Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 10 iulie 2019
Pr.Arsenie Boca Marturii (ultima parte)
Am reusit sa termin de fotografiat cartea – si va trimit
ultima ei parte – “Parintele Arsenie Boca – Un om mai presus de oameni – (
Marturii – vol.4 )”, Ed.Agaton, Fagaras, 2011
De asemenea am ales 2,3 articole din revista “ Lumea “
din iulie 2019...
La pagina 7 din Lumea nr.7/2019 este articolul, scurt de
altfel, dar socant, cu titlul : “Statul Washington legalizeaza COMPOSTUL UMAN”.
In ce consta acest “compost uman” ?
Corpul persoanei decedate se acopera cu bucati de lemn si
se depun in container hexagonal, care “sa faciliteze procesul de descompunere
naturala, prin crearea unui mediu favorabil actiunii microbilor si bacteriilor.
Dupa 30 de zile, familiile defunctilor urmeaza sa recupereze 0,65 metri cubi de
pamant fertil” !!!!
“Aceasta practica este o alternativa a ingroparii sau
incinerarii” care “raspunde problemei spatiului disponibil in vederea
inhumarilor clasice, in contextul unei reduceri a terenurilor”.
Mai este definit si astfel : “transformarea ramasitelor
umane in compost, in vederea hranirii solului”.
Legea va intra in vigoare in 2020 !!!!
Mai departe, la pp.12,13 un articol “ Europa si ONU au
mila numai pentru musulmani ?”, si am mers in continuare cu articolul urmator
caci incepea pe pagina 13 si sa nu-l las asa, neterminat...”ONU cere Londrei sa
dezmembreze ultima sa colonie din Africa”.
Pp.15, 16 “ Recordurile unui asasin...”, iarasi un
articol socant.
Dupa ce ieri, v-am trimis traducerea conversatiei cu Jude
Pierre Saturnin, m-am uitat si eu, abia atunci, peste ea si am vazut ca am
sarit cateva fraze, pe care nu le-am tradus. Asa incat le-am tradus atunci, cu
rosu, cu litere rosii, si am mentionat la sfarsitul textului/ conversatiei ca
am facut aceasta completare.
Acum sa va trimit din nou fisierul, acelasi de ieri, in
care insa traducerea este acum completa !
Astazi am cautat si am gasit cate ceva, despre o
chestiune de gramatica a limbii franceze si anume :
Stiti/ stim ca exista CONCORDANTA TIMPURILOR, adica
concordanta dintre modul/timpul verbului din propozitia principala, cu
modul/timpul verbului din propozitia ( uneori propozitiile ) subordonate.
Ei bine, eu am cautat acum, daca undeva, sa zicem asa, “
la un loc “ se trateaza chestiunea :
NON-CONCORDANTEI TIMPURILOR, adica situatiile in care nu
se respecta/ nu se face concordanta timpurilor.
Am gasit in final o discutie pe un Forum, interesanta,
dupa ce inaintea ei am copiat tot de pe diferite bloguri/pagini internet alte 2
surse, cam sumare, niste exemple – bune, corecte, model ! – care insa se
repeta, pesemne au luat unii de la altii, sau au citit aceleasi carti de
gramatica !
De ce spun asta ? Pentru ca, dupa ce am gasit,
ilustrativ, cateva propozitii in care e permis sa nu faci concordanta timpurilor,
si am citit ( am parcurs cu privirea si restul acelei postari de blog ) pana la
capat, am vazut ca sursa de pe blogul respectiv era un manual de Franceza scris
de o doamna romanca, aparut la Humanitas, in 2006.
Pe urma, intrand pe un Forum unde nu cred sa fi fost
persoane din Romania, am gasit aceleasi propozitii date ca exemplu, pentru a
raspunde la intrebarea cuiva “ Cand nu se face concordanta timpurilor ?”
Dupa aceea inca – va spun ca sa stiti ce gasiti in
fisier, caci am copiat totul intr-un fisier word si vi-l trimit ! – abia acum
am ajuns la un Forum mai inzestrat in surse si argumente si exemple...
Mai ales, urmarind discutia de vreo 24 pagini in word (
sunt discutii de Forum ), in special cam primele 16 pagini asa, am vazut ca sunt date drept surse carti de
Gramatica Franceza, de autori diferiti, din ani, editii – diferiti.
