa ma duc eu singura, ba ca voi fi dusa – la Canal sa muncesc !

Se asezase pe canapea, parea foarte suferinda, o durea capul rau spunea ea, si parea ca sufera rau de tot, cu adevarat, era suparata pe mine.

I s-a intamplat brusc, intr-o buna zi.

Nu adusese in discutie subiectul acesta, al angajarii mele in campul muncii, pana atunci !

Si cand a facut-o, a facut-o sub forma asta !!!!

Pana atunci imi spunea mea ca eu trebuie sa invat, sa stau acasa si IN casa, sa invat.

Tata se speriase cand a vazut-o in ce hal era si cum vorbea de Canal, pana la urma, tata, om impresionabil si cam speriat de viata asta, s-a panicat de-a binelea, incat de unde el o aproba intotdeauna si in dorintele ei si in hotararile ei – incepuse sa imi ia apararea.

Din moment ce mama imi spusese mereu sa invat, sa stau in casa, pana intru la facultate, a fost un soc, iata, numai in socuri m-a tinut, ca, intr-o buna zi, netam-nesam sa inceapa sa spuna ca nu vreau sa muncesc si trebuie sa merg la Canal !

Tata a intrebat-o : “ Magda, unde vrei sa se duca Olivia ? Cine o angajeaza pe ea, si unde ? Unde vrei tu sa munceasca ?”

Nu te duceai in comunism cu un CV, sa te angajezi, sa iti trimiti CV-ul si sa spui ca vrei de munca...

Nu te baga nimeni in seama.

Imi amintesc si alta imprejurare....

In ziua in care, in vara lui 1982, ma aflam in examen de admitere la liceul Nicolae Balcescu ( Sf. Sava de azi ), la proba de Limba Romana, prima zi de examen, era in iulie cred, in iulie 1982....

Cand s-a intors acasa, dar nu stiu daca imediat, sau dupa ce, peste un timp s-a incheiat admiterea si s-au afisat rezultatele....

Mama ne-a spus acasa ca in ziua probei mele de Limba Romana, la serviciu, la Inst. De Proiectari Vulcan din str. Sebastian unde ea lucra, si-a rupt rotring-ul !!

Stiti cum era pe vremea aceea ? Multi aveau copii care dadeau admiterea la liceu si in ziua examenelor, in fapt, si daca aveai si daca nu aveai copii ! – oamenii erau cu mic cu mare mobilizati, parintii ! – si toti erau la panda, pandeau momentul cand se afla afara langa zidurile liceului, ce subiecte s-au dat !!!!!!

Si aflau parintii si vestea se raspandea ca vantul peste tot, sufla prin tot Bucurestiul !!!!

Asa si mama mea, la serviciu fiind, aflase ca a picat la Romana, lectura “ Dobrogea, Dobrogea !”, ea insa si-a rupt rau rotringul in ziua aceea si un rotring bun costa multi bani !!!!

Eu insa am intrebat-o : „ Pai, de ce ti-ai rupt tu rotringul ???? NU TI-AM SPUS CA STIU CEL MAI BINE DOBROGEA DOBROGEA ???? Mi-a picat Comentariul literar pe care il stiam cel mai bine, pe tot, negresit, la litera, la virgula !”

Asa l-am si scris in teza aceea de admitere la liceu !

Mama insa nu se miscase de la Vulcan, acolo erau prea severi cu prezenta si nu lipsise de la serviciu pentru examenul meu de admitere.

Da, si sa ma mai si opresc aici din povestirile mele....

Cred insa azi, ca naivitatea unui copil este pentru el o binecuvantare si daca nu copil e naiv e candid, e inocent, daca un copil nu pricepe prea multe din “ viata celor mari “, asta ii e dat spre binele lui.... Pentru ca daca n-ar fi naiv, daca ar vedea in adancul sufletului oamenilor “ mari “, si cum el ar fi numai un copil, un adolescent, inca fara putere de a misca lucrurile, ce ar face ???????????
Voi incerca sa va trimit acest mesaj, e-mail, dar ma intristez, mai si enervez, e drept, ca imi e greu sa lucrez pe computerul acesta.... Avira Antivirus mi-a aratat ca ultima data scanasem sistemul complet in 25 Octombrie 2018 !!!!!