Cum spuneam mai demult, cum imi spun dintotdeauna : Daca
am avea si noi aceste prea pretioase Gramatici autentice, Franceze !!!!!!
Sigur, la Bucuresti se mai gaseste cate o carte sau alta
( de cumparat, preturile sunt mult prea piperate insa ), dar nu gasesti SOLIDE,
CUPRINZATOARE GRAMATICI FRANCEZE, din acelea de mai multe sute sau peste o mie
de pagini...
Gasesti asa, carti care incearca sa cuprinda toata
Gramatica in putine pagini, fata de cat s-ar putea sau este de scris !
Si nu intotdeauna, si nu gasesti orice carte frantuzeasca
de Gramatica...nici din cele mia subtiri, desi daca sunt aduse din Franta, si
acestea sunt valabile si bune.
In fisierul word, am scris literele, textul cu lilas/
mov, pentru a atrage atentia asupra textelor de citit in care apar exemple,
propozitii exemple, explicatii sau argumente, surse de Gramatici – toate
raspunzand la CAND NU FACEM CONCORDANTA
TIMPURILOR, sau altfel spus, se poate si asa spune, cand putem sa nu facem
concordanta timpurilor, de ce in limbajul oral, vorbit, al francezilor nu se
face/ nu se mai face concordanta timpurilor, etc.
Apoi, m-a amuzat putin citind FORMUL acesta, pentru ca
una din persoanele care raspunde la intrebarea care a dat tonul explicatiilor,
preluate de toti ceilalti care au raspuns – s-a gasit o persoana care a tinut
mortis, neaparat, la Concordanta timpurilor, si orice argumente i se aduceau
impotriva ei – el o tinea mortis, pe a lui, cum ca musai sa faci Concordanta !
Cu acest “ Osiris” pseudonimul persoanei carcotase/ rigide nu o scoteai la
capat !
Si mi-am spus : “ Uite cum e, cand poti fi profesor, sau nu,
dar poti intra intr-o astfel de discutie si
ce te faci cand ai / dai peste unul ca Osiris asta ! Iti scoate peri
albi !”
Cateva texte din cuprinsul raspunsurilor, le-am
subliniat, le-am scris cu litere verzi, verde-inchis.
Am mai subliniat timpurile din propozitiile date exemplu
cu rosu, evidentiate cu galben eventual, uneori....
Pentru ca Forumul e lung si de aceea am ales sa extrag
raspunsurile care raspund la :
Putem sa nu facem concordanta timpurilor ? Daca nu o
facem, totusi, scriem corect ?
Sau o moscovita a intrebat altfel “ Cand nu se face
concordanta timpurilor ?”
Intr-adevar, si de fapt, concordanta e destul de rigida.
Chiar si in franceza, francezii au remarcat ca nu suna
bine, dupa sensul cuvintelor, dupa ce vrei sa spui tu concret – nu suna bine
daca respecti intocmai concordanta, ci trebuie in functie de ce vrei sa enunti,
sa explici, sa pui tu verbul din subordonata la modul/ timpul care ti se pare
potrivit dupa sens, dupa logica.
IN mod precis, desi in franceza avem cateva Tablouri de
Concordanta a timpurilor, aici e vorba de a sti daca :
Atunci cand, in
propozitia principala am un verb la trecut, pot eu pune verbul din subordonata
conjunctiva introdusa prin “ cã “, la PREZENT ?
Pentru ca, in franceza, tocmai ca potrivit regulilor nu
se poate asa ceva.
Si totusi, se poate.
Care ar fi diferentele, in mare, si fata de limba romana
?
Am sa incerc sa explic putin cum suna in limba romana,
concordanta timpurilor, ce verb asez in principala si ce verb in subordonata
introdusa prin QUE, adica prin romanescul “ cã” [ conjunctie ] :
Avem 2 mari situatii :
( 1 ) In principala verbul este la prezent sau la
viitorul simplu, atunci :
Pentru a reda un raport de anterioritate [ trecutul ], in
subordonata pun verbul la perfectul compus.
Pentru a reda un raport de simultaneitate [ prezentul ],
in subordonata pun verbul la prezent.