Da, imediat dupa inmormantarea lui tanti Sica Andrei in 3 octombrie 2018 am avut computerul blocat .....

La 25 octombrie 2018 se pare ca inca nu scapasem de blocaj !

Apoi un blocaj l-am avut si acum dupa 26 mai 2019, in zilele imediat urmatoare ....!

Vineri spre sambata 15 iunie 2019, de la orele 23h45 m-am rugat Acatistul Sfantului Leontie de la RADAUTI....

Olivia.

******

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 16 iunie/juin 2019-06-16

Inca o zi in care trebuie sa pornesc Avira Antivirus ca sa pot – cu mare dificultate – lucra pe computer, si, desigur nu lucrez bine, pentru ca numai daca Avira e deschis si scaneaza sistemul ( computerul ), numai atunci pot lucra pe calculator, deschide fisiere, inchide fisiere, numai asa pot deschide navigatorul....

Altminteri comenzile sunt blocate !

Avem o zi de vara fara o adiere de vant, dupa cum a constatat tatal meu intors la 10h36, devreme, din plimbare...

Tata nu prea e in apele lui de vreo cateva zile, ieri si-a facut plimbarea devreme, sa nu il prinda caldura mare, dar tot era cald, si-a intalnit un coleg de facultate al carui nume nu mi l-a spus, era clar ca nu vrea sa mi-l spuna, in parc si s-au plimbat....

Tata are traseul lui, se plimba pe aceleasi alei, urca pe un pod, coboara, urca pe al doilea, sau decat trece pe sub el, in fine, nu i-am retinut exact traseul, ar trebui sa mai ies cu el in parc...

Ieri s-a intors obosit insa din plimbare..

Si destul de mult a stat la plimbare, intre 9h30 si 11h50 cam asa....

La ora 10h05-10h25, ieri, acasa a sunat telefonul fix, insa nu am raspuns. Nu a revenit.

Mama era plecata la piata, Silviu dormea, eu nu ma hotaram sa ma trezesc...

Era liniste in casa si bine, dar foarte cald...

Ieri, mama a primit pomana, nu stiu daca de la un alt parastas, pentru +Eugen Boanta vecinul decedat de la ap.12, putina mancare, insa un platou mare, destul de mare si o canuta, ambele pe fond alb cu picturi albastre, cu desene pictate in albastru, foarte frumoase de altfel.

A fost si plecata de acasa, nu stiu unde ? Poate Vali Boanta a invitat-o la el la masa la parastas ?!

In fond insa, chiar nu stiu pe unde a fost plecata.

Astazi, tata s-a intors din plimbare si dintr-o data, dupa ce a subliniat ca nici nu bate vantul niciun pic, si nicio adiere de vant nu avem, a spus, dintr-o data ca : “Era si Doamna STANCU”, a repetat “Stan-cu”, era clar ce spunea. Mama nu s-a mirat, eu insa l-am intrebat cine este doamna ? Tata mi-a spus calm ca este : “O vecina DIN BLOC”.

Apoi mama a spus “Stan” si eu m-am gandit daca era vecina de deasupra de la etajul 7, doamna STAN ( fara “cu” ), sotia domnului Stan, o familie care locuieste aici de cand eram eu copil, si care a avut 2 copii, acum mari si ei, pe Liliana, primul lor copil si pe Ionut, fratele ei mai mic.

Dar amandoi sunt mai mici ca mine si cred, si decat Silviu ? Ionut e mai mic ca Silviu fratele meu ?

In fine, mama pleaca la cumparaturi, cum pleaca in fiecare dimineata, Silviu plecase de acasa deja, si il intreb din nou pe tata : “ Tata ! De ce ii spui STANCU, doamnei STAN ??”

Tata se enerveaza si imi raspunde : “ Ei ! Eu sunt bolnav si incurc, lasa-ma sa vorbesc cum vreau !”

Insa, despre Stan de la etajul 7 nu parea, cum sa spun ? – nu parea sa se gandeasca la vreun membru al familiei de vecini din bloc, Stan de la etajul 7 nicidecum !

De Stan am spus eu, ca nu vedeam cine poate fi in blocul nostru STANCU ?

Mai demult, cand eram eu copil, in blocul vecin R 5, era un om care avea reputatia ca e om rau, il chema Stancu sau Stanca ?????? Era administratorul asociatiei de locatari ( stiu ca pe atunci se numea asociatia de locatari si nu de proprietari, desi in blocurile R 4 – R 7 erau de la inceput vecinii, proprietari, toti cumparasera apartament de la infiintarea blocurilor acestora...) sau poate chiar presedintele. Copiii spuneau ca e om rau.

Nu mai retin insa prea bine, parca asa il chema pe acel om, era in varsta cand noi eram copii si ne jucam in vacante pe afara cam toata ziulica...

Dupa ce tata a pomenit de Dna Stancu din bloc, care era si ea in parc, mama a inceput sa sopteasca ceva, au inchis usile, eu ma dusesem in dormitor sa deschid larg fereastra, sa ma pregatesc sa deschid computerul, sa ma instalez la birou, unde stau, la birou sau in dormitor toata ziua pana la orele 22h00... uneori putin peste orele 22h00 insa nu prea mult.

Mama zambea si incet, ii spunea ceva lui tata, parea multumita.

Vecinul Stan de la etajul 7 din R 4 a avut insa o atitudine cel putin bizara, inexplicabila in aparenta, din momentul in care eu am inceput sa lucrez- mai mult sau mai putin – cu francezii la Bucuresti.

Am inceput facand cateva lucrari de traducere, apoi am obtinut un post de asistenta a consilierului pre-aderare la Bucuresti la Ministerul de Finante, in cadrul acelui proiect de twinning/jumelage( in franceza, jumelage ) Phare, de la Directia Contabilitate Publica din ministerul nostru roman de Finante, un proiect ce avea o parte franceza si o parte romana.

Cand ma intorceam acasa, dintr-o data, brusc, de unde nu aveam ocazia sa-l vad, vecinul STAN, de la etajul 7 imi iesea in fata, sau la parter la usa blocului, sau in fata blocului pe alee, sau prin dreptul blocului vecin R 5 pe langa care treceam cand ma intorceam acasa, in drumul meu spre R 4 unde locuiesc.

La un moment dat parea chiar penibil, ciudat rau, sau ciudat bine, o data ma indreptam spre blocul nostru, el venea din directia blocului nostru, ne-am aflat fata in fata, acest domnul Stan si cu mine, si el parea ca nu ma vede bine ( ca in psihoze, ai fi spus ! ) cat era drumul ( strada Delinesti ) de larga in acel loc, prin dreptul lui R 5, vecinul STAN, imbracat intotdeauna in negru de sus pana jos, el barbat inaltut, carnos, solidut bine, cu parul blond, un blond nu tocmai definit, si cu pielea alba – s-a postat pe mijlocul drumului si se uita la mine, ca si cum vedea o vedenie si a deschis bratele, ca si cum dorea sa ma prinda, capul avansat usor inainte, cu privirea atintita spre mine, ca si cum voia sa fie sigur ca pe mine m-a vazut, si in atitudinea lui, postura lui, ai fi spus ca ma cauta si acum voia chiar sa ma prinda !

Mi s-a parut la un moment dat, in perioada anilor 2000, ca e un vecin chiar ticnit, m-am intrebat ce a patit ??? S-a ticnit ????

Il intalneam si se uita asa la mine, nu spunea mare lucru, parca voia sa se uite la mine, si simteai ca ceva il preocupa in capul si mintea lui, dar nu stiai ce are, ce-a patit ???!!!

Ma rog, prietenos din pacate insa, nu era !!!!!

Cred ca voia sa imi spuna ceva, sa ma intrebe ceva, si pana la urma cred ca totusi ceva il retinea si nu indraznea !!!

Parea insa curios ca ma vede si cam revoltat in acelasi timp !

Nu mai stiam ce sa cred si ce se intampla ?!

Totusi, cred ca m-a abordat o data si m-a intrebat : “Veniti la mamica ?”, el sau alt vecin mi-a pus intrebarea asta, el, posibil Stan.

Am raspuns simplu : “Eu aici locuiesc “ si nu parea deloc edificat, unde sa mai pui ca ma cunostea de mica ?!!!!

Doar el si sotia lui ma vedeau in fata blocului cand eram mica, impreuna cu alti copii din bloc si din vecini !