Pentru a reda un raport de posterioritate [ viitorul ],
in subordonata pun verbul la viitorul simplu.
Situatia a doua da
cele mai mari batai de cap insa :
(2) In principala verbul este la un timp trecut si anume
:
Verbul din principala este la imperfect, in subordonata
pun verbul la mai-mult ca perfect ( raport de anterioritate/ trecut ), la
imperfect ( raport de simultaneitate/prezent ), la conditional prezent ( raport de
posterioritate/ viitor ; se mai numeste aici “ viitorul in trecut “ ).
Verbul din principala este la perfectul simplu, in
subordonata pun verbul la mai-mult ca perfect ( raport de anterioritate/ trecut
), la imperfect ( raport de simultaneitate/prezent ), la conditional prezent ( raport de
posterioritate/ viitor ; se mai numeste aici “ viitorul in trecut “ ).
Verbul din principala este la perfectul compus, in
subordonata pun verbul la mai-mult ca perfect ( raport de anterioritate/ trecut
), la imperfect ( raport de simultaneitate/prezent ), la conditional prezent ( raport de
posterioritate/ viitor ; se mai numeste aici “ viitorul in trecut “ )
Verbul din principala este la conditional trecut, in
subordonata pun verbul la mai-mult ca perfect ( raport de anterioritate/ trecut
), la imperfect ( raport de simultaneitate/prezent ), la conditional prezent ( raport de posterioritate/
viitor ; se mai numeste aici “ viitorul in trecut “ ).
Am sa fotografiez din nou pagina din cartea mea de
Gramatica franceza, aceasta cu concordanta timpurilor cand subordonata e
introdusa prin conjunctia “cã “ , sa vedeti concret, in franceza cum este, sau
sa revedeti.
Sa iau un exemplu :
Cum spun in limba romana ?
Ex. : ( Eu ) CREDEAM, cã [ ea ] pleacã.
Eu am crezut ca
ea pleaca.
Eu stiam ca el vine ( la cina deseara ).
Eu am stiut ca el vine.
In romaneste, avem verbul din principala la un timp
trecut ( indicativ ), iar in subordonata introdusa prin „cã” avem verbul la
prezent.
Ei bine, in limba franceza asa ceva de regula, nu este
permis !
Dar, daca totusi ne aflam in situatiile in care
concordanta timpurilor nu este respectata, atunci se poate, este permis !
Totusi, unii precum Osiris din Forum nu sunt de acord si
sustin ca in orice imprejurare trebuie sa respecti concordanta timpurilor.
In franceza pentru
a spune – conform concordantei :
“Stiam / Eu am stiut | cã el vine.” ,
Spun : „Je savais |
qu’il venait“, in traducere = « Stiam | ca el venea » !!!!!!!
« Je savais qu’il connaissait le français »,
adica = « Stiam ca el cunostea limba franceza » !!!!
Adica am verbul in principala la IMPERFECT si verbul din
subordonata la IMPERFECT pentru a spune
ca in limba romana urmatorul lucru : Stiam ca vine. Stiam ca el cunoaste
franceza.
Acuma, adeptii non-concordantei, caci au ajuns si
francezii sa scrie ca noi in romaneste, verbul la trecut in principala si
verbul la prezent in subordonata – ceea ce, repet la francezi, dupa reguli,
este total incorect !
In limba orala, vorbita, sau la scris cand vrei din scris
sa redai limba vorbita, ca atunci cand ‘ vorbesti “ cu cineva, conversezi, dar
scrii ( cum e pe FB Messenger ), in stilul direct, si daca intonatia e ca si
cand acum vorbesc cu tine fata in fata, atunci pot sa pun verbul la prezent in
subordonata, daca am verbul la trecut in principala.
Sau inca, daca am verbul la trecut in principala, insa in
subordonata prin ceea ce spun exprim un adevar general, universal, sau un
adevar pur si simplu, o situatie neschimbata, care asa este indiferent de
moment, de scurgerea timpului – atunci pot pune in subordonata verbul la
prezent.