Mai mult, vecinii pensionari sau care lucrau inca in campul muncii cum se spunea atunci, dupa orele de munca, acasa, se relaxau si se asezau in balcon si multi stateau chiar privind afara din balconul lor, daca ai fi ridicat capul de curiozitate, de jos, din fata blocului, ai fi putut zari o multime de capete la fiecare etaj la balcon, care te privesc in acelasi timp !

Vecinii scrutau orizontul, peisajul citadin, de cartier si nimic nu le scapa !!!!

Mamei mele, in trecut, inainte de anii 2000, dintotdeauna, nu ii placea familia Stan, ca sunt oameni “ stersi”, amandoi sotii erau blonzi, de un blond asa.... sters, un fel de blond, o culoare mai degraba putin definita, dna Stan era o femeie solida si grasa, plina bine. IN aparenta, amandoi sotii erau foarte calmi si linistiti, avand, mai ales doamna Stan, ceva din calmul – nu vreau sa jignesc, dar i se potriveste asemanarea – din calmul vacutelor care pasc iarba pe pasune...

Zau ca nu vreau sa jignesc, dar dna Stan are si parea, “ incarnarea” unei vacute calme si grase.

Insa amandoi sotii erau oameni destul de masivi, mai ales doamna.

Mai tarziu li s-a nascut Liliana, si cand era mic Silviu fratele meu, mama spunea ca e spalacita ca si parintii ei, biata Liliana. Apoi s-a nascut fratiorul ei Ionut.

Liliana si mai apoi cand a crescut, Ionut, amandoi au fost insa copii care intotdeauna dadeau buna ziua sau raspundeau la buna ziua, mai ales Liliana ( si Ionut, insa Liliana ma stia ) nu se facea niciodata ca nu ma cunoaste, ca n-ar sti cine sunt.

Eram vecina ei si ea, vecina mea.

Mama nu-i placea insa, ca familie, si ca de obicei, tot eu am aplanat “ repulsia” ei, si am spus ca mie imi place familia lor, ca nu au nimic deosebit, si ca Liliana e o fata buna.

De atunci mama i-a privit insa cu alti ochi, mai ingaduitoare si cu anii i-a privit chiar foarte bine !!!

Nu cred sa ma insel daca spun ca peste ani, pe Liliana am vazut-o chiar in anul I 2005-2006 cand eram in anul I la Drept, subliniez, deci chiar din anul intai si nu mai tarziu ! – la noi in Ion Ghica 9, sector 3, in cladirea facultatii, la etajul 5, eram pe coridor si Liliana a deschis cu siguranta usa unui birou unde a fost la un moment dat Cancelaria profesorilor ( in anul I cred ca in acelasi birou era biroul prodecanului, care era prof. Tudorel Butoi ), erau vreo 3 usi alaturate intr-un spatiu mic, un birou era al secretarelor, un alt birou era anticamera la biroul decanului....

Liliana pe acolo, deschidea usile cu convingere, am avut impresia ca m-a vazut prea bine si ca nu ma uitasem deloc.

Acuma, cine stie ? Se petrec si multe ciudatenii ! Era totusi Liliana Stan, as zice eu.

Totusi, trebuie sa spun ca pe Liliana Stan – deja in 2005 – n-o mai vazusem de mai multi ani...

Se prea poate ca ea, nu stiu acuma ? – sa se fi mutat din bloc.

Mama spunea mi se pare, ca Liliana ar fi... profesoara ????

Nu stiu nici daca s-a maritat, nici daca Ionut Stan mai locuieste aici cu parintii.

Nici chiar pe Stan nu i-am mai vazut de mult timp.

Odata ma intorceam cu autobuzul 137 de la Carrefour-Militari si pe un scaun era asezata dna Stan, sotul ei in picioare langa ea si o tanara, care era, s-ar fi spus, o nepoata de-a lor.

Se intorceau si ei de la Carrefour si vorbeau despre apartamentul lor, din discutie reiesea ca vor sa-l vanda nepoatei care voia sa il cumpere insa desi lucra, nu avea bani destui.

Dna Stan o incuraja, sfatuind-o : “ Te gandesti ca deja este al tau, si va fi al tau, vei avea bani, tu sa te gandesti, sa iti spui ca e deja al tau.... “

Cand am ajuns acasa in seara aceea i-am spus mamei ca familia Stan era in 137 si ca vor sa vanda casa, dar mama mi-a spus ca nu stie nimic.

Pana la urma se pare ca n-au vandut si s-ar putea ca si azi sa locuiasca tot in R 4 aici.

Pe dl Stan l-am vazut o data si in piata chiar, tot prin anii 2000....

De fapt, mi-a mers rau dupa demisia din Judecatorie si demisia a coincis, pentru ca de aceea imi si dadusem demisia – cu plecarea mea in Franta la fostul meu logodnic Roland Pasteur, in 1999.

Ei bine, din clipa aceea, si desi logodna avea sa se rupa dupa nu foarte mult timp, eu desi la Bucuresti am inceput sa lucrez, cum am spus, mult, putin, ( ca perioade de timp ) cu francezii....

Mi-a mers tare rau, parintii mei nu erau deloc multumiti !!!!!

Mama de fapt niciodata n-a fost multumita si imediat ce am terminat liceul, as zice, au inceput supararile din partea ei, pe care mi le facea !!!!

Dar niciodata nu m-am putut duce atat de departe cu gandul, incat sa fiu convinsa ca mama mea ma uraste, niciodata !

Reclamatia ei la psihiatrie impotriva mea, din iunie 2003 a fost insa atat de socanta pentru mine, si teribil de edificatoare, graitoare, atunci s-a rupt ceva in mine  fata de ea !!!

Mi-am spus ca parca am trait intr-un “ vis “ pana atunci, in ce sens ?????

Daca mama mea a fost capabila sa ma urasca cu adevarat si daca eu chiar nu mi-am dat seama !

Dar cum sa iti dai seama ? Pare de necrezut !!!!

Mama mea, sa ma urasca pe mine ????

Nu putea intra in mintea mea. Dar cand am vazut-o cum se comporta in fata medicului de garda psihiatru, pe care il chema STANCU, Marin STANCU, cum vorbeste impotriva mea si cum arata, exact ca o straina fata de mine, ai fi spus ca sunt CU ADEVARAT o faptura straina, nu fiica ei, si despre “ straina asta “ vorbea cu atata ura in fata medicului aceluia !

As spune azi, privind inapoi in timp, ca momentul terminarii liceului, a fost pentru mama mea, momentul inceputului urii ei impotriva mea...

Dar despre ‘ ura “ nu m-as fi gandit sa fie vorba, daca n-ar fi fost acel iunie 2003 !!!!!!

A inceput brusc, atunci dupa vara 1986, vara absolvirii liceului, zicand ca daca nu vreau sa muncesc, sa merg la Canal [ Canalul Dunare-Marea Neagra ], apoi a spus ca, daca nu vreau sa muncesc, o sa fiu dusa la Canalul Dunare-Marea Neagra !!!

Va dati seama !

Mai intai insa, e adevarat, mi-a placut meditatii – la inceput insa s-a opus, a spus ca nu vrea sa iau meditatii si sa le plateasca ea, pana la urma, cu greu, a acceptat insa -, inainte de ziua examenelor parea complet suferinda, terminata, coplesita, ca ea a facut sacrificii si daca eu nu intru..... si doar ca nu plangea !

In aceasta stare emotionala, ea ma insotea in zilele de examen la facultatea de Medicina.

Nu au lipsit nici amenintarile, dar mai slab formulate decat la terminarea clasei a VIII-a cand mi-a spus dupa admiterea la liceu, in ziua rezultatelor : “ DACA NU ESTI PE LISTA DE INTRATI, SA NICI NU TE MAI INTORCI ACASA, NU MAI ESTI FIICA MEA, AI INTELES ? SA NU TE MAI INTORCI ACASA !”

Asa incat, in ziua rezultatelor la admiterea la liceu, nici n-am mai fost in stare sa savurez bucuria cea mea a faptului ca intrasem cu o medie bunicica de 9,04 !!!

Atunci eram in vara lui 1982.

Imi amintesc cum l-a speriat mama si pe tata, prin 1988 ? – nu mai stiu exact anul, ca voi fi dusa, ba ca sa ma duc eu singura, ba ca voi fi dusa – la Canal sa muncesc !

Se asezase pe canapea, parea foarte suferinda, o durea capul rau spunea ea, si parea ca sufera rau de tot, cu adevarat, era suparata pe mine.

I s-a intamplat brusc, intr-o buna zi.

Nu adusese in discutie subiectul acesta, al angajarii mele in campul muncii, pana atunci !

Si cand a facut-o, a facut-o sub forma asta !!!!

Pana atunci imi spunea mea ca eu trebuie sa invat, sa stau acasa si IN casa, sa invat.

Tata se speriase cand a vazut-o in ce hal era si cum vorbea de Canal, pana la urma, tata, om impresionabil si cam speriat de viata asta, s-a panicat de-a binelea, incat de unde el o aproba intotdeauna si in dorintele ei si in hotararile ei – incepuse sa imi ia apararea.

Din moment ce mama imi spusese mereu sa invat, sa stau in casa, pana intru la facultate, a fost un soc, iata, numai in socuri m-a tinut, ca, intr-o buna zi, netam-nesam sa inceapa sa spuna ca nu vreau sa muncesc si trebuie sa merg la Canal !

Tata a intrebat-o : “ Magda, unde vrei sa se duca Olivia ? Cine o angajeaza pe ea, si unde ? Unde vrei tu sa munceasca ?”

Nu te duceai in comunism cu un CV, sa te angajezi, sa iti trimiti CV-ul si sa spui ca vrei de munca...

Nu te baga nimeni in seama.

Imi amintesc si alta imprejurare....

In ziua in care, in vara lui 1982, ma aflam in examen de admitere la liceul Nicolae Balcescu ( Sf. Sava de azi ), la proba de Limba Romana, prima zi de examen, era in iulie cred, in iulie 1982....

Cand s-a intors acasa, dar nu stiu daca imediat, sau dupa ce, peste un timp s-a incheiat admiterea si s-au afisat rezultatele....

Mama ne-a spus acasa ca in ziua probei mele de Limba Romana, la serviciu, la Inst. De Proiectari Vulcan din str. Sebastian unde ea lucra, si-a rupt rotring-ul !!

Stiti cum era pe vremea aceea ? Multi aveau copii care dadeau admiterea la liceu si in ziua examenelor, in fapt, si daca aveai si daca nu aveai copii ! – oamenii erau cu mic cu mare mobilizati, parintii ! – si toti erau la panda, pandeau momentul cand se afla afara langa zidurile liceului, ce subiecte s-au dat !!!!!!

Si aflau parintii si vestea se raspandea ca vantul peste tot, sufla prin tot Bucurestiul !!!!

Asa si mama mea, la serviciu fiind, aflase ca a picat la Romana, lectura “ Dobrogea, Dobrogea !”, ea insa si-a rupt rau rotringul in ziua aceea si un rotring bun costa multi bani !!!!

Eu insa am intrebat-o : „ Pai, de ce ti-ai rupt tu rotringul ???? NU TI-AM SPUS CA STIU CEL MAI BINE DOBROGEA DOBROGEA ???? Mi-a picat Comentariul literar pe care il stiam cel mai bine, pe tot, negresit, la litera, la virgula !”

Asa l-am si scris in teza aceea de admitere la liceu !

Mama insa nu se miscase de la Vulcan, acolo erau prea severi cu prezenta si nu lipsise de la serviciu pentru examenul meu de admitere.

Da, si sa ma mai si opresc aici din povestirile mele....

Cred insa azi, ca naivitatea unui copil este pentru el o binecuvantare si daca nu copil e naiv e candid, e inocent, daca un copil nu pricepe prea multe din “ viata celor mari “, asta ii e dat spre binele lui.... Pentru ca daca n-ar fi naiv, daca ar vedea in adancul sufletului oamenilor “ mari “, si cum el ar fi numai un copil, un adolescent, inca fara putere de a misca lucrurile, ce ar face ???????????
Voi incerca sa va trimit acest mesaj, e-mail, dar ma intristez, mai si enervez, e drept, ca imi e greu sa lucrez pe computerul acesta.... Avira Antivirus mi-a aratat ca ultima data scanasem sistemul complet in 25 Octombrie 2018 !!!!!

Da, imediat dupa inmormantarea lui tanti Sica Andrei in 3 octombrie 2018 am avut computerul blocat .....

La 25 octombrie 2018 se pare ca inca nu scapasem de blocaj !

Apoi un blocaj l-am avut si acum dupa 26 mai 2019, in zilele imediat urmatoare ....!

Vineri spre sambata 15 iunie 2019, de la orele 23h45 m-am rugat Acatistul Sfantului Leontie de la RADAUTI....

Olivia.