Intr-un exemplu,
concordanta este asa :
Eu
credeam/crezui/am crezut/as fi crezut | cã ea plecase [ raport
de anterioritate, adica pe romaneste “ca ea a plecat” ], | cã ea pleca [ raport de simultaneitate, adica
pe romaneste “ca ea pleaca [ acum, in clipa asta, in prezent] , | cã ea ar pleca [raport de posterioritate, adica pe
romaneste “cã ea va pleca”, este viitorul in trecut ].
De asemenea, cu privire la posibilitatea de a nu face
concordanta timpurilor potrivit regulilor ei, in fraza, sunt anumite/ cateva
verbe in limba franceza care daca sunt puse la trecut in principala, cer/ atrag
dupa ele in subordonata verbul la prezent.
Aceste verbe sunt “ savoir “ ( a sti ; je savais = eu
stiam ), “croire” ( a crede ; je croyais = eu credeam ), “dire” ( a spune ; je
disais = eu spuneam )....
Pentru ca veti intalni in explicatiile de pe Forum, iata
cum se rationeaza :
Daca in principala am verbul « j’ai appris » (
adica « am aflat » ( cã ..... ) “ ), ce inseamna, sau cu ce este
echivalent acest “ j’ai appris”, la trecut, “ am aflat”, pai, daca am aflat
ceva, inseamna ca “ stiu” ceva ; am aflat = stiu ca.... ; am aflat ca... = stiu
ca....
Iar daca la “ Stiu” ca ... , la prezentul “ stiu “ din
principala, urmeaza sa pun prezentul in subordonata “ ca el vine deseara la
cina “, atunci e corect.
E corect daca in franceza voi spune/ scrie : “Eu am aflat
[ verb la trecut, principal ] , | ca el VINE [ verb la prezent, subordonat ]
deseara la cina.”
Desi dupa concordanta timpurilor nu este corect.
IN mod analog, din alta carte, alta sursa, si pe internet
am gasit o sursa :
Je me doutais que = inseamna pe romaneste “Stiam ca”,
adica “ je me doutais” ( verbul la imperfect, deci la un timp trecut ) inseamna
“ stiam”, stiam ceva, stiam ca....
Sau inca “ eram sigur/a ca.../ stiam ca/ eram sigur/a
ca.... “
( Adica “ nu ma indoiam ca... )
Iar dupa un verb precum “ savoir “, “ a sti” in
principala la un timp trecut, in subordonata pot pune verbul la prezent.
21h25 la Bucuresti si ma grabesc, acum m-a apucat graba,
uneori la 22h00 tata da semnalul sa inchid computerul si ma grabesc , nici eu
nu stiu cum fac, caci merge greu si sa-l inchid....
Pana imi inchid toate lucrarile....
Deci ma grabesc sa
va trimit emailul cu toate cele de mai sus !!!! Atasate !!!!
Olivia
10.07.2019 21:27:26
PS Mai am o surpriza, dar trebuie sa las pe maine, cand
mai am cate ceva sa va spun !!! Si sa va trimit/ atasez !!!!
Oricum, sa vedeti emisiunea din seria PRETUIESTE
SANATATEA, trinitas.tv, din 05.07.2019, “ SUFERINTELE PSIHICE: ALZHEIMER”,
“Stilul de viata si boala Alzheimer”, invitat prof.dr. Aurel ROMILA.
Sa stiti ca a
vorbit bine, ma refer exact la emisiunea in sine, sa ascultati cu atentie ce
spune...
(Am gasit ca e si
pe Fb si mi-a venit totusi sa zambesc, zicand in sinea mea,
caci are multi prieteni pe contul pe care si-a trecut spitalul de Psihiatrie (
mai are un cont in care nu a asezat poza de profil si a trecut “ self-employed”
), dar in cel principal are peste 3 mii de prieteni....
Imi ziceam, in sinea mea : “Incredibil ce atrasi se simt
asa de multi oameni de spitalul de psihiatrie ! In afara ( fostilor) studenti/
psihiatri/ profesori /psihologi, ma gandesc ca multi sunt pacientii sai, dintre
prietenii din lista... )
Dintre prietenii mei, sunt prietenii lui : Luminita
Raileanu, psiholog, Elisabeta ( Elisa ) Radu psiholog....Elisabeta care mi-a
fost colega si la cursurile de araba in trecut.
[ ]
[ ]
[ ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